Biomecanica coloanei

vertebrale cervicale și
toracale
COLOANA VERTEBRALA (RAHIS)

Reprezinta o coloana
lunga, mediana si
posterioara, formata
prin suprapunerea unor
piese osoase numite
vertebre.
• Este cel mai important
segment al aparatului
locomotor de care sunt
legate toate celelalte
segmente.
 COLOANA CERVICALA
• suboccipitala - formata din primele doua
vertebre cervicale: C1 – atlas si C2 – axis,
• cervicala inferioara de la C3 la C7 formata din
vertebre cu aceleasi caractere.
 CARACTERE REGIONALE ALE
VERTEBREI CERVICALE
• Corpul este mic, alungit transversal. Este regiunea care permite
atat o mare stabilitate cat si o mare mobilitate cu limitarea usoara
a inclinarilor laterale.
• Procesele spinoase sunt scurte; au varful bifid, favorizeaza
extensia, exceptie: C7
• Procesele transverse au doua radacini, una pe corp iar alta pe
pedicul. Cele doua radacini delimiteaza un orificiu – gaura
transversala- pe unde trece artera si vena vertebrala. Sunt bine
dezvoltate limitand inclinatiile laterale; au varful impartit intr-un
tubercul anterior si unul posterior.
• Procesele articulare sunt orientate in plan orizontal, cele
superioare privesc in sus si posterior cele inferioare privesc in jos si
anterior. Ele sunt inclinate la 45° si datorita acestui fapt inclinarea
laterala se combina intotdeauna cu o usoara rotatie.
Atlasul
Axisul
 Segmentul motor (de miscare)
• 1. Corpul vertebrei asigură funcţia statică, de transmitere a sarcinilor spre etajele
inferioare. Teoretic, fiecare segment conţine câte două jumătăţi de vertebră,
separate prin discul intervertebral. Prin geometria şi dimensiunile lui, influenţează
direcţia şi amplitudinea de mişcare a segmentului. Determină configuraţia
regională a diferitelor sectoare din strucura coloanei.
• 2. Discul intervertebral este considerat elementul determinant al capacităţii de
mişcare a segmentului. Constitue o legătură elastică, cu rol de amortizor prin
deformare. Controlează spaţiul intervertebral cu implicaţii asupra mobilităţii
segmentului, tensiunii ligamentare necesară stabilităţii segmentului, alinierii
articulaţiilor zygapofizare şi diametrului orificiului intervertebral. Răspunde la
solicitări axiale de compresiune, încovoiere sau torsiune, pe care le neutralizează
sau le transmite mai departe.
• 3. Articulaţiile zygapofizare definesc axe de mişcare şi asigură conducerea
mişcărilor în direcţii preferenţiale, diferite de la segment, la segment. Împart cu
discul intervertebral transmiterea forţelor de compresiune la nivelul segmentelor
inferioare.
• 4. Sistemul ligamentar reprezintă aparatul pasiv de
susţinere şi stabilizare a segmentului. Rezultă din
suprapunerea unei componente lungi cu rol de fixare şi
integrare a celor 23 de segmente (ligamentele
longitudinale, ligamentul supraspinos) cu o componentă
scurtă, metamerică, ce deserveşte un singur segment
(ligamente galbene, intertransverse, interspinos). La
acestea se adaugă capsulele perechii de articulaţii
posterioare. Sistemul ligamentar are rol frenator al
amplitudinii de mişcare şi asigură revenirea elastică la
poziţia iniţială. Realizează în contrapartidă, cu discul
intervertebral, echilibrul intrinsec (EI) al segmentului
(Steindler).
•
• Spaţiul dintre procesele spinoase şi transverse determină şi
limitează diferite tipuri
de mişcare în funcţie de particularităţile regionale ale segmentelor.
• Nervii spinali împreună cu arterele segmentare care trec prin
orificiile intervertebrale, constituie suportul arcului reflex, prin care
centrii medulari controlează gradul de contracţie al muşchilor în
timpul menţinerii unei posturi sau executării unei mişcări.
• Muşchii care deservesc un segment sunt muşchi autohtoni scurţi
inseraţi pe două vertebre adiacente: intertransversali, interspinoşi,
rotatori, multifizi. Sunt inervaţi metameric de ramura posterioară a
nervului spinal corespunzător segmentului.
• Sunt consideraţi muşchi de postură, tonici, imprimând o anumită
alură segmentală, utilă executării unei mişcări ample, produsă de un
muşchi lung de forţă. Prin fibrele fuzale, muşchii asigură inervaţia
proprioceptivă necesară reflexului miotatic.
• segmentul motor îndeplineşte două funcţii fundamentale:
• Funcţia statică antigravitaţională, de susţinere şi transmitere a greutăţii
segmentelor corpului, permiţând coloanei vertebrale realizarea poziţiei de
ortostatism.
• Pentru realizarea funcţiei statice, segmentul de mişcare lucrează ca un
sistem pârghie de gradul I, cu braţe inegale: un braţ scurt al forţei, acţionat
de muşchii erectori spinali şi un braţ lung, al proiecţiei centrului de
greutate al segmentului corpului deasupra nivelului considerat. Punctul de
sprijin (fulcrum) este reprezentat de complexul
triarticular format de: discul intervertebral (anterior) şi perechea de
articulaţii zygapofizare (posterior), astfel că pentru fiecare segment,
articulaţiile posterioare sunt perpendicular aşezate pe planul discului
intervertebral (Louis). Aceasta formă de pârghie sugerează avantajul
mecanic negativ al musculaturii extensoare, efortul susţinut necesar
păstrării poziţiei ortostatice şi explică prezenţa fibrelor musculare de tip
roşu, bogate în mioglobină (proteină contractilă), capabile sa realizeze
contracţii tonice fără să obosească.
• B. Funcţia dinamică, de mobilitate, prin care coloana vertebrală modifică
activ poziţia segmentelor corpului şi participă la realizarea locomoţiei.
Implică modificarea activă a poziţiei cu deformarea corespunzătoare a
elementelor segmentului motor sub acţiunea musculaturii autohtone sau
de la distanţă. Sistemul triarticular intervertebral permite cele două tipuri
fundamentale de mişcare: translaţia şi rotaţia. Discul lucrează ca o
articulaţie universală, iar fiecare vertebră prezintă 6 grade de libertate,
impuse de cele 3 axe: transvers pentru flexie/extensie, sagital pentru
încovoiere laterală dreaptă/stângă şi vertical pentru rotaţii la dreapta şi la
stânga. Deşi amplitudinea de mişcare între două vertebre este determinată
direct de pătratul înălţimii discului şi indirect de pătratul diametrului
orizontal al corpului vertebral, prezenţa perechii de articulaţii posterioare
face ca unele mişcări să fie mai favorizate decât altele în funcţie de
caracteristicile regionale ale segmentului respectiv. Amplitudinea de
mişcare pentru un singur segment este restrânsă de condiţiile anatomice şi
din motive de securitate a măduvei, dar prin sumaţie la nivelul întregii
coloane se obţin amplitudini suficient de mari pentru deservirea funcţiilor
dinamice ale scheletului axial.
 COLOANA DORSALA.Caractere
regionale
• 1. Corpul este cilindric
• 2. Procesele articulare sunt verticale in plan frontal. Cele superioare privesc posterior cele
inferioare privesc anterior. Ele permit si ghideaza miscarile de flexie-extensie si inclinare laterala.
Toate suprafetele articulare sunt situate pe curba aceluiasi cerc cu centrul corespunzator centrului
vertebral, situatie ce favorizeaza rotatiile.
• 3. Lamele vertebrale sunt aplatizate, drepte, mai mult inalte decat late.
• 4. Procesele spinoase sunt alungite, de forma prismatic triunghiulara cu orientare oblica inapoi si
in jos, cu exceptia D11, D12. Aceste caracteristici limiteaza mult hiperextensia.
• 5. Procesele transverse sunt de lungime inegala, mai lungi pentru partea superioara a coloanei
toracale. Pe fata lor anterioara prezinta o suprafata articulara pentru tuberculul coastei
corespunzatoare ( exceptie D11, D12 ).
• Teoretic pentru coloana dorsala sunt posibile toate miscarile, dar practic exista o mare limitare
datorita cutiei toracice. Aceasta este valabil mai ales pentru vertebrele D 1 – D7 ( regiunea inter-
scapulara ) unde coastele se articuleaza direct cu sternul printr-un cartilaj scurt.Vertebrele D 8 – D10
se articuleaza cu coastele false, mai laxe anterior; articulatia lor cu sternul se face printr-un cartilaj
mai lung, atasat de cartilajul coastei 7. Mobilitatea lor este deci mai mare.
• In sfarsit vertebrele D11 – D12 sunt articulate cu coastele libere, nelegate de stern, care au o mare
mobilitate. Intre coloana dorsala si lombara avem jonctiunea dorso-lombara cu mobilitate
particulara. D12 are caracteristicile unei vertebre dorsale in partea superioara, iar in partea
inferioara este de tip lombar, avand un proces spinos scurt ce permite o buna amplitudine a
extensiei si procese articulare in forma de cilindru plin, limitand mult rotatiile.
• Intre D11 si D12 exista deci caracterele mobilitatii din regiunea
dorsala, amplificate de libertatea datorata coastelor libere:
• -o buna flexie.;
• -o buna extensie;
• -o buna inclinare laterala;
• -bune posibilitati de rotatie.
• Plecand din partea inferioara a coloanei D11 – D12 este prima veriga
rotatorie importanta, care poate fi uneori suprasolicitata in unele
miscari de rotatie fortata.
• Intre D12 si L1 mobilitatea are caracterele mobilitatii lombare:
• -o buna flexie – extensie;
• -o buna inclinare laterala;
• - rotatie redusa.
ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE

• ARTICULATII INTRINSECI

• A. ARTICULATIILE VERTEBRELOR ADEVARATE

• 1.Articulatiile corpurilor vertebrale ( simfize )
• Componente:
• -suprafete articulare reprezentate de fetele superioare si inferioare ale corpurilor
vertebrale.
• -mijloace de unire reprezentate de discurile intervertebrale si ligamentele
vertebrale longitudinale - anterior si posterior.
• Discurile intervertebrale ( fibrocartilaje ) au forma unor lentile biconvexe, de
inaltime variabila ( C = 3 mm, T = 5 mm, l = 9 mm ), reprezentand ¼ din inaltimea
corpului vertebrei.
• Prezinta o portiune centrala plina cu lichid ( nucleu pulpos ) si un inel fibros
periferic.
• Ligamentul vertebral longitudinal
• Ligamentul vertebral longitudinal
• 2.Articulatiile proceselor articulare sunt:
• -plane in regiunile cervicala si toracala;
– -trohoide in regiunea lombara.
• 3.Articulatile lamelor vertebrale ( sindesmoze - sinelastoze) se realizeaza
prin ligamente galbene elastice.
• Rol: - prin elasticitate contribuie la readucerea coloanei in pozitie
normala dupa ce a fost flexata;
– -impiedica flexia exagerata, brusca a coloanei vertebrale cu protejarea
discurilor;
– -contribuie la mentinerea colonei vertebrale in pozitie verticala.
• 4.Articulatiile proceselor spinoase se realizeaza prin ligamente
interspinoase care unesc doua procese spinoase succesive si ligamentul
supraspinos care uneste toate procesele spinoase; in regiunea cervicala
acesta poarta numele de ligament nuchal.
• 5. Articulatiile proceselor transversale se realizeaza prin ligamente
intertransversale.
 Biomecanica articulaţiei occipito-
atlantoidiene
• Articulaţia acţionează ca o pârghie de gradul I, cu punctul de
• sprijin în articulaţie, plasat între forţa dată de muşchii cefei şi
• rezistenţa dată de greutatea capului care tinde să cadă
înainte. Ea permite mişcări de flexie cu amplitudinea de 20o,
de extensie de 30o şi de înclinare laterală de 15o.
• Muşchii flexori sunt: marele şi micul drept anterior ai capului
• şi dreptul lateral al capului.
• Muşchii extensori sunt: trapezul, splenius, marele complex,
• marele şi micul drept posterior ai capului.
• Muşchii pentru înclinare sunt: trapezul, spleniusul, micul
• complex, STM, dreptul lateral al gâtului.
 Biomecanica articulaţiei atlanto-
axoidiene
• Prin ea se realizează numai mişcarea de rotaţie a capului cu o
amplitudine de 30o de o parte şi de alta. La rotaţii de amplitudini
mai mari iau parte şi articulaţiile vertebrelor subiacente. Între
suprafaţa inferioară a maselor laterale şi suprafaţa superioară
articulară a axisului se formează o pereche de articulaţii atlan
toaxoidiene laterale care preiau greutatea craniului şi o transmit
spre coloana cervicală inferioară. Mişcarea majoritară este de
rotaţie axială de 45° spre dreapta sau spre stânga, realizată în
articulaţia centrală, în timp ce articulaţiile laterale permit un grad de
flexie de 15° (corespunzător unei distanţe arc anterior-dinte de
2mm) şi de extensie de 15°. În plus, se pot realiza mişcările de
înclinaţie laterală (30°) şi de aproximaţie verticală (ridicare şi
coborâre a atlasului faţă de dinte). Toate mişcările se realizează
concomitent, şi există un cuplaj obligatoriu între rotaţie, flexie
laterală şi aproximaţia verticală.
• Per total, coloana cervicală superioară
relizează 30% din mişcările de flexie-extensie
şi 50% din mişcările de rotaţie ale coloanei
cervicale globale.
• În structura coloanei cervicale inferioare, cele 5 vertebre
componente asigură transmiterea greutăţii capului şi mobilitatea
necesară, formând împreună cu discurile aferente, 5 segmente de
mişcare, aşezate în serie. Structura cuboidală a corpului vertebral
are dimensiunea transversală mai accentuată. Prezenţa proceselor
uncinate face ca suprafaţa superioară a corpilor vertebrali să fie
concavă în plan frontal şi convexă în plan sagital, ceea ce favorizează
mişcarea de flexie-extensie şi restricţionează încovoierea laterală.
Articulaţiile zygapofizare plane, situate perpendicular pe planul
sagital şi înclinate la 45° faţă de orizontală favorizează rotaţia şi
încovoierea laterală. Controlul flexiei-extensiei se face prin
oblicitatea suprafeţelor zygapofizare în plan frontal, iar paralelismul
lor reciproc exclude apariţia unui efect de blocaj al mişcărilor.
• Aceste caracteristici geometrice permit relizarea a trei tipuri de mişcări, cu
centre instantanee de mişcare, la nivelul corpurilor vertebrale:
• a. Mişcarea de alunecare este mişcarea de deplasare în plan sagital, după
un model liniar, al corpului unei vertebre, care alunecă pe nucleul pulpos
subiacent, spre anterior sau posterior.
• În seria de segmente de mişcare ia naştere un aspect de « scară cu
trepte », fiecare vertebră deplasându-se faţă de cea inferioară. Mişcarea
de alunecare este tipică pentru segmentele prevăzute cu discuri
dreptunghiulare, cum sunt cele din partea superioară a coloanei cervicale.
• b.Mişcarea de înclinare este mişcarea de deplasare obţinută prin
deformarea discului, în care corpul vertebral alunecă pe suprafaţa
nucleului care se conicizează şi se deplasează în partea opusă. Această
mişcare contribuie atât la realizarea flexiei-extensiei cât şi a încovoierii
laterale fiind caracteristică pentru segmentele cu discurile în formă de
trapez, cu baza anterioară, aşa cum sunt cele din zona centrală a lordozei.
 c. Mişcarea de rotaţie se realizează în jurul unui ax vertical ce trece prin corpul
vertebral, deformând prin torsiune discul vertebral. Se asociază cu încovoierea laterală
(Fig. 15).
•Realizarea mişcărilor în coloana cervicală implică o compunere a celor trei tipuri
fundamentale de mişcări. Pentru efectuarea flexiei în regiunea mijlocie, unde discurile
sunt trapezoidale, iniţierea mişcării se face prin alunecare, dar se continuă prin
înclinare, rezultând în final o rostogolire. În timpul flexiei participă toate segmentele de
mişcare, funcţionând în serie. Înălţimea anterioară a discurilor scade, iar cea
posterioară creşte, iar nucleul pulpos se deplasează posterior, ascuţindu-se spre
ventral. Suprafeţele articulare zygapofizare alunecă anterior, creşte distanţa dintre
procesele spinoase, iar lordoza cervicală se reduce. Flexia este limitată în special de
tensionarea complexului ligamentar posterior. În extensie se inversează succesiunea
modificărilor. Încovoierea laterală rezultă din sumaţia mişcărilor de înclinare din fiecare
segment, limitată de prezenţa proceselor uncinate. Rotaţia axială este cuplată cu în
covoierea, având centrele instantanee de rotaţie la nivelul corpului vertebral. Coloana
cervicală inferioară asigură o flexie-extensie de 75°, cu maximum de mişcare la nivelul
segmentului C4-C5, o încovoiere laterală de 50° şi rotaţie axială de 40° diminuând în
segmentele inferioare (Fig.16)
 MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE CA
INTREG
• 1.Flexia
• vertebra superioara este proiectata anterior: Apofizele articulare superioare
aluneca in jos, spre anterior pe cele inferioare, discul este comprimat anterior, iar
nucleul se deplaseaza usor posterior. Procesele spinoase si lamele vertebrale se
indeparteaza, toate ligamentele situate posterior de corpul vertebral ligamentul
vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase,
ligamentul supraspinos şi muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune. Muşchii
care iniţiază mişcarea sunt
• - sternocleidomastoidian
• - drept anterior al capului
• - mic drept anterior al capului
• - lungul gâtului
• - drept abdominal
• - marele şi mic oblic abdominal
• - transversul abdominal
• - psoas-iliac
2. Extensia
• vertebra superioara este proiectata posterior; apofizele
articulare sunt in contact strans, chiar compresie,
porţiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt
comprimate,
•în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus
sub tensiune. Muşchii şanţurilor vertebrale,
•deci muşchii extensori, sunt cei care iniţiază
mişcarea, care apoi este controlată de grupul
anterior. Mai intervin în extensie şi: spleniusul capului,
muşchii posteriori ai gâtului, interspinoşii şi muşchii
•sacrospinali.
3. Inclinarea laterala
•are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. vertebra superioara basculeaza
lateral spre vertebra inferioara , discul se comprima de partea inclinarii, iar nucleul este
impins spre partea opusa. De partea opusa exista o disfunctie a apofizelor articulare,
ligamentele sunt in tensiune in timp ce de partea inclinarii ele sunt destinse. Muşchii în
înclinare sunt: Musculatura care realizează mişcarea:
•- sternocleidomastoidian,
•- musculatura cefei,
•- mare şi micul oblic al abdomenului,
•- pătratul lombar,
•- psoasul-iliac,
•- intertransversali.
•Mişcarea este limitată de ligamentele din jumătatea
•opusă sensului ei. In executarea acestor miscari coloana vertebrala functioneaza ca
o parghie de gradul III.
4.Rotatia
•este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se
rotează puţin şi numai dacă se înclină şi lateral. Coloana
lombară se răsuceşte când este în extensie. fibrele
discului sunt torsionate; discul poate scadea in inaltime cu
aparitia unei compresii usoare pe nucleu. Toate ligamentele
sunt tensionate. Muşchii care execută mişcarea sunt: oblicii
abdominali, intercostalii, sistemul spino-transvers al muşchilor
şanţurilor vertebrale. Răsucirea de aceeaşi parte se face
prin: marele dorsal, spleniusul, lungul gâtului şi micul
oblic abdominal. Răsucirea de partea opusă se face prin:
spino-transvers şi marele oblic abdominal.
 Mușchii regiunii posterioare ai gîtului și trunchiului

• Planul I: - muschiul trapez;

– - muschiul latisim dorsi.
• Planul II: - muschiul ridicator al scapulei;
– - muschiul romboid;
– - muschiul dintat posterior superior;
– - muschiul dintat posterior inferior ;
– - muschiul splenius.
• Planul III - muschiul errector spinal .
• Planul IV - muschiul transversospinal.
• Planul V - muschii interspinosi ;
– - muschi intertransversari;
– - muschii rotatori ai capului;
• - sacrococcigieni.
Mușchii regunii anterioare și laterale a gîtului
Lateral:
muschiul platisma;
muschiul sternocleidomastoidian;
muschii scaleni - anterior;
- mijlociu;
- posterior .
muschiul drept lateral al capului.
Anterior:
muschii suprahioidieni -digastric;
-stilohioidian ;
-geniohioidian;
-milohioidian;
muschii infrahioidieni -sternohioidian;
-sternotiroidian;
-tirohioidian;
-omohioidian.
Mușchii prevertebrali
-mușchiul lung la capului;
-mușchiul lung al gatului;
-mușchiul drept anterior al capului.
MUŞCHIUL PLATISMA
Originea:
- fascia regiunii infraclaviculare şi acromiale
- fascia muşchiului marelui pectoral şi a deltoidului
Inserţia terminal :
-fibrele anterioare: rafeul sprahioidian
-fibrele posterioare: la nivelul mandibulei, pe linia oblică,pe piele şi ţesuturile
subcutanate ale regiunii
Acţiunea:
- când muşchiul ia punct fix pe inserţia de origine:
coboară buzele (participă la exprimarea sentimentelor de
tristeţe, frică sau dispreţ);
- când muşchiul ia punct fix pe inserţia de la nivelul
mandibulei: ridică pielea gâtului şi o împinge înainte .
MUŞCHIUL
STERNOCLEIDOMASTO
IDIAN
Originea:
- capul medial, sternal este pe
manubriul sternal
- capul lateral, clavicular
- la nivelul porţiunii mediale
a feţei superioarea
claviculei
Inserţia terminal :
-faţa laterală a procesului
mastoidian;
- linia nuchală superioară
Acţiunea:
- contracţia unilaterală a
muşchiului determină înclinarea
capului de aceeaşi parte
- contracţia bilaterală: continuă
mişcarea de flexie a capului şi a
gâtului începută de muşchiul drept
anterior; dacă flexia prealabilă
lipseşte muşchiul fixează capul în
articulaţia atlantooccipitală
realizând extensia
- când ia punct fix la nivelul
capului participă la ridicarea
toracelui.
MUŞCHIUL SCALEN ANTERIOR
Originea:pe tuberculii anteriori ai proceselor
transverse ale vertebrelor cervicale C3-C6.
Inserţia terminal : cele 4 fascicule musculare
formate se unesc şi se inseră pe tuberculul de pe faţa
superioară a coastei I.

MUŞCHIUL SCALEN MIJLOCIU

Originea:pe tuberculii anteriori ai proceselor
transverse de la nivelul ultimelor vertebrelor cervicale.
Inserţia terminal : fasciculele formate se unesc şi se
inseră pe tuberculul de pe faţa superioară a coastei I.
MUŞCHIUL SCALEN POSTERIOR

Originea: pe tuberculii posteriori ai proceselor

transverse ale vertebrelor cervicale C5-C7.
Inserţia terminal : a celor 4 fascicule formate este
pe tubercul de pe faţa superioară a coastei a II-a.
Acţiunea:- contracţia unilaterală determină înclinarea coloanei
vertebrale de partea respectivă
- contracţia bilaterală creşte rigiditatea coloanei
vertebrale
- când ia punct fix la nivelul coloanei vertebrale sunt
muşchi inspiratori, în inspirul forţat
- contracţia scalenilor anteriori participă la flexia
capului faţă de coloana vertebrală
MUŞCHIUL DREPT LATERAL AL
CAPULUI
Originea: la nivelul procesului transvers al atlasului
Inserţia terminal : la nivelul procesului jugular al
occipitalului.
Acţiune: înclinarea laterală a capului

MUSCHIUL LUNG AL CAPULUI

Originea: pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale
vertebrelor C3-C6.
Inserţia terminal : pe faţa inferioară a porţiunii bazilare a osului
occipital.
MUŞCHIUL LUNG AL GÂTULUI
Originea:
- porţiunii verticale: pe corpurile primelor vertebre toracice şi la nivelul
ultimelor trei vertebre cervicale
- porţiunii inferioare: pe corpurile primelor trei vertebre toracale;
- porţiunea oblică superioară: porneşte de la tuberculii anteriori ai
proceselor transverse ale vertebrelor C3-C6.
Inserţia terminal :
- porţiunea verticală se inseră pe corpurile vertebrelor cervicale
C2-C4;
- porţiunea inferioară se termină pe tuberculii anteriori ai
proceselor transverse ale vertebrelor cervicale C5-C6;
- porţiunea oblică superioară ajunge pe tuberculul anterior al
atlasului.
MUŞCHIUL DREPT ANTERIOR AL CAPULUI

Originea: este pe faţa anterioară a masei laterale şi a

procesului transvers al atlasului.
Inserţia terminal : este pe procesul bazilar al
occipitalului.
Muşchii prevertebrali sunt flexori ai capului şi ai
coloanei cervicale.
Muşchii prevertebrali sunt inervaţia de către ramurile
profunde ale plexului cervical.
MUSCULATURA REGIUNII
POSTERIOARE
A TRUNCHIULUI ŞI A CEFEI
MUŞCHIUL
TRAPEZ

Originea:
- linia nuchală
superioară
- protuberanţa
occipitală externă
- ligamentul nuchal
procesele spinoase
ale vertebrelor C7-
T12
- ligamentul
supraspinos toracal
Acţiunea:
- când ia punct fix pe inserţia medială: ridică
umărul (omoplatul) şi îl trage intern
- contracţia fasciculului superior determină aplecarea
laterală a capului şi rotează capul de partea opusă
- contracţia fasciculului mijlociu înclină coloana
cervicală de partea care s-a
contractat
- contracţia fasciculului
inferior determină înclinarea coloanei dorsale spre
omoplat, ca în mişcările de
căţărare.
- faţa externă a ultimelor
trei sau patru coaste
- apofizele spinoase ale
ultimelor vertebre dorsale şi
lombare
- pe creasta sacrală mediană
- pe 1/3 posterioară a buzei
externe a crestei iliace
- mai rar, la nivelul unghiului
inferior al omoplatului
Inserția terminal- la nivelul
porţiunii supero-
interne a humerusului.
Acţiunea:
- când ia punct fix la nivelul
coloanei
vertebrale este:
adductor, proiector înapoi şi
rotator intern
al braţului
- când ia punct fix la nivelul
humerusului,
marele dorsal tracţionează
asupra coastelor şi ajută la
mişcarea de ridicare a toracelui
(ca în
căţărare).
MUŞCHIUL RIDICATOR
AL SCAPULEI
(MUŞCHIUL
UNGHIULAR)

Originea:
- prin 4-5 fascicule, la nivelul
primelor 4-5 procese transverse
ale vertebrelor cervicale.
Inserția Terminal :
- la nivelul unghiului supero-intern
al
omoplatului.
Acțiune:
- când ia punct fix pe coloană:
trage
omoplatul intern şi în sus
- când ia punct fix la nivelul
omoplatului:
muşchiul determină înclinarea
coloanei
cervicale de partea sa
 MUŞCHII ROMBOIZI
Originea.
- pe procesele
spinoase ale primelor
patru vertebre toracale
şi a ultimei vertebre
cervicale.
Inserția terminal :
- la nivelul marginii
mediale a omoplatului.
Acțiunea:- când ia punct fix pe
coloană: este de a trage
omoplatul intern
- concomitent cu
bascularea unghiul
inferior al omoplatului
spre coloana vertebrală
- când ia punct fix la
nivelul omoplatului: trage
coloana vertebrală spre
acesta
MUŞCHIUL DINȚAT POSTERIOR
ŞI SUPERIOR
şi ale primelor trei vertebre toracale.
Inserția terminal : la nivelul feţei externe a coastelor de la 2 la 5.
Acțiunea este de a ridica coastele, intervenind în
inspir

MUŞCHIUL DIN AT POSTERIOR

ŞI INFERIOR
toracice şi a primelor două lombare
Inserția terminal : prin patru digitaţii pe feţele
externe ale ultimelor patru coaste.
Acțiunea: coboară coastele fiind un muşchi expirator.
Originea: la nivelul ultimelor două procese spinoase

MUŞCHIUL SPLENIUS
Originea: fascicule care se inseră pe:
jumătatea inferioară a ligamentului nuchal
• procesele spinoase ale ultimei vertebre cervicale şi ale
primelor 4-5 vertebre toracale
• ligamentele interspinoase
Inserția terminal
-pentru splenius al capului: la nivelul jumătăţii laterale a
linei nuchale şi pe faţa laterală a mastoidei
-pentru splenius al gâtului: pe vârful proceselor
transverse ale atlasului şi axisului
Acțiunea:
contracţia bilaterală determină extensia capului
-contracţia unilaterală determină înclinarea capului de
aceeaşi parte
MUŞCHIUL EXTENSORUL
COLOANEI VERTEBRALE
Planul III muscular
Origine:
- la nivelul proceselor spinoase ale vertebrelor lombare
- pe creasta sacrată mediană;
- pe faţa posterioară a sacrumului;
- pe creasta iliacă;
- pe fascia toraco-lombară
Insertia terminal :
- coloana lateral : leagă bazinul de coaste, coastele între ele:
muşchiul ilio-costal: m. iliocostalis
- coloana mijlocie: leagă bazinul de coaste şi de procesele
transverse: muşchiul longissimus sau lungul dorsal
- coloana medial : solidarizează bazinul cu procesele spinoase
şi procesele spinoase între ele: muşchiul spinal (m. spinalis).
Acțiunea:
masa musculară, în totalitatea ei, participă la:
-extensia capului şi a trunchiului
- asigurarea menţinerii poziţiei verticale a corpului

MUŞCHIUL TRANSVERSOSPINOS
Planul IV muscular
Muşchiul transverso-spinos este format din fascicule musculare dispuse
între procesul transvers al unei vertebre şi procesul
spinos supraiacent. Se formează astfel două coloane musculare
dispuse de o parte şi de cealaltă a coloanei vertebrale.
După modul în care fasciculele musculare trec până la un proces spinos
supraiacent, mai îndepărtat sau mai apropiat, se descriu:
- muşchiul semispinal, cel mai superficial; are fascicule ce trec
peste 4 vertebre: muşchiul semispinal toracic, cervical şi al capului;
- muşchii multiţizi au aceeaşi direcţie ca şi cei descrişi mai sus;
sunt muşchi care acoperă şanţurile vertebrale de la nivelul sacrumului
şi până la nivelul axisului;
- muşchii rotatori sunt situaţi în planul cel mai profund; ei fac
legătura între rădăcina proceselor transverse cu rădăcina proceselor
spinoase sau lamelele arcurilor vertebrale imediat supraiacente sau sar
peste o vertebră.
Planul muscular V este cel care se găseşte cel mai profund

1.muşchii interspinoşi
2. muşchii intertransversari
3. muşchii rotatori ai capului:
muşchiul marele drept posterior al capului
- muşchiul micul drept posterior al capului

Ambii au acţiune de extensia capului (când se contractă

bilateral) şi îl rotează de partea care a intrat în acţiune
(contracţia unilaterală înclină capul)
- oblicul inferior al capului - cel mai puternic rotator
al capului, întoarce faţa de aceeaşi parte cu muşchiul care a
realizat contracţia
- oblic superior al capului - extensor al capului, înclină
capul lateral, roteşte capul şi duce faţa de partea care a
intrat în contracţie);
4. muşchii sacro-coccigieni
MUŞCHII TORACELUI

Muşchii proprii ai toracelui sunt dispuşi la nivelul coastelor

MUŞCHII INTERCOSTALI
În spaţiul intercostal se descriu câte doi muşchi
intercostali: unul intern şi altul extern, mai scurţi decât
lungimea spaţiilor pe care le ocupă; se continuă prin lame
aponevrotice intercostale, externe şi interne.
Muşchii intercostali externi se inseră pe buza externă a
două coaste vecine.
Direcţia fibrelor este oblic de sus în jos şi dinapoi
înainte.
Muşchii intercostali interni au dispoziţie inversă celor
precedenţi.
Acțiunea:
- muşchilor intercostali externi: este de ridicători
ai coastelor (inspiratori);
- muşchilor intercostali interni: este de expiratori
(coboară coastele);
- ambele grupe de muşchi sunt importanţi în
dinamica cutiei toracice.
MUŞCHII SUBCOSTALI
Originea acestor muşchii se găseşte pe faţa medială a
unei coaste aproape de unghi şi apoi pe faţa medială a
celei de a II-a sau a III-a coaste subiacente.
Sunt consideraţi muşchi rudimentari fără acţiune.
MUŞCHII SUPRACOSTALI(RIDIC TORI AI COASTELOR)
Sunt muşchi mici, în număr de 12 perechi, dispuşi în
spatele muşchilor intercostali externi, de la procesele
transverse la coaste.
Acțiunea
Muşchii intervin în inspir.
MUŞCHIUL TRANSVERS AL
TORACELUI
(TRIUNGHIULARUL STERNULUI)

Este un muşchi care ocupă faţa profundă a plastronului

sterno-costal.
Este format din 5 fascicule musculare, unite prin origine
la nivelul feţei posterioare a procesului xifoidian şi a
orpului sternului.
De la origine fasciculele devin divergente şi se insereaza
terminal pe marginile inferioare ale cartilajelor coastelor
II-IV.
Acțiunea este redusă, participând la respiraţie.
MUŞCHII COMUNI AI TORACELUI ŞI MEMBRELOR
SUPERIOARE

MUŞCHIUL
SUBCLAVICULAR
Originea:
- la nivelul primei coaste
Inserția terminal :
- la nivelul mijlocului feţei
inferioare a claviculei.
Acțiunea:
este de coborâre a
claviculei şi a umărului;
de protecţie a plexului
brahial
MUŞCHIUL MARE PECTORAL

Originea:
- fasciculul superior: pe
jumătatea medială a
marginii anterioare a
claviculei
- fasciculul mijlociu,sternocostal: de pe faţa
anterioară a sternului şi de pe cartilajele primelor 6
coaste adevărate;
- fasciculul abdominal: la nivelul tecii dreptului
abdominal.
Inserţia terminal se realizează printr-un tendon
comun celor trei fascicule la nivelul culisei bicipitale a
humerusului.
Acţiunea:
- când ia punct fix la nivelul
toracelui muşchiul realizează
adducţia braţului, mai ales
când
acesta este la orizontală
- participă la proiecţia
anterioară a umărului
- realizează rotaţia internă a
braţului
- când ia punct fix la nivelul
humerusului realizează
ridicarea toracelui în sus
(mişcarea de căţărare)
- este muşchi auxiliar în
inspir.
 MUŞCHIUL MIC PECTORAL
Originea:
- realizează prin trei
digitaţii de pe feţele
antero-laterale ale
coastelor III, IV şi a V-a.
comună pentru cele trei
fascicule formate şi se
găseşte la nivelul marginii
mediale a procesului
coracoid al omoplatului.
Insertia terminal : comună
pentru cele trei
fascicule formate şi se
găseşte la nivelul marginii
mediale a procesului
coracoid al omoplatului.
Acțiunea:
- când ia punctul fix la
nivelul toracelui: trage
procesul coracoid şi
coboară umărul în jos şi
înainte
- este auxiliar în
mişcările de basculare ale
omoplatului
- când ia punct fix la
nivelul procesului
coracoid: este muşchi
inspirator
 MUŞCHIUL DINȚAT ANTERIOR

Muşchiul prezintă trei

porţiuni:
- una, de la nivelul feţei
externe a primelor două
coaste la unghiul superior al
omoplatului
- a doua, reprezentată de
trei digitaţii ce pornesc de
pe faţa externă a coastelor
II-IV şi se termină pe
marginea medială a scapulei
- o porţiune inferioară care
porneşte de la nivelul feţei
externe a coastelor V-X şi
ajunge la nivelul unghiului
inferior al omoplatului.
Acţiunea:
- când ia punct fix la
nivelul toracelui:
proiectează omoplatul
înainte şi lateral
- când muşchiul ia
punct fix la nivelul
omoplatului: ridică
coastele participând la
respiraţie
- intervine în fixarea
scapulei pe peretele
posterior al toracelui