Elemente de

iconografie

Piper Bogdan
Clasa a XI-a B
Iconografie
• Iconografia este arta creștină a picturii icoanelor ce reprezintă
pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe sfinți, episoade din viețile
acestora, precum și diferite episoade biblice, precum și unele
scene alegorice, în așa fel încât acestea să nu rămână simple
imagini, ci o formă de manifestare vizuală în timp și spațiu a
realității dumnezeiești invizibile.
• Biserica Ortodoxă admite posibilitatea reprezentării în imagini a lui
Hristos și a sfinților întrucât recunoaște întruparea Fiului lui
Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, ca Dumnezeu
adevărat și Om adevărat. Cultul icoanelor, care a fost contestat în
secolele VII-VIII, a fost restabilit definitiv la Sinodul al VII-lea
Ecumenic.
• Pentru creștini, icoana nu este o simplă formă de reprezentare
artistică, ci obiect de cult și modalitate de ilustrare picturală a
învățăturii creștine, alături de Sfintele Moaște, de cărțile liturgice
șcl.
Iconografia: „pictură” sau „scriere”?
• Traducerea literală a cuvântului grec
(iconografie) este „scrierea de imagini”. De
aceea, unii creștini ortodocși insistă să precizeze
că icoanele se "scriu", nu se "pictează". Acest
lucru este explicat prin compararea icoanelor
cu Sfânta Scriptură în sensul că, precum Biblia
nu e doar o relatare istorică, icoanele nu sunt
simple compoziții artistice, ci mărturii ale adeUn
argument în plus folosit în acest sens este faptul
că icoanele au avut de-a lungul timpului și un
scop pedagogic, fiind „cărțile” celor ce nu știau
să citeascăvărului cuprins în Scriptură.
Reguli
• Icoanele urmează în general textul Scripturii sau al Vieților sfinților
reprezentați în ele. Figurile personajelor reprezentate sunt recognoscibile
după o serie de caracteristici specifice, codificate mai târziu în Erminiile sau
Manualele de iconografie. Scopul picturii nu este însă de a da o reprezentare
carnală veridică, astfel încât figurile sunt reprezentate stilizat – ascetice,
transfigurate, mai asemănătoare Sfintelor Moaște decât chipului omului viu
• Fondul icoanelor este de obicei auriu (pentru icoanele pe lemn) sau albastru
(frescele), sugerând lumina dumnezeiască și harul Duhului Sfânt în care sunt
scăldate chipurile sfinților.
• Imaginea este bidimensională și nu caută să redea perspectiva în modul în
care pictura laică încearcă să o reproducă, potrivit realităților materiale.
Suport material pentru crearea icoanelor
• Icoanele sunt pictate în mod tradițional pe lemn, pe zid , uneori pe
sticlă. Ulterior ele au început să fie pictate și pe alte materiale
precum piatra sau chiar pe ouă, pe vase din ceramică, pe lumânări
etc. Apariția tiparului a permis cu timpul reproducerea icoanelor
pe hârtie și pe alte suporturi perisabile și producția de masă.
• Pentru pictură se folosesc culorile tempera. Sunt preferate culorile
naturale. În mod tradițional, nu se folosesc culorile pe bază de
ulei, însă în perioada modernă ele au mai fost folosite. Pentru
redarea fondului și a unor detalii prețioase se folosește foița de
aur (mai rar de argint) sau praful de bronz, după caz.
• Pensulele folosite erau de obicei din păr de veveriță. Sunt
necesare pensule de diferite dimensiuni pentru fiecare
operațiune.
Tipuri de icoane
• Pictura icoanelor necesită utilizarea mai multor tehnici de pregătire a
suportului și de pictură propriu-zisă, în funcție de materialele folosite,
de suportul material și de locul unde acestea urmează să fie pictate.
• Sunt diferite feluri: Icoanele pe lemn
•Icoanele pe zid
•Icoanele pictate cu ceară
•Aurirea, argintarea și materialele prețioase
•Icoanele pe sticlă
•Icoane de serie – pe hârtie, plastic etc.