ACCIDENTELE ELECTRICE.

ELECTROCUTAREA. ACCIDENTELE
PRIN FULGER

VASILE PASCARi
D.Ş.M. Conferenţiar Universitar
Catedra Urgenţe Medicale
USMF“N. Testemiţanu ”
 Plan curs
 Istoricul
 Definitie; Clasificare; Factorii etiologici
 Efectele fiziologice ale curentului electric
 Manifestarile clinice dupa gravitate
 Sindroamele principale ale accidentelor electrice
 Complicatiile
 Protocol de management
 Criteriile de stabilizare a bolnavului
 Bibliografie
 ELECTROCUTAREA
 Prima utilizare comercială a curentului
electric – 1849;
 Prima electrocutare fatală raportată – 1879 la
Lyon, Franţa;
 Prima electrocutare fatală din SUA – 1881 la
Sam Smith, Buffalo;
 Prima utilizare a curentului electric în vederea
pedepsei cu moarte – 1890 –William Kilmer în
New York;
 Utilizarea TEC (terapia electro convulsivă)
pentru tratamentul depresiilor a fost propusă
în 1890, după ce s-a observat, că starea
pacientului nevrotic s-a îmbunătăţit după ce a
fost lovit de trăsnet;
 DEFINIŢIILE:
 - Accidentele electrice: accidente datorite
curentului electric ce apar în urmă trecerii acestuia
prin corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc
electric.
 - Electrocutare: reacţia organismului la efectele
nocive ale curentului electric de intensitate şi
tensiune crescută. Este periculos curentul electric ce
depăşeşte o intensitate de 70-80 mA şi tensiune 40-
50 V. Curentul alternativ este mai periculos decît cel
continuu.
FACTORII ETIOLOGICI:

 FACTORII ETIOLOGICI:
 - Accident casnic.
 - Accident de muncă.
 - Accident „de timp liber".
 - Improvizări. - Trăsnet.
 - Accidente medicale: defibrilare electrică,
cardiostimulare electrică.
Variante de electrocutare
 Factori care influenţează severitatea

 Tipul de curent
 alternativ (AC) - mai frecvent FV
 continuu (DC) - mai frecvent asistolă

 Factori care influenţează severitatea

 Tensiunea curentului
 Intensitatea curentului
 Rezistenţa la curentul electric
 Zona şi durata contactului
 Starea pacientului (copil, bătrîn, bolnav)
 REZISTENŢA ŢESUTURILOR LA CURENTUL ELECTRIC
(min. spre max.)

 Nerv mâna bătătorită – 1mln.Ohmi,

 Vas de sînge pielea medie – 5000 Ohmi,
 Muşchi pielea umedă – 1000 Ohmi,
 Pielea
 Tendon
 Ţesut gras
 Os

Rezistenţa internă a corpului uman– 500 Ohmi

 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE INTENSITĂŢII
CURENTULUI

 0.5-2 mA – pragul senzaţiei (de furnicărie),

 10,15–20mA – pragul de durere: paralizie
musculară, tetania musculară, care nu permite
omului să se desprindă de sursa de curent;
 25-80 mA –dificultăţi de respiraţie, dereglări
de ritm, asfixia electrică
 100 mA-1 A - pericol de viaţă: oprirea respiraţiei şi
cordului,
 10 A – curent de defibrilare
 Efectele specifice ale curentului
electric
 electrochimice - schimbul polarizarii
membranei celulare, schimbarea pompei ionice
=> edeme coloidale, necroze tisulare,
 calorice – încălzirea ţesuturilor pînă la
combustii de diferit grad,
 mecanice - stratificarea tesuturilor, dezmembrare,
 biologice – excită ţesuturile prin care trece:
muşchii striaţi şi netezi, ţesutul endocrin,
terminaţiile nervoase şi conductorii =>
convulsii tonice, arteriolospasm cu hipoxie
organică, dereglări de ritm pînă la
fibrilaţie, dereglări ale SNC pînă la comă.
 Efectele nespecifice ale curentului

 arsurile termice - în urma arderii

hainelor de pe accidentat
 traumatismele mecanice în urma
căderii omului.
CLASIFICAREA ACCIDENTELOR ELECTRICE:

 Gradul I – contracţii convulsive a

muschilor striaţi, conştient;
 Gradul II – contracţii convulsive a
muschilor striaţi, perioade de
inconştienţă, activitatea respiratorie şi
cardiacă nedeteriorată;
 Gradul III – inconştient, cu dereglări
cardio-respiratorii;
 Gradul IV – moarte clinică.
MANIFESTĂRILE CLINICE DUPĂ GRAVITATE:

 - Uşoară: starea pacientului fară schimbări, acuzele la

durere în locul de contact, "marcă" a electrocutării, arsuri
locale.
 - Moderată: dereglările ale SNC ( obnubilare, stupor,
comă), exitaţii motore, verbale, micşorarea sensibilităţii
(durerii), diminuarea reflexelor tendinoase, dereglările
cardiovasculare (ECG).
 - Severă: dereglările severe de respiraţie şi circulaţie,
apnoe pe fon de spasm al muşchilor striaţi şi a coardelor
vocale (reversibile). Apnoe centrală ireversibilă.
 SINDROMELE PRINCIPALE ALE
ACCIDENTELOR ELECTRICE:
- Sindromul cerebral:
 - Agitaţie.
 - Midriază.
 - Crize convulsive.
 - Inconştienţa
 - „letargie electrică".
SINDROMELE PRINCIPALE ALE
ACCIDENTELOR ELECTRICE
- Sindromul respirator:
- Tetanizarea muşchilor ventilatori şi laringe.
 - Deprimarea centrului respirator.
- Stop respirator de origine centrală.


- Sindromul cardiac:
- Aritmiile cardiace critice.
- Fibrilaţie ventriculară.
- Asistolie ventriculară.
- Hipotensiune arterială critică.
- Sindromul microcirculator:
- Şoc. - Sindromul CID.
SINDROMELE PRINCIPALE ALE ACCIDENTELOR
ELECTRICE

 - Sindromul local:
 - Arsuri cutanate profunde, în special în
punctele de intrare („marcă" a
electrocutării) şi de ieşire.
PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE:

 - Istoria medicală:
 - Factori etiologici.
 - Circumstanţa în care s-a produs accidentul.
 - Caracteristicile curentului electric, timp de
contact.
 - Ora la care a avut loc accidentul.
 - Primele măsuri luate: întreruperea alimentării
electrice, efectuarea resuscitării.
COMPLICAŢIILE:

 - Psihoza, delir la alcoolici.

 - Deprimarea tardivă a centrului respirator.
 - Aritmiile cardiace critice şi fatale.
 - Sindrom CID.
 - Oligurie.
 - Mioglobinurie.
 - Dezechilibriele metabolice şi electrolitice.
 - Moartea subită cardiacă.
PROTOCOL DE MANAGEMENT:

 Protecţia personalului.
 Deconectarea de la o sursă electrică.
 Poziţia pacientului: decubit dorsal
(pacientul conştient) sau pozi- ţia laterală
de siguranţă (pacientul inconştient).
 Pansament aseptic pe partea afectată.
 Fluxul de Oxigen 8-10 1/min.
 Protecţia termică.
Tratamentul de standard:

 - Gradul I:
 - Ceai cald.
 - Tinctură de Valeriană 20-30 pic oral.
 - Paracetamol 500 mg oral.
 - Pansament aseptic pe partea afectată.
 - Consultaţia specialistului de profil.
 - Gradul II:

 - Morfină 3-5 mg i.v. lent sau

 - Fentanil 0,05-0,1 mg cu Droperidol 2,5 mg i.v. lent, sau
 - Tramadol 50-100 mg i.v. lent.
 - Volum expanderi: - Hidroxietilamidon 500-1000 ml i.v.
în perfuzie (maxim 15 ml/kg/24 ore) sau - Dextran 70
500-1000 ml i.v. în perfuzie.
 - în caz de aritmii cardiace:
 - Protocol de management al aritmiilor cardiace critice.
 - în caz de convulsii:
 - Diazepam 10 mg i.v. lent.
 - Consultaţia specialistului de profil.
 Gradul III:
 - Pansament aseptic pe partea afectată.
 - Protecţia cerebrală.
 - Intubaţie endotraheală şi ventilaţie mecanică.
 - Morfină 3-5 mg i.v. lent.
 - Volum expanderi:
 - Hidroxietilamidon 500 ml i.v. în perfuzie.
 - Dextran 70 - 500 ml i.v. în perfuzie.
 - în caz de hipotensiune arterială critică:
 - Dopamină 5-10 mg/kg/min i.v. în perfuzie.
 - în caz de convulsii:
 - Diazepam 10 mg i.v. lent.
 - Prevenirea sindromului de coagulare intravasculară diseminată:
 - Enoxaparin 1 mg/kg s.c. în 2 prize sau
 - Nardroparin 88 U/kg s.c. la fiecare 12 ore.
 - Tratamentul complicaţiilor.
 - Consultaţia specialistului de profil.
 - Gradul IV:
 - în caz de moarte clinică:
 - Protocol de RCRC.
 ACCIDENTE PRIN FULGER

 Sunt o forma de electricitate, care se descarca din

atmosfera, si formeaza un arc intens de
electricitate, caldura, lumina. Fulgerul se formeaza
in urma unui proces atmosferic de descarcare
electrica si anume trasnetul.

Anual, cam 24.000 de oameni isi pierd viata

din cauza ca sunt loviti de fulger.
 ACCIDENTE PRIN FULGER

 Pierderi de conştienţă 80-90%

 Paralizia muşchilor respiratori poate provoca
stop respirator prin asfixia electrică
 Leziuni neurologice extinse
 Depolarizarea miocardului – foarte rar
asistolie sau FV

Protocol de RCRC
CRITERIILE DE STABILIZARE A BOLNAVULUI:

 - Ameliorarea stării generale a bolnavului.

 - Bolnavul: conştient, liniştit, răspunde adecvat la
întrebări.
 - Normalizarea indicilor hemodinamici: stabilizarea
tensiunii arteriale sistolice la nivelul 90-100 mmHg şi
mai sus la hipertensivi.
 - Stabilizarea ritmului cardiac în limitele 50-110/min.
 - Stabilizarea frecvenţei respiratorie în limitele 12-
25/min
 - Temperatura corporală centrală este în limitele
normale
 - Diureza peste 50-70 ml/oră.
CAUZELE STĂRII TERMINALE:

 fibrilarea ventriculară,
 stop respirator central,
 stop respirator secundar spasmului
muschilor respiratori,
 spasm coronarian.
 CONDIŢIILE DE SPITALIZARE

 1.Vor fi spitalizaţi de urgenţă toţi bolnavii

după stabilizarea indicilor vitali.
 2.Transportarea bolnavilor va fi cruţătoare,
în poziţie cu ridicarea extremităţii cefalice
la 40°.
Supravegherea pacientului în timpul transportării:

 - Starea de conştienţă.
 - Coloraţia tegumentelor.
 - Auscultaţia cardiopulmonară.
 - Controlul: Ps, TA, FR. - Monitorizarea ECG.
 - Oxigenoterapia continuă.
 - Perfuzia continuă.
 - Supravegherea ventilaţiei mecanice:
 - Bolnavii sunt spitalizaţi în spitalele de profil:
departamentul de Anestezie şi terapie intensivă.
Bibliografie:

www.ro.wikipedia.org/.wiki/Curent electric.
www.ro.wikipedia.org/.wiki/Intensitatea
curentului electric
www.ro.wikipedia.org/.wiki/Circuitul electric.
http://www.youtube.com/watch?
v=VRhbDMJV2Y4&feature=related