Prof.

Nucu Andreea-Alexandra
 Transdisciplinaritatea, „ se referă – aşa cum indică
prefixul trans - la ceea ce se află în acelaşi timp şi între
discipline, şi înăuntrul diverselor discipline, şi dincolo de
orice disciplină. Finalitatea sa este înţelegerea lumii
prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea
cunoaşterii.”Aceasta nu se va mulţumi să stabilească
interacţiuni sau reciprocităţi între cercetările specializate,
ci va situa aceste legături într-un sistem total, fără
frontiere stabile între discipline.
 Transdisciplinaritatea instrumentală urmăreşte să-i
furnizeze elevului metode de muncă intelectuală
transferabile la situaţii noi cu care acesta se confruntă; ea
este orientată mai mult către rezolvarea anumitor
probleme, decât pe achiziţia de cunoaştere „de dragul
cunoaşterii”.
 Transdisciplinaritatea comportamentală intenţionează să
ajute elevul să-şi organizeze fiecare dintre demersurile
sale în situaţii diverse
 se focalizează pe activitatea subiectului care învaţă; ţinând
seama de psihologia procesului de învăţare,
transdisciplinaritatea comportamentală se situează
permanent într-o strânsă legătură cu situaţiile de viaţă
semnificative (care au sens) pentru cel ce învaţă.
 Obiectivele învăţării transdisciplinare ar fi:
 · dezvoltarea personală integrală;
 · responsabilitatea socială a elevilor.
 Participarea elevilor se realizează pe tot parcursul
activităţilor desfăşurate, fundamentate pe principiul
învăţării prin acţiune practică, cu finalitate reală. Accentul
cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă,
cadrul didactic trebuind să renunţe la stilul de lucru
fragmentat, în care lecţiile se desfăşoară una după alta, cu
distincţii clare între ele, ca şi cum nu ar face parte din
acelaşi proces, şi să adopte o temă de interes pentru elevi,
care transcende graniţele diferitelor discipline, organizând
cunoaşterea ca un tot unitar, închegat.
Competenţele transdisciplinare
 competenţe generale – metodologice: observarea,
experimentarea, reprezentarea grafică, interpretarea datelor sau
a unui text etc.;
 · competenţe metacognitive – estimare a gradului de dificultate
a sarcinii de lucru, planificarea strategică, evaluarea
rezultatelor, monitorizarea comportamentală, tehnici personale
de învăţare;
 · atitudine pozitivă, motivantă – realism, interes pentru
învăţare, toleranţă pentru informaţii contradictorii, atitudine
pozitivă faţă de performanţele personale;
 · abilităţi pragmatice – iniţiativă personală, capacitate de
concentrare, orientarea acţiunilor spre rezolvarea sarcinii,
deprinderi de muncă.
Ce va şti să facă elevul în urma
învăţării transdisciplinare?
 să interpreteze;
 · să analizeze;
 · să formuleze;
 · să exprime opinii personale;
 · să utilizeze informaţia în scopul rezolvării unei probleme
date;
 · să identifice şi să soluţioneze probleme.
 Temele transdisciplinare ajută elevul să înveţe în ritm
propriu şi să fie evaluat în funcţie de ceea ce ştie,
stimulează cooperarea între elevi, minimalizându-se astfel
competiţia, oferă elevilor posibilitatea de a-şi crea strategii
proprii de abordare a diverselor situaţii, asigurând o
învăţare activă. Elevul participă activ, imaginaţia,
investigaţia, creativitatea sa fiind cele care se evidenţiază.
 Activitatea didactică transdisciplinară aduce în prim-plan
câteva probleme care solicită atenţie. Ele se referă la
limbaj, la metode, la constrângerile instituţionale şi la cele
cognitive.