Asfixia perinatală

Asfixia perinatală
 Definiţie şi introducere

• Asfixia se defineşte prin lipsa instalării respiraţiei spontane şi eficiente în

primele 60 de secunde după naştere, ca urmare a sistării schimburilor
placentare şi pulmonare.
• Denumirea de asfixie provine din limba greacă, unde “sphyzein” semnifică
“oprirea pulsului”.
• Fiziopatologic ea este cosecinţa injuriei hipoxic – ischemice.Hipoxia şi
ischemia survin concomitent.Hipoxia este consecinţa insuficienţei
respiratorii, iar ischemia este consecinţa bradicardiei şi colapsului vascular.
• În cazul absenţei imediate a respiraţiei spontane a nou – născutului se mai
foloseşte şi termenul de depresie neonatală.(Termen sinonim cu apneea
primară, care răspunde la stimulări şi oxigen administrat în flux liber, fără
manevre de resuscitare).
• Diagnostic diferenţial între asfixie şi depresia nou - născutului la naştere: la
nou - născutul depresat scorul Apgar scăzut nu este însoţit de alterarea
gazelor sangvine.
 Etiologia asfixiei perinatale – este determinată de următorii factori:
Factori materni ce actionează în timpul travaliului:
•Contracţii uterine puternice sau travaliu laborios care duc la bradicardie maximă asociată
cu hipotensiune arterială
•Decubit dorsal excesiv al parturientei (compresia venei cave inferioare prin uterul gravid)
•Hipo - sau hipertensiunea arterială
•Anemie severă
•Boli pulmonare
•Anestezie generală (NO2)
•Diabet, epilepsie
Factori fetali şi placentari:
•Compresiune mecanică a cordonului ombilical (prolabare)
•Circulaţie utero – placentară deficitară (boli cardiace, preeclampsie, eclampsie)
•Modificări ale circulaţiei feto – placentare în timpul travaliului (pensarea cordonului
ombilical, spasme ale vaselor ombilicale)
•Reducerea suprafeţei de difuziune în travaliu (dezlipire prematură de placentă)

Asfixia la naştere se defineşte prin:

-Indice Apgar < 3 la 5 minute
-Ph < 7 din cordonul ombilical (acidoză metabolică)
-simptomatologie neurologică patologică (hipotonie, convulsii, comă)
-disfuncţie multiorganică
 Asfixia reprezintă o hipoxie progresivă - scăderea presiunii parţiale a O2, cu
creşterea CO2 şi acidoza metabolică, ph < 7 în cordonul ombilical.
Hipoxia se defineşte prin insuficienta furnizare de oxigen în celulele
oragnismului şi reprezintă scăderea presiunii parţiale a O2 în sânge.Hipoxia poate
apare la făt sau la nou – născut.Alterarea schimburilor la nivel placentar duce la
hipoxie şi aceasta la rândul ei va determina detresă fetală.Similar o respiraţie
ineficientă la naştere determină hipoxie.Ca rezultat al hipoxiei, frecvenţa cardiacă
scade, apare cianoza centrală, iar nou – născutul devine hipoton şi hiporeflexiv.
Ischemia - reprezintă scăderea fluxului sangvin tisular.
Hipoxemia - reprezintă scăderea nivelului de O2 în sângele arterial, secundar
ischemiei.
Asfixia este cea mai frecventă cauză care produce leziuni ale SNC în perioada
perinatală
Pericolul hipoxiei înainte sau după naştere
Este afectarea multiorganică.Aceasta poate avea urmatoarele consecinţe:
•Afectare tranzitorie cu recuperare completă după naştere.
•Afectare permanentă, definitivă.
•Deces al fătului sau nou – născutului.
 Organele afectate în hipoxie
oCreierul – este foarte sensibil la hipoxie înainte sau după naştere.
oRinichiul – poate apare hematurie, proteinurie, insuficienţă renală.
oCordul – apare insuficienţa cardică.
oIntestinul – poate apare enterocolita ulceronecrotică.
oPlămânii – rezultă detresă respiratorie şi hipertensiune pulmonară.

Efectele hipoxiei asupra creierului

1.Hemoragie intraventriculară.Hipoxia afectează capilarele din matricea
germinativă aflată în vecinătatea ventriculilor cerebrali la nou – născutul prematur.
2.Hipoxia poate determina ischemie, adică reducerea fluxului sangvin
cerebral.Ischemia la rândul său determină infarcte în anumite părţi ale creierului.
3.La nou – născuţii maturi, hipoxia şi ischemia determină encefalopatia neonatală
– encefalopatia hipoxic – ischemică.Aceasta este mai frecventă în situaţiile în care
monitorizarea fetală este deficitară în timpul tavaliului.
4.Hipoxia mai poate determina orbire, surditate, probleme şcolare în procesul de
învăţare şi tulburări de comportament.
Tabloul clinic al nou – născutului hipoxic, asociază următoarele aspecte:
•Afectare pulmonară
SDR tranzitor
SDR idiopatic
SDR de aspiraţie pulmonară
•Instabilitate cardiovasculară:
şoc
hipotensiune arterială
bradicardie
insuficienţă tricuspidiană
necroza de miocard
insuficienţă cardiacă congestivă
disfuncţie ventriculară
hipertensiune pulmonară persistentă
 •Semne neurologice de tip central:
 apatie/hiperexcitabilitate
 respiraţii neregulate/apnee
 fluctuaţii ale temperaturii corpului
 dificultăţi de deglutiţie
 mişcări anormale ale globilor oculari
 privire fixă
 plâns slab
 FA sub tensiune, midriază, pupile areactive
 convulsii
 modificarea reflexelor
 reacţii neurovegetative
•O scădere a funcţiei gastro – intestinale
 ileus paralitic
 enterocolită ulceronecrotică
•O scădere a funcţiei renale
•Tulburări metabolice
 acidoză metabolică
 hipoglicemie
 hipocalemie
 hiperbilirubinemie
 tulburări de termoreglare
 Prognostic
Factori cu risc crescut pentru sechele neurologice:
•Scor Apgar 0 – 3 la 15 minute.
•Insuficienţă organică multiplă.
•Severitatea sindromului neurologic neonatal – EHIP severă.
•Durata sechelelor neurologice – dispariţia fenomenelor neurologice în 1 – 2
săptămâni şi toleranţa digestivă bună, sunt semne de prognostic favorabil.
•Prezenţa convulsiilor neonatale, mai ales în primele 12 ore de viaţa şi dacă
sunt greu controlabile, reprezintă semne de prognostic sever.