Majoritatea automobilelor sunt echipate cu motoare răcite prin circulatia unui
fluid numit lichid de racire.Functionarea motoarelor provoaca o importanta
degajare de caldura datorita combustiei si frecarilor interne.In m.a.i doar o parte din caldura dezvoltata in cilindru se transforma in lucru mecanic.Dacặ restul caldurii ar fi evacuat numai prin gazele arse si nu ar fi controlata,ar exista o serie de riscuri pentru motor: •Piesele motorului care vin in contact cu gazele de ardere s-ar supraincalzii in asa masura incat pelicula de ulei de pe cilindru sa se poata arde ,iar capacitatea portanta a lubrifiantului ajunge la valori minime determinand aparitia gripajelor. •S-ar putea ajunge la dilatari incompatibile cu jocurile functionale. •S-ar putea ajunge chiar la distrugerea materialelor prin topire sau fisurare. Prin utilizarea sistemului de raicre a motorului se realizeaza un transfer natural sau fortat de caldura excedentara de la cilindru la mediu ambiant,in scopul obtinerii unor performante dinamice ,economice si de durabilitate ale m.a.i. cat mai ridicate q Cerinte impuse lichidelor de racire Punct de congelare suficient de scazut,astfel incat sa nu inghete la temperaturile minime de exploatare ale automobilului in conditiile climatice locale(-34ᵒC pentru Romania); Sa protejeze contra coroziunii suprafetele pieselor metalice din motor si din instalatia de racire.Coroziunilecare pot apare in prezenta lichidelorapoase se manifesta sub forme diferite: Coroziune generalizata cilindri,camasi,chiuloase)cu formarea de noroi care poate conduce la obturarea circuitului si oprirea racirii. Sa nu atace conductele si racordurile din cauciuc,plasticele si vopselele; Sa nu spumeze prin agitare in prezenta aerului in timpul functionarii; Sa nu formeze depuneri solide care pot sa favorizeze obturarea circuitului si aparitia cavitatiei In prezent nici unul din lichidele de racire utilizate nu poate indeplini toate conditiile tehnice si de exploatare enuntate anterior si de aceea se recurge practic la formulari de compromis. Compozitia lichidului de racire Lichidele de racire sunt in general solutii apoase de alcooli mono- sau polivalenti inferiori sau compusi ai acestora. In practica exploatarii automobilelor se folosesc in prezent solutii de glicoli care au puncte de fierbere ridicate(etilenglicol,propilenglicol si glicerina amestecate in diverse concentratii de apa). Solutiile de alcooli inferiori au puncte de fierbere foarte scazute si se folosesc mai mult in circuitele unor instalatii frigorifice ca medii de racire.Lichidele antigel pe baza de glicoli constituie categoria de lichide de racire cea mai raspandita.Sunt produse relativ inerte fata de Fe,Cu,Al,alama si fonta. Compozitia lichidului de racire a urmarit evolutia tehnica.La inceput pe baza de apa,apo amestec apa/glicoli iar astazi amestecuri de apa(50-70%),glicoli(30-50%),aditivi(cateva procente),coloranti(cativa ppm). Componenti de baza: Etilenglicol:HO-CH₂-CH₂-OH Propilenglicol:HO-CH₂-CHOH-CH₃ Glicerina:HO-CH₂-CHOH-CH₂-OH Apa “deionizata”sau apa”demineralizata”cu rezistivitatea >80000Ωcm pentru a evita riscul formarii de precipitate. Aditivi inhibitori de coroziune(cateva procente). Coloranti. Etilenglicolul:OHCH₂-CH₂OH Variatia punctului de congelare in functie de compozitia lichidului de racire § Imediat sub temperatura de congelare solutia se prezinta sub forma unei mase afânate asemanatoare cu zapada,care spre deosebire de apa inghetata,nu creeaza pericolul deteriorarii instalatiei de racire prin fisurare. § In amestecurile etilenglicol-apa cu pana la 50% apa,punctul de fierbere variaza mult cu continutul de apa.Influenta apei asupra punctului de fierbere la presiunea de 760 mmCHg. § Variatia punctului de fierbere cu compozitia la amestecul etilenglicol-apa Marirea presiunii in sistemul de racire permite o sporire corespunzatoare a temperaturii lichidului de racire,deoarece creste punctul sau de fierbere. § Variatia punctului de fierbere cu cresterea presiunii. Etilglicolul manifesta actiune corosiva asupra pieselor metalice la fel ca si H₂O,avand afinitatea asupra Al si aliajelor sale.Este totusi mai putin corosiv decat glicerina si alcoolii inferiori.Asupra racordurilor de cauciuc solutia de etilglicol are efect de tasare.Coeficientul de dilatare al solutiei de etilglicol fiind mai mare decat al apei se impune ca volumul rezerva de dilatare din instalatie sa reprezinte 5-8%. Proportia de etilenglicol in amestecul antigel este in functie de zona climatica in care se utilizeaza si este astfel: 35% etilenglicol,65%apa pentru protectie sistem racire pana la -19⁰C 50% etilenglicol,50% apa pentru protectie sistem racire pana la -34⁰C 65% etilenglicol ,35% apa pentru protectie sistem racire in zone foarte reci. Colorantul utilizat trebuie sa reziste in timp indelungat la temperaturi ridicate[se testeaza cel putin o luna la temperatura de 100⁰C in contact cu materialele din circuitul de racire(metale,cauciucuri si mase plastice)] q Glicerina (CH₂OH-CHOH- CH₂OH)este un lichid siropos si dulceag cu densitatea p₁₅=1,265g/l,punct de fierbere 290⁰C si punct de congelare+17 ⁰C. q Propilenglicolul(CH-OH-CHOH-CH₃)-1,2 propanolol este un lichid incolor,mai vascosdecat etilenglicolul cu densitatea p₄=1,03kg/l,punctul de fierbere-189⁰C si punctul de congelare este foarte scazut. Variatia viscozitatii cu temperatura a unor amestecuri antigel Glicolii grei, in special dietilenglicolul si trietilenglicolul mai putin volatili decat monoetilglicolul si monopropilenglicol. Lichide antigel pe baza de alcooli.Alcoolii etilic(etanol C₂H₅OH)si metilic(CH₃OH) pot fi componente de baza ale solutiilor antigel cu puncte de fierbere scazute(78⁰C si respectiv 65⁰C sunt punctele de fierbere ale produselor pure). Aditivi.Lichidele de racire utilizate actualmente contin numerosi inhibitori de coroziune,ceea ce implica o munca de formulare complexa pentru ca nu este suficient de a pune impreuna cei mai buni inhibitori pentru fiecare metal pentru a obtine cel mai bun produs dintr-o serie de motive: -antagonisme importante dificil de prevazut se pot produce intre componenti -un inhibitor excelent pentru un metal poate fi inadecvat pentru altul -trebuie sa se tina cont de considerente toxiologice(amestecuri amine) q Exemple de aditivi inhibitori de coroziune: Benzoat de sodiu C₆H₅-COONa,fosfat de K,silicati,MTB Borax Na₂B₄O₇ x 10H₂O • Benzotriazol +H₃PO₄+trietanolamina,amine. Antioxidanti (NaNO₃,NaNO₂) q Apa ca lichid de racire In conditii de temperaturi pozitive apa este fluidul cu ajutorul caruia se realizeaza cel mai eficient schimb de caldura,respectiv evacuare a surplusului de caldura.Caldura specifica 1 cal/g⁰C(4,18 kj/kgᵒK) este superioara cu 41% fata de cea a alcoolilor si cu 42% in raport cu glicerina. q Apa prezinta si o serie de inconveniente: Se solidifica la 0⁰C si are o crestere de volum de aproximativ 9% • Provoaca coroziuni ale metalelor cu ata mai mult contine impuritati si anumite saruri • minerale q Pentru utilizarea ca fluid de racire se recomanda de obicei: Apa distilata sau demineralizata Apa provenita prin topirea zapezii https://autoama.blogspot.com/2014/03/instalatia-de-racire.html