Cuprins

 Enzimele lipolitice - caracteristici generale

 Producatori de enzime lipolitice microbiene
 Enzime lipolitice microbiene
 Lipaze fungice
Bibliografie
Enzimele lipolitice - caracteristici
generale
 au un rol important în metabolismul lipidic al procariotelor şi
eucariotelor: contribuie la transferul lipidelor de la un organism la
altul, de la plante la animale, recum și de la animalele inferioare la
cele ierarhic situate mai superior;
 participă la procesul de depozitare şi imobilizare a grăsimilor,
folosite, la rândul lor, în calitate de sursă energetică a celulei.
 sunt incluse în metabolismul lipidelor intracelulare și participă la
funcţionarea membranelor biologice;
 pe lângă funcţiile sale cu rol biologic inerent, enzimele lipolitice au
şi roluri specifice cu aplicații în medicină, zootehnie, alimentaţie, în
ansamblu cu alte enzime se folosesc pentru purificarea biologică a
apelor reziduale, la transesterificare şi producere a biodieselului.
 În prezent, pentru obţinerea preparatelor enzimatice, se
utilizează frecvent microorganismele, datorită :
 vitezei mari de creştere a lor;
 posibilității reglării componenţei sistemelor fermentative prin
selecţia tulpinilor noi de producători;
 crearea condiţiilor optime de sinteză a acestor substanţe
bioactive.
 Microorganismele produc :

 lipaze intracelulare (endolipaze) - scindează lipidele din

interiorul celulei;
 lipaze extracelulare (exolipaze) - scindează lipidele din lichidul
cultural.

În concepţia lui Pollock, denumirea de proteine extracelulare sau

exoproteine este atribuită moleculelor proteice care există liber
în mediu, complet disociate de celule sau întărite de peretele
celular exterior, care au părăsit celula în care au fost sintetizate,
fără o schimbare a structurii celulare, care să depăşească pe cea
maximă compatibilă cu procesele de creştere şi reproducere a
celulei. Ele pot fi legate de membrană în celulele tinere şi
eliberate ca exoenzime pe măsura ce cultura întră în faza
staţionară.
 Microorganismele cu capacitate de acumulare a lipazelor sunt:
 Bacteriile;
 fungii;
 Actinomicetele;
 drojdiile.

 Lipazele microbiene, obţinute din diferite surse, se deosebesc între ele după
proprietăţile fizico-chimice şi mecanismul de acţiune.
 Lipazele microbiene sunt enzime relativ nespecifice, ceea ce le permite să
hidrolizeze lipide care conţin acizi graşi, cu catene de diferite lungimi.
 Spre exemplu, la studierea specificităţii lipazelor sintetizate de micromicetele
Oospora lactis şi Penicillium sp. s-a demonstrat că ele hidrolizează toate cele 3
legături esterice în moleculele lipidice cu aceeaşi viteză.
 Lipaza tulpinilor Rhizopus microsporus şi Mucor miehei după mecanismul de
acţiune se aseamănă cu lipaza pancreatică, hidrolizând legăturile esterice în poziţia
α a trigliceridelor. Aceasta permite folosirea lipazelor în anumite procese
biotehnologice unde e nevoie de hidroliza selectivă a lipazelor .
Producatori de enzime lipolitice
microbiene
 Cei mai activi producători ai lipazelor sunt reprezentanţii
genurilor:
 Pseudomonas;
 Bacillus;
 Acinetobacter;
 Serratia;
 Staphylococus .

 Lipazele bacteriene ,de regulă, sunt endoenzime. La unele

tulpini de bacterii au fost detectate şi lipaze exogene, (la
Pseudomonas fragi).
Enzime lipolitice microbiene
 Studierea activităţii lipolitice la tulpinile de bacterii din genul Pseudomonas au
demonstrat că diapazonul de activitate a acestor lipaze este foarte mare.
 Lipazele microbiene activează, in mod normal, în mediul neutru sau slab bazic, dar
tulpinile Pseudomonas nitroreducens şi Pseudomonas fragi formează o cantitate mare de
lipaze la pH-ul mediului cultural de 9,5.
 Preparatele enzimatice obţinute din aceste tulpini sunt stabile în intervalul pH-ului 5,0-
11,0, nu se inactivează timp de 20 min la temperatura de 70 grade Celsius .

 Activitate lipolitică înaltă posedă tulpina Pseudomonas fluorescens BKMB – 1151 selectată
din apă şi mutantul obţinut din ea 533-5в.
 Activitatea lipolitică a preparatelor enzimatice obţinute din aceste tulpini diferă în
dependenţă de substrat.

 Bacteriile din genul Pseudomonas pot sintetiza diferite enzime lipolitice:

 lipaza;
 lipoproteidlipaza;
 fosfolipaza .
 Dintre fosfolipaze cea mai studiată este fosfolipaza C (lecitinaza)
ce este produsă de multe tulpini din genul Pseudomanas:
aurantica, aeruginosa şi aureofaciens , precum şi de Bacillus
cereus .
 De activitate lipolitică au dat dovadă tulpinile bacteriene
Pseudomonas sp.1 şi Pseudomonas sp.2, precum şi
Propionibacteriile: freudeichi s.s. shermanii, cocoides, jensenii .
 Activitate lipolitică posedă şi unele bacterii termofile. Astfel 9
tulpini de Bacillus sp. şi 3 tulpini de Pseudomonas sp. posedă
activitate lipolitică la temperatura de +600 grade Celsius .
 Enzimele lipolitice din Staphylococus hyicus (SHL) şi
Staphylococus aureus (SAL) diferă după activitatea biochimică:
SHL posedă o înaltă activitate fosfolipazică, hidrolizînd lipidele
neutre, indiferent de lungimea catenei, pe când SAL
descompune numai esterii acizilor graşi cu catenă scurtă .
Lipaze fungice
 Drojdiile sunt considerate cei buni producători de lipaze, în
special genul Candida .
Activitatea lipolitică a drojdiilor este diferită, în dependenţă de
condiţiile de creştere, natura substratului, prezenţa în mediul
nutritiv a stimulatorilor şi inhibitorilor.
Lipaza din Candida rugosa hidrolizează grăsimile de origine
animală. Amestecul de acizi graşi liberi, formaţi în urma
hidrolizei depline a grăsimii de vită, inhibă activitatea acestei
lipaze cu 70% .
 Producătorii de lipaze depistaţi printre actinomicete fac parte
din genurile Streptomyces, Thermoactinomyces.
 Activitate lipolitică considerabilă a fost înregistrată în lichidul
cultural al tulpinii Streptomyces fradiae producător de tylosină .
 Un şir de lipaze fungice la lipoliza uleiurilor şi a grăsimilor de diferită natură nu
manifestă specificitate şi le hidrolizează cu aceeaşi viteză.

 Astfel, la lipoliza uleiurilor de măsline, de floarea soarelui şi de soia, de asemenea

untura de porc, untura de morsă şi ulei din seminţe de raps, cu ajutorul lipazei din
Rhizopus gradul activităţii şi profunzimea hidrolizei au fost aproximativ la acelaşi nivel .

 Lipază obţinută la cultivarea submersă a tulpinii Rhizopus oryzae manifestă activitate

lipolitică optimă la valoarea pH-ului 8,5 şi temperatura 30 grade Celsius.

 Lipaza tulpinii Geotrichum sp., purificată prin fracţionare cu sulfat de amoniu şi sefadex,
este compusă din 2 subunităţi cu masa moleculară 52 şi 57 kD. Preparatul enzimatic
manifestă activitate optimă în intervalul de pH 7,5 – 9 şi temperatura 45oC .

Preparatul enzimatic obţinut din tulpina Penicillium roqueforti 141 este stabil la
temperatura 55 grade Celsius şi în intervalul de pH 3,0-10,0. Este constituit din 3 forme
moleculare de lipaze: I, II, III. Activitatea lipolitică maximă a formelor I şi III a fost
înregistrată la valoarea pH-ului 7,0 şi temperatura 40oC, lipaza II manifestă maximul
activităţii lipolitice la pH 6,0 şi temperatura – 45oC .

 Un efectiv producător de lipaze este şi tulpina Mucor miehei.

Bibliografie
 Lass, A., Zimmermann, R., Oberer, M. and Zechner R., Lipolysis – a highly
regulated multienzyme complex mediates the catabolism of cellular fat
stores, 2011.
 Croitoru V., Rudic V., Biosinteza enzimelor lipolitice de către Pseudomonas
cnm-psb, microflora satelit a dunaliella salina.
 http://www.biotehnologii.usamv.ro