Atunci când David lăuda,

Întreg văzduhul se bucura 

Căci pacea din înalt venea în inimi 
În acorduri calde, sunet lin,
Prindea contur al său cânt divin 
Un dulce dar puternic, Aleluia ! 
 Aleluia,
Aleluia, Aleluia, Aleluia! 
  Credinţa Lui nu se-asemăna,
Cu-a nimănui altcineva 
Şi totuşi a gustat din rodul vinei 
Cu duh zdrobit, adânc plecat,
Cu suflet trist, gândul zbuciumat 
Şi-au strâns puteri să cânte:
Aleluia! 
 Aleluia,
Aleluia, Aleluia, Aleluia
 Dumnezeu e neschimbat,
Și vrednic de-a fi lăudat 
Când sufletul surâde
Sau când plânge 
Când drumu-i drept şi e luminat,
Când ceru-i greu şi-ntunecat 
E demn să I se cânte Aleluia.
 Aleluia,
Aleluia, Aleluia, Aleluia