 În ultimele decenii actionările hidraulice au cunoscut o dezvoltare considerabilă, în

cele mai variate domenii ale tehnicii, datorită unor avantaje considerabile pe care
aceste acţionări le au în comparaţie cu cele mecanice şi, chiar cu cele electrice, în
unele privinţe. Astfel, acţionările hidraulice au în prezent o largă utilizare în
construcţia avioanelor, a rachetelor, a tehnicii militare, în construcţia maşinilor-
unelte, a preselor, la laminoare, turnătorii şi furnale, în construcţia maşinilor miniere,
în foraj şi extracţie, la maşinile de transportat şi ridicat, la escavatoare şi alte utilaje
de construcţie, la automobile, tractoare, maşini agricole, nave etc.
 Un sistem de acţionare hidraulică este în esenţă o transmisie hidraulică la care
generatorul şi motorul nu sunt în aceeaşi carcasa. Acţionarea în sine presupune o
conversie de energie de tipul mecano- hidro- mecanică în scopul învingerii unor
forţe sau cupluri rezistente conform unui program dat. Principial sistemul conţine o
pompă hidrostatică P, un element de execuţie motorul hidraulic cu mişcare de rotaţie
sau translaţie M şi instalaţii auxiliare cuprinzând aparatura de distribuţie reglare şi
control ADRC, conductele de legătura, rezervoarele de lichid, acumulatoarelele,
filtrele, etc.
 A) După principiul de funcţionare
 B) După criteriul cinematic
 C) După funcţia îndeplinită (destinaţie)
 D) După criteriul interdependenţei dintre sistemul de acţionare şi organul
acţionat, acţionările (transmisii sau comenzi)
- sisteme autonome (lanţ deschis)
- sisteme aservite (cu lanţ închis)
4. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A
SISTEMELOR DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ
 5. CERINŢELE IMPUSE LICHIDELOR DE
ACŢIONARE HIDRAULICĂ

- vâscozitate mică şi cât mai constantă într-un interval larg al temperaturilor de lucru
- compatibilitate cu materialele din structura sistemului de acţionare;
- onctuozitate corespunzătoare (capacitate bună de lubrefiere în special la viteze mici
şi sarcini mari);
- stabilitate termică;
- punct de inflamabilitate ridicat;
- stabilitate chimică (rezistenţă la oxidare);
- proprietăţi antispumante;
 Lichidele de lucru au patru funcţii esenţiale primare: de transmisie de energie, de disipare a
căldurii, de lubrifiere şi de etanşare.
Pentru a realiza aceste funcţii ar trebui să posede următoarele proprietăţi:
 1. Vâscozitate ideală
 2. Lubrifiere bună
 3. Volatilitate redusă
 4. Non-toxicitate
 5. Densitate mică
 6. Stabilitate în mediu şi stabilitate chimică
 7. Grad înalt de incompresibilitate
 8. Rezistenţă la foc
 9. Capacitate bună de transfer termic
 10. Să fie antispumant
 11. Să fie uşor de manevrat
 12. Raport cost-eficacitate bun.
Este destul de evident că niciun lichid nu poate să îndeplinească toate cerinţele de mai
sus. Deci, este selectat pentru o anumită aplicaţie numai fluidul care este cel mai aproape
de îndeplinirea celor mai multe dintre aceste cerinţe.
 Cunoaşterea proprietăţilor lichidelor de lucru ne ajută la determinarea performanţelor şi eficienţei
sistemului de acţionare hidrostatică. Există două alte caracteristici foarte importante care, de asemenea,
joacă un rol important în creşterea duratei de viaţă a unui lichid de lucru. Acestea sunt:
1. Prevenirea oxidării şi a coroziunii
2. Numărul de neutralizare

Prevenirea oxidării şi prevenirea coroziunii

Oxidarea este procesul care rezultă din reacţia chimică a oxigenului din aer cu uleiul. Acest
lucru poate reduce în mod drastic durata de viaţă a unui fluid hidraulic. Uleiurile pe bază de
produse petroliere sunt deosebit de sensibile la oxidare, deoarece oxigenul reacţionează uşor atât cu
carbonul, cât şi cu hidrogenul. Cele mai multe produse de oxidare precum şi acizii din natură sunt
solubili în ulei şi pot provoca prin coroziune leziuni severe la componentele sistemului de acţionări
hidraulice. Produsele de oxidare includ şi substanţe insolubile, nămoluri şi impurităţi care au
tendinţa de a creşte vâscozitatea uleiului. Există o serie de parametri care grăbesc rata de oxidare,
cele mai importante fiind căldura, presiunea, contaminanţii, apa şi suprafeţele metalice. Cu toate
acestea, oxidarea este cea mai afectată de temperatură.
 Numărul de neutralizare
Numărul de neutralizare este o măsură a acidităţii relative sau a alcalinităţii unui lichid de lucru
şi este specificat de nivelul pH-ului. Un lichid având un număr mai mic de neutralizare este
recomandat, deoarece unul cu aciditate sau alcalinitate mare poate provoca coroziunea pieselor
metalice precum şi o deteriorare a sistemului de etanşare. Pentru o soluţie acidă, numărul de
neutralizare este egal cu numărul de miligrame (mg) de hidroxid de potasiu necesar pentru
neutralizarea acidului într-un gram de probă. În cazul unei soluţii alcaline, numărul de neutralizare
este egal cu cantitatea de acid clorhidric care este necesar pentru a neutraliza alcalinitatea într-o probă
de 1 g de lichid de lucru. Odată cu utilizarea, în mod normal, lichidul de lucru are tendinţa de a deveni
mai acid decât bazic.
Lichidele de lucru, care au fost tratate cu aditivi, în scopul de a diminua formarea de acizi, sunt,
de obicei, în măsură să menţină acest număr la o valoare scăzută de 0 sau 0,1.
 Lichide rezistente la foc

Lichide rezistente la foc

Este important pentru un lichid de lucru să nu se aprindă şi nici să nu întreţină focul. Cele mai
multe lichide de lucru se vor aprinde, în anumite condiţii. Există multe aplicaţii periculoase şi în
aceste cazuri, preocuparea pentru securitatea omului impune utilizarea lichidelor rezistente la foc.
Exemplele includ minele de cărbuni, echipamentele de prelucrare a metalului la cald, sistemele
energetice cu fluide. Un lichid rezistent la foc este acela care poate fi aprins, dar nu va susţine o
flacără în cazul în care sursa de aprindere este eliminată. Inflamabilitatea unui lichid este definită ca
fiind uşurinţa de aprindere şi capacitatea de a propaga o flacără. În scopul de a determina
inflamabilitatea unui lichid de lucru, sunt testate următoarele caracteristici:
• Punctul de inflamabilitate: este temperatura la care suprafaţa lichidului emite vapori, care se
pot aprinde atunci când flacăra este îndepărtată.
• Punctul de aprindere: este temperatura unui lichid la care vaporii formaţi la suprafaţa
lichidului sunt suficienţi pentru a susţine arderea pentru un timp de cel puţin 5 secunde, atunci când
flacăra este îndepărtată. Pentru a reduce riscurile de incendiu, în ultima vreme au fost dezvoltate
diverse lichide rezistente la foc. Există trei tipuri de lichide rezistente la foc, care sunt frecvent
utilizate în aplicaţiile hidraulice. Ele sunt prezentate mai jos:
 •Soluţie de apă-glicol
Această soluţie conţine aproximativ 40% apă şi 60% glicol. Aceste soluţii au valorile indicelui de
vâscozitate ridicat, dar vâscozitatea creşte odată ce apa se evaporă. Domeniul de temperaturi în care
pot fi operate aceste fluide se află între - 23°C (- 9.4°F) şi 83°C (180° F aprox.). Cele mai multe dintre
noile materiale de etanşare sintetice sunt compatibile cu soluţiile de apă-glicol. Metale, cum ar fi
zincul, cadmiul şi magneziul reacţionează cu soluţiile de apa-glicol şi, prin urmare, nu ar trebui să fie
utilizate.
•Emulsie de apă în ulei
Acest tip de lichid conţine aproximativ 40% apă complet dispersată într-o bază de ulei specială.
El este caracterizat prin mici picături de apă înconjurate în întregime de ulei. Cu toate că apa oferă
proprietăţi bune de răcire, ea face fluidul mai coroziv. În consecinţă este necesară o cantitate mai mare
de aditivi inhibitori de coroziune. Gama temperaturii de funcţionare a acestui lichid se află între - 28°C
(-18.4°F) şi 83°C (180°F aprox.). Chiar şi în cazul acestui lichid, este necesar să se alimenteze cu apă,
pentru a se menţine o vâscozitate corespunzătoare. Aceste tipuri de lichide sunt compatibile cu cele
mai multe materiale pentru etanşări din cauciuc întâlnite în sistemele hidraulice.
•Lichid sintetic
Este un lichid conceput pentru a diminua arderea şi, în general, are cea mai mare temperatură de
rezistenţă la foc. Fluide tipice care aparţin acestui tip sunt fosfat esterii şi hidrocarburile clorurate.
Dezavantajele acestor tipuri de lichide sunt: indicele de vâscozitate scăzut, incompatibilitatea cu
dispozitivele de etanşare din cauciuc natural/sintetic şi costurile ridicate. În special, fosfat esterii pot
distruge îmbinările filetate ale tubulaturilor, vopselele şi izolaţia electrică.
 Lichide antispumante

Lichide antispumante
Aerul poate fi dizolvat sau antrenat în lichidele de lucru. De exemplu, în cazul în care
tubulatura de retur la rezervor nu este scufundată, jetul de ulei intrând în suprafaţa lichidului va
conţine aer în el. Acest lucru produce bule de aer, formate în ulei. În cazul în care aceste bule se
ridică la suprafaţă prea încet, ele pot fi aspirate în pompă, ducând la cavitaţie şi la daune ulterioare
ale pompei. În mod similar, un orificiu de mici dimensiuni de pe tubulatura de aspiraţie, greu de
observat cu ochiul liber, poate provoca antrenarea unor mari cantităţi de aer din atmosferă. Acest
orificiu este şi dificil de detectat, deoarece în acest caz, mai degrabă, apare infiltrarea de aer decât
scurgerea uleiului din tubulatura de aspiraţie. Un alt efect negativ al aerului aspirat sau aerului
dizolvat este o reducere semnificativă a cantităţi de lichid de lucru. Acest lucru poate avea consecinţe
grave în termeni de rigiditate şi acurateţe a elementelor de acţionare hidraulică. Cantitatea de aer
dizolvat poate fi redusă semnificativ prin proiectarea judicioasă a rezervorului, deoarece în acesta
sunt cele mai importante infiltraţii de aer. O altă metodă este de a utiliza un lichid de lucru de
calitate, care conţine aditivi antispumanţi. Aceşti aditivi sunt compuşi chimici, care întrerup intrările
de aer în rezervor şi separă repede aerul din ulei.
 Tipuri generale de lichide de lucru
1. Lichide pe bază de petrol
Prima categorie majoră de lichide de lucru este pe bază de petrol, care este cel mai des utilizată. La aceste lichide
aditivii ar trebui să fie adăugaţi în scopul de a menţine următoarele caracteristici:
• lubrifiere bună;
• indice de vâscozitate mare;
• rezistenţă la oxidare.
Dezavantajul principal al unui lichid pe bază de petrol este că acesta este inflamabil. În scopul de a avea grijă de
acest lucru, lichidele de lucru rezistente la foc au fost dezvoltate, aşa cum s-a prezentat mai sus.
2. Uleiuri de lubrifiere
Acestea sunt uleiurile de motor de tip convenţional. Datorită proprietăţilor lor mai bune de lubrifiere, ele au sporit
durata de viaţă a componentelor hidraulice. Aceste uleiuri conţin aditivianţi antiuzură folosiţi pentru a preveni uzura
motorului la came şi supape. Această lubrifiere, de asemenea, a îmbunătăţit rezistenţa la uzură la componentele hidraulice
cu sarcină mare, cum ar fi pompele şi supapele.
3. Aerul
Aerul este, de asemenea, unul dintre fluidele folosite în sistemele hidraulice. Cu toate acestea, sistemele care
folosesc aerul ca mediu sunt cunoscute ca sisteme pneumatice. Avantajele folosirii de aer sunt:
• aerul nu arde;
• poate fi uşor pus la dispoziţie într-o formă curată prin utilizarea de filtre;
• orice scurgere de aer din sistem nu este poluantă, deoarece pur şi simplu
se duce în atmosferă.
Aerul poate fi, de asemenea, un lubrifiant excelent prin adăugarea unei pulberi fine de ulei.
Aerul, de asemenea, are anumite dezavantaje majore, unele dintre acestea fiind:
• compresibilitate ridicată;
• dezvoltarea unor forţe mici şi lipsa de elasticitate în comparaţie cu lichidele;
• coroziunea din cauza prezenţei oxigenului şi apei.
 Pentru a rezuma, componenta cea mai importantă într-un sistem de putere este lichidul de lucru.
Niciun fluid nu conţine toate caracteristicile necesare. Proiectantul ar trebui să aleagă lichidul care are
proprietăţile cele mai apropiate de cele cerute de către o anumită aplicaţie. Proprietăţile unora dintre
lichidele de lucru sunt afişate în tabelul de mai jos:
Fluidul Densitatea Vâscozitatatea cinematică
[Kg/m3] [cSt]
Lichide hidraulice
Ulei mineral 890 150,0
Emulsie apă şi ulei 900 166,0
Soluţie apă-glicol 1100 100,0
Fosfat-ester 1100 200,0
Ulei siliconic 1040 40,0
MIL 5606 860 22,0
Amestecuri de lichide
Ulei de ricin 970 1016,0
Alcool etilic 790 1,51
Etilenglicol 1120 17,8
Benzină 680 3,88
Glicerină 1260 1180,0
Ulei de in 940 68,9
Mercur 13600 0,114
Ulei mineral SAE 910 125,8
Ulei de măsline 920 91,3
Terebentină 870 1,71
Apă 1000 1,0