Macrofitele ca indicator potențial al metalelor

grele
Introducere
• Macrofitele acvatice evidenţiază o zonare caracteristică
evaluată pe gradienţii litoral-superficial-profundal:
• macrofite emerse (specii de Phragmites, Typha,
Butomus, Sagittaria, etc.),
• macrofite cu frunze plutitoare (specii de Nuphar,
Nymphaea, Nymphoides, Hydrocharis, etc.),
• macrofite natante (specii de Lemna, Spirodella,
Salvinia, etc.)
• şi macrofite submerse (specii de Ceratophyllum,
Potamogeton, Myriophyllum, Elodea, Najas, etc.).
 macrofite emerse
Phragmites australis

Typha angustifolia

Butomus umbellatus
 macrofite cu frunze plutitoare

Nuphar lutea Nymphoides peltata

Hydrocharis morsus-ranae
 macrofite natante

Spirodela punctata
Lemna minor

Salvinia natans
 macrofite submerse

Ceratophyllum demersum

Potamogeton crispus
• Persistenţa acestor
forme de creştere în
diferitele ecosisteme
acvatice ale deltei este
condiţionată în mare
parte de fluctuaţiile
regimul hidrologic. Pe
măsură ce adâncimea
apei creşte se reduc
progresiv macrofitele
emerse, apoi cele cu
frunze plutitoare şi în
final cele submerse
(Fig. 1).

Fig. 1. Evoluţia vegetaţiei acvatice (1) într-un lac puţin adânc. Stadiul oligotrof (a) 
mezotrof (b) eutrof (c, d)  hipertrof (e, f, g); distribuţia biomasei vegetale pe verticală
(2), a iradierii (3), pH-ul (4) şi concentraţia oxigenului (5) pe verticala coloanei de apă ziua
() şi noaptea (----)
• Un alt factor care influenţează zonarea şi
structura comunităţilor de plante acvatice este
reprezentat de starea trofică a apei.
• În acest sens zonarea se modifică odată cu
evoluţia stării trofice a ecosistemului de la
mezotrofie spre eutrofie şi respectiv spre
hipertrofie.
• Totodată avansarea eutrofizării, marcată de
valori ridicate ale intrărilor de nutrienţi (N, P),
declanşează într-o primă fază dezvoltarea
explozivă a macrofitelor, în condiţiile remanierii
structurale a comunităţilor vegetale, prin
reducerea diversităţii specifice şi sporirea
biomasei.
• Ulterior, dezvoltarea algelor filamentoase, a
perifitonului şi fenomenul de autoumbrire
determină eliminarea macrofitelor mici şi
înrădăcinate, persisteţa macrofitelor cu strategie de
creştere verticală, capabilă să se apropie de
suprafaţa apei, dezvoltarea formelor cu frunze
plutitoare şi a vegetaţiei emerse.
• Mai târziu, eutrofizarea accelerată, declanşează
competiţia pentru lumină, pentru sursa de carbon
anorganic, competiţia bazată pe toleranţă la efectul
toxic al concentraţiilor ridicate de nutrienţi, forme
de concurenţă, care vor modifica atât structura şi
zonarea comunităţilor vegetale, cât şi succesiunea
populaţiilor componente pe perioada de vegetaţie.
DIVERSITATEA MACROFITELOR ŞI ROLUL LOR ÎN
ECOSISTEMUL LACULUI DE ACUMULARE CUCIURGAN

• Deşi pot cauza acoperirea lacurilor, macrofitele au o

mare importanţă funcţională în procesul de
autoepurare a bazinelor acvatice şi reglarea proceselor
biologice.
• Comunităţile de plante acvatice, în mare parte,
împiedică “înflorirea” apei şi, pe lângă asta, servesc
drept loc de reproducere şi îngrăşare pentru mulţi peşti
fitofili.
• Macrofitele formează biotopul pentru diverse grupuri
de hidrobionţi şi îndeplinesc rolul de substrat pentru
perifiton.
• Ele modifică parametrii fizico-chimici ai mediului în
procesul fotosintezei, absorb şi elimină elemente
biogene şi substanţe organice dizolvate în apă, le
transportă din depunerile subacvatice în stratul de
apă, concentrează microelementele în celule şi
ţesuturi.
Starea actuală a vegetaţiei acvatice superioare în
lacul de acumulare Cuciurgan, Moldova

• Actualmente, flora acvatică a lacului de acumulare este

constituită din 15 specii şi 11 familii: Ceratophyllaceae -
Ceratophyllum demersum ; Hydrocharitaceae -
Hydrocharis morsus-ranae , Vallisneria spiralis;
Butomacea - Butomus umbellatus; Lemnaceae - Lemna
minor, Lemna trisulca ; Najadaceae - Najas marina,
Poaceae - Phragmites australis; Typhaceae - Typha
latifolia; Potamogetonaceae - Potamogeton crispus, P.
pectinatus, P. perfoliatus; Haloragaceae - Myriophyllum
spicatum ; Salviniaceae - Salvinia natans;
Thelypteridaceae - Thelypteris palustris.
Nivelul de acumulare a metalelor şi rolul vegetaţiei
acvatice superioare în migraţia microelementelor-metale
în ecosistemul lacului CUCIURGAN

• Utilizarea plantelor acvatice pentru evaluarea nivelului de

poluare cu metale grele a bazinelor acvatice, conform
conţinutului acestora în plante, are un şir de avantaje în
comparaţie cu determinarea lor directă în apă, deoarece
permite obţinerea unei evaluări veridice a conţinutului
mediu al elementelor în mediul ambiant pentru un anumit
interval de timp. Cercetarea dinamicii acumulării
microelementelor în plantele acvatice, în paralel cu cea a
concentraţiei lor în apă, oferă posibilitatea, în general, de
a stabili gradul de disponibilitate a metalelor pentru
hidrobionţi, a calcula coeficientul acumulării lor
biologice şi determina intensitatea migraţiei acestor
metale în ecosistemul acvatic.
• Mulțe plantele acvatice pot stoca cantități semnificative de metale dizolvate
în apă și păstra în țesuturi mult timp timp.
• Cercetările efectuate au demonstrat că în plantele superioare plutitoare
nivelul de acumulare a majorităţii metalelor adesea este mai înalt
comparativ cu cel din helofitele emerse cu rădăcină.
• Concentraţiile minime (μg/g de masă abs.usc.) ale Cu (3,7), Zn (5,2), V
(1,7), Ti (2,7), Pb (0,7) şi Mn (38,2) au fost înregistrate în Phragmites
australis, cele ale Ni (2,3) – în Potamogeton perfoliatus, Mo (0,9) -
Potamogeton crispus, Al (8,8) - Myriophyllum spicatum, iar concentraţiile
maxime ale Zn (315) şi Ni (86,7) – în Myriophyllum spicatum, Mo (23,7) şi
V (39,9) - Hydrocharis morsus-ranae, Pb (18,7) şi Al (321) - Potamogeton
pectinatus, Mn (588) şi Ti (41,4) – Lemna minor, Cu (124) – în Najas
marina.
• Concentrațiile de metale grele în macrofite a arătat capacitatea de
acumulare a fiecărei specii macrofitele. Această capacitate variază de la
specie la specie.
• Diapazonul de oscilaţie a concentraţiilor este foarte
mare, fiind determinat atât de particularităţile
taxonomice ale plantelor, conţinutul metalelor în
mediul ambiant, cât şi de un şir de alţi factori,
inclusiv anotimp, dar mai exact – etapa de dezvoltare
a plantei, care în lac nu întotdeauna coincide cu
anotimpurile calendaristice.
• Plantele acvatice superioare dețin un rol important în
procesele de autoepurare a lacului, dar pot fi și sursă
de poluare secundară cu metale a stratului de apă.