EDUCATIA TIMPURIE

JOCUL-ACTIVITATE
FUNDAMENTALA LA VARSTELE
MICI
DEFINITIA JOCULUI
 “ Forma de activitate conducătoare la copil, face posibilă
recrearea faptelor de viață, a relaţiilor sociale de către
copil în afara condiţiilor activităţilor utilitare
nemijlocite”. D. B. Elkonin (1932,1978)
 „Sector de activitate a cărei motivare nu este adaptarea la real
ci dimpotrivă asimilarea realului la eu” este un tip de
activitate; în cadrul careuia dominantă este asimilarea
care, pe parcurs, va fi urmată de acomodare şi împreună vor
produce ca efect adaptarea. (J. Piaget,1968)
 „Antecamera vastă şi bogat ornată a muncii” „fenomen de
cultură şi civilizaţie multidimensional” (U. Schiopu, 1970)
DEFINITIA JOCULUI
 „formă de activitate specifică pentru copil şi
hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică” (P.
Popescu Neveanu)
 „activitate prin care copilul se dezvoltă dar
acest lucru este dependent de libera sa
alegere, de motivaţia intrinsecă, de orientarea
către proces şi implicarea participării active”
(E. Vrasmas,1999)
 „fenomen ce este comun oamenilor şi
animalelor şi totodată atât de diferit prin
finalităţile lui întru determinarea unicităţii
fiinţei umane” (M. Popa, 2002)
DEFINITIA JOCULUI
 activitate specific umana prin care
subiectul îsi satisface imediat şi
nemijlocit propriile dorinţe, nevoi,
acţionând conştient, liber şi constructiv
în lumea imaginară în care
reconstruieşte cu miloace (psihice şi
materiale) personale situaţia imaginară
ce reflectă realitatea (fizică şi socială) în
care îşi desfăşoară existenţa. E.
Rafaila(20106)
CARACTERISTICILE JOCULUI
 Caracter universal
 Permanent
 Caracter social-istoric
 Factor de dezvoltare
 Propriu motivat
 Genereaza satisfactie
 Caracter evolutiv (scop, structura, functii,
instrumente)
TEORIILE JOCULUI
 Teoria recreațiunii (R. S. Lazarus, 1883)
 Teoria surplusului de energie, propusa de (Fr. Schiller, H. Spencer)
 Teoria exersării anticipative, jocul este un exercitiu pregatitor pentru viata de
adult (K Gross)
 Jocul-un post exercițiu, întrucât în cadrul lui se consolidează instinctul
(manifestat încă de la naștere Jocul copilului prilejuiește și eliberarea de anumite
insticte neconforme vieții sociale a omului modern și să le convertească în
conduite dezirabile (Carr).
 Teoria plăcerii funcţionale potrivit căreia copilul se joaca datorită tendinţei
interne către plăcere, tendinţă care reprezintă un principiu fundamental al vieţii
(K. Buhler)
 Jocul se explică prin prezența la copil, a unui complex de inferioritatate generat
de sentimentul de neputinţă și dependență (A. Adler)
 Jocul este un fenomen de derivare. Incapabil să desfăşoare o activitate de
muncă, dată fiind dezvoltarea sa insuficientă și cerinţele externe ale adutului,
copilul se joacă pentru a depăși realitatea care nu-i oferă posibilităţi de afirmare
(Ed Claparede)
TEORIILE JOCULUI
 Jocul copilului este o activitate serioasă, deosebindu-se astfel
de jocul adultului care reprezintă un mijloc pentru prevenirea și
înlăturarea plictiselii, o cale pentru relaxare. În joc copilul își
afirmă forţa, posibilităţile, autonomia. Această autoafirmare nu
se opune vreunui complex de inferioritate ci este orientată către
perfecţionare, prezintă un mecanism al dezvoltării, al dobândirii
de noi și complexe comportamente. Prin joc copilul își dezvoltă
potențele sale virtuale, asimilează modelele de comportament
ale adultului, își coordonează acţiunile. În absența jocului copiii
ar deveni” pigmei stângaci și tăcuți, lipsiţi de inteligență și de
suflet” (J. Chateau,1967).
 Jocul are un rol decisiv în dezvoltarea copilului. Este o conduita
simbolică: copilul asimilează informații experiențe, conduite, în
vederea adaptării la mediu. (asimilare și acomodare) pe care,
apoi, le transformă (J. Piaget)
FUNCTIILE JOCULUI
 funcţia de cunoaştere,
 funcţia formativă,
 funcţia de socializare,
 funcţia de realizare a echilibrului emoţional,
 funcţia distractivă,
 funcţia terapeutică,
 funcţia de autoexprimare
 functia de tonifiere, activare, susţinere
energetică
CLASIFICARI ALE JOCURILOR
 K. Gross :
 a) jocuri de experimentare,
 b) jocuri senzoriale,
 c) jocuri motorii,
 d) jocuri intelectuale,
 e) jocuri afective,
 f) jocuri de voinţă
 Dupa Ch. Bühler jocurile sunt:
 a) funcţionale (senzorio-motorii)
 b) de ficţiune şi iluzie
 c) receptive (de consum- contemplare, participare pasivă)
CLASIFICARI ALE JOCURILOR
 E. Claparede, utilizând drept criteriu aspectele psihice
exersate, clasifică jocurile în:
 a) jocuri care exersează funcţii generale care, la
rândul lor pot fi senzoriale (de exersare a văzului,
auzului, gustului, mirosului), intelectuale (bazate pe
recunoaştere, comparaţie, asociaţie prin asonanta,
raţionament, jocuri de imaginaţie), afective, motrice
(exersează agilitatea, forţa, promtitudinea,
coordonarea
 b) jocuri care exersează funcţii specifice (jocuri
de luptă, jocuri de vânătoare, jocuri de imitaţie,
jocuri familiale, jocuri sociale).
CLASIFICARI ALE JOCURILOR
 a) jocurile exercitiu, prezente în stadiul inteligentei senzorio-motorie, nu
utilizează nicio simbolistică; constau în repetarea unei operații pentru plăcerea
generată de însăși efectuarea operației și, apoi, prin generalizarea acțiunii
repetate pentru adaptarea la o situație nouă;
 b) jocurile simbolice se diferentiază, după modul de utilizare a simbolisticii și
funcția realizată, în:
 - jocuri cu o simbolistică conştientă care reflectă elementele realității,
semnificative pentru copil; aceste jocuri mijlocesc asimilarea realității;
 - jocuri cu o simbolistică inconştientă mijlocesc echilibrarea emoțională și
informațională, descărcarea de stările cognitive și mai ales afective tensionante;
 c) jocurile cu reguli apar odată cu preşcolaritatea şi evoluează în concordanță
cu dezvoltarea psihică și cu lărgirea experienței sociale; regulile se transmit în
cadrul social de la un copil la altul sau de la o generație la alta.
 d) jocurile de construcție se dezvoltă inițial din jocurile simbolice dar
evoluează în altă direcție mijlocind rezolvarea de probleme, actul creativ,
transformarea inteligentă a obiectelor.
CLASIFICARI ALE JOCURILOR
A. N. Leontiev stabileşte următoarele tipuri pe care le clasifică dupa
momentul de apariţie şi mai ales funcţia realizată:
 jocurile cu rol în care în prim plan apare rolul asumat de copil,
care reprezintă de fapt o funcţie socială generalizată a adultului;
 jocurile cu rol şi subiect în care copilul işi asumă o funcţie
socială anume pe care o realizează prin acţiunile sale;
 jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul
subordonează unei ordini fixe şi raporturi între participanţi,
includ o anumită sarcină, au un mare rol în structurarea
personalităţii şi în socializarea copilului;
 jocurile de tranziţie spre activitatea de învăţare ( ,,jocurile de
graniţă”). Din această categorie fac parte: jocurile sportive,
jocurile didactice. Acestea pregătesc învăţarea, încep să
substitue procesul de joc cu învăţarea.
CLASIFICARI ALE JOCURILOR
Paul Osterrieth, Denis Macadziob utilizând drept criteriu evoluţia
ontogenetică realizează (independent) următoarea clasificare:
 a) jocul copilului sugar (realizat prin zâmbet, priviri,
gângurit, lalațiune);
 b) jocul solitar (începe de la 1 an - copilul se joacă singur în
prezența sau absența adultului);
 c) jocul paralel (între 1 an și jumătate și 2 ani copilul se joacă
în prezența covârstnicului dar singur; este interesat de jucăria
acestuia);
 d) jocul asociativ (doi sau mai mulţi copii se reunesc să se
joace dar nu colaborează, nu lucrează împreună);
 e) jocul cooperant (apare după 3 ani și presupune
colaborare, diviziune a sarcinilor, reunire a efortului, ajutor
reciproc).
CLASIFICARI ALE JOCURILOR
H. Barbu, Eugenia Popescu și Filofteia Șerban (1993) realizează o
clasificare prin diviziune:
 a) jocul simbolic:
 jocul simbolic primar care se diferenţiază în joc de manipulare sau joc-
exercitiu și joc imitativ;
 jocul simbolic evoluat care cuprinde jocul cu subiect din viața cotidiană
(jocul de convieţuire socială și jocul de construcţii) și jocul cu subiect
din basme și povești (joc-dramatizare și dramatizare)
 b) jocul cu reguli:
 - jocul didactic care la rându-i poate fi joc motric (simplu și competitiv)
și joc psihic (jocul cognitiv senzorial, de dezvoltarea limbajului, de
dezvoltarea gândirii, de dezvoltarea memoriei, de dezvoltarea
inteligentei, etc și jocul de expresie afectivă);
 - jocul distactiv;
 - jocul de mișcare (jocul motric și jocul sportiv).