TRATAREA ŞI EPURAREA

APELOR

1
CUPRINS

1. Apa, caracterizare generală

2. Poluarea apelor
3. Monitorizarea calităţii apelor
4. Tratarea apelor:
Pretratarea apelor
Procese de adsorbţie
Procese de neutralizare
Tratarea apei potabile, a apei utilizate ca agent termic
5. Epurarea apelor; epurarea apelor industriale:
Îndepărtarea cianurilor
Îndepărtarea metalelor grele
Îndepărtarea compuşilor organici; spargerea emulsiilor
6. Epurarea apelor orăşeneşti
Treapta primară
Treapta secundară
Treapta terţiară
7. Accidente ecologice 2
1. Apa - caracterizare generală

3
 1. Apa - caracterizare generală

Stare naturală
Apa se găseşte în natură atât în stare lichidă cât şi în stare solidă şi
gazoasă.

Din suprafaţa totală de 5,1.108 km2 a globului pământesc, 71% respectiv

3,62.108 km2 este acoperită de mări şi oceane.

Apa naturală nu este pură. În ea sunt dizolvate o serie de substanţe care

provin din straturile permeabile (humus, nisip) străbătute de apă sau
sunt dizolvate gazele existente în aer: dioxid de carbon, oxigen,
poluanţi gazoşi.

Cel mai scăzut conţinut în substanţe dizolvate îl are apa izvoarelor de munte.
În apa naturală se mai găsesc şi diferite impurităţi mecanice (suspensii).

4
 Structură
O 0.99
H
H H O moleculă de apă din cristalul de gheaţă
H unită prin legături de hidrogen cu alte
O O
H 104o45’ patru molecule dispuse tetraedric în jurul ei
H
1.77
O H (H2O)1…9
O
H
H H

Compoziţia:
- 66,67% H şi 33,33% O (Procente molare)
- 11,11% H şi 88,89% O (Procente masice)

5
 Densitatea

• Densitatea apei se modifică cu creşterea temperaturii, între 0oC şi 4oC

creşte cu temperatura, apoi scade astfel încât densitatea maximă a apei
este, la 4oC, de 1g/cm3

Densitate maxima la 3,98C

Densitatea apei [g/cm3]
1,0001

0,9997 Apă

0,9173 Gheaţă

0,9169
-4 -2 0 2 4 6 8
Temperatură [oC]

6
 Diagrama de faze a apei

P
C
lichid
• punctul triplu, O, în care coexistă cele trei
1atm stări de agregare: solidă (gheaţă), lichidă şi vapori;
O
solid
• punctul critic, C, peste care vaporii de apă nu
vapori mai pot fi condensaţi şi se transformă în gaze;
• temperatura normală de topire şi temperatura
. Tt0 Tv0 =Tf T normală de vaporizare, numită şi temperatură de
fierbere, determinate prin intersectarea izobarei
de 1 atm cu diagrama de faze.

Punct T[oC] P[bar] ρ [g . cm-3]

Triplu (O) 0,01 0,0612 -
Critic (C) 374,12 220,64 0,322
De Topire 0 1 0,9168 (s)
0,999841 (l)
7
De Fierbere 100 1 0,95835 (l)
 Principalele proprietăţi fizice ale apei
Proprietate Valoare
Unităţi tolerate Unităţi S.I.
Densitate, r (T= 4oC) 1 g.cm-3 1000 kg.m-3
Căldură de vaporizare, ΔVHo 583,3 kcal.kg-1 2442,8 kJ. kg-1
Căldură specifică, cp 1 cal.g-1grad-1 4182 J. kg-1K-1

Viscozitate dinamică, h (T=20oC) 1,005 cP 1,005.10-5kg.m-1.s-

1

Moment de dipol 1,84 D

Constantă dielectrică, e (T=25oC) 78,5
Indice de refracţie, nD20 1,3330
(T=20oC)
Conductivitate, k (T=25oC) 6.10-8 W-1.cm-1 6.10-6 W-1.m-1
Produs ionic, Pw (T=25OC) 10-14
Tensiune superficială, g (T= 71,96 erg.cm-2 , dyne.cm-1 71,96 .10-3N.m-1
25oC) 8
 Proprietăţi chimice

Consecinţe asupra mediului:

Prin reacţia apei cu o serie de poluanţi din aer (SO2, SO3, oxizi de azot)
se formează acizi, apa ajungând pe suprafaţa pământului “încărcată”
cu acizii respectivi sub formă de “ploaie acidă”.

9
Proprietăţi chimice

10
 Proprietăţi chimice

Nu hidrolizează sărurile care provin din neutralizarea unui acid tare cu o

bază tare cum sunt NaCl, KI, NaNO3, K2SO4 şi altele de acelaşi tip.
La introducere în apă, aceste săruri se dizolvă punând în libertate ionii
aferenţi dar nu reacţionează chimic cu apa.
Soluţiile acestor săruri sunt neutre:

11
Proprietăţi chimice
Apa poate participa la reacţii de reducere sau de oxidare,
schematic ilustrate mai jos:

H2O+C=CO+H2
H2O+Cl2=O+2HCl
H2O+Fe=FeO+H2 Oxigenul atomic rezultat în reacţia apei
cu halogeni este deosebit de reactiv,
2H2O+Fe=Fe(OH)2+H2 şi poate distruge microorganismele din apă.
Pe această proprietate se bazează tratarea
biologică a apei potabile cu clor. 12
Surse de Ape
a. Ape subterane:
Poziţie: Pânza de apa freatică: medie, de adâncime

Origine: de infiltraţie, juvenile, regenerate, de mină, fosile

Compoziţie chimică: ape bicarbonatate, sulfatate, radioactive

Mineralizare: dulci (>0,1%), mineralizate (<0,1%)

Caracterisitici: conţinut de bacterii

conţinut de gaze, de oxigen

Vârsta apelor subterane: %T (t1/2 = 12,5 ani)

Poluarea, duritate

13
b. Ape meteorice: Component După 4 ore După 22 de
ore
Duritate Duritate 43 8
Ca2+ 42 8
pH = 5,3 – 5,6 Mg2+ 1 -
Na+ 11 -
Conţinut de gaze
NH3 3 5
Conţinut bacterian HCO3- 19 5
Cl- 10 5
SO42- 27 3
NO3- 1 -

14
c. Ape de suprafaţă:

Ape dulci, ape sărate (3,5%)

Ape dulci: stratificarea apei: epilimnion / hipolimnion

compoziţie, stări de oxidare
variaţie sezonieră în zona temperată
variaţie accidentală în zona tropicală (Lacul Monoun, Lacul
Nyos)
Ape sarate: compoziţie Ion Apa de râu (mM) Apa de mare (mM)
HCO3- 0,86 2,38
CO32- 0,005 0,031
SO42- 0,010 28,2
Cl- 0,199 549,5
HO- 0,0012 0,002
Ca2+ 0,33 10,2
Mg2+ 0,15 53,2
Na+ 0,23 468,0
K+ 0,03 10,2
15
Circuitul apei în natură

97%, 1338 106 km3 : în mări, oceane, lacuri, râuri, gheţari,

acoperiri cu zăpadă, calote polare, în mlaştini, în subsol

0,001%, în atmosferă

0,0001% în organisme vii

47 000 km3/an precipitaţii (70% în sol)

0,007 %, 93 000 km3: utilizată ca sursă de apă potabilă (râuri, lacuri)

Evaporare, transpiraţie

sol atmosferă

precipitaţii
(antrenează suspensii, praf, gaze 16
dizolvate)
 Soluţii

Soluţiile sunt formate:

• dintr-un mediu de dispersie (aflat de cele mai multe ori în cantitatea
cea mai mare) numit dizolvant sau solvent şi
• una sau mai multe faze dispersate numită dizolvat,
substanţă dizolvată sau solvat.
Dacă dizolvantul este apa, soluţiile se numesc soluţii apoase.

solubilitate - proprietatea unei substanţe de a se dizolva

într-un anumit solvent.
Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura lor,
de temperatură, de presiune, de natura dizolvantului.

17
Dizolvarea este un fenomen fizic care constă în divizarea substanţei
dizolvate până la molecule sau ioni, împrăştierea acestora printre
moleculele dizolvantului şi stabilirea unor legături între particulele
substanţei dizolvate şi moleculele dizolvantului prin fenomenul numit
solvatare, respectiv hidratare dacă solventul este apa.

Compuşii ionici sau compuşii puternic polari se dizolvă în solvenţi polari,

prin stabilire de legături ion-dipol sau dipol-dipol.
Substanţele nepolare sau slab polare, se dizolvă în solvenţi nepolari.

18
 Exprimarea concentraţiilor soluţiilor
1. Concentraţia procentuală, c%, (% de masă) arată numărul de grame
de substanţă dizolvată, md, în 100 g de soluţie, ms

md
C  100
mS

2. Concentraţia molară (m, M, cm) arată numărul de moli de

substanţă dizolvată, nd, într-un litru (1dm3, 1000ml) de soluţie, Vs.

19
 Exprimarea concentraţiilor soluţiilor
3, Concentraţia normală (n, N, cn) arată numărul de echivalenţi gram,
nE, de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie, Vs.
nE md
cn  
VS E  VS

4. Fracţia molară (X, Y) reprezintă raportul dintre numărul de moli ai unui

component dintr-un amestec, ni şi numărul total de moli din sistem, nt.

5. Titrul (T) arată numărul de grame de substanţă dizolvată, md, într-un

mililitru de soluţie, Vs

20
Apa solvent
 dizolvare (solubilitate): Datorita structurii polare, constantei dielectrice
mare, apa dizolva usor compusii ionici sau polari
 dizolvare + reactie chimica (hidroliza, neutralizare, precipitare,
chelatizare, etc.)
 dizolvare + reactie fotochimica (fotoliza)

21
1. Solubilitatea gazelor

1.1. Dizolvare fara reactii chimice, Legea lui Henry

A(g) A(soluţie)

xA = KH . PA (sisteme ideale)

aA = KH . FA (sisteme reale)
FA = fA yA
aA = gA xA
KH = (mAsol – mA0,g)/RT > 0

22
1.2. Dizolvare urmata de reactii chimice: Cl2, H2S, CO2, SOx, NOx

Dizolvarea clorului: consecinte

Cl2 + H2O ---> HClO + HCl

HCl + [O]

Cl2 + N2 + 2H2O ----> NH2Cl + O2

Dizolvarea H2S: surse? SH2S = 2 SCO2 (0,25ppm: miros!)

H2S + H2O ---> HS- + H3O+

+ Metz+ ---> Sulfuri alcaline
S2- + H3O+

23
Solubilitatea unor gaze uzuale in apa (Volume gaz/volum de apa) la 25oC

Gaz CO CO2 CH4 C2H2 O2 N2 H2

Vgaz/Vapa 0.0214 0.759 0.0301 0.93 0.0283 0.0143 0.0175

VNH3/VH2O = 46,2

VH2S/VH2O = 2,282

24
 ALCALINITATEA APEI
Alcalinitatea apei trebuie cunoscută pentru a calcula cantităţile de substanţe chimice
adăugate pentru tratarea apei.

Speciile de bază responsabile pentru alcalinitatea apei sunt:

HCO 3 CO 23  HO

Alte specii care contribuie la alcalinitatea apei sunt: NH3 şi bazele conjugate ale acizilor:
fosforic, silicic, boric, organici.

Alcalinitate totală AT  AC   [Bi ]   [HAi ]

A C  CT  H    HCO 3   2CO 23   HO    H  
i i

Alcalinitate carbonat

Se exprimă: mg CaCO3/L , echivalenţi CaCO3/L

25
CALCULUL pH-ului APEI DE MARE

26
Abundenţa relativă a speciilor carbonat în apa de mare funcţie

de pH

1
CO2 HCO3- CO32-

0,5

0
4 6 8 10 12 pH

27
CALCIU SI DURITATEA APEI

SURSA: calcar CaCO3

gips CaSO4•2 H2O
dolomita CaMg(CO3)2

CaCO3(s) + CO2(soluţie) + H2O Ca2+ + 2 HCO3-

DURITATE: TEMPORARĂ, Dt
PERMANENTĂ, Dp

Dt + Dp = DT, DURITATE TOTALĂ

28
 SĂRURI CARE CONFERĂ APEI DURITATE

TIP DE DURITATE ANIONI COMPUŞI

TEMPORARĂ HCO 3 Ca( HCO3)2

Mg( HCO3)2
Fe( HCO3)2
PERMANENTĂ CaCl2, MgCl2, FeCl2
Cl  Ca(NO3)2,
NO3 Mg(NO3)2,
Fe(NO3)2
SO 42 
CaSO4, MgSO4,
FeSO4

29
EXPRIMAREA DURITĂŢII

1˚G = 0.357 milivali = 1.785˚F = 1.2522˚engleze

CLASIFICAREA APELOR ÎN FUNCŢIE DE DURITATE

Dt 0...............4.........8..............12.................18..........30...........[˚G]
APE: foarte moi moi slab dure mediu dure dure foarte dure

30
 IONI METALICI COMPLEXAŢI

Un complex cuprinde:
• ion metalic central, acceptor de electroni şi
• unul sau mai mulţi liganzi (donori de electroni)
ligand unidentat :Un ligand care cedează o singură pereche de
electroni, ca în cazul liganzilor neutrii: apa, amoniac, monoxid de carbon,
piridină sau a liganzilor anionici cum sunt ionii clorură, Cl-, cianură, CN-,
acetat, CH3COO-
liganzi polidentaţi (bidentaţi, tridentaţi…): Liganzii care cedează
două sau mai multe perechi de electroni
Chelat: Dacă un ligand polidentat se ataşează unui singur ion metalic
rezultă un complex cu o structură ciclică. În acest caz ligandul poartă
numele de agent de chelatizare.

31
 IONI METALICI COMPLEXAŢI

COMPLEXAREA METALELOR

Formarea unui complex este un proces de echilibru şi poate fi privit

ca un proces acido-bazic dacă se lărgeşte sfera de cuprindere a
notiunilor de acid şi bază.
conform teoriilor lui Lewis:
Un acid Lewis este o specie capabilă să accepte electroni
O bază Lewis este o specie capabilă să cedeze o pereche de
electroni
În acest context, un ion metalic, M, este un acid Lewis, iar ligandul,
L, este o bază Lewis.
Reacţia de complexare este un proces de echilibru care decurge în
trepte:

32
Tipuri de acizi şi baze Lewis

33
 Structura unui complex Metal – EDTA, cuprinzând 5 cicluri

O O 2
O C
CH2
O N O
C CH2
M O N CH2
Ca
O N CH2
O N C CH2
O
O CH2
O C
O
[Ca(edta)] 2

acidul etilendiaminotetraacetic,
EDTA (CH2N(CH2COOH)2)2 şi
sărurile lui mono şi di-sodice

34
Constante de stabilitate ale complecşilor Metal – EDTA

Dacă apele conţin mai multe tipuri de ioni metalici capabili de a fi complexaţi
de către un ligand, atunci se petrec o serie de echilibre competitive în care
sunt importanţi doi factori:

constantele de stabilitate

concentraţia ionilor metalici.

35
 Exemple de complecsi:
 hemoglobina din sânge este un chelat al fierului
 clorofila din plante este un chelat al magneziului

În apele naturale, prezenţa liganzilor duce la complexarea ionilor

metalici, prin solubilizarea lor.
Deversarea de agenţi de chelatizare în apă poate duce la
accentuarea efectului toxic al metalelor, în special al metalelor
grele.

Agenţii de chelatizare pot ajunge în apele naturale din apele

uzate insuficient tratate, provenite din secţiile de acoperiri galvanice
sau din apele menajere.

36
SPECIEREA METALELOR

37
REACŢII DE OXIDO-REDUCERE
Oxidarea Red Ox + ze-
Reducerea

Perechea formată dintr-un reducător şi oxidantul format de acesta prin

cedare de electroni se numeşte cuplu redox.
Orice cuplu redox este caracterizat de un potenţial numit potenţial de
electrod care se calculează cu ajutorul relaţiei lui Nernst:
0 RT c
EOx / Re d  Eox / Re d  ln Ox
zF cRe d

Fiind procese realizate cu transfer de electroni, oxidarea şi reducerea

sunt controlate de concentraţia acestora, [e-]. Deoarece aceste valori
pot varia în intervale largi, ce cuprind mai multe ordine de mărime, în
chimia mediului se preferă aprecierea tendinţei de oxidare sau reducere
într-un mediu prin mărimea pE, definită astfel:
pE = - lg [e-]
E
pE 
2 ,303 RT / F

Valori mari ale pE reflectă o tendinţă mare de oxidare şi reciproc

38
 Reacţii de oxido-reducere in mediu apos

2
3
Oxidarea apei (ecuatia 1) este un proces de echilibru caracterizat de
constanta :

Semnificaţia fizică: orice specie care are pE > (20,75 – pH) se reduce
determinând şi oxidarea apei.
În medii acide, cea mai probabilă reacţie de reducere a apei este descrisă de
ecuaţia de reacţie (3) pentru care valoarea constantei de echilibru este :

Orice specie pentru care pE < (- pH) va determina reducerea apei

În apa pură, la pH=7, orice specie având pE peste 13,75 va oxida apa şi orice
specie cu pE sub –7 o va reduce. 39
Ariile de potenţial şi pH specifice apelor naturale

20
Lacuri,
• Apa săracă în oxigen, are tendinţe
cursuri de apa reducătoare
15 Apă de mare

Apa mlastinilor • Lipsa de oxigen se datorează

pE
10
Apa lacurilor dezechilibrului creat din cauza unor
eutrofizate
0 procese de consum ce decurg cu viteză
Soluri mlaştinoase

-5
organice mai mare decât viteza cu care poate fi
Ape sărate, bogate
în compuşi
înlocuit (consum datorat
-10
0 7 pH 14
organici
microorganismelor şi proceselor
chimice).

40
Diagrame de stabilitate ale fierului - diagrame Pourbaix

Diagramele pE-pH care conţin principalele forme sub care se poate găsi un
metal poartă numele de diagramă de stabilitate a metalului
O astfel de diagramă este prezentată pentru fier

21 • este calculată considerând

Fe3+ (2) O2 concentraţiile maxime ale ionilor
14 (1) H2O feroşi, Fe2+ şi ferici, Fe3+de 10-5
mol/L. Ele reprezintă valori de
7 circa zece ori mai mari decât cele
Fe2+ Fe(OH)3(s)
(4) admisibile în apa potabilă, dar
pE

sunt valori uzuale pentru apele

0
H2O naturale.
-7 (3)
H2 Fe(OH)2(s)

-14
0 7 pH 14
41
Diagrame de stabilitate ale fierului - diagrame Pourbaix
21 Diagrama cuprinde:
Fe3+ (2) O2  o dreaptă orizontală, (1),
14 corespunzătoare unui proces care
(1) H2O
se desfăşoară numai cu transfer
7 Fe2+ Fe(OH)3(s) de electroni, la un potenţial
(4) constant:
pE

0
Fe3++1e- Fe2+
H2O
-7 [ Fe2  ]
(3)
lg K  lg  13,2
H2 Fe(OH)2(s) 3 
[ Fe ][ e ]
-14
0 7 pH 14
pE = 13,2

două drepte verticale, care corespund unor reacţii ce decurg fără fără
schimb de electroni dar cu schimb de protoni (pH constant).
(2) hidroliza compuşilor ferici şi feroşi
(3) hidroliza compuşilor feroşi, cu formarea hidroxizilor greu solubili

42
Diagrame de stabilitate ale fierului - diagrame Pourbaix

2 3

43
Diagrame de stabilitate ale fierului - diagrame Pourbaix
drepte oblice care corespund unor reacţii care au loc cu
schimb de protoni şi cu schimb de electroni (4)
21

Fe3+ (2) O2
14 (1) H2O

7 Fe2+ Fe(OH)3(s)
(4)
pE

0
H2O
-7 (3)
H2 Fe(OH)2(s)

-14
0 7 pH 14

44
Diagrame de stabilitate ale fierului - diagrame Pourbaix
Observatii:
lipsa formei Fe0, ceea ce înseamnă că în
apa care conţine şi oxigen, fierul metalic nu
21
este stabil sau altfel spus, fierul în contact
Fe3+ (2) O2
14 (1) H2O cu apa care conţine oxigen se oxidează şi
rugineşte (formează compuşi ionici).
7 Fe2+
(4)
Fe(OH)3(s)
în medii acide fierul există sub forma
pE

0 compuşilor solubili, feroşi sau ferici dar pe

H2O
măsură ce creşte concentraţia ionilor HO-
-7
începe formarea complecşilor hidroxilici şi în
(3)
H2 Fe(OH)2(s)

-14
pH
final a hidroxidului feric, Fe(OH)3 regăsită
0 7 14
adesea în apă sub formă de fier coloidal.
Modificarea condiţiilor redox are deci
importanţă deosebită fiind responsabilă de
exemplu de găsirea unei anumite specii în
apă sau în sedimente.

45
 Compuşi greu solubili

SOLUBILITATE

Definitie: Cantitatea maximă de substanţă, care se dizolvă într-un volum dat

de solvent poartă numele de solubilitate.
 soluţie saturată - soluţie care conţine solvat la concentraţia de solubilitate

 soluţie suprasaturată - în care excesul de solvat nu se mai dizolvă ci se

depune iar partea lichidă are concentraţia de saturaţie.

Solubilitatea variază în limite foarte largi. Dacă substanţele au concentraţii

de saturaţie foarte mici atunci se numesc greu solubile iar dizolvarea lor
este un proces de echilibru în urma căruia o parte din cantitatea de solvat
trece în ioni:

A m Bn mAn- + nBm+

46
Prezenţa compuşilor greu solubili în apă are în principal două cauze:

dizolvarea sedimentelor depuse

precipitarea substanţelor, atunci când concentraţia lor este mai mare
decât solubilitatea.

Cele două procese, opuse ca şi rezultat, formează un echilibru dinamic,

permanent. Acest echilibru este perturbat de modificarea condiţiilor
externe fapt ce are drept consecinţă deplasarea sa în sensul favorizării
dizolvării sau, din contră, a precipitării.

47
 Sulfatul de calciu apare prin dizolvarea
sedimentelor ce conţin ghips sau anhidrit:

CaSO4 Ca2+ + SO42- P = 3,4 x 10-5 (T = 298K)

concentraţiile speciilor ionice dizolvate sunt egale cu concentraţia de

saturaţie a sării, adică:

[ CaSO4 ]sat = [Ca2+ ] = [ SO42-] = (3,4 x 10-5)1/2 = 5.8 x 10-3 mol / L

În apele naturale există însă ioni de calciu şi ioni sulfat provenind şi
de la alte substanţe.
De exemplu, dacă în apă există clorură de calciu, CaCl2 în
concentraţie de 10-3 mol/L atunci concentraţia de ioni de calciu
proveniţi de la sulfatul de calciu este:

[Ca2+ ] = 5,8 x 10-3 – 10-3 = 4,8 x 10-3 mol/L

48
1. Particule coloidale
2. Substanţe/poluanţi organici în ape.
3. Viaţa acvatică, microorganisme

49
 Particule coloidale- Definiţie, mărimi caracteristice

SS
Sisteme disperse heterogene
SISTEME HERETOGENE (bifazice):
2. Faza dispersa
Sisteme Sisteme Sisteme Sisteme
1. Mediu continuu
moleculare ultramicro- micro- grosiere
eterogene eterogene
a) sisteme ultramicroeterogene
(sisteme coloidale)
condensare dispersare
re = 10-7 – 10-5 cm.

b) sisteme microeterogene:
-7 -5 -3 lg r e[cm] re = 10-5 –10-3 cm

c) sisteme grosiere:
Marimi caracteristice re > 10-3 cm
Suprafaţa specifică, Ss:
aria interfeţelor a 1 gram de particule dispersate:
Ss = Ag/mpart
Raza echivalenta, re
50
 Particule coloidale - clasificare
Sisteme liofobe (hidrofobe), soluri, sisteme coloidale propriuzise.
-Instabile termodinamic
-Destabilizarea se poate face într-un interval de timp foarte larg, de la câteva
secunde la câteva sute de ani (cum este cazul chihlimbarului); stabile
cinetic.
-Faza dispersa: compusi anorganici, compusi organici mic-moleculari: in
solventi polari (in ape: argile, silicati, biocoloizi in ape).
-Faza dispersa: compusi organici cu molecula mare şi compuşi
macromoleculari dispersaţi într-un mediu cu putere de solvatare redusă sau
nulă numit non-solvent. (laptele, sângele).

Sisteme liofile (hidrofile):

-Stabile termodinamic; stabile cinetic
-Soluţiile de polimeriin solventi cu moleculă mică dar cu putere mare de
solvatare structural asemănător cu unităţile ce formează polimerul.
-În ape colizii liofili sunt macromolecule provenind din materia organică
(humus, micele) precum şi geluri cum sunt cele de silice.

Coloizi de asociaţie: substanţe tensioactive într-un mediu continuu în care

aceasta este parţial solubilă. 51
 Particule coloidale: substanţe tensioactive
+ Cl - -- Na+
1. Substante tensio-inactive Parte liniară Grupare Parte ramificată Grupare Grupare
2. Substante tensioactive hidrocarbonată cationică hidrocarbonată anionică Parte dublă
polară
hidrocarbonată
3. Coloizi de asociatie
Mediu hidrofil 2

g
[mN/m] Mediu continuu
nepolar,
(1) de tip ulei
Mediu continuu Mediu hidrofob
polar, de tip apă Micelă inversă Mediu hidrofil 1
A/U

Structură micelară
Micelă directă complexă
(3) U/A
c>CCM

(2) Ex. 1. Detergenti

Caracter biodegradabil?!
c 2. Aditivi asociati: consecinte!
52
 Particule coloidale: stabilitate
Sarcina superficiala:

1. pH-ul mediului: cum?

Substanta FeOOH SiO2 Caolin Feldspat a-Al2O3

Punct izoelectric 7,8 2,0 4,6 2,4 9,1
Incarcare superficiala
la pH=5,6
2. Adsorbtie de particule/ioni din mediu
3. Complexarea unor specii din mediu

Destablizare:
Frespingere

Coloizi liofobi
“Solid” slab -Cu electroliti (salifiere): sarcina ionilor (10n)
împachetat
Regula Schulz-Hardy: CCC ~ z-6
“Solid” cu
Suspensie grad ridicat de -Prin floculare: Al2(SO4)3, polimeri
împachetare
Fatracţie

Agregate
gel
0,64
0 0,5 1 53
Fracţie volumică
 Particule coloidale in ape

1. Gazda predilectă a metalelor grele: adsorbţie de complexare

2. Fiind sensibile la pH pot duce la solubilizarea/precipitarea poluanţilor

3. Foarte greu de îndepartat (re<45mm);

4. Îngreunează procesele de tratare

54
Substanţe/ poluanţi organici în ape
Provenienţă:
1. Descompunerea florei, faunei acvatice
2. Gaze dizolvate
3. Deversări accidentale!

Proprietăţi de interes:

1. Densitatea
greutatea specifică (densitatea relativă la apă) = raportul dintre
densitatea compusului şi densitatea apei, măsurate la aceeaşi
temperatură.

• Creşte cu creşterea numărului de atomi de carbon din moleculă.

• Hidrocarburile au densitate mai mică decât a apei în timp ce compuşii

halogenaţi au densităţi mai mari.

• Densitatea compuşilor organici scade odată cu creşterea

55
temperaturii.
Substanţe/ poluanţi organici în ape

2. Solubilitatea

• Compuşii organici nepolari (hidrocarburile) sunt practic insolubili în apă.

• Pentru compuşii polari solubilitatea scade odată cu creşterea numărului

de atomi de carbon din moleculă.

• Factorii care influenţează solubilitatea sunt:

 aciditatea mediului,
 compoziţia şi concentraţia speciilor ionice
 temperatura.

56
Substanţe/ poluanţi organici în ape

3. Coeficientul de repartiţie octanol/apă

(raportul octanol: apă>2,84:1)

Raportul dintre concentraţia compusului în faza organică şi concentraţia

compusului în faza apoasă reprezintă coeficientul de repartiţie octanol/apă
(KOW) al substanţei investigate, i
c O ,i
K OW ,i 
cW , i

Ko/w<10 subst. hidrofile (solubile sau parţial

solubile în apă)

Ko/w>1000 subst. hidrofobe (total insolubile în

apă)
57
Substanţe/ poluanţi organici în ape

4. Constanta lui Henry

Constanta lui Henry este un coeficient de repartiţie a substanţei organice

între aer şi mediul apos, aflate la echilibru.

PA = KH . xA sau PA= KH* · CA

PA = presiunea parţială a unui component gazos aflat în echilibru cu o soluţie

în care este parţial dizolvat (atm)
xA = concentraţia componentului în soluţie, exprimată ca fracţie molară
(mol/mol)
CA = concentraţia molară a componentului în soluţie, (mol/L)
KH = constanta lui Henry (atm)
KH* = constanta lui Henry (atm L/mol)

58
 Substanţe/ poluanţi organici în ape
Compus Formulă M Tt Tf SH2O KH 25 Log K o/w
25

[g/m [oC] [oC] 25 [L atm

ol] -logCsat mol -1]
[mol
L-1]
n-hexan C6HI4 86,2 -95 69 3,83 3,14 4,11
n- C16H34 226,4 18,2 287 7,8 2,07
hexadecan
i-butanol C4H10O 74,1 -89,5 117,2 0,07 -1,95 0,79
Toluen C7H8 92,1 -95 110,6 2,25 0,83 2,69
Antracen C14H10 178,2 217,5 342 6,46 -1,64 4,54
Triclor- CHCl3 119,4 -63,5 61,7 1,19 0,6 1,93
metan
Dimetilmer C2H6S 62,13 -98 37,3 0,45 -0,25
captan -
Lindan C6H6Cl6 290,8 112,9 - 4,59 -2,49 3,78
(g-
hexa
Clorcic
lohexan)
Comentati valorile din tabel
59
 Viata Acvatica; Microorganisme

Organisme acvatice

1. Organisme autotrofice:
Utlizeaza Esol, Ech pt a procesa subst. anorganice (producători)

2. Organisme heterotrofice:
Utilizează materia organică produsă de (1) pt a produce biomasa (ex
reducători)

60
 Viata Acvatica; Microorganisme

• Microorganismele acvatice:
• algele şi bacteriile sunt principalii producători de biomasă
• Bacteriile sunt catalizatori ai unor reacţii chimice din mediul acvatic
– Catalizatorii sunt substanţe care grăbesc reacţiile (bio)chimice prin
modificarea mecanismului lor şi care se regăsesc calitativ şi cantitativ
neschimbaţi la sfârşitul transformării.
• Unele microorganisme realizează biodegradarea biomasei şi mineralizarea
elementelor esenţiale (în special azotul şi fosforul) realizând un rol esenţial
în ciclul nutrienţilor
• Microorganismele acvatice sunt deosebit de importante pentru ciclurile
bio-geo-chimice
• Bacteriile acvatice sunt responsabile pentru biodegradarea şi detoxifierea
mediului poluat cu diverşi poluanţi xenobiotici.

• Consecinţe: modificarea alcalinităţii, pH, etc.

• Creşterea controlată: nutrienţi (etapa de epurare biologică)

• temperatura adecvată

61
Viata Acvatică; radiaţia solară

Procese de foto-degradare:

Necesităţi: absorbtia radiatiei luminoase

lipsa (conc. redusa) a particulelor dispersate

Catalizator TiO2, ZnO, ZrO, WO3, Fe2O3, SnO2, CdS etc.)

hn ---> e + h+

Reduceri Oxidari

62
 PARTICIPAREA UNUI SEMICONDUCTOR INTR-UN
PROCES FOTOCATALITIC
O2- OH
ENERGIE
foto-reducere
CB
hV e- O2

e- + H2O2 OH +OH-

recombinare
excitatare

H2O/OH-;R

VB h+ foto-oxidare
TiO2
OH;R+
TiO2 + hn  e- + h+ intermediari CO2 + H2O

e- + O2  O2•- OH + R

Poluanti: compusi hidroxilici, azo-derivati,

h+ + -OH  •OH derivati carboxilici, derivati halogenati63
Poluarea apelor
1. Definitii
2. Surse de poluare
3. Poluantii apelor

64
 1. DEFINITII

Poluare: alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă

direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină
improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă
înainte de a interveni alterarea.

Autopoluare (poluare naturală) care reprezintă un fenomen natural de

degradare a calităţii mediului, fără intervenţia omului, (erupţii vulcanice,
cutremure, alunecări de teren, inundaţii), păşunatul excesiv, eroziunea solului
sau deşeurile metabolice care intră în ciclurile biologice şi datorită cărora
natura nu are de suferit sau consecinţele sunt puţin semnificative.

Impurificarea mediului: corespunde unei modificări a compoziţiei factorului de

mediu.

65
Poluant: orice substanţă (lichidă, solidă sau gazoasă) sau formă de energie (radiaţie
electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care introdusă în mediu
modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi care aduce daune
materiale.

Contaminanţii: substanţe din mediu care se găsesc într-o concentraţie mai mare decât
cea normală.

Sursa: locul de origine al poluantului.

Receptorul (ţinta): orice entitate afectată de poluanţi (organisme, ecosisteme sau alte
componente ale mediului).

Prejudiciul reprezintă efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii

oamenilor, a bunurilor sau mediului provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare sau
dezastre.

Bunuri ale mediului: valori cuantificabile pentru remedierea efectelor poluarii (suma
pe care ar fi dispusă populaţia să o plătească în cazul în care ar pierde aceste bunuri).
66
 Poluarea apelor

Distrugerea calităţii mediului acvatic prin introducerea de

substanţe toxice şi nocive pentru viaţă.

Poluare <–> Dezvoltare ?

Transportul agenţilor nocivi se realizează pe distanţe mari şi pot fi

afectate arii geografice extinse, cuprinzând mai multe ţări.

67
• Tendinţele manifestate în statele industrializate sunt de a dezvolta
tehnologii cu grad scăzut de poluare ceea ce se poate realiza pe mai
multe căi:
• introducerea în tehnologiile deja existente a unor trepte de tratare
şi/sau neutralizare a sub-produselor poluante;
• dezvoltarea de tehnologii noi, bazate pe noi materii prime care
produc rezidii mai puţine sau mai puţin toxice;
• re-utilizarea deşeurilor;
• integrarea proceselor naturale în limitarea poluării;

Trebuie remarcat că toate aceste variante sunt întotdeauna mai

scumpe, financiar vorbind, decât tehnologiile “clasice” şi
implementarea lor s-a făcut iniţial sub presiunea legislativă.

68
2. SURSE DE POLUARE A APELOR

CLASIFICARE

1. Dupa gradul de dispersie:

-surse punctuale (conductelor de deversare, a orificiilor din rezervoare, a
scurgerilor de canalizare)
- surse difuze (regiunea de provenienţă a poluantului este extinsă şi slab
delimitată)
- surse liniare (autostrăzi, rutele aeronautice)
- surse ariale (complexe industriale sau zootehnice).

2. Dupa mobilitate
-surse staţionare
- surse mobile.

3. Dupa gradul de organizare

-sursele de poluare organizate (statii de canalizare, evacuări din industrie sau
crescătorii de animale)
-sursele neorganizate (localităţile necanalizate).
69
CLASIFICARE

4. Dupa domeniul de activitate din care provin

- poluare agro-zootehnică (surse în agricultură şi silvicultură);
- poluare menajeră (scurgeri de lichide din consumul casnic comunal şi din
precipitaţii, modificări hidrologice şi de habitat);
- poluare industrială (procese de extracţie, surse municipale punctuale şi deversări
de ape reziduale).

Sursa de poluare % din suprafaţa % din suprafaţa

afectată a lacurilor afectată a râurilor
Agricultură 56 72
Canalizarea din mediul urban 24 11
Modificări hidrologice şi de 23 7
habitat
Surse punctuale orăşeneşti 21 15
Deversări de ape reziduale 16 7
Procese de extracţie - 11
Silvicultură - 7
70
 Poluare punctuală

scurgerile rezultate din crescătoriile de animale

surse
Agricultura compuşi cu azot şi
microorganisme patogene

Poluare difuză

infiltrările în pânza de apă freatică rezultate

din transportul:

pesticidelor, insecticidelor şi îngrăşămintelor

Riscuri Apa de fântână Azotaţi

METHEMOGLOBINEMIE
BOALA SUGARULUI ALBASTRU 71
Industria: sursa de poluare
- procentual nu reprezintă cea mai mare sursă de poluare
- foarte importantă d.p.d.v. al toxicităţii

Incidente şi accidente ecologice importante

72
 1. Industria extractivă şi metalurgică (consumator de apă)

Procedee metalurgice:
1. Procedee Pirometalurgice (poluarea atmosferei, poluarea solului,
poluarea apei)
1. Procedee Hidrometalurgice (poluarea apei)
2. Procedee Electrometalurgice (poluarea apelor, consum energetic)

Extractie Concentrare Extractie avansata

(Flotatie) (Cianurare)

Grad de poluare mic substanţe chimice deosebit de toxice

se poate aplica şi şlamurilor reziduale

care mai conţin metale grele

Cel mai important procedeu de extragere a aurului şi argintului.

Toxicitatea acestui procedeu este deosebit de ridicată. 73
 Accidente Ecologice Din Industria Hidrometalurgica
24. 04. 1998, Los Frailes, Spania: distrugere dog: 5 milioane de tone de deşeuri toxice în
râul Guadiamar, contaminând pământul arabil şi cel mai renumit parc natural al Spaniei,
Donona.
Stare actuala: cea mai mare parte a ariei afectate a fost curăţate. Râul Guadiamar a fost
curăţat complet abia în vara lui 1999.
Studiile biologice asupra faunei acvatice din zonă a arătat un nivel ridicat de contaminare cu
metale grele ceea ce a dus la interzicerea pescuitului.
Sprijin: Firma Boliden care exploata firma la momentul accidentului a primit subsidii de la
UE şi de la Guvernul Regional al Andaluziei pentru a remedia situaţia şi pentru a lua măsuri
de diminuare a riscului dat de prezenţa acestor rezidii.

1992 Summitville, Colorado, USA: distrugere dig: vieţii pe o întindere de 25 km din

vecinătate.

1993 in Ecuador: nămolul de la o exploatare auriferă a deversat asupra unui sat ducând la
moartea a 24 de persoane şi producând numeroase pagube.

1994 Harmony Mine, Africa de Sud: 2,5 milioane tone de noroi cianurat au deversat de la o
mină de aur asupra unui sat cauzând moartea a 17 locuitori şi distrugerea a 80 de case.

74
 Accidente Ecologice Din Industria Hidrometalurgica

1995 mina auriferă "Omai" din Guyana: Ruperea digului cu deversarea a 3,2 miliarde litrii
de ape cianurate în râul Essequibo

1996 în Filipine: 3 milioane metrii cubi de noroi toxic au deversat în râul Boac, inundând 20
de sate şi distrugând infrastructura de transporturi şi comunicaţii.

1998: Mina auriferă Kumtor, Barskoon, Kirgizstan. Un camion transportând 2 tone de

cianură de sodiu a căzut în râul Barskoon Contaminarea a determinat 4000 de rezidenţi să-şi
părăsească locuinţele iar majoritatea nu au mai revenit după decontaminare.

Martie 2000, “Aurul” Baia Mare (societatea australiană Esmeralda Exploatation, Ltd. şi
statul român prin societatea REMIN), aproximativ 95 de tone de nămol şi ape conţinând un
nivel ridicat de cianuri şi metale grele au ajuns în contact cu zona imediat învecinată.

Februarie 1998, 43 ha de pământ şi 200 km de râu au fost contaminate de dioxid de sulf

rezultat din Fabrica de Metale Preţioase de la Zlatna

Mai şi decembrie 1999 au avut loc deversări de noroi cianurat de la minele de aur de la
Brad şi Baia de Arieş determinând moartea peştilor din râurile învecinate.

75
 Industria energetică

combustibili solizi: cărbunii de pământ,

lemnul, mangalul
combustibililor fosili
cărbune, petrol, gaz metan

CO2, alte gaze

cenuşă Concentraţie mare de metale şi semimetale,
de compuşi cu sulf şi de substanţe alcaline

Ploi acide
prin infiltrarea compuşilor solubili în sol
Agent de
în timpul ploilor fie prin migrarea ei cu
poluare
ajutorul curenţilor de aer şi depunerea
pe suprafeţe extinse

Soluţia Sursele alternative de energie

76
 Sursele alternative de energie

• energia apelor (hidrocentrale),

• energie eoliană (mori de vânt),
• energia mareelor sau Ulei de rapiţă
• biomasa Bio-motorină

Germania 1%

Energia solară Celule fotovoltaice Energie electrică

77
2. Industria Chimică

- Industria petrochimică,
- Industria de sinteză organică a coloranţilor,
- Industria medicamentelor şi auxiliarilor,
- Industria îngrăşămintelor,
- Industria celulozei şi hârtiei.

3. Industria Uşoară
Industria pielăriei

Soluţia Utilizarea unor procese curate

• număr redus de produşi secundari

• să utilizeze apă recirculată în locul apei proaspete
• să folosească utilaje performante, cu randament
mare, etanşe şi economice.
78
CLASE DE POLUANŢI
Clasa de poluanţi Importanţă, efecte şi consecinţe
Elemente aflate în urme
Metale grele Sănătate, fauna şi vegetaţia acvatică,
toxicitate
Compuşi organometalici Transportă metalele
Substanţe radioactive Toxicitate
Poluanţi anorganici
Azbest Sănătatea oamenilor
Îngrăşăminte Eutrofizare
Exces de aciditate sau Calitatea apei, viaţa acvatică
alcalinitate
Urme de poluanţi organici
Bifenili cloruraţi Posibile efecte biologice
Pesticide Toxicitate, vegetaţie şi faună acvatică, animale
sălbatice
Deşeuri petroliere Estetica apei, animalele sălbatice
Canalizare
Agenţi patogeni Efect asupra sănătăţii
Substanţe carcinogene Incidenţa cancerului
Detergenţi Eutrofizare, necesarul de oxigen, estetica
Substanţe sedimentabile Calitatea apei, flora şi fauna acvatică 79
1. Elemente aflate in urme (ppm, ppb)

Arsen, As+3, +5, Beriliu, Be 2+, Bor, B+3, Cadmiu Cd2+, Crom, Cr+3, +6, Cupru, Cu2+,
Fluor, F-, Iod, I-, Fier, Fe2+, 3+, Plumb, Pb2+, Mangan, Mn2+, Mercur, Hg2+,
Molibden, Mo2+, Seleniu, Se 2+,4+,6+, Zinc, Zn2+

Noţiunea de “urme” se referă la concentraţiile foarte mici ale unei

specii, de ordinul părţilor pe milion (ppm) adică mg/L sau
a părţilor pe miliard (ppb) adică μg / L.
Metal Litiu Iridiu

Densitatea metalelor (g/cm3) 0.53 22.65

Densitatea = 5 g/cm3
Metale uşoare Metale grele
metalele alcaline, metalele alcalino- cuprul, nichelul, zincul, taliul, stronţiul,
pământoase, aluminiu, scandiu, fierul, manganul, cobaltul.
ytriu, titan 80
Element Sursa Importanţă, efecte şi consecinţe
Arsen, As+3, +5 Minerit, deşeuri chimice Toxic, posibil carcinogen
Beriliu, Be2+ Cărbune, deşeuri industriale, industria toxic
nucleară
Bor, B+3 Cărbune, deşeuri, detergenţi Toxic
Cadmiu Cd2+ Acoperiri galvanice, deşeuri industriale Toxic, periculos pentru viaţa plantelor şi
animalelor
Crom, Cr+3, +6 Acoperiri galvanice Necesar ca şi Cr+3, toxic ca şi Cr+6
Cupru, Cu2+ Acoperiri galvanice, minerit, deşeuri Element esenţial pentru viaţă; toxic în cantităţi
industriale mai mari pentru plante şi alge
Fluor, F- Resurse naturale geologice, deşeuri, aditivi ai La 1 ppm previne degradarea dinţilor, toxic peste
apei această concentraţie
Iod, I- Deşeuri industriale, ape saline naturale, apă de Previne disfuncţiile tiroidiene (guşa)
mare
Fier, Fe2+, 3+ Deşeuri industriale, coroziune, ape de mină, Element esenţial pentru viaţă, distruge şi/sau
activitatea microbială pătează armăturile metalice
Plumb, Pb2+ Deşeuri industriale, minerit, carburanţi Toxic, periculos pentru viaţa plantelor şi
animalelor
Mangan, Mn2+ Deşeuri industriale, ape de mină, activitate Toxic pentru plante, pătează armăturile metalice
microbială
Mercur, Hg2+ Deşeuri industriale, minerit, cărbuni Toxic, fixat ca metil-mercur de către bacterii
anaerobe
Molibden, Mo2+ Deşeuri industriale, surse naturale Element esenţial pentru plante, toxic pentru
animale
Seleniu, Se2+,4+,6+ Surse naturale, cărbuni Esenţial în cantităţi mici, toxic în concentraţii mai
mari
Zinc, Zn2+ Deşeuri industriale, acoperiri galvanice, Element esenţial, toxic pentru plante în cantităţi
instalaţii sanitare mai mari. 81
• 2. Poluanti anorganici

• Azbest: Mg6[(OH)6Si4O11]H2O
• aspect fibros, translucid, cu luciu mătăsos, divers colorat ce se desface
uşor în filamente subţiri.
• Ingrasaminte: N, P, C, S, Ca, K, Fe, Mn, B, Co

• 3. Poluanti organici

• 3.1. Pesticide: Pesticide Common Names: 1400 de fişe de substanţe:

• acaricizi, algicide, avicide, bactericizi,
• agenţi de îndepărtare a păsărilor, chemosterilizanţi, fungicide, erbicide
(dieldrin, 2,4D clordan, metoclor, paeaquat, atrazina),
• substanţe ce atacă insectele, substanţe ce îndepărtează insectele, insecticide
(DDT, paration, malation),
• substanţe ce îndepărtează mamiferele, moluscticide, activatori ai plantelor,
• regulatori de creştere a plantelor, rodenticide, substanţe sinergetice, virucide.

• Pesticide cu clor
• Pesticide organo-fosforice

82
3. Poluanti organici

3.2. Compusi organici semivolatili

Dibenzo – p – dioxine policlorurate (DDPC/PCDD),

Dibenzofurani policloruraţi (DFPC /PCDF),
Bifenili policloruraţi (BPC/PCB),
Hidrocarburi policiclice aromatice (HPA/ PAH): antracen, benzopiren

10 iulie 1976 Seveso (Milano, Italia), fabrica ICMESA:

Accidet ecologic:
- a scăpat de sub control reacţia de hidroliză alcalină a 1,2,4,5 tetraclorbenzenului utilizată
pentru obţinerea de 2,4,5, TCP (intermediar în obţinerea bactericidului hexaclorofen).
-Explozia a trimis în întreaga regiune cantităţi mari de 2,3,7,8 – TCDD (2,3,7,8 dioxina),
format prin autocondensarea 2,4,5-TCP.
Efectul imediat asupra oamenilor: apariţia unei boli de piele desfigurantă, cloracneea,

Accidente similare avuseseră loc anterior în Yusho, Japonia (1968) şi în Times Beach, SUA
(1968).

Obs.: Dioxina se regaseste si in emisiile centralelor pe carbuni

Pericol: depozitare incorecta a deseurilor
83
 3. Poluanti organici
3.3. Compusi organici volatili (COV / VOC)
• din gazele de eşapament prin arderea incompletă
provenienţă a combustibilului
• produşi de combustie
• sunt emişi prin evaporarea solvenţilor şi a
combustibililor auto.
Exemple
1. Hidrocarburi aromatice simple: benzenul, toluenul, izomerii xilenilor
2. Alte hidrocarburi; 1,3 butadienă (obţinerea cauciucului sintetic)
3. Compuşi cloruraţi: clorura de vinil (H2C=CHCl), tricloretena (Cl2C=CHCl),
tetracloretenă (Cl2C=CCl2), tetraclorură de carbon (CCl4) şi 1,2 dicloretanul (ClH2C-
CH2Cl).

Preponderente în apa freatică: KH mari

84
3. Poluanti organici

3.3. Petrolul: În cantităţi mici este biodegradabil

Surse de poluare: extractie, trasnport, deversari “accidentale”
Oxigen
hn

Ecosistem marin 1. Înainte de accident

COV (24…48 ore)

Oxigen hn, T
Pata de petrol 2. În primele 48 de ore

Dizolvare
Ecosistem marin

Oxigen hn, T
Pata de petrol

Ecosistem marin Dispersare 3. După 48 de ore

Emulsionare
85
Accidente ecologice majore

1978 naufragierea petrolierului Amoco Cadiz pe coastele Marii Britanii

1989 naufragierea tancului Prince William Sound în apropiere de Alasca

1999 naufragierea vasului Erika lângă coasta franceză

1979 explozia platformei IXTOC I în Golful Campeche

1992-1999 deversările masive din timpul celor opt ani de război între Iran şi Irak

2000, 2002, deversari masive ale conducetlor de extractie in Războiul din Golf.

86
4. AGENTI PATOGENI

VIRUSI: Adenovirus Enteroviruşi, Viruşi ai poliomelitei, Ecoviruşi

Virusul hepatitei A

BACTERII: Salmonella tiphi, Salmonella paratiphi, Alte salmonellae,

Shigella, Vibrio cholerae, Yersinia enterocolitica

PROTOZOARE: Entamoeba histolytica, Giardia lamblia

Specii de Chriptosporidium

VIERMI: Ascaris lumbricoides (viermele rotund), Trichuris trichiura

87
 Emisar

Tratare Epurare

Utilizator

88
Monitorizarea calităţii apei

Monitoringul mediului: un ansamblu de operaţii privind supravegherea,

evaluarea, prognozarea şi avertizarea în legătură cu evoluţia sistemelor
naturale, cu scopul intervenţiei pentru menţinerea unui echilibru ecologic.

Monitorizarea unui parametru al mediului:măsurători repetate desfăşurate în

timp şi adesea în spaţiu, cu o densitate a probelor suficientă astfel încât să se
poată realiza o evaluare realistă a variaţiilor şi tendinţelor.

89
Cadrul National: Sistemul de Monitoring Integrat al Mediului (SMIR)

Un ansamblu de operaţiuni prin care se asigură cunoaşterea şi explicarea evoluţiei spaţio-

temporale a parametrilor cantitativi şi calitativi ai mediului, în corelaţie cu factorii de impact
asupra acestuia.

Obiective:
- Realizarea unui sistem adecvat de supraveghere a calităţii mediului în România;
- Monitorizare;
- Formarea instrumentelor necesare managementului mediului;
- Formarea cadrului legislativ si formularea politicilor de mediu;
- Asigurarea unei dezvoltări socio-economice durabile.

Funcţii:
-Control al imisiilor (la nivel de bazin hidrografic, unitate administrativ teritorială, zonă de
supraveghere a poluării transfrontaliere),
- Control al emisiilor din ape uzate sau gaze evaluate în atmosferă
- Evaluarea eficienţei şi controlul măsurilor de protecţie a mediului.

Cuprinde:
-Sistemul Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor,
-Reţeaua pentru Supravegherea Calităţii Aerului,
-Reţeaua de Ploi Acide,
-Reţeaua de Radioactivitate
90
- Surse de informaţii periodice privind calitatea vegetaţiei, solului, faunei şi sănătăţii umane.
Obiectivele monitoringului

- Evaluarea efectelor poluării asupra omului şi mediului pentru a identifica eventualele

relaţii cauză - efect între concentraţia poluantului şi , de exemplu, efectele asupra
sănătăţii sau asupra modificărilor climei.

-Studiul şi evaluarea interacţiunilor poluantului şi a modelelor lui de acţiune.

- Evaluarea necesităţii de implementare a unor noi cerinţe legislative privitoare la

emisiile de poluanţi sau conformitatea cu emisiile standard. Orice evaluarea a eficienţei
cadrului legislativ şi al instrumentelor de control depind de datele oferite de monitoring.

- Activarea procedurilor în cazuri de urgenţe, pentru arii care sunt expuse unor riscuri de
poluare acută

- Oţinerea unei evidenţe sistematice în timp, o istorie a calităţii mediului pentru a furniza
o bază de date necesară utilizării viitoare de exemplu în alegerea corectă a procedurilor
de tratare.

- Evaluarea oportunităţii de utilizare a unei surse de apă într-un anumit scop (industrial
sau casnic) sau al oportunităţii utilizării pământului pentru o anumită destinaţie (de
exemplu construcţie de locuinţe, agrement etc.).
91
Activităţi

Monitoring multi-scop: stabilirea distribuţiei spaţio-temporale a calităţii apei şi poate furniza

informaţii după o perioadă medie de cinci ani
Monitoring de tendinţă: evoluţia pe termen lung a poluării (tendinţa de concentrare şi încărcătura
aferentă); el implică date prelevate pe parcursul a mai mult de zece ani, un număr mare de probe şi
poate lua în discuţii mai multe variabile
Studiul de bază: identificarea şi localizarea problemelor majore şi se desfăşoară pe perioada de un
an.
Supravegherea operaţională: pe timp scurt şi vizează urmărirea calităţii apei şi masura in care ea
este adecvată pentru o anumită utilizare.

Operaţiile specifice

Monitoring de bază: nivelul de bază pentru studiul proceselor naturale; este punctul de referinţă
al studiilor de impact al poluanţilor asupra mediului
Studii preliminare: fără un grad avansat de acurateţe, pe perioade scurte dar care conferă rapid
informaţii privind prezenţa poluanţilor şi starea unui sistem după o catastrofă
Studii de impact: un număr mic de caracteristici ale apei (variabile) şi se realizează lângă sursa de
poluare
Studii de modelare: implică calibrarea modelului şi validarea lui, se realizează pentru evaluarea
intensivă şi prognoza asupra calităţii apei luând însă în seamă un număr limitat de caracteristici.
Supraveghere pentru atenţionare preventivă: se realizează pe timp nelimitat şi se bazează pe
măsurători sensibile şi continue.
92
Proiectarea unui sistem de monitorizarea

Formularea problemei

I
Stabilirea obiectivelor

Poziţia şi numărul de staţii Parametrii (variabile) Durata de monitorizare

II Program de prelevare a probelor

Selectarea echipamentului Alegerea metodei de prelevare Preelvarea pe teren

III Program de analiză a probelor

Prepararea probelor Alegerea tehnicii analitice Aleegrea metodei de calibrare Analize chimice

IV Program de prelucrare a datelor

Înregistrarea datelor Analizarea datelor Prezentarea datelor

V Raportarea datelor şi diseminarea informaţiei 93

Prelevarea probelor
1. Alegerea punctului de prelevare
2. Dispozitiv de prelevare a probelor

-Autonome
-Permit prelevarea probelor:
-cu volume variabile,
-compozite, Ape de suprafata
-multiplex,
-la intervale de timp variabile

Risc: Impurificarea probelor!!!

Apa potabila: de la robinet

Compusi organici: probe de volum mare

Probe compozite

94
 Depozitarea probelor – sursa de contaminare
Recipienţi etanşi

Temperatura: 4oC
Reguli de analiza: perioada scursă de la prelevare

-probele de ape curate: cel mult 72 de ore;

- apele mediu poluate: maxim 48 de ore;
-apele poluate: cel mult 12 ore.
-Pentru situatii exceptionale: perioade lungi, T = -40oC

Fişă de Recoltă
Informaţii generale:cine a făcut recoltarea, unde, folosinţa apei, data recoltării şi scopul
Informaţii specifice:
-apa de fântână: caracteristicile fântânii, distanţa faţă de sursele de poluare majoră,
- apa de suprafaţă: adâncimea apei, natura geologică a terenului, condiţiile meteorologice din
momentul prelevării şi cu 5 zile înainte, poziţionarea unui punct de deversare faţă de locul de
prelevare,
- apele reziduale: denumirea întreprinderii care deversează, eluentul, teritoriul tributar
canalizării.
95
 Analiza probelor

Operaţii de Pregătire:
-filtrarea pentru îndepărtarea sedimentelor şi a materialului
biologic,
- omogenizarea
- dezagregarea probelor

Analiza probelor;
Eroare posibilă [%]
Poluanţii se află în cantităţi mici 500
Riscuri de eroare foarte mari
400
300
Analiza
200
100 Pregatirea probei
0

scoici
sediment
apa(10ppb)
apa (1ppb)

Prelevarea probei

96
Parametru Apă Apă de Apă Apă uzată
subterană suprafaţă potabilă
Descrierea mediului
Localizarea punctelor de x x x x
prelevare
Introducerea coordonatelor x x x x
Condiţii geologice x x x
Aria de prelevare (x) x x x
Structura suprafeţei x x x
Utilizările solului, vegetaţia x x x x
Viteza de curgere (x) x x
Debitul de deversare x x x
Sedimentarea x x
Descrierea apei de monitorizat
Puncte de deversare x x
Organisme x x x x
Eutrofizare x
Contaminare vizibilă x x x x
Semne de coroziune x x x x
Gaze x x x

97
 Analize generale
Temperatura aerului x x x
Presiunea aerului x x x
Culoare, miros x x x x
Gust (x) (x)
Turbiditate x x x x
Adâncime vizibilă x
Materiale x x x
sedimentabile
Precipitate x x x x
pH x x x x
Potenţial redox x x x x
Conductivitate x x x x
electrică
Oxigen x x x x
Clor x
Dioxid de carbon x
Agresivitate x (x) x (x)

98
 Analize specifice

Metodă Tip de probă*) Specificitate Sensibilitate

Gravimetrie S, L, G bună > 1μg
Volumetrie (Titrimetrie) S, L, G bună > 10-7 în soluţie
Spectroscopie în vizibil S, L medie > 0,005 ppm în
soluţie
Spectroscopie în u.v. S, L, G medie > 0,005 ppm în
soluţie
Flamfotometrie S, L bună > 0,001 ppm în
soluţie
Spectroscopie de S, L excelentă > 0,001 ppm în
absorbţie atomică soluţie
Cromatografie de gaze L, G excelentă > 10 ppm în soluţie
Cromatografie de lichide S, L bună > 0,001 ppm
Polarografie L bună > 0,1 ppm
Voltammetrie anodică L bună > 0,001 ppm
Spectrofluorometrie S, L bună > 0,001 ppm
Spectroscopie de emisie S, L excelentă > 0,1 ppm
Fluorescenţă de raze X S, L bună > 10 ppm
Spectroscopie de masă S, L, G bună > 0,003 ppm 99
Indicatori de calitate ai apelor

100
 Definiţie

Calitatea apei se poate defini: ca un ansamblu convenţional de

caracteristici fizice, chimice, biologice şi bacteriologice, exprimate
valoric, care permit încadrarea probei într-o anumită categorie , ea
căpătând astfel însuşirea de
a servi unui anumit scop.

101
 Necesarul de oxigen

5 mg/L

Contaminanţii şi/sau poluanţii consumatori de oxigen:

• substanţe care se oxidează uşor

Scăderea concentraţiei de oxigen

efecte

degradarea caracteristicilor organoleptice ale apelor

(miros şi gust neplăcut, turbiditate)

102
 INDICATORI DE CALITATE AI APEI

A. Clasificare după natura indicatorilor de calitate:

• indicatori organoleptici ( gust, miros).
• indicatori fizici ( pH, conductivitate electrică, culoare,
turbiditate).
• indicatori chimici
• indicatori chimici toxici
• indicatori radioactivi
• indicatori bacteriologici
• indicatori biologici

103
 B. Clasificare după natura şi efectul pe care îl
au asupra apei:

1. indicatori fizico-chimici generali:

• temperatura
• pH
• indicatorii regimului de oxigen
• oxigen dizolvat (OD)
• consumul biochimic de oxigen (CBO5)
• consumul chimic de oxigen (CCOCr şi CCOMn)
• indicatorii gradului de mineralizare
• reziduul fix
• cloruri, sulfaţi
• calciu, magneziu, sodiu, etc.

104
2, indicatori fizico - chimici selectivi
• carbon organic total (COT)
• azot Kjeldhal şi azot total, fosfaţi
• duritate, alcalinitate

3, indicatori fizico - chimici specifici ( toxici):

• cianuri
• fenoli
• hidrocarburi aromatice mono şi polinucleare
• detergenţi
• metale grele ( mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt, fier, etc.)
• pesticide
• arsen
• uraniu natural
• trihalometani
• indicatori radioactivi
• activitate globală á şi â
• activitate specifică admisă a fiecărui radionuclid

105
4, indicatori biologici care reflectă gradul de
saprobitate a apei, prin analiza speciilor de
organisme care populează mediul acvatic.
5, indicatori bacteriologici care măsoară nivelul de
poluare bacteriană, în principal prin
determinarea numărului de bacterii coliforme
totale şi de bacterii coliforme fecale.

106
 Categoriile şi condiţiile tehnice de calitate pentru apele de
suprafaţă prevăzute de STAS 4706 / 1988 sunt:

- Categoria I sunt ape care pot fi folosite pentru alimentarea

centralizată cu apă potabilă şi a unităţilor zootehnice,
industria alimentară, anumite irigaţii, piscicultură (pt.
salmonide), piscine etc.
- Categoria a II-a de ape pot fi utilizate în industrie, pentru
piscicultură (exceptând salmonidele), pentru agrement şi
nevoi urbanistice etc.
- Categoria a III-a de ape pot fi utilizate pentru irigaţii,
alimentarea hidrocentralelor, răcirea agregatelor, alimentarea
staţiilor de spălare etc.

107
 Indicatori fizici
Culoarea se datorează suspensiilor solide uşor de filtrat prin depunere
şi filtrare .
Turbiditatea
Substanţe chimice sub formă nedizolvată
Nivelul acidităţii este măsurat de pH.
Scăderea pH apare cel mai frecvent prin ploi acide, ape de mină sau alte deversări
acide.
Scăderea pH atrage creşterea solubilităţii metalelor grele deci posibila mobilizare
a lor din sedimente.
La pH sub 6 mor multe organisme vii şi altele sunt afectate subletal (peştii)
cea ce impune pentru evaluare analize biologice asupra nectonului.
Scăderea pH-ului duce de regulă la scăderea oxigenului dizolvat,
de unde consecinţe în lanţ.
pH-ul alcalin poate şi el provoca dermatite sau conjunctivite.
Conductivitatea
Conductivitatea electrică specifică indică nivelul salinităţii apei şi este o
măsură de ansamblu a sărurilor.

108
 Indicatori chimici

• Conţinutul chimic de oxigen, CCO, se apreciază prin determinarea cantităţii

de agent oxidant care reacţionează cu substanţele organice dintr-un volum
de apă.
• substanţe organice oxidabile determinate prin metoda cu permangant de
potasiu, CCO-Mn
• substanţe organice oxidabile determinate prin metoda cu dicromat de
potasiu, CCO-Cr
• Acest indicator nu face distincţia între compuşii organici biodegradabili şi cei
care nu pot fi degradaţi de către microorganisme (celuloză, fenoli, benzen,
acid tanic, pesticide etc) şi nici nu oferă informaţii privitoare la viteza
proceselor de biodegradare.
• Apele de suprafaţă au consumul chimic de oxigen sub 20 mg/L pentru apa
nepoluată şi mai mare de 200 mg/L pentru apa poluată. Valori cuprinse între
200 şi 600 mg/L indică o apă foarte poluată.
• Deversarea în ape a substanţelor care determină un CCO mare poate duce la
dezastre ecologice.

109
• Conţinutul biochimic de oxigen, CBO, reprezintă
cantitatea totală de oxigen necesară biodegradării
compuşilor existenţi în apă şi este o caracteristică ce
conferă informaţii asupra impactului unui aflux de
poluant asupra cursului de apă.
practica standard este de a măsura necesarul de oxigen
pentru cinci zile dar ţinând cont că necesarul total poate fi
mai mare.
CBO5-reprezintă cantitatea totală de oxigen consumată
de microorganismele dintr-un volum de apă în primele
cinci zile de biodegradare.

110
• Raportul CBO5 / CCO dă informaţii despre
capacitatea de autoepurare biologică:
• > 0,6 autoepurarea va fi uşoară,
• 0,2-0,4 autoepurarea se va produce numai la
regim termic favorabil,
• < 0,2 nu se mai poate produce autoepurarea
biologică.

111
 Duritatea apei este determinată de concentraţia în săruri
de calciu şi magneziu a acesteia.

Alcalinitatea apei- Capacitatea apei de a accepta protoni

112
 Indicatori microbiologici

Contaminarea bacteriană se determină prin analize

bacteriologice

Indicatorii biologici
Ouăle de helminţi şi chistele de giardia sunt indicator de poluare,
deoarece provin din fecale. Chiar dacă numărul lor este în limite admise,
existenţa lor indică posibilitatea prezenţei unor germeni patogeni.

113
Sistemul mondial de supraveghere a mediului înconjurător
prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de parametri
:
• parametri de bază : temperatură, pH, conductivitate, oxigen
dizolvat, colibacili ;
• parametri indicatori ai poluării persistente : cadmiu, mercur,
compuşi organo - halogenaţi şi uleiuri minerale ;
• parametri opţionali : carbon organic total ( COT ), consum
biochimic de oxigen ( CBO) detergenţi anionici, metale grele,
arsen, bor, sodiu, cianuri , uleiuri totale, streptococi .

114
Procedee de tratare a apelor

115
 Apă naturală
Proces/activitate
Tratarea apelor care Epurarea apelor
utilizează apa
Apă reinserată
în circuitul natural

Totalitatea proceselor aplicate apelor naturale pentru a îndeplini condiţiile de

utilizare reprezintă tratarea apelor.

Totalitatea proceselor aplicate apelor uzate pentru scăderea conţinutului de

poluanţi sub limitele admise reprezintă epurarea apelor.

Alegerea proceselor de tratare depinde de:

-Sursa apei
-Cerinţele utilizatorului
116
 Procedee de tratare convenţională pentru obţinerea apei
potabile şi industriale

Scopul:

Operaţii şi Asigurarea indicatorilor

Sursa de alimentare procese unitare de calitate ceruţi de consumator

Fluxul tehnologic de tratare realizează, parţial sau total, eliminarea poluanţilor

toxici din apă, fiecare procedeu fiind destinat să îmbunătăţească unul sau mai
mulţi indicatori calitativi

117
 Clasificarea procedeelor de tratare

I. Tipul impurificatorilor reţinuţi (cu referire la indicatorii de calitate ce

trebuie corectaţi
a. Procedee de tratare care permit reţinerea materiilor solide de diferite
dimensiuni şi a coloizilor:
 Reţinerea pe grătare şi site,
 Deznisipare,
 Sedimentare,
 Coagulare-floculare,
 Filtrare rapidă,
 Filtrare lentă,
 Ultrafiltrare,
 Microfiltrare.

b. Procedee de tratare care permit reţinerea durităţii:

 Dedurizare,
 Schimb ionic,
 Precipitare chimică.

118
Clasificarea procedeelor de tratare

c. Procedee care permit dezinfecţia (eliminarea bacteriilor şi viruşilor):

 Clorinare,
 Ozonizare,
 Iradierea cu radiaţii ultraviolete,
 Filtrare lentă (parţial).
d. Procedee care permit eliminarea substanţelor organice:
 Adsorbţia pe cărbune activ,
 Coagulare-floculare (parţial),
 Ozonizare,
 Filtrare lentă,
 Ultrafiltrare,
 Osmoză inversă.
e. Procedee care permit reţinerea compuţilor cu fier şi mangan:
 Aerarea.
f. Procedee care permit eliminarea sărurilor dizolvate (ionilor):
 Electrodializa,
 Osmoza inversă,
 Nanofiltrarea,
119
 Schimb ionic.
Clasificarea procedeelor de tratare

II. Eficienţa tratării corelată cu scopul utilizării:

a. Procedee de tratare convenţionale:

 Sitare,
 Deznisipare,
 Sedimentare,
 Filtrare,
 Coagulare- floculare,
 Aerare,
 Dezinfecţie cu clor,
 Dedurizare.

b. Procedee de tratare avansată:

 Adsorbţia pe cărbune activ,
 Ozonizarea,
 Iradierea cu radiaţii UV,
 Prodee folosind membrane semipermeabile: microfiltrare,
ultrafiltrare, osmoza inversă, electrodializă, nanofiltrare.
 Procese de oxidare avansată: fotocataliza omogenă, fotocataliza
heterogenă, procedeul foto- Fenton. 120
 Eficienţa procedeelor de tratare corelată cu indicatorii de calitate
care necesită a fi corectaţi
Procedeul de Indicatori de calitate care necesită a fi corectaţi
tratare
culoare Gust/mi turbidit Durita Agresi Fier, microor Observaţii
ros ate te viate manga ganisme
(exces n
CO2)
Tratare cu Eficienţă Eficienţă b b Obligatoriu- apă de
coagulanţi sau bună (b) slabă (s) suprafaţă
alţi reactivi
Sedimentare b s b-fb - - b - O- apă de suprafaţă
Filtrare rapidă b b Eficienţă - - fb s facultativă- apă
(cu coagulare în foarte subterană
prealabil) bună (fb)
O- apă de suprafaţă
Filtrare lentă fb b fb - - fb b f- apă subterană
O- apă de suprafaţă
Aerare - b - s fb fb - O- apă de suprafaţă
Dedurizare - s s fb - s - f- apă subterană
f- apă de suprafaţă
Adsorbţie pe fb fb b - - - b f- apă subterană
cărbune activ f- apă de suprafaţă
Dezinfecţie - fb - - - - fb O - apă subterană
O - apă de suprafaţă
Ozonizare b fb - - - - fb f- apă de suprafaţă
Ultrafiltrare fb b fb - - b fb f- apă de suprafaţă
121
Procese de tratare a apelor

122
123
 Procesele care au loc într-o staţie de tratare sunt clasificate în
cinci categorii:

1. Etapa de pretratare– îndepărtarea şi dezagregarea materialelor solide

voluminoase prin reţinerea pe site. În această etapă sunt reţinute şi
uleiurile şi grăsimile prezente în cantităţi importante.

2. Tratarea primară (sedimentarea) – îndepărtarea compuşilor greu solubili

prin precipitare

3. Tratarea secundară (biologică) – compuşii dizolvaţi sunt oxidaţi de

microorganisme.

4. Tratarea terţiară – indepărtarea solidelor suspendate, bacteriilor,

compuşilor toxici specifici, a nutrienţilor

5. Tratarea reziduurilor (noroiului) – dezhidratarea, stabilizarea şi

evacuarea nămolului

În funcţie de calitatea apei nu sunt necesare parcurgerea tuturor etapelor.

124
1. PRE-TRATAREA APELOR
Apa brută (suspensie grosieră, 10000mg/L)

Decantare, sedimentare

Filtrare grosieră

Sistem (ultra)microeterogen 100-200 mg/L

Pre-oxidare Ape uzate

Îngroşare
Apa pre-tratată
Deshidratatre Nămol

Aerare/dezaerare

125
 Filtrarea grosieră

Sursa de apă

Grătare fixe sau Îndepărtarea:

site plutitoare cu 1. Corpuri solide mari
Diametre din ce în ce (crengi, pietre,
mai mici gunoaie)
2. Pete de ulei

Microfiltrarea Îndepărtarea algelor

filtre cu orificii având diametru de 15 μm

126
 Aerare / dezaerare

Cerinţe:

• pentru a creşte conţinutul scăzut de oxigen la nivelul cerut de utilizator sau pentru a
favoriza oxidarea poluanţilor prezenţi într-o apă anoxică (cu conţinut scăzut sau cu
lipsă de oxigen ).
• pentru a îndepărta excesul de oxigen dizolvat şi de alte gaze care pot forma dopuri de
gaze în filtre au pot determina coroziunea instalaţiilor metalice.
• pentru a îndepărta dioxidul de carbon şi pentru a creşte pH-ul determinând astfel
condiţii favorabile de precipitare a fierului şi manganului concomitent cu reducerea
caracterului coroziv.

Compuşi îndepărtaţi:

•compuşii organici volatili,

•hidrogenul sulfurat,
•radonul şi alţi poluanţi deosebit de periculoşi, aflaţi în urme.

Utilaje:
•aeratoare cascadă,
•aeratoare cu pulverizare (coloane de stripare),
•turnuri de apă, aeratoare de suprafaţă sau
•utilaje cu injecţie submersibilă sau sub presiune.
127
 Pre-oxidarea
Scop: Favorizarea precipitării fierului şi manganului

Metode: 1. Clorinarea
2. Pre-ozonizare
3. Tratare cu permanganat de potasiu
4. Oxidarea biologică cu bacterii naturale

Clorinare: Cl2 + H2O  HClO (HCl + O) + HCl (trihalometani!)

Ozonizare: O3  O2 + O
Permanganat: 2KMnO4 + H2O  2KOH + 2MnO2 + 3O

Utilaje: decantoare Hopper

128
2. COAGULARE, PRECIPITARE, FLOCULARE, SEDIMENTARE
Apa pre-tratată
(sistem microeterogen)

Al (NO3)3 + 3H2O → Al(OH)3 ↓ + 3H+ + 3NO3-

Concentraţie critică de coagulare: CCC
Coagulare: Al(NO3)3 În seria ionilor monovalenţi: Cs+ > Rb+ > K+ > Na+ > Li+
În seria ionilor bivalenţi: Ba+2 > Sr+2 > Ca+2 > Mg+2
În perioadă: Al+3 > Mg+2 > Na+

Floculare Al(NO3)3

Temperatura critică de floculare

Sedimentare: F = G;
-naturală G = (4π/3)R3 (ρparticulă – ρmediu) g
-controlată: nisip, Fe3O4 Ff = 6πRηv

v

2  particula   mediu  g 2
R

9 
În absenţa difuziei: v0
Sistem omogen
Luând în calcul şi difuzia: v
v/v0 = exp (-10 .c)
129
 Coagularea

Scopul: Destabilizarea sistemelor coloidale şi a sistemelor de particule

aflate în suspensie în apă

Compuşi îndepărtaţi: particule fine de nisip,

mâl sau argile coloidale,
materie organică cuprinzând sisteme de coloizi coloraţi,
bacterii, alge cu dimensiuni de ordinul micronilor.
Agenţi de coagulare: electroliţi, care acţionează prin distrugerea stratului
dublu electric al particulelor din sistemul coloidal.
Această metodă nu este deosebit de eficientă de aceea
ea trebuie dublată de adaosul de compuşi care conduc la
mărirea volumului particulelor suspendate determinând
aglomerarea lor şi precipitarea mai uşoară

floculare

130
Flocularea

( CH2 - CH )n ( CH2 - CH )n ( CH2 - CH )m

COO-Na+ COO-Na+ CO-NH 2

Poliacrilat de sodiu
Poliacrilamidă parţial hidrolizată

Floculare în punţi Floculare de contact

131
 Sedimentarea

Particulele floculate sau coagulate se depun la baza utiliajului de separare

adică sedimentează.

Sedimentarea gravitaţională depunerea particulelor sub acţiunea

propriei greutăţi

Ultracentrifugare Sedimentare în câmp centrifugal ce poate duce la

separarea în scurt timp şi a particulelor foarte fine

Metodă de laborator

132
3. PROCESE FIZICO-CHIMICE
Adsorbţia pe cărbune activ

CĂRBUNE ACTIV

Obţinere: descompunere anaerobă a compuşilor bogaţi in C (T = 600oC)

Proprietăţi:

-Densitate în vrac (pulbere, granule, CAG/GAC)

-Porozitate (12 100 000 Å): suprafaţa specifică ….1400 m2/g
-Încărcare superficială:
-Compuşi parţial oxidaţi
-Ioni adosrbiţi (“cenuşa”)
-Oxigen adsorbit
Aria Densitate Densitate Dimensiune Cifra de Cenuş
super- aparentă reală a iod ă
ficială [g/cm3] [g/cm3] particulelor [%]
[m2/g] [mm]
Calgon 950-1050 0,48 2,1 0,8-0,9 900 8
Filtrasorb
Witco 1050 0,48 2,1 0,89 1000 0,5
133
Schematizarea procesului de adsorbţie

134
Actiune: adsorbtie

Proces de concentrare a uneia sau mai multor specii la interfaţă

Proces interfazic:
(2)
Interfata 1. sorbit, adsorbit: G, L1, S
2. Adsorbant, substrat: L2, S

(1) Procese uzuale:

G/L2; G/S
L1/L2; L1/S
c2 c1 cs
Caracterizare:
nsorbit
Coeficient molar de adsorbţie:  [mol / g ]
madsorbant

msorbit
Coeficient masic de adsorbţie:  [g / g]
msadsorbant

135
Caracteristicile proceselor de adsorbţie

136
 Procesul de adsorbţie este folosit atunci când:

• compuşii care trebuie îndepărtaţi nu sunt biodegradabili;

• moleculele au o masă moleculară mare, polaritate mică şi sunt

compuşi organici nesaturaţi;

• concentraţia solidelor este sub 50 ppm, iar concentraţia uleiului sub

10 ppm;

• concentraţia substanţelor organice este sub 5000 mg/L (0.5%-

0.005%) şi concentraţia substanţelor anorganice < 1000 mg/L (0.1%-
0.001%);

• temperatura de fierbere este cuprinsă între 20 şi 175°C (numai

pentru compuşi organici volatili).

137
 Procese specifice de tratare a apei

1. Dedurizarea
Duritatea apei:
- definite: duritatea temporară, duritate permanentă,
duritate totală
- surse
- masurare experimentala

Dedurizare:

- Precipitare
- Schimb ionic
- Procese de membrană

138
Dedurizare prin precipitare
Duritatea temporară: Procedeul Clark:

tratarea apei dure cu lapte de var:

Ca(HCO3)2.nH2O + Ca(OH)2 = CaCO3 + (n+2) H2O
Mg(HCO3)2.nH2O + Ca(OH)2 = MgCO3 + (n+2) H2O

Duritatea totală:

Tratarea apei dure cu carbonat de sodiu (sodă de rufe):

CaCl2.nH2O + Na2CO3 = CaCO3+ (nH2O + 2NaCl)
MgCl2.nH2O + Na2CO3 = MgCO3+ (nH2O + 2NaCl)

În staţiile orăşeneşti de tratare: procedeul cu var şi sodă

SAU:

Tratarea apei dure cu fosfat trisodic sau cu polimetafosfat de sodiu:

3CaCl2.nH2O + 2Na3PO4 = Ca3(PO4)3+ (3nH2O + 6NaCl)

3MgCl2.nH2O + 2Na3PO4 = Mg3(PO4)3+ (3nH2O + 6NaCl)

139
Dedurizare prin schimb ionic (R. Gans, 1908)
Schimbătorii de ioni:
-substanţe macromoleculare naturale (zeoliţi), artificiale (permutiţi) sau sintetice
(răşini)
- schimba ionii lor cu ionii din soluţiile cu care intră în contact

Cationiti, Răşinile acide şi sărurile lor cu metale alcaline: R-H, R-Na: schimba
cationii pe care îi conţin, inclusiv H+ cu cationi din soluţiile cu care vin în contact.
Cationiti slab acizi: R-COOH,
Cationiti puternic acizi: R-SO3H

Anioniti, Răşinile cu caracter bazic: R-OH, R-Cl: reţin anionii din soluţiile cu care
vin în contact.
Aniointi puternic bazici: R-OH

Caracteristici:
- Gradul de reticulare
- Granulaţia
-Porozitatea
-Capacitatea totală a răşinii (mE/g): cantitatea maximă de ioni (mE) pe care un
gram de schimbător este capabil să o schimbe cu ionii din soluţie (capacitate
specifică)
140
.... CH CH2 CH CH2

Capacitatea de schimb - discuţie

SO3-H+ SO3-H+

... CH CH2

Parametru structural / parametru macroscopic

-Porozitatea / rigiditatea
-Porozitatea / capacitatea de schimb

CH3

... C CH2 CH CH2

COO-Na+

141
... CH CH2
Dedurizarea

R-COOH(s) + (CaCl2.nH2O)(l) (R-COO)2Ca(s) + (nH2O + 2HCl)(l)

sau
2R-SO3H(s) + (CaCl2.nH2O)(l)  2RSO3Ca(s) + (nH2O + HCl)(l)

Regenerare:

Conditii: ???

142
Aplicatie 1: Obţinerea apei potabile
1.1 Condiţii de calitate:
Duritate < 20oG
Metale grele:
(Hg, Pb, Ra, Cd) lipsă;
(Cu, Ni, Zn) < 5ppm; (Fe, Mn)<50 ppm
Cianuri: lipsă
Microorganisme: lipsă
Turbiditate: lipsă

Eliminarea următoarelor clase de componenţi:

- organisme patogene
- solide aflate în suspensie
- substanţe dizolvate cu risc pentru sănătate:
- metale grele,
- compuşi organici volatili şi semivolatili,
- cianuri, azotaţi, azotiţi, fosfaţi.
- continut scazut de minerale;
Pretratare Preoxidare
Limpezire
O2, O3, Cl2 Oxidare Adsorbtie
Floculare Dedurizare Dezinfectie
c.a.
Cl2,143
Silice
144
Dezinfectarea apei:

1. Procese chimice
Clorinarea: Cl2 + H2O → HClO + HCl
HClO  HCl + O
Dioxidul de clor, ClO2
NaClO3 + H2SO4 + SO2 → 2 ClO2 + 2NaHSO4

Ozonul, O3
O3 → O2 + O

2. Procese fizice: u.v., termic

Interes: timp de contact, produsi secundari, pret

145
 Aplicatie 2: Obţinerea apei utlizate ca agent termic (apa de cazane)
Conditii de calitate:

-Turbiditate: lipsă
-Conţinut de minerale: lipsă
-Duritate: 0oG
-Conţinut scăzut de oxigen, CO2
Etape:
0. Pretratate
1. Demineralizare
2. Degazarea – (a) prin încălzire
(b)eliminarea urmelor de oxigen rezidual (coroziv): sulfiţi, hidrazină sau prin reacţia
catalitică pe paladiu fixat pe un suport de schimbători de ioni.
3. Tratarea cu fosfaţi: eliminării durităţii accidentale. Pentru a mări marja de siguranţă se pot
adăuga şi agenţi complexanţi (EDTA, NTA).
4. Adăugare de inhibitori de coroziune (substanţe organice cu azot şi/sau sulf care se pot adsorbi
pe suprafaţa metalului formând pelicule protectoare): aminelor grase (octil-amina), extracte de
plante (lignosulfonaţi, taninuri) mercaptobenzotiazoli (cazane de Cu).
5. Adăugare de agenţi de prevenire a condensului: poliamide cu lanţuri lungi sau poliuretani
6. Adăugare de sisteme tampon (cazane de înaltă presiune): mici cantităţi de amine şi cuplul fosfat
neutru – fosfat diacid de sodiu.

146
Demineralizare:

1. Dedurizare
2. Eliminarea de anioni

Apă dură care conţine ioni de Mg2+, Ca2+, Cl-, SO42-

C
C-SO3H(Na) C
C NH2
C
C
cationit C-SO3H(Na)
C C NH2 anionit
C-SO3N(Na) C
C C NH2

H(Na)+, Cl-, SO42-

Apă dedurizată Apă deionizată
(apă “demi”)
147
Apa pentru obţinerea aburului în cazanele de înaltă presiune

Apă Cationit Degazor Anionit

brută de CO2 puternic bazic Schimbători
puternic acid
OH- în strat mixt
H+ Apă
tratată

148
 Aplicaţie 3. Procese de membrană in purificarea apelor

Fenomenul de osmoză se produce atunci când două soluţii apoase de concentraţii

diferite sunt situate in două celule despărţite printr-o membrană semipermeabilă.

Principiu1 : Osmoza (difuzia inversă)

Prin ozmoză inversă, apa pura va trece prin membrana semi-permeabilă

din soluţia concentrată în cea diluată, în final obţinându-se apa pură.
Acest lucru se va realiza prin aplicarea unei forţe asupra coloanei cu
soluţie concentrată care va invinge presiunea osmotică şi va determina
trecerea apei în celula cu soluţie diluată.

 
Membrană (CF2-CF2)n-CFO-CF 2-CFO)m-CF2-CF2-SO3-Na+
semipermeabilă
CF2 CF3

H 2O H 2O
Nafion
(a) (b)
149
Aplicaţie 3. Procese de membrană în purificarea apelor

Principiu 2: pervaporaţia

Osmoza / Pervaporaţie
Apă pură
(< 1ppm toluen)
T camerei / T de fierbere
Apă brută
(500 ppm toluen) Presiune / presiune atmosferică
Minerale / lichide

Condensator

Condensat, trecut prin membrană

(5-10% toluen)

150
 Aplicaţii ale proceselor de membrană

Proces Tipul de Forţa motrice Metoda de Aplicaţii

membrană separare
Micro- Membrane Diferenţă de presiune Mecanism de Filtrare/
filtrare simetrice cu pori hidro-statică sitare prin pori limpezire pentru
de 0,1…1μm (0,1…1bar) şi adsorbţie sterilizare
Ultra- Membrane cu pori Diferenţă de presiune Mecanism de Separarea
filtrare asimetrici (raze hidrostatică (0,5…5 sitare prin pori compuşilor
de 1-10nm) bar) macromoleculari
Osmoză Membrană Presiune hidrostatică Mecanism de Separarea
inversă asimetrică de 20…100 bar difuzie a soluţiei sărurilor şi a altor
microcomponenţi
Dializă Membrană Gradient de Difuzie în Separare săruri şi
simetrică cu pori concentraţie stratul de microcomponenţi
de 0,1…10nm concvecţie din soluţiile de
liberă polimeri
Electro- Membrană Diferenţă (gradient) Migrarea Desalinizarea
dializă schimbătoare de de potenţial electric particulelor soluţiilor ionice
cationi sau anioni încărcate
electric

151
Factor care trebuie remediat Metodă de remediere/tratare
Solide suspendate Coagulare, filtrare
Culoare Coagualre , clarificare, filtrare la pH controlat
Exces de alcalinitate Acidulare şi îndepărtarea dioxidului de carbon
Dioxid de carbon Aerare, stripare
Caliu, magneziu Dedurizare, schimb ionic, precipitare, procese de membrană
Fier Precipitare, filtrare; Oxidare ş precipitare la pH controlat
Aluminiu Filtrare la pH controlat
Mangan Oxidare, precipitare, filtrare
Metale grele Adsorbţie pe flocoane de compuşi ferici
Fosfat Coagulare cu săruri ferice
Amoniac, Nitraţi (Azotaţi) Tratament biologic. Superclorinare

Azotiţi Clorinare
Sodiu, potasiu, Cloruri, Desalinizare
sulfaţi
Sulfuri Aerare, tratament biologic
Silice Precipitare, filtrare prin membrane, floculare
Fluoruri Alumină activată
Bor Desalinizare (foarte dificil)
Detergenţi Cărbune activ
Hidrocarburi (HAP) Cărbune activ
Pesticide Cărbune activ, eventual precedat de ozonizare
Gust şi miros Cărbune activ, uneori clorinare sau ozonizare. 152
Epurarea apelor uzate

153
SURSE:

1. INDUSTRIE

2. CONSUM CASNIC

154
Procesele de epurare sunt asemănătoare cu cele care au loc în timpul
autoepurării, diferenţiindu-se prin faptul că sunt dirijate de către om,
desfăşurându-se cu o viteză mult mai mare. Instalaţiile de epurare sunt
realizate tocmai în acest scop, de a intensifica şi favoriza procesele care se
desfăşoară în decursul autoepurării.
Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin
care impurităţile de natură chimică (minerală şi organică) sa
bacteriologică, conţinute în apele uzate, sunt reduse sub anumite limite,
astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care se
evacuează şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:
- reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi nenocivi
- prelucrarea substanţelor rezultate sub diverse forme (nămoluri, emulsii,
spume etc.) din prima operaţie.

155
ape uzate menajere – categorie de ape degradate, ca efect al evacuării
unor reziduuri fizico-chimice şi organice, rezultate din activităţi
desfăşurate în gospodării şi instituţii publice sau prestatoare de
servicii;

ape uzate industriale – toate deversările de ape folosite în activităţile

economico-industriale sau corespunzând unei alte utilizări a apei
decât cea menajeră;

staţii de epurare retehnologizate/modernizate – staţii de epurare care

prin îmbunătăţirile şi completările făcute permit obţinerea condiţiilor
de calitate stabilite prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a
apelor;

reţea publică de alimentare cu apă sau de canalizare – parte din

sistemul de alimentare cu apă, respectiv de canalizare, alcătuită din
reţeaua de conducte, armături şi construcţii – anexe care asigură
distribuţia apei potabile, respectiv preluarea, evacuarea şi
transportul apelor de canalizare;

156
 Istoric

Descentralizarea tratării apelor uzate

prin introducerea etapei terţiare,
ca de ex. membrane, ozon.

Tratamentul biologic al apelor

uzate pentru îndepărtarea
nutrienţilor (N şi P)

Tratamentul biologic al apelor

uzate pentru îndepărtarea
cărbunelui
Tratarea mecanică a apelor
uzate cu grătare şi filtre
(Anglia)

157
Schema generală a procesului de epurare

Tratament primar

Tratament chimic:
Coagulare-floculare
Flotaţie
Corecţie de pH

Tratament biochimic
cu nămol activ

Tratament chimic terţiar

Tratament biologic terţiar

158
epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un proces fizic şi/sau chimic care
implică decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee în care
CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în
suspensie, cu cel puţin 50%;

epurare secundară – epurarea apelor uzate printr-un proces biologic cu

decantare secundară sau printr-un alt procedeu care permite respectarea
condiţiilor prevăzute în actualele norme tehnice;

sistem public de alimentare cu apă potabilă – ansamblul construcţiilor şi

terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor
specifice prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă
potabilă, cu următoarele componente: captări, aducţiuni, staţii de tratare a
apei brute, staţii de pompare cu sau fără hidrofor, rezervoare pentru
înmagazinarea apei potabile, reţea de distribuţie, branşamente până la
punctul de delimitare;

sistem public de canalizare – ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente,

instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice,
prin care se realizează serviciul public de canalizare, cu următoarele
componente: racorduri de canalizare de la punctul de delimitare, reţele de
canalizare, staţii de pompare a apelor uzate, staţii de epurare, colectoare de
evacuare spre emisar, guri de vărsare în emisar, depozite de nămol
deshidratat.

159
Tehnologia tratării apelor reziduale este împărţită în trei
categorii:

1. tratarea primară cuprinde sedimentare, separare

gravitaţională pentru uleiurile nedizolvate în apele
reziduale şi striparea cu aburi pentru îndepărtarea
compuşilor rău mirositori;

2. tratarea secundară are drept scop îndepărtarea uleiurilor

nedizolvate sau a materialului organic;

3. tratarea terţială utilizează bazine de reţinere sau filtre.

160
 Treapta primară

· Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere

(bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.)
· Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu
diametru mai mic.
· Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură
depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin
Nisipul se colectează mecanic de pe fundul bazinelor - deşeu cu impurităţi organice.
· Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea
apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine.
-agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre.

161
Sedimentare anaerobică

162
Treapta secundară

· Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol

activ" ce conţine microorganisme ce descompun aerob
substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele biochimice.

· Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează

materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe
din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar
gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de
exemplu la centrala termică

163
 Treapta terţiară

Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau

combinată
• înlătură compuşi în exces (nutrienţi- azot şi fosfor)
• asigură dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare). adsorbţia pe
cărbune activat, precipitarea chimică etc.
• Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea
amoniului în azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă
azotatul în azot ce se degajă în atmosferă.
• Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

164
 Epurarea apelor uzate cu conţinut de metale

Precipitarea dirijată în trepte, la pH controlat în mediu reducător, se

aplică în cazul apelor cu conţinut mare şi variat de metale grele (Fe, Cr,
Ni, Co, Mn, Mo, V, Zn, Cu, Cd, Hg) realizându-se o epurare a apelor (şi o
recuperare a metalelor conţinute) mai mare de 98-99%.

• Recuperarea metalelor grele din ape reziduale se mai poate realiza cu

ajutorul unor microorganisme capabile să le acumuleze sau absoarbă.

165
Flux de recuperare a mercurului din apele reziduale

Apa de evacuare încărcată

cu substanţe organice

fermentaţie Evacuarea apei cu impurităţi

biomasă

absorbţie

separare

cocs
Biomasă cu conţinut distilare
Ridicat de mercur mercur 166
 Metode moderne de epurare a apelor reziduale

Sunt fundamentate pe rezultatele cercetării ştiinţifice din domeniu şi

cuprind:
• intensificarea proceselor electrochimice de epurare a apelor reziduale, de
inii malelor grele şi de substanţe organice toxice prin sedimentarea lor în
scopul utilizării ulterioare a apei pentru uz tehnic;
• epurarea şi condiţionarea apelor de suprafaţă ce conţin substanţe
antropogene şi utilizarea lor în scopuri tehnologice şi în calitate de apă
potabilă;
• elaborarea şi utilizarea coagulanţilor, a sorbenţilor carbono-minerali şi a
catalizatorilor metalici din deşeuri industriale şi ape reziduale prin metode
chimico-termice, autocatalitice şi prin regenerare electrochimică.

167
 Epurarea apelor orăşeneşti

1. Etapă primară, de tratament mecanic - filtrarea apei pe grătare şi

apoi pe site din ce în ce mai fine pentru a îndepărta obiectele sau
particulele suspendate în etapa de pretratare.
• Floculare- se îndepărtează 40% din cantitatea de metale
grele

Apa este apoi lăsată să curgă cu viteză mică printr-un bazin

când se sedimentează nisipul şi mâlul la baza iar la suprafaţă
se formează un strat de nămol ce conţine particule insolubile
de “grăsime” lichidă.

168
 Epurarea apelor orăşeneşti

2. Etapa secundară este de epurare biologică şi se are ca scop eliminarea

particulelor suspendate sau substanţelor dizolvate.

Compuşi organici microorganisme CO2 + H2O+ reziduu

Procesele pot fi anaerobe sau aerobe şi se pot desfăşura

•în strat fix sau
•în reactoare cu dispersie.

concentraţii excesive de poluanţi duc la distrugerea microorganismelor

169
Bazinul filtrant în tipul constructiv cel mai des întâlnit pentru
epurarea bilogică, filtrul Lowe cu percolare.

Reziduu de
Alimentare spălare
Aer de
proces

Efluent
tratat

Spălare în contracurent

170
• În acest stadiu valoarea CBO se reduce la aproximativ 10% din
cea iniţială. Apa rezul-tată din această etapă poate fi inserată
în circuitul natural unde este diluată cu cantităţile mari, deja
preexistente în apele râurilor sau lacurilor.

• Pentru siguranţă, unele staţii de epu-rare efectuează, înainte

de deversarea în emisar, o dezinfectare cu clor sau cu radiaţie
u.v.

171
 • Tot în etapa secundară
are loc şi nitrifierea unor
compuşi organici cu azot
şi a amoniacului ce sunt
transformaţi în ioni azotat
şi dioxid de carbon. De
aceea unele staţii de
epurare au ca etapă
următoare etapa de
denitrifiere.

Conversia biologică a amoniacului (NH3) în N2 (g) cuprinde 2 etape:

1. Nitrifierea – conversia amoniacului la azotaţi (NO3-) şi azotiţi (NO2-)
2. Denitrifierea – transformarea nitratului în azot gazos
1 2

172
Dacă se selectează anumite microorganisme (Gallionella ferruginea şi
Lepthorix ochraceea), în filtrele de adâncime se poate realiza şi degradarea
bilogică a copmpuşilor cu fier şi mangan.

173
 Treapta terţiară de epurare

• reducerea avansată a CBO5 prin precipitarea sau flocularea coliziolor,

utilizând compuşi de aluminiu;
• Îndepărtatrea compuşilor organici volatili prin trecerea apei peste cărbune
activ;
• Îndepărtatrea fosfaţilor prin precipitare cu ajutorul laptelui de var
(Ca(OH)2), sub formă de săruri de calciu;
• Îndepărtatrea metalelor grele;
• Îndepărtarea fierului trivalent.
• Epurarea avansată se realizează înaintea etapei de dezinfectare.

174
• Nămolul rezultat din epurare conţine concentrat o
cantitate mare de substanţe nedorite în apă.
• El reprezintă un sistem de particule suspendate greu
sedimentabile şi de aceea greu separabile.
• Provine din epurarea primară şi secundară

175
176
Condiţii de evacuare a apelor uzate din staţiile de
epurare a apelor uzate orăşeneşti

177
 Implementare- Autorităţi competente

• Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA)

• Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI)

• Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (MTCT)

• Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de

Gospodărie Comunală (ANSRC)

• Administratia publică locală (APL)

• Garda Natională de Mediu (GNM)

178
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) este
responsabil pentru:
• 􀂃 Stabilirea standardelor şi obiectivelor de calitate a
apelor;
• 􀂃 Reglementarea evacuării apelor uzate provenite de la
aglomerări umane sau de la industria agro-alimentară
asimilată,
• 􀂃 Stabilirea monitoringului apelor de suprafaţă, a
receptorilor naturali în care se evacuează apele uzate
oraşeneşti sau industriale;
• 􀂃 Controlul modului de conformare cu prevederile
legislaţiei în vigoare;
• 􀂃 Elaborarea unui Program de acţiune pentru
reabilitarea, modernizarea si construcţia sistemelor de
colectare şi epurare a apelor uzate oraşeneşti.

179
• Ministerul Administratiei şi Internelor (MAI) este responsabil
pentru elaborarea unui program de acţiune pentru reabilitarea,
modernizarea şi construcţia sistemelor de colectare şi epurare a
apelor uzate orăşeneşti în aglomerările cu peste 2.000 l.e.
• Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (MTCT)
este responsabil pentru promovarea standardelor şi
reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea
sistemelor de colectare si a staţiilor de epurare a apelor uzate
orăşeneşti.
• Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile
Publice de Gospodărie Comunală (ANSRC) este responsabilă
pentru reglementarea şi licenţierea operatorilor de servicii
publice.
• Administraţia publică locală (APL) este responsabilă pentru
realizarea sistemelor de canalizare şi epurarea apelor uzate
oraşeneşti
• Garda Natională de Mediu (GNM) este responsabilă pentru
inspecţia şi controlul aplicării legislaţiei de mediu

180
Accidente ecologice

181
 Poluări accidentale în anul 2005

• 63 poluări accidentale
– 39 cu petrol
– 4 cu substanţe organice
– 3 cu produse chimice
– 5 cu steril de mină şi suspensii
– 12 poluări de altă natură

Producerea de poluări accidentale se explica prin neglijenţa manifestată

de unii agenţi economici în respectarea proceselor tehnologice, spargerii
de conducte de transport produse petroliere datorită furturilor de
combustibil, spălarea unor zone infestate cu produse petroliere şi lipsa
retehnologizării proceselor tehnologice din unele unităţi industriale etc.

182
1. Poluarea conductei de ţiţei – Terminalul Midia – Nisipari
în dreptul km 23 în data de 01.11.2005

Cauzele poluării
spargerea de către persoane neindentificate a conductei de ţiţei

Efecte şi măsuri de intervenţie

În urma deplasării la faţa locului s-a constatat:
-conducta se afla amplasată la cca. 10 m de malul taluzului, iar avaria s-a
produs prin spargerea/cedarea furtunului de presiune instalat fraudulos pe
conductă.
- 3 m3 de ţiţei din care 50 % s-a deversat în apă
- S-a intervenit cu substanţe absorbante pentru stoparea poluării şi s-a
colectat produsul petrolier din zonele afectate de pe ambele maluri.

Concluzii şi măsuri
- A fost oprită temporar navigaţia pe canal
- Colectarea produsului petrolier din zona afectată.
- Operaţiunile de colectare a substanţelor absorbante impregnate cu ţiţei

183
2. Poluarea cu ape tehnologice încărcate cu reactivi de
flotaţie (printre care şi cianura de sodiu) produsă de către EM
Baia Borsa pe r. Vişeu în data de 25.11.2005

Cauzele poluării
• s-a constatat că dintr-un bazin de stocare cu capacitatea de 2000 l, pe lânga
ştuţul de golire există scurgeri de soluţie NaCN, cu o concentraţie de 25%

Efecte şi măsuri de intervenţie

Urmare a monitorizării calităţii cursurilor de apă receptoare, s-a
constatat producerea următoarelor efecte:
- mortalitate piscicolă de mică amploare (cca 30 kg) pe r. Vişeu
cu exemplare de mici dimensiuni.
- pe râul Tisa fenomenul nu a fost semnalat.
- din punct de vedere organoleptic, cursurile de apă nu au prezentat
modificări

184
Concluzii şi măsuri
-scurgerea accidentală de ape tehnologice încărcate cu reactivi de flotaţie
printre care şi cianura de sodiu de la EM Baia Borsa s-a produs pe fondul
uzurii avansate a instalaţiilor tehnologice;
-efectele produse pe cursurile interne, r. Cisla şi r. Vişeu, au avut un impact
local, materializat prin mortalitate piscicolă de mică amploare şi înrautăţirea
parametrilor fizico-chimici;
-impactul nesemnificativ produs asupra r. Tisa a fost confirmat şi de partea
ungară şi de cea ucraineană;
- nu au fost afectaţi utilizatorii de pe teritoriul şi din ţările din aval;
-sancţionarea contravenţională şi iniţierea procedurii de întocmire a denunţului
penal pentru EM Baia Borşa. 185
 3. Poluarea cu uleiuri minerale a r. Nicolina şi Bahlui
de către S.C. FORTUS S.A. Iaşi. în data 12.03.2005

Cauzele poluării
-poluare accidentală cu uleiuri minerale pe r.Nicolina şi r. Bahlui de către
unitatea S.C. FORTUS S.A. Iaşi.
Cauza poluării:avarierea unei conducte de racord ce transporta ulei mineral
de la bazinul de golire rapidă a Atelierului de Tratare Termică Secundară a
Secţiei Mecanică Grea ce a condus la descărcarea în reţeaua de canalizare
ape pluviale a produselor uleioase.

Efecte şi măsuri de intervenţie

Poluarea a constat în deversarea în albia râului Nicolina la hectometrul 145,
prin gura de vărsare GV2 a unor substanţe sub formă de peliculă continuă,
de natură uleioasă sub formă de emulsie albicioasă – opalescentă.

186
Măsuri luate :
-obturarea gurii de vărsare GV2 aparţinând S.C. FORTUS S.A. cu vată minerală;

187
 -reţinerea peliculei cu produse uleioase cu ajutorul unor baraje
plutitoare pe cursurile de apă Nicolina şi Bahlui
- s-au prelevat probe de apă pentru analiză

188
Concluzii şi măsuri
• Pe tot parcursul poluării au fost monitorizate r. Nicolina şi Bahlui. În data de
20.03.2005 ora 14.00 poluarea a fost sistată.
• Ca urmare a variaţiilor de nivel pe r. Nicolina datorate aportului din bazin s-
au produs antrenări ale poluantului reţinut pe vegetaţia acvatică. În această
situaţie s-au luat următoarele măsuri :
• - colectarea produselor uleioase din reţeaua internă de canalizare ape
pluviale din incinta SC FORTUS SA;
• - blocarea GV2 şi GV3 spre emisar prin înlocuirea dopului de argilă şi
reînnoirea capcanelor din materiale absorbante textile şi supravegherea
permanentă a acestora; GV3 a fost blocat spre emisar cu un blind metalic
prevăzut cu vană;
• -s-a continuat acţiunea de colectare a substanţelor poluante cu ajutorul
barajelor plutitoare absorbante;
• -s-au menţinut stavilele coborâte la N.H.Chipereşti de pe r. Jijia;
• -s-au executat lucrări de cosire şi îndepărtare a vegetaţiei acvatice afectate
din albia r.Nicolina;
• - s-au colectat plutitorii solizi care, de asemenea, reţineau poluant.
• - pentru spălarea reziduurilor poluatoare din albiile r.Nicolina şi Bahlui s-a
evacuat un debit de apă de 4,5 mc/s timp de 3 ore din acumularea Ezăreni şi
(în ziua următoare) un debit de 5,5 mc/s timp de 3 ore din acumulările
Ciurbeşti şi Ezăreni.
• Daunele produse de poluare: posibilitatea afectării faunei şi florei.
• Unitatea vinovată de producerea poluării - SC FORTUS SA - a fost sancţionată
contravenţional.
189
 2006
În data de 04.01.2006 pe raza municipiului Cluj-Napoca, datorită antrenării de
ape uzate în reţeaua de canalizare pluvială, rezultate de la spălarea instalaţiilor
de tipărire aparţinând S.C.GVP România SRL Cluj-Napoca, a fost poluat râul
Someşul Mic la confluenţa cu Canalul Morii (în dreptul fostei societăţi comerciale
Clujana) cu cerneluri tipografice pe bază de apă. Culoarea apei a devenit albastră,
nu s-a înregistrat mortalitate piscicolă. Poluarea a fost sistată.

În data de 23.03.2006 pe raza judeţului Maramureş, apele râului Cisla au fost

poluate cu metale grele şi suspensii din cauza unei avarii la sonda inversă de la
iazul de decantare Colbu I care aparţine Exploatării Miniere Borşa,
înregistrându-se mortalitate piscicolă. În scurt timp poluarea a fost sistată.
După finalizarea analizării în laborator a probelor de apă ridicate de către
specialiştii Direcţiei "Apele Române" Someş-Tisa, s-a concluzionat că poluarea a
fost locală şi nu a afectat alte râuri.

190
În data de 30.06.2006 pe raza judeţului Maramureş, apele râului Tisa au fost
poluate cu sare din cauze necunoscute.
În două secţiuni de control, Sarasău şi Teceu, s-au constatat valori cu de peste
10 ori mai mari faţă de valorile medii multianuale la indicatorii sodiu şi clor şi de
peste 3 ori mai mari la reziduu fix. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi
Administraţia Naţională "Apele Române" au solicitat autorităţilor ucrainene
informaţii cu privire la posibilitatea existenţei unei surse de poluare pe teritoriul
ucrainean.
În data de 24.09.2006 s-a constatat mortalitate piscicolă pe suprafaţa Lacului 1
din cartierul Gheorgheni din Cluj-Napoca. Autorităţile au prelevat probe de apă şi
peşti morţi pentru analize. În urma analizelor probelor de apă, efectuate de către
specialiştii Direcţiei Apelor Someş-Tisa, s-a constatat că mortalitatea piscicolă s-a
datorat suprapunerii mai multor fenomene naturale: eutrofizarea lacului (fenomen
natural constând în înmulţirea algelor), putrezirea masei organice rezultate în urma
eutrofizării cu formare de amoniu, înmulţirea excesivă a zooplanctonului –
consumator de oxigen, accentuarea fenomenului de nitrificare (oxidarea
microbiană a amoniului), favorizată de temperatura relativ ridicată a apei din Iac,
fenomene care au condus la scăderea, sub valorile critice, a concentraţiei oxigenului
dizolvat în apa lacului, cauzând asfixierea populaţiei piscicole. Nu au fost depistate
surse difuze de impurificare.
191
 2007

În data de 26.03.2007 pe raza municipiului Baia Mare, judeţul Maramureş, apele râului
Săsar au fost poluate nesemnificativ cu apă de mină , spun specialiştii Sistemului de
Gospodărire a Apelor Maramureş şi ai Gărzii Naţionale de Mediu sosiţi la faţa locului,
din cauza fisurării unei conducte de transport a sterilului în iazul de decantare. Până la
oprirea pompelor şi blocarea transportului, vreme de aproape o oră, pe malul râului
Săsar s-au deversat aproximativ 3.000-4.000 de litri de apă de mină care deja a trecut
prin staţia de tratare din cadrul fostei uzine de preparare Săsar, fiind adusă la un pH
neutru.

192