Activitatea Consiliului Pedagogic nr.03

Tema :Aplicarea SÎDC ,CET în organizarea și proiectarea activităților specifice unui
domeniului ,dimensiunea Educația fizică
Nr/do PROBLEMA EXAMINATĂ Termen de realizare Responsabil
I. Planul consiliului pedagogic nr .03
1.1 Realizarea hotărîrii consiliului pedagogic nr.1.   Director
1.2 Cu privire la rezultatele Controlului Tematic - Proiectarea,   Metodist
organizarea și desfășurarea activităților de educație fizică
1.3 Rolul jocurilor dinamice în activitățile de educație fizică la Martie 2023 Cadru didactic
preșcolari ( din experiența de lucru al CD) Rachiu Nadejda
Cojocaru Claudia
1.4 Atributele nestandart – sursă importantă de formare și dezvoltare Cadru didactic
a deprinderilor motrice specifice vârstei preșcolare. Calo Tatiana
  Pahomi Daria
I Acţiuni de pregătire către consiliu
I
2.1 Seminar teoretic –practic: ” Forme de organizare a activității Februarie 2023 Metodist:
motrice a copiilor preșcolari în IET” Colța M
2.2 Oră metodică : ” Modele de Proiectari curriculare orientative Februarie 2023 Cadre didactice
a activităților de Educaţie fizică la copiii de vârstă preșcolară. Metodist
2.3 Consultație : Tehnologii de economisire a sănătății pot și ar Martie 2023 Metodist
trebui utilizate în instituțiile preșcolare?   Cadre didactice
2.4 Control tematic: ,,Proiectarea, organizarea și desfășurarea Martie 2023 Metodist: Colța M
activităților de educație fizică.”
  Activităţi publice:   Metodist
 Domeniu de activitate Sănătate și motricitate, subdomeniu Februarie Cadre didactice
Educația pentru sănătate- Martie 2023
 
 Seminar
teoretic –practic
formarea competențelor profesionale pedagogice.

TEMA:
Forme de organizare a
activităților de educație fizică
în IET
Prezintă: Colța Mariana-metodist grad did II
Februarie 2023
 EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL - UN DREPT
FUNDAMENTAL AL OMULUI
În Convenţia asupra Drepturilor Copilului (ONU, 1989), în Convenţia împotriva
Discriminării în Educaţie (ONU, 1960), în alte tratate şi declaraţii, educaţia fizică
şi sportul sunt considerate activităţi prin care se asigură dreptul la educaţie, iar
exercitarea lor are multiple efecte asupra stării de sănătate şi a dezvoltării
personalităţii oamenilor
Domeniul psihomotric de aplicare a
curriculum-ului pentru învățământul preșcolar
acoperă coordonarea și controlul mișcărilor
corporale, mobilitatea generală și rezistența
fizică, abilitățile motorii și de manipulare de
finețe, ca și elemente de cunoaștere,legate mai
ales de anatomia și fiziologia omului.
Activitățile prin care preșcolarii pot fi puși în
contact cu acest domeniu sunt activitățile care
implică mișcare corporală, competiții între
indivizi sau grupuri, având ca obiect
abilități psihomotorii .
Educația fizică este disciplina care le
formează copiilor și tinerilor o atitudine
conștientă față de propriul organism.

Scopul principal al educației fizice este formarea

motivației de practicare a exercițiilor fizice, dezvoltarea
calităților motrice și funcționale, precum și formarea
deprinderilor de igienă.

În esență, educația fizică cuprinde un ansamblu

de acțiuni care contribuie la dezvoltarea
personalității copilului prin potențarea calităților
psiho-fizice ale acestuia și asigurarea unui
echilibru între ele.
 Deprinderile motrice de bază :
La vârsta preșcolară copiii dispun de o uimitoare energie, care trebuie
canalizată în scopul dezvoltării normale și armonioase. Dorințele lor de
mișcare trebuie privite ca un mijloc, un instrument în mâna
educatoarelor, în vederea formării și dezvoltării copiilor.
Fiecare deprindere are un conținut exprimat prin mișcările ce o
alcătuiesc, segmentele și grupele musculare care contribuie la
efectuarea ei, nivelul angajării funcționale și gradul de solicitare a
proceselor psihice.
Deprinderile pot mai simple sau mai complexe, de aceea alegerea lor în
procesul de învățare trebuie să țină seama de nivelul de dezvoltare al
copilului, atât fizic cât și psihic.
 Etapele formării deprinderilor motrice :
Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului distinge trei etape:
• Etapa învăţării - iniţierii în bazele tehnice de execuţie a deprinderii ce are ca
obiective:
o formarea reprezentării corecte şi clare a mişcării şi formarea ritmului general de
execuţie;
o descompunerea (dacă este posibil) în sub elemente şi exersarea analitică;
o înlăturarea greşelilor tipice în execuţie.
• Etapa consolidării – a fixării deprinderii, cu următoarele obiective:
o formarea tehnicii de execuţie a mişcării(corectitudine a mişcării în spaţiu şi timp);
o întărirea legăturilor temporale prin exersare în condiţii relativ constante (standard) a
deprinderii motrice.
• Etapa perfecţionării deprinderilor motrice cu obiectivele:
o lărgirea variantelor de execuţie a deprinderii, prin desăvârşirea mai multor
procedee;
o exersarea deprinderii în condiţii variate;
o executarea deprinderii în cadrul unor complexe (combinaţii)de deprinderi.
 de mersul, alergarea,
bază: săritura, aruncarea,
prinderea.

Clasificarea tărârea, echilibrul,

deprinderilor Utilitare: cățărarea, tracțiunea,
împingerea, transportul,
motrice: escaladarea.

gimnastică, baschet,
Atletism: fotbal, înot, schi,
patenaj
 MERSUL
- este cea mai importantă şi
cea mai frecventă deprindere
motrică pe care şi+o
formează copilul.
Cadrul didactic are rolul de
a forma un mers corect şi
estetic, de a îmbunătăţi
coordonarea diferitor
segmente ale corpului,
eliminând eventualele greşeli
sau mişcări de prisos
 Forme de mers pe grupe de vârstă:
Forme de mers Grupa Grupa mijlocie Grupa mare
mică
Mers înainte/înapoi/în cerc X X X
Mers lateral X X X
Mers cu ocolire de obstacole X X X
Mers cu pășire peste obstacole X X X
Mers pe vârfuri X X X
Mers pe călcâie X X
Mers pe marginea interioară/exterioară a X
labei piciorului
Mers cu ridicarea genunchiului X X
Mers încrucișat X
Mers cu genunchii întinși și sprijinirea X
palmelor pe sol
Mers ghemuit X
Pas săltat (mersul ștrengarului) X
 Regulile unui mers corect: Greșeli întâlnite la copii:
1.Păstrarea poziției corecte a corpului 1.Capul aplecat în față sau pe spate:
-corpul drept, cu pieptul scos înainte și
umerii trași înapoi, capul drept, privirea
înainte.
2.Contactul cu solul se realizează cu vârful 2.Umerii prea ridicați:
piciorului, pasul este ferm, coordonat cu
mișcarea brațelor (braț și picior opus), nu
se târâie picioarele;
3.Brațele se mișcă liber pe lângă corp 3.Mișcarea exagerată a brațelor la
înainte-înapoi, coordonat cu picioarele(braț balansare sau menținerea lor rigide:
și picior opus),în ritmul mersului:
4.Respirație normală, pe nas. 4.Mersul tropăit,zgomotos:

5.Lipsa coordonării dintre brațe

și picioare (merg ca niște roboței):

6.Legănarea trunchiului în timpul

mersului.
Se recomandă pentru însuşirea unui mers corect, cadenţat,
executarea lui pe diferite melodii ritmate, potrivite cu pasul
executat sau cântece interpretate de copii cu versuri
Potrivite cum ar fi:
Merg soldaţii în pas vioi, Păşesc vioi, cadenţat.
Tot aşa mergem şi noi
Stâng-drept, stâng- drept.
Sânt acum un uriaş Merg liniştit cu paşi mari, rari.
Pasul meu are 2 paşi
Unu - doi! Unu-doi!
Pot să fiu şi un pitic, Se aşează în pirostrii, fac paşii mici.
Ca să merg cu pasul mic
Moşul merge – ncetişor Merg aplecaţi cu paşi greoi.
Că – i bătrân şi toate – l dor.
Of! Of! Of!
Dar ştrengarul face saltul Saltă uşor de pe un picior pe celălalt.
De pe un picior pe altul,
Hop! Hop! Hop!
Ursu – i tare supărat Se leagănă de pe un picior pe celălalt , păşesc
Calcă greu şi apăsat greoi şi apăsat.
Mor! Mor! Mor!
Vrăbiuţa la izvor, Se opresc, se ridică pe vârful picioarelor, sar
Sare iute şi uşor. pe ambele picioare.
Cip – cirip!
Cip – cirip!
Cip – cirip!
 ALERGAREA -
ESTE O DEPRINDERE MOTRICĂ
NATURALĂ, FOARTE PREZENTĂ ÎN
ACTIVITATEA ZILNICĂ A COPILULUI

REGULILE UNEI GREȘELI

ALERGĂRI ÎNTÂLNITE LA
CORECTE: COPII:
1.Corpul ușor înclinat 1. Capul aplecat prea mult
înainte; pe spate;
2. Contactul cu solul se 2. Mișcarea exagerată a
realizează în mai multe brațelor, balansarea
etape: necoordonată sau ținerea
*Pe unul din picioare lor prea rigidă lângă corp;
(unilateral),
*Faza de zbor, când corpul 3. Lovirea tălpii pe sol;
nu mai are contactul cu
solul, 4. Lipsa coordonării
*Aterizarea pe celălalt brațelor și a picioarelor.
picior (unilateral).
 Forme de alergare pe grupe de vârstă
FORME DE ALERGARE GRUPA GRUPA GRUPA
MICĂ
MIJLOCIE MARE.

Alergarea pe loc X X X
Alergarea înainte/înapoi/șerpuit/în cerc  X  X X
Alergarea pe teren plat sau variat X X X
Alergarea spre diferite direcții cu opriri și porniri la semnal  X  X  X
Alergarea laterală     X
Alergarea cu genunchii sus   X X
Alergarea cu pendularea gambelor înapoi (cu călcâiele la șezută)   X X
Alergarea cu picioarele întinse înainte/înapoi     X
Alergarea cu pași încrucișați     X
Alergarea cu trecere peste obstacol   X X
Alergarea cu ocolire de obstacol   X X
Alergarea de viteză     X
Alergarea de durată pe teren plat/variat     X
 RECOMANDARE!
Pentru formarea unei reprezentări corecte,

acestei deprinderi, educatoarea demonstrează

executarea corectă a formelor de alergare ce trebuie
învățate, explicând în același timp care trebuie să fie poziția
trunchiului, cum se ridică genunchii, poziția brațelor.
În timpul executării alergării de către copii, educatoarea
va corecta permanent poziția, modul de rulare a tălpii
piciorului, coordonarea brațelor și a picioarelor prin comenzi
cum ar fi:
*„spatele drept!”
*„privirea înainte!”
*„brațele îndoite de la coate se mișcă înainte și înapoi!”
*„rulează talpa piciorului!”
 Jocuri pentru învățarea/consolidarea alergării

Aleargă la steguleț (4-5 ani) copiii sunt împărțiți în 4-5 grupuri. Fiecare grup de
copii primește un steguleț colorat care va fi ținut de un coechipier. Copiii din fiecare
grup se prind de mâini formând câte un cerc ce dansează pe ritmurile unei melodii
în jurul stegulețului. Când muzica se oprește copiii aleargă într-un colț al grupei,
timp în care copiii cu stegulețe schimbă locul între ei. Muzica reîncepe și copiii
aleargă să-și găsească stegulețul și să danseze în jurul lui.
Veverițele (5-7 ani) - copiii din grupă sunt împărțiți în două echipe. Ei sunt
așezați în spatele unei linii de unde la semnal pornesc în alergarea până la cele două
vase unde sunt conuri de brad, iar unul și-l aduc la căsuța lor. Câștigă echipa care a
terminat prima de adunat conurile.
 SĂRITURILE-
reprezintă deprinderea
motrică naturală, foarte
prezentă în activitatea zilnică
a copilului şi are un rol
important în dezvoltarea
fizică a preşcolarului:
întărirea musculaturii
picioarelor, a ligamentelor şi
articulaţiilor, la dezvoltarea
forţei în picioare.
Regulile unei sărituri corecte: Greşeli întâlnite la
copii:
1. Săritura presupune parcurgerea mai 1. Lipsa controlului asupra
multor etape: poziţiei picioarelor în
timpul zborului;
Elanul - este prima etapă a unei sărituri 2. Executarea unui elan
şi reprezintă mişcările prin care se defectuos sau chiar lipsa
asigură obţinerea vitezei de realizare a elanului. Alergarea pentru
săriturii, executată în direcţia de sărit. elan se realizează cu
Trebuie să fie rapid şi energic. mişcări de trunchi şi
braţe necoordonate;
Bătaia - este acţiunea prin care piciorul 3. Aterizarea pe călcâie
(sau ambele picioare) împinge corpul în sau cu picioarele întinse.
sus, prin întinderea articulaţiilor. Se
realizează o desprindere de sol. Bătaia
trebuie să fie puternică.
Zborul - este faza când corpul se află
propulsat în aer.
Aterizarea – reprezintă faza când corpul
reia contactul cu pământul. Orice
aterizare trebuie să fie elastică, realizându-
se prin flexarea gleznelor, şi şoldurilor.
Contactul cu solul se face pe pingea.
 RECOMANDARE!
În predarea diferitor forme de sărituri,
educatoarea trebuie să acorde atenție în
special însușirii corecte aterizării pentru
previnirea eventualelor accidentări, dar și
celorlalte etape ale săriturii.
Educatoarea explică în timpul demonstrației
poziția corectă a trunchiului, a brațelor și
picioarelor și corectează permanent execuția
copiilor prin comenzi cum ar fi:
*„du brațele energic în față pentru elan!”
*„îndoaie genunchii odată cu balansul
brațelor!”
*„îndoaie genunchii la aterizarea, (sprijin pe
brațe)!”
 ARUNCAREA & PRINDEREA

sunt deprinderi motrice de bază, naturale, fiind des întâlnite

în viața obișnuită și constituie elemente importante în
dezvoltarea îndemânării și îmbunătățirii percepției spațiale
(aprecierea direcției și distanției).
Aruncarea – reprezintă mișcarea de proiectare în spațiul a
unui obiect, prin efort propriu muscular.
Prinderea – reprezintă mișcare de interceptare și reținerea a
obiectului, realizată cu membrele superioare.
 Regulile unei aruncări şi prinderi corecte:
În prima etapă copilul trebuie obişnuit cu obiectul
şi mai ales cu modalitatea de prindere şi ţinere a
obiectului (priza la obiect):
1. Mingile trebuie să aibă o dimensiune adaptată
mâinilor copiilor. Deprinderea se poate învăţa şi cu
ajutorul altor obiecte: conuri de brad, săculeţi
umpluţi cu diferite materiale, bulgări de zăpadă.
2. Executarea aruncării se face cu ambele mâini
pentru a se dezvolta armonios întreg corpul.
3. Aruncarea se execută prin angajarea întregului
corp (braţ, trunchi, picioare), fără însă a fi rigizi
sau contractaţi.
4. Poziţia picioarelor în timpul execuţiei rostogolirii
sau aruncării trebuie să fie cu tălpile paralele şi
depărtate la lăţimea umerilor, genunchii uşor
flexaţi, trunchiul înclinat înainte, braţele în faţă.
5. Priza la obiect este diferită de la un tip
de aruncare şi prindere la altul (cu o
mâină, cu două, de la piept, de la umăr).
6. Azvârlirea – lansarea – rostogolirea –
reprezintă mişcarea de trimitere a mingei
în spaţiu spre direcţia dorită : în sus,
înainte, către partener, spre o ţintă. Această
mişcare este rapidă şi energică. Aruncările
se pot executa de pe loc sau din deplasare.
7. Persoana care prinde aşteaptă şi
urmăreşte cu privirea obiectul, ia contactul
cu obiectul cu ajutorul mâinilor, apoi
amortizează mişcarea (atenuând viteza
obiectului) şi- l reţine.
Jocuri pentru învățarea/consolidarea aruncării și prinderii:
Mingea la căpitan (3-4 ani) – Copiii stau în cerc, iar în mijloc stă educatoarea care
aruncă pe rând mingea copiilor. Aceștia returnează mingea spunând: ‚‚Mingea la
căpitan!”.
Vânătorii și iepurii (4-5 ani) – Copiii sunt împărțiți în două grupe, reprezentând
vânătorii și iepurașii. La comanda ‚‚iepurașii la morcovi’’ copiii care au acest rol vor
ieși să se joace, sărind ca iepurașii. La comanda ‚‚vin vânătorii’’, copiii cu acest rol
vor arunca mingea încercând să atingă iepurașii. La fiecare reluare a jocului se schimbă
rolurile.
Castelul (5-7 ani) – 2-3 copii înalță un castel din cuburi.
Educatoarea numește doi copii care vor încerca

să lovească și să dărâme castelul. Câștigă cel care reușește

să-l dărâme mai repede.
Lovește popicele (4-5 ani)
Mingea prin tunel (4-5 ani)
Mingea frige! (3-4 ani)
Mingea la coș! (5-7 ani)
Atinge-ți colegul! (5-7 ani)
 RECOMANDARE!
Educatoarea trebuie să-i învețe pe copii să ruleze, să prindă și să
arunce un obiect cu ambele mâini, dar și cu fiecare mână în parte.
Educatoarea va demonstra executarea corectă a deprinderii,
însoțită de explicații privind poziția inițială, modul de ținere a
obiectului (minge), acțiunea brațelor și a piciorelor, coordonarea
mișcării, direcția și înălțimea de la care se lansează acesta.
Învățarea aruncărilor se face de la simplu la complex, respectiv
începând cu cea executată de jos în sus (de pe sol, de la nivelul
brațelor, de la nivelul umărului), de asemenea se realizează
aruncarea de la educatoare la copil, apoi aruncarea la ținta fixă
și în final cea mobilă.
 Regulile unui mers în
echilibru corect:
1. Poziția corpului este
dreaptă
2. Privirea înainte.
Greșeli întâlnite la copii:
1. Privirea în jos;
2. Privirea cu vârfurile
picioarelor în afară sau
înăuntru;

3. Brațele se țin oblic 3. Nu se menține o poziție

ECHILIBRUL- lateral, cu palmele în jos,
pentru menținerea
corectă a trunchiului în timpul
mersului.
echilibrului (cu excepția
PRESUPUNE FORMAREA exercițiilor cu transport de
DEPRINDERII DE A SE greutăți).
PĂSTRA O POZIȚIE
4. Se pășește normal ca
CORECTĂ A CORPULUI
pentru mers.
ÎN CONDIȚIILE UNEI
BAZE REDUSE DE 5. Transportul obiectelor se
SPRIJIN.
realizează cu brațele
întinse lateral, obiectele
fiind purtate pe palme.
Obiectele trebuie să aibă
aceeași dimensiune și
greutate.
 În timpul mersului în echilibru educatoarea urmărește cu atenție copilul,
îndrumând permanent și atrăgând atenția asupra menținerii corecte a corpului, a
privirii, menținerii brațelor lateral pentru stabilitate, fără ridicarea accentuată a
umerilor, să convingă copiii să fie relaxați și nu crispați, să-și învingă teama și
emoția. Educatoarea își va face simțită prezența mai ales lângă copiii timizi sau
temători.
 Formele exercițiilor de echilibru
Formele exercițiilor de echilibru Grupa mică Grupa mijlocie Grupa mare

Schimbarea și micșorarea suprafeței de X X X

sprijin:
- pe vârfuri
- pe un picior
Mers în echilibru înainte între două linii X X X
paralele trasate pe sol
Mers în echilibru pe o scândură asezată pe X X X
sol
Mers în echilibru pe o linie groasă trasată pe X X
sol
Mers în echilibru pe o linie trasată pe sol cu X X
purtarea de obiecte
- cu pășire peste obstacole mici
Mers în echilibru pe plan ridicat de la sol X X
Mers în echilibru pe plan ridicat de la sol. Cu X
sarcini și cu întoarcere
Mers în echilibru pe plan înclinat X
Jocuri pentru dezvoltarea echilibrului

1. Atinge conducătorul
Copiii sunt împărțiți în două echipe, fiecare
alegându-și un conducător. Aceștia se așează la
capătul pantei pe care se execută mersul în
echilibru. Copiii execută mers în echilibru pe plan
înclinat, iar când ajung la capătul traseului ating
mâna conducatorului și se întorc la echipă unde
predau ștafeta.
2. Lupta cocoşilor
Câte doi, faţă în faţă, stând într-un picior; sărituri
variate lovind adversarul cu umărul, urmărindu-se
dezechilibrarea acestuia. Câştigă cel care nu se
dezechilibrează până la sfârşitul jocului.
 RECOMANDARE!
În timpul execuției mersului în echilibru
educatoarea urmărește cu atenție copilul,
îndrumând permanent și atrăgând atenția
asupra menținerii corecte a corpului, a privirii,
menținerii brațelor lateral pentru stabilitate,
fără ridicarea accentuată a umerilor, să
convingă copiii să fie relaxați și nu crispați, să-
i învingă teama și emoția.
Educatoarea își va face simțită prezența mai
ales lângă copiii timizi sau temători.
TÂRÂREA-
Reprezintă acțiunea
de a înainta prin REGULILE UNEI GREȘELI ÎNTÂLNITE
mișcări specifice, cu TÂRÂRI CORECTE: LA COPII:
trupul lipit (apropiat) Exercițiile de târâre devin 1. Ridicarea șezutei;
de pământ. mai atrăgătoare și
accesibile pentru copii,
Ajută la întărirea dacă se asociază cu ideea
musculaturii imitării unor animale.

trunchiului, 1. Sprijinul se realizează 2. Necoordonarea brațelor

picioarelor și pe palme – antebrațe și și picioarelor.
genunchi – vârfuri sau pe
brațelor, precum și la tot trunchiul.
dezvoltarea forței,
2. Privirea este înainte.
îndemânării și
rezistenței. 3. Deplasarea se realizează
prin coordonarea brațelor
și a picioarelor.
Formele exercițiilor de târâre Grupa mică Grupa Grupa mare/
mijlocie
Târârea pe genunchi și palme X X X

Târârea pe vârfuri și palme X X

Târârea pe antebrațe și palme X X

cu brațul și picioarul opus
Târârea pe antebrațe alternativ X
cu împingerea în vârful
picioarelor
Târârea pe genunchi și sprijin X X
pe antebrațe
Târârea din culcat înainte cu
tragerea alternativ în antebrațe X
și împingerea simultană în
picioare
Jocurile dinamice care utilizează preponderent
târârea enumerăm:

 Ursul flămând;
 Treci prin tunel;
 Tunelul submarin;
 Furnica harnică;
 Nu atinge sfoara!;
 Cursa înotătorilor;
 Alunecăm;
 Cursa șerpilor.
 1.Cursa târâş
Descriere
Jucătorii impărţiţi în echipe egale de 6-8 copii sunt
aliniaţi pe şiruri în spatele unei linii de plecare. Intervalul
intre echipe este de 4 -5 paşi. In faţa fiecărei echipe, la o
distanţă de 5-6m, se aşează un obiect ce va trebui ocolit de
jucători.
Primii copii de la fiecare echipă pleacă târâş pe
genunchi şi coate, ocoleşte obiectul, se intoarce la echipă
tot târâş, dă ştafeta următorului şi trece la coadă şirului
său.
Caştigă echipa care a terminat prima.
 2. Cursa prin tunel
Jucatorii sunt împărțiți în două echipe egale
ca număr așezate pe șiuri, la distanța de un braț
unul față de celălalt, stând cu picioarele mult
depărtate.
La semnalul educatorului ultimul jucător trece
printre picioarele coechiperului târându-se și se
așează în fața primului coechipier cu picioarele
depărtate, următorii executând în continuare același
lucru.
RECOMANDARE!

Învăţarea târârii se recomandă a se realiza pe

covor, pe parchet sau linoleum. Toate tipurile
de târârese pot realiza sub sau prin obstacole
: sfoara, baston, cerc, masă.
Distanţa de realizare a târârii este de
1-2 m la grupa mică,
2-2,5 m la grupa mijlocie
şi până la 3 m la grupa mare.
CĂȚĂRAREA este urcarea cu ajutorul mâinilor și piciorelor, pe
scări, buturugă, bancă de gimnastică, ladă etc. care pot fi fixe, turn
sau înclinate.

Regulile unei căţărări corecte: Greşeli întâlnite la copii:

1. Coordonarea cât mai 1. Sunt mutate ambele mâini

naturală a braţelor şi
picioarelor în timpul căţărării
2. Privirea urmăreşte mâinile
odată;
2. Deplasarea concomitentă a
braţelor şi picioarelor atât la
urcare cât şi la coborâre.
Formele exercițiilor de cățărare
Formele exercițiilor de cățărare Grupa Grupa Grupa
mică mijlocie mare/
Cățărarea pe plan înclinat cu   X X
ajutorul mâinilor și picioarelor
Cățărarea pe scară fixă cu   X X
ajutorul mâinilor și picioarelor
Cățărarea la scară fixă orizontală     X
sau curbilinie
 Jocuri

1)Cațără-te și sari (4-5 ani) – sunt așezați în două echipe și stau în spatele unei linii de
pornire. În fața lor la o distanță de 1 m între ele sunt așezate câte 3 lădițe (30 cm lungime, 20
cm înălțime). La semnalul educatoarei primii copii de la fiecare echipă aleargă la prima lădiță,
se cațără pe ea, apoi sare în adâncime, aleargă la următoarea și execută la fel. După a treia
lădiță se întoarce în alergare și dă mâna cu următorul din echipă, iar el trece la coada șirului.

2) Pisica cocoțată (4-5 ani) – copiii sunt răspândiți prin clasă și sunt pisicuțe. Un copil este
ales să aibă rolul unui cățel. La semnalul educatoarei: Vine cățelul! Copiii trebuie să caute un
loc unde să se cațare pentru a nu fi prinsă de cățel. Pisicuțele prinse sunt aduse la cușca
cățelului și stau un joc

3) Pompierii (5-6 ani) – copiii sunt împărțiți în echipe și stau în fața unor scări fixe. La
comanda ,,Foc”, primii copii de la fiecare echipă aleargă la scară, se cațără și imită stingerea
focului. La comanda ,,Focul s-a stins”, copiii coboară și se intorc la echipele lor.
TRACȚIUNEA- reprezintă deprinderi motrice
utilitare prin care propriul corp sau diferite
obiecte sunt deplasate fără a fi ridicate, prin
forța musculară.

RIDICARE ȘI TRANSPORT DE GREUTĂȚI-

este o deprindere motrică utilitară ce presupune
ridicarea, purtarea în deplasare și așezarea la
locul stabilit a unor obiecte sau parteneri.
Etapele unei tracţiuni corecte :
1. Apucarea cu palmele a
obiectului sau persoanei ce
urmează a fi trasă
2. Poziţia iniţială este de stând
cu picioarele uşor depărtate
pentru o bază de sprijin largă
3. Deplasarea obiectului sau
persoanei prin tragere.
Modalităţi de realizare a
unei tracţiuni corecte:
1.Tracţiunea individuală
2.Tracţiunea individuală la
bară
3. Tracţiunea câte doi faţă
în faţă
4. Tracţiuni câte trei sau
mai mulţi
 Etapele unui transport corect : Modalităţi de realizare a
unui transport corect:
1. Copilul apucă cu o mâină – cu două mâini obiectul 1.Transport de obiecte cu o
şi-l ridică mâină şi cu două mâini

2. Obiectul este deplasat pe un traseu stabilit de cel 2.Transport de obiecte în

puţin 2 m perechi, cu două mâini

3.Greutatea recomandată este de cel mult 2 kg la 3. Transport de obiecte sau

grupa mică şi de 3 kg la grupa mare a unui copil în grup.

4.Transportul greutăţilor cu o mţină se realizează

consecutiv cu fiecare mâină pentru dezvoltarea
uniformă a corpului şi dezvoltarea forţei în braţe
5.Spatele se menţine permanent drept, privirea
înainte
6.Obiectul nu se aruncă sau nu se trânteşte.
 ÎMPINGEREA-
este o deprindere utilitară de deplasare a unor obiecte sau persoane
fără a le ridica doar prin împingerea cu braţele sau picioarele.

Etapele unei împingeri corecte : Modalităţi de realizare a unei

împingeri corecte:
1. Apucarea cu palmele a obiectului 1.Împingerea individuală în perete
sau persoanei ce urmează a fi împinsă
2. Poziţia iniţială este de stând cu 2. Împingerea unor obiecte din mediul
picioarele uşor depărtate pentru o bază înconjurător, sau a unei persoane aflate
de sprijin largă sau şezând, picioarele cu spatele
sprijinite pe obiect

3. Deplasarea obiectului sau persoanei 3. Împingerea între doi copii faţă în

prin împingere. faţă cu sprijin pe palme

4. Împingerea unui obiect cu

picioarele.
 ”Educația fizică a preșcolarului constă nu numai
în executarea exercițiilor pentru mușchi, însușirea
deprinderilor de igienă și fortificarea sănătății.
Se consideră că cultura fizică a preșcolarului este
”cultura sentimentelor, atenției, voinței,
frumuseței, culturii întregului caracter.”

(E.A. Archin-pedagog și
pediatru).