HEMORAGIA:

-generalitati
-clasificare
-tratament

Grupa: S1806
ofesor universitar:Lesinschi Gabriela
1
Cuprins:
1. Definitia
2. Cauze
3. Consecinte
4. Tablou clinic
5. Clasificare
6. Diagnostic
7. Socul
8. Interventii de urgenta
9. Plagile

2
Definitie:
Hemoragia este scurgerea de sânge în afara sistemului
vascular, care, duce la scăderea volumului sanguin, atât
cantitativ cât şi calitativ ce implică tulburări
fiziopatologice cu răsunet general.

3
 Cauze:

– in functie de intinderea hemoragiei, deosebim doua categorii mari de cauze:

2.cu rasunet general, care produc

1.care produc hemoragie prin
hemoragie prin tulburari
leziuni limitate
generalizate.

4
• Hemoragia prin leziuni limitate
CAUZE
* Traumatisme, plagi penetrante, fracturi
* Procese patologice vasculare:
* ateroscleroza,
* anevrisme,
* varice
* Procese patologice cu extindere la vase:
* tuberculoza cazeoasa si cavitara,
* neoplazii maligne,
* ulcerul gastric si duodenal,
* ulceratii ale mucoaselor
* Procese patologice cardiace:
* infarctul miocardic
* anevrismul cardiac 5
• Hemoragia prin tulburari generalizate
CAUZE
• Tulburari ale factorilor de coagulare plasmatici
• Tulburari plachetare cantitative si calitative
• Modificarile vaselor mici cu caracter extins sau
generalizat
Aceste tulburari pot fi:
* ereditare
* dobandite – de natura:
· Toxica
· Toxiinfectioasa 
· Imunitara 
· Carentiala
· hipoxica
6
CONSECINŢELE FIZIOPATOLOGICE ALE HEMORAGIEI
• Hipovolemia
• Scăderea transportului eritrocitar de oxigen
• neuro-endocrin,
• hemodinamic şi
• celular.
• Mecanismele fiziopatologice declanşate de organism în hemoragie
• Reacţia circulatorie - respiratorie.
• Reacţia vegetativo-endocrină.
• Reacţia hematologică şi imunitară.
• Reacţia umoral - metabolică.
• Privite dinamic - stadial:
• stadiul I - de compensare;
• stadiul II - de decompensare;
• stadiul III - de recuperare.

7
Tablou Clinic
Semne clinice locale: Semne generale :
Semne de acumulare a singelui in - paliditate, transpiratii
cavitati: - tahicardie,
- modificarea - scaderea presiunii arteriale,
dimensiunilor, hotarelor organului;
- slabiciune generala, acufene
- modificarea sunetului la
percutie; - vertijuri,
- simptom de fluctuienta. - scotoame,
Semne de dereglare a functiei - senzatia de insuficienta a aerului,
organului comprimat de singele - greturi,
acumulat: - lipotimii,
- dispnee - soc.
- insuficienta cardiaca
- limitarea miscarilor in
articulatie

8
Clasificare:
a. În funcţie de vasul lezat:
• hemoragii arteriale,
• hemoragii venoase,
• hemoragii capilare,
• hemoragii mixte;
b. În funcţie de locul hemoragiei:
• hemoragie internă (cănd sângele se varsă într-o cavitate
peritoneu, pericard, pleură, articulaţii);
• hemoragie externă (cănd sângele se varsă în afara organismului);
• hemoragie interstiţială (hematomul);
• hemoragie exteriorizată (cănd sângerarea se produce într-un organ cavitar–
stomac sau intestin-şi se exteriorizează după un timp prin hematemeză şi/sau melenă,
epistaxis, hemoptizie);
c. În funcţie de cantitatea sângelui pierdut:
• HEMORAGIE MICĂ: aproximativ 400-500 ml sânge; - 8-10% din volemie;
0,5-1% din greutatea corporală;
• HEMORAGIE MEDIE: aproximativ 500-1500 ml sânge; 20% din volemie;-
1,5-2,5% din greutatea corporală;
• HEMORAGIE MARE: aproximativ 1 500-2 000 ml sânge - 30% din volemie;
> 2,5% din greutateacorporală;
• HEMORAGIE GRAVĂ: > 30% din volemie.
9
d. În funcţie de viteza de sângerare (este important când o
hemoragie, unică dar rapidă, poate fi letală);
e. În funcţie de momentul apariţiei:
• hemoragii primitive (când apar imediat după rănire);
• hemoragii secundare (când apar după un anumit timp prin
ulcerarea peretelui vascular
• cauzată de un proces infecţios);
f. În funcţie de cauza hemoragiei:
• hemoragii traumatice (accidente, chirurgicale)
• hemoragii patologice (pe un vas alterat prin diferite boli:
diabet, infecţii etc).

10
 Hemoragii nazale
Științific, hemoragiile nazale sunt numite – epistaxis. Acest tip de
sângerare este frecvent întâlnit la copii, dar și la adulți, bătrâni sau femei
însărcinate.
Hemoragia nazală, deseori poate fi tratata la domiciului, fără ajutorul
medicului.

Durata epistaxisului variază, însă în cazul în care au avut loc accidentări, sau
durează mai mult de 20 de minute, se impune vizita de urgență la medic.

11
Cauzele epistaxisului
• Aerul uscat – cea mai frecventă cauză a sângerării nazale. Acesta usucă
membranele nazale, provocând cruste uscate în interiorul nasului.
• Medicamentele pentru alergii sau răceli, de asemenea usucă
membranele, aparând sângerările nazale.
• Suflarea frecventă a nasului;
• Obiecte străine blocate în interiorul nasului;
• Produse chimie, care provoacă iritații;
• Zgârieturi;
• Strănuturi repetate;
• Doze mari de aspirină;
• Răceală, gripă, sinuzită;
• Rinita alergică, care reprezintă o inflamație acută sau cronică a mucoasei
nazale;
• Altitudine înaltă (călătorii cu telegondola, pe munte);
• Prizarea pe cale nazală a drogurilor, pe o perioadă lungă de timp.
12
Tratament
1.Stând în poziție verticală, în picioare, strângeți partea moale a nasului.
2.Asigurați-vă că nările sunt complet închise.
3.Aplecați-vă ușor în față și respirați pe gură.
4.Păstrați această poziție timp de 10 minute.
5.După 10 minute, eliberați nările și verificați dacă sângerarea s-a oprit.
6.În caz contrar, mai repetați încă o dată acești pași.
7.După 20 de minute de sângerare, mergeți la medic.

NU optați pentru o poziție culcată, deoarece înghițirea sângelui poate irita

stomacul. !

13
 Hemoragia digestivă
Hemoragia digestivă superioară
reprezintă hemoragia în segmentul digestiv
situată deasupra unghiului Treitz. În hemoragia
digestivă superioară extravazarea sângelui se
face prin hematemeză sau melenă.
Hematemeza reprezintă vărsătura cu sânge ce
caracterizează hemvărsătura survine la scurt
timp după debutul sângerării, hematemeza pare
roșie, iar ulterior aspectul va fii roșu închis,
maronie sau neagră. Cheagurile de sânge
precipitate și sângele degradat de acid din
vărsătură vor produce un aspect caracteristic în
"zaț de cafea" când sunt eliminate prin
vărsătură.

14
 Melena
Melenă se traduce printr-o hemoragie digestivă de obicei înaltă, adică provenind din esofag, din 
stomac sau duoden, mai rar de la nivelul intestinului subțire sau colon.
Cauzele sunt ruptura varicelor esofagiene, și leziunile favorizate de luarea de medicamente
toxice pentru tubul digestiv (aspirină, antiinflamatoare). Se manifestă prin scaune negre,
unsuroase, cu un miros caracteristic, dezgustător.
Impune spitalizare de urgenta.

15
 Tratamentele fitoterapeutice
Atât în hemoragiile digestive, mai uşoare şi discontinue, cât şi în sângerările
nazale sunt recomandate infuzii sau decocturi folosite fie intern, fie extern,
prin tamponări locale sau cataplasme, cu plante medicinale. În uz intern sau
extern sunt eficiente:
- decoct de stejar din două linguriţe scoarţă uscată . Acelaşi decoct se foloseşte
în tamponări în nara sângerândă sau cataplasme călduţe pe nas şi obraji;
- infuzie de salcie dintr-o lingură de scoarţă (cu excepţia persoanelor care sunt
alergice la aspirină);
- infuzie de urzică vie dintr-o lingură frunze uscate şi mărunţite

16
HEMOPTIZIA

NORM
AL

ANOR
MAL

17
 GENERALITĂȚI
Hemoptiza este o hemoragie internă exteriorizată.
Hemoptizia este cunoscută ca tusea cu sânge și reprezintă
eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge roşu, aerat, proaspăt, ce
provine de pe căile respiratorii sau din plămân. Tusea cu sânge poate
apărea ca urmare a unei afecțiuni grave, iar simptomele nu trebuie
neglijate, încă de a apariție.
Hhemoptizia poate ascunde boli pulmonare grave, printre care
penumonie, tuberculoză, edem pulmonar sau chiar cancer.

18
 Hemoptizia poate fi precedată
de anumite prodroame (care
pun în alertă bolnavul): 
1. gâdilitură laringiană şi căldură
retrosternală,
2. tuse persistentă,
3. senzaţie de plenitudine toracică,
etc.

Ca aspect expectoraţia este: 

4. spumoasă, de culoare roşie-aprins,
5. aerată.

După cantitatea de sânge eliminat,

hemoptizia poate fi: 
6. mică (câteva spute sanghinolente);
7. mijlocie (100 -200 ml);
8. mare (200 - 500 ml);
9. abundentă (peste 500 ml).
PNEUMONIE 19
CARACTERISTICILE
HEMOPTIZEI
1. Eliminarea sangelui este brusca. Bolnavul
prezinta o criza de tuse, in cursul careia
elimina sange curat.
2. Semnele generale constau in paloare,
transpiratie, dispnee, tahicardie,
3. Eliminarea sangelui se poate repeta peste
cateva ore sau in zilele urmatoare, cand apar
in sputa si cheaguri de sange, care pot fi
negricioase.
4. De obicei, dupa cateva ore, bolnavul nu mai
prezinta decat spute hemoptoice, care persista
2-3 zile. 20
 CAUZELE HEMOPTIZEI
 traumatisme toracice
 inhalarea unor corpi străini
 stenoză mitrală (îngustarea orificiului valvei
mitrale)
 edem pulmonar acut (ieşirea sângelui din vasele
de sânge către alveole, prin acumularea de
lichid în spaţiul dintre ele)
 anevrism aortic (dilatarea peretelui arterei aorte)
 hipertensiune pulmonară
 boli autoimune (organismul creează anticorpi ce
luptă împotriva propriilor organe)
 boli ale sângelui
 inhalarea unor gaze toxice
 tuberculoză
 pneumonie
21

 cancer pulmonar
 Tratament pentru
HEMOPTIZĂ:

Te adresezi medicului
de
urgenţă, în vederea
stabilirii cauzei!

Tratament clasic:

1. Antibiotice;
2. Hemostatice;
3. Anxiolitice;
4. Tatamentul bolii de bază.
22
Tratament naturist Amestec de plante
hemoptizie:  Infuzie din cimbru, coada-calului, coajă
Acupunctură sau electroacupunctură de stejar, urzică – în părţi egale;
 1 linguriţă de amestec se pune în 250
ml de apă clocotită; se infuzează 3
minute;
 se beau 3 căni zilnic, timp de 30 de
zile, de 2 ori pe an

Reflexoterap
ie

Masaj
terapeutic şi
de relaxare

23
 Sfaturi de prevenire a
HEMOPTIZEI:

 consumă multe lichide – lichidele ajută la subțirea

mucusului din gât. Lichidele calde, cum ar fi sucul de
roșii sau ceaiul, pot calma gâtul
 folosește bomboane de tuse- ele pot ușura o tuse uscată
și pot calma un gât iritat
 folosește un umidificator – în cazul în care aerul din
casa sau de la birou este uscat, procură un umidificator
pentru a-l ține în birou sau în camera în care dormi.
Asigurați-vă că vă curățați  în mod regulat umidificator
în conformitate cu instrucțiunile producătorului. De
asemenea, puteți respira în aburul dintr-un duș cald
pentru a ajuta diminuarea  mucusului din nas
 nu folosiți prea mult decongestionante nazale - prin
utilizarea acestor medicamente pentru mai mult de
câteva zile,  la un moment dat, aceasta  poate agrava,
de fapt, simptomele

24
Menoragia sau hipermenoreea
-reprezinta cresterea cantitativa a menstruatie

25
Cauzele
menoragiei
• Fibromul uterin sau polipii uterini
care pot provoca aceste cresteri
cantitative ale menstruatiei.
• Disfunctia ovarelor (anovulatia)
• Dezechilibrul hormonal este cel care
poate duce la cresterea in exces a
tesutului endometrial (care captuseste
uterul femeii, pregatind-o pentru o
eventuala sarcina), consecinta fiind
cresterea abundenta a menstruatiei.
• Folosirea unui dispozitiv intrauterin
ca metoda de contraceptie (cum este
steriletul)
• Folosirea regulata a medicamentelor
anticoagulante si antiinflamatorii
• Boala inflamatorie pelvina
• Afectiuni ale tiroidei, rinichilor sau
ficatului
• Diagnosticul de cancer ovarian sau de
col uterin 26
Factorii de risc
Fiecare femeie aflata la varsta
reproductiva poate avea episoade
de menstruatie abundenta. Astfel,
femeile tinere, la care ovulatia nu
se produce regulat, sunt
predispuse la menoragie in
intervalul dintre luna a 12-a si
luna a 18-a care urmeaza
menarhei (prima menstruatie).
Femeile trecute de 45 de ani, care
se apropie de menopauza, au
deseori de patimit din cauza
tulburarilor hormonale ce pot
cauza menoragie. De asemenea,
femeile cu tulburari hemostatice
prezinta risc mare de menoragie.

27
Simptome de menoragie
Menoragia poate fi recunoscuta destul de usor dupa
cateva simptome caracteristice. Acestea sunt:
• Fluxul menstrual include si cheaguri de sange
• Menstruatia dureaza mai mult de 7 zile
• Nevoia de a schimba absorbantul foarte des
(aproape la ora) pe timpul zilei, dar si noaptea
• Dureri acute in zona abdomenului inferior (in
timpul menstruatiei)
• Oboseala, stare generala alterata

28
Tratamentul pentru
menoragie (hipermenoree)
Terapia cu medicamente pentru
hipermenoree include suplimentele pe
baza de fier, medicamente inflamatoare,
contraceptive orale, progesteron (ajută la
corectarea dezechilibrelor hormonale,
reducând menoragia).
Daca terapia cu medicamente nu da roade,
se apeleaza la tratamentul chirurgical.
Acesta include dilatarea si chiuretarea,
histeroscopia operativa (poate ajuta la
indepartarea polipilor uterini, care ar putea
cauza aceste sangerari mari), ablatia
endometriala (cu ajutorul energiei
ultrasonice se distruge intregul endometru,
iar dupa interventie, fluxul menstrual
revine, de cele mai multe, la normalitate,
dar reduce posibilitatea de a ramane
insarcinata), rezectia endometriala,
histerectomia (indepartarea chirurgicala a
uterului si cervixului; cauzeaza sterilitate).
Toate interventiile, mai putin
histerectomia, nu necesita internarea. 29
 Hemoragiile externe
• -este cea mai des întâlnită în
cazul traumatismelor şi cel mai
uşor de identificat;
• se manifestă prin scurgerea
sângelui printr-o leziune a pielii.

30
 Cauze frecvente ale hemoragiilor
externe
Traumatismele
• Hemoragii pot apărea frecvent
în urma accidentelor de orice
cauză. Frecvent acestea sunt
externe şi au în comun existenţa
unei plăgi (răni) care
sângerează.

31
 Primul ajutor în caz de hemoragii externe:

aplică o compresă sterilă și

apasă constant asupra punctului
de unde curge sângele;
ridică, dacă e posibil, membrul
rănit deasupra nivelului inimii;
aplică un bandaj după ce s-a
oprit sângerarea;
calmează durerea dacă e cazul
prin administrarea unui calmant
cum ar fi algocalminul;

32
 Hemostaza
Hemostaza = procesul care asigură oprirea hemoragiilor ca urmare a
distrucţiei/injuriei peretelui capilar prin formarea unei reţele de fibrină.

Hemostaza
primara (timp secundară
asculo-plachetar) (coagularea)
 Hemostaza fiziologică

• - 2 caracteristici: este efectivă numai in vivo opreşte numai

hemoragiile vaselor mici.
• -2 timpi

Hemostaza primară
sau timpul vasculo-
plachetar

II.Hemostaza
secundară sau
coagularea
HEMOSTAZA PRIMARĂ (TIMPUL
VASCULO-PLACHETAR)

• = succesiune de reacţii care induc oprirea provizorie a sângerării,

permiţând realizarea condiţiilor necesare formării cheagului definitiv.
1. TIMPUL VASCULAR
2. TIMPUL PLACHETAR
HEMOSTAZA PRIMARĂ (TIMPUL VASCULO-PLACHETAR)
• I. TIMPUL VASCULAR - determinat
de leziunea peretelui capilar.
• Normal: perete vascular integru.
• Patologic: leziunea peretelui
vascular →Vasoconstricţie localizată
la nivel de arteriole si sfinctere
precapilare.
 Consecinţe:
1. reducerea debitului sanguin la nivelul leziunii cu
diminuarea consecutivă a pierderilor sanguine.
2. favorizarea aderării trombocitelor la nivelul structurilor
subendoteliale expuse în urma denudării
3. permite acumularea precursorilor de coagulare activaţi
la locul de formare a agregatului trombocitar =>
favorizarea hemostazei secundare.
Mecanisme:
• mecanism miogen: leziunea determină direct contracţia fibrelor
musculare interesate
• mecanism reflex cu participarea fibrelor SNVS
• reflex de axon care apare la aplicarea unui stimul nociv pe
tegumente.
• mecanism umoral cu participarea - amine vasoactive
(serotonina din plachete şi catecolaminele din atmosfera
periplachetară) - derivaţi ai acidului arahidonic (TxA2 sintetizat
de trombocite)
• mecanism cu participarea unor factori vasoactivi derivaţi din
endoteliu eliberaţi în urma leziunii CE; ex. Endotelina.
HEMOSTAZA SECUNDARĂ
• - realizează hemostaza permanentă =
modificare a stării fizice a sângelui care
trece din stare lichidă în stare de gel
• - implică o succesiune de reacţii
enzimatice în cascadă, cu participarea
factorilor plasmatici ai coagulării
sângelui.

• În procesul coagulării sunt implicaţi

factori cu origine :
plasmatică (factorii plasmatici ai
coagulării) ;
tisulară (tromboplastina tisulară) ;
plachetară (factorii plachetari).
• Etapele coagularii constau în:
• -generarea protrombinazei(pe cale extrinsecǎ si intrinsecǎ)
• -generarea trombinei
• -formarea si stabilizarea fibrinei
• -faza trombodinamica a coagularii
În corespondenţă cu condiţiile de acordare a asistenţei şi cu
calificarea lucrătorului medical hemostaza poate fi provizorie şi
definită.

• Hemostaza provizorie:
1. aplicarea garoului,
2. compresia digitala,
3. Flexiunea maximala a articulatiei,
4. pozitia elevata a membrului,
5. bandaj compresiv,
6. tamponarea plagii,
7. aplicarea pensei hemostatice pe vas,
8. suntare temporara.

39
Hemostaza definitiva:
Metode mecanice: Metode fizice:
1. ligaturarea vasului, 1. Actiunea temperaturilor
2. ligaturarea vasului la joase:
distanta, - hipotermia locala,
3. suturarea vasului, - criochirurgia,
4. tamponarea plagii, 2. Actiunea temperaturilor
inalte:
5. embolizarea vasului,
- solutii fierbinti,
6. anastomoza vasculara. - diatermocoagularea,
- fotocoagularea laser.

40
Metode chimice: Metode biologice:
Preparate hemostatice locale: Actiune locala:
- apa oxigenata, 1. fibrinogen
- vasoconstrictoare (adrenalina) 2. tahocomb,
- inhibitorii fibrinolizei (acid 3. trombin.
aminocapronic) Actiune generala:
- preparatele gelatinei 1. fibrinogen, inhibitori ai
(gelastop) fibrinolizei,
- ceara 2. transfuzii de singe, plasma,
Preparate hemostatice cu actiune masa trombocitara
generala: 3. plasma antihemofilica.
- acid aminocapronic,
- CaCl2
- preparate ce accelereaza
formarea trombului (decinon,
etamsilat, vitamina K
41
Diagnosticul hemoragiei
 Într-o hemoragie externă stabilirea diagnozei este destul de simplu şi rămâne de
stabilit numai apartenenţa anatomică - este o hemoragie arterială, venoasă sau
capilară. Mai complicat este stabilirea diagnozei de hemoragie într-o hemoragie
internă.
Semnele clinice locale:
semnele de exteriorizare al sângelui:
oevidente.
• Plagă cu hemoragie arterială - Jet pulsativ de sânge;
• Plagă cu hemoragie venoasă – sângerare lentă din ambele extremităţi ale vasului
lezat;
• Plagă cu hemoragie capilară;
o Ascunse:
• Hematemesis;
• Melenă;
• Hemapthesis;
• Epistaxis;
• Hematurie;
• Metroragie;
42
Semnele clinice locale:
Semnele de acumulare a sângelui în cavităţi:
• Sunet percutor mat în locuri decline sau în locuri unde în normă ar
trebui să fie sunet timpanic;
• Simptom de „fluctuienţă”;
• Dilatarea hotarelor percutorii ale organului;
Semnele de dereglare a funcţiei organului comprimat de
sângele acumulat:
• Dispnoe;
• Insuficienţă cardiacă acută;
• Limitarea mişcărilor în articulaţie;

43
• Parametrii de laborator:
numărul de eritrocite în sângele periferic (N – 4,0-5,0x10¹²/gr);
-hemoglobina (Hb) (N – 125-160 gr/l)
-hematocrita (Ht) (N – 44-47%);

Pentru diagnosticarea hemoragiilor pe lângă simptomatica locală şi

generală, parametrii de laborator există şi metode speciale de examinare cum
ar fi:
• puncţii diagnostice;
• examinări endoscopice (FEGDS, bronhoscopia, colonoscopia);
• angiografia;
• examinări ecografice;
• radiologia;
• tomografie computerizată;
• RMN.

• Este important de menţionat că utilizarea lor este necesar de aplicat în

cazurile neclare, sau pentru precizarea sediului şi gradului de activitate
a hemoragiei. În cazul când diagnoza este clară se apreciază tactica
curativă şi se recurge la îndeplinirea mai rapidă a ei. 44
 Socul posthemoragic se instaleaza ca
urmare a pierderilor considerabile de singe, urmat
de insuficienta cardiovasculara acuta, cu scaderea
perfuziei organelor

- 50% din
volumul de singe
total

isuficienta 45
 La evaluarea pierderii de singe putem folosi
urmatoarele criterii:

a) Testul de flexie a capului “tilt- test” ce detecteaza starea de hipovolemie compensata,

respectiv starea de soc potential
( bolnavul fiind pozitionat in decubit dorsal, flexam capul la 30 de grade, barbia fiind lasata
in jos. Apreciem pulsul- marirea fregventei indica o hipovolemie iar accidentul se afla in
stare de soc potential.)
b) Testul “L”
( bolnavul fiind pozitionat in decubit dorsal, ridicam acestuia ambele membre inferioare pe
vertical si v-om aprecia TA. Daca, in mai putin de 30 sec de la executarea manevrei , TA
creste cu cel putin 10 mmHg, accidentatul este in stare de soc potential.
c) Indicele de soc Allgower
( rezultatul obtinut de la impartirea fregventei pulsului la valoarea TA sistolice.
Determinarea se face in dinamica, pentru a monitoriza evolutia.)

46
 In raport cu valoarea indecelui de soc, putem
stabili cu aproximatie volumul de singe pierdut:
1. Normovolemie - indicele de soc = 0,5
pulsul-70 b/min., TA-140 mmHg
2. Soc compensat (potential) - indicele de soc = 1
pulsul- 100 b/min., TA- 100 mmHg
indica un deficit de singe de 20-30 %
3. Soc manifestat - indicele de soc = 1,5
pulsul- 120 b/min., TA- 80 mmHg
indica un deficit de singe de 30-50 %
4. Soc agravat - indice de soc = 2
pulsul- 140 b/min., TA- 70 mmHg
indica un deficit de singe peste 50 %
5. Soc terminal - indicele de soc = 2,5
pulsul- 160 b/min., TA- 60 mmHg
indica un deficit de singe peste 60%

47
Interventii de urgenta:
 Hemostaza provizorie
 Pozitie strict orizontala
 Extremitate cefalica mai jos decit trunchiul, iar membrele ridicate.
 Oxiginare optima conform conditiilor
 Apelare 112

48
 Plagile
Plaga(vulnus) reprezintă o intrerupere a contiunuităţii
tegumentelor, defect al pielii sau mucoasei, determinat de acţiunea
vulnerabilă a factorilor mecanici, fizici, chimici

49
Semiologie plăgilor
Semnele de bază ale plăgilor sunt:
• Doloritate;
• Hemoragie;
• Dehiscenţa marginilor plăgii.

Sindromului dolor
• Localizarea plăgii
• Caracteristica armei traumatizante
• rapiditatea producerii plăgii
• Starea neuro-psihică a bolnavului

Hemoragia
• calibrul vasului lezat şi tipul lui
• Localizarea plăgii
• Starea hemodinamicii sistemice
• Starea sistemei de coagulare

Dehiscenţa

Dereglările funcţionale 50
Clasificarea

51
52
53
 Tipuri de plăgi

Plagă lacerată Plagă mixtă

54
 Procesul de plagă
Procesul de plagă – este un complex a dereglărilor consecutive,
ce se petrec în plagă şi reacţiile locale şi generale ale
organismului.

55
1 fază – faza de inflamaţie (1-5 zile)
- Perioada dereglărilor vasculare;
- Perioada curăţirii plăgii de ţesut necrotic.
2 fază – faza de regenerare (6-14 zile)

3 fază – faza de formare şi reorganizare al cicatricelui (de la a 15

zi)

56
• spasmul vascular trece
Faza 1 alîn
procesului de plagă (I perioadă)
vasodilataţie
• dereglarea permiabilităţii
peretelui vascular
• tromboza al capilarelor şi a
venulelor
• acidoza
• edemul tisular (hidratarea)
• migrarea leucocitelor

57
Faza 1 al procesului de plagă (II perioadă)
•Liza
• Fagocitoza
• Răspuns imun

58
 Faza 2 al procesului de plagă

•Sinteza colagenei
• Recanalizarea şi
maturizarea vaselor
• Dehidratarea

59
Faza 3 al procesului de plagă

Reorganizarea
colagenului

60
 Plagi prin impuscare
Clasificare anatomopatologica:

- plagile
 
transfixiante: prezinta un
orificiu de intrare si unul de - plagile
iesire a proiectilului, orificiul
de iesire fiind de 2-3 ori mai
oarbe: prezinta
mare ca cel de intrare; in numai orificiu de
general orificiul de iesire nu intrare proiectilul
se suprapune (ca nivel)
orificiului de intrare, glontul
ramanand in
fiind deviat in aceste cazuri organism. 
de planuri osoase;
61
 Plaga prin armă de foc după caracterul canalului poate fi:

• Transfixiantă – este prezent şi poarta de intrare şi ieşire al glontelui;

• oarbă – este prezentă numai poarta de intrare;
• tangenţială – canalul plăgii trece prin ţesuturile superficiale, fără
pătrunderea în cavităţi interne ale organismului.

62
 Mecanisme de producere
Formarea cavitatii definitive - aceasta este reprezentata de traiectoria glontului prin organism;
este produsa prin zdrobirea tesuturilor incepand de la orificiul de intrare al glontului pana la
locul unde acesta se opreste (in plagile oarbe) sau pana la orificiul de iesire (in plagile
transfixiante)

La impactul glontului cu tesuturile dure (osoase) se pot produce urmatoarele fenomene:

- fragmentarea glontului, cu marire a suprafetei de distructie tisulara;
- aparitia de „proiectile secundare" (fragmente osoase care prin transfer de energie cinetica
actioneaza ca adevarate proiectile).

In plagile prin impuscare mai intervin si alte elemente patogenice: 

- potentialul infectant cu risc tetanigen (proiectilul nu se sterilizeaza prin tragere sau caldura,
fiind contaminat cu fum rezultat din ardere, cu germeni din teava armei si din aer) 
- alte mecanisme: embolii cu alice, etc. 

63
 PARTICULARITĂŢILE PLĂGII PRIN ARMĂ DE FOC

• prezenţa a trei zone de traumare

E = mv² /2
1000 аtm - 120 кg/сm²

I – zona canalului plăgii;

II – zona de necroză primară
III – zona de comoţie moleculară sau
necroză secundară

64
 PARTICULARITĂŢILE PLĂGII PRIN ARMĂ DE FOC

• caracter anatomic complex al lezărilor

Plagă prin armă de foc al ficatului

Plagă prin armă de foc a gambei

65
 PARTICULARITĂŢILE PLĂGII PRIN ARMĂ DE FOC

• întotdeauna sunt considerat infectate

66
 Plagi clinice: plagi scalpate, eroziuni, excoriatii
Plagă scalpată a regiunii cubitale din stânga
Plăgile scalpate pot apărea ca
rezultat al unor mecanisme ce
se află în mişcare.Defectul
tisular în asemenea cazuri este
semificativ, fiind afectate
deseori nu numai pielea dar şi
muşchii, tendoanele etc. Plaga
are formă neregulată, mărginile
ei sînt neregulate, zimţate, se
determină sufuziuni masive în
tegumente, ţesut
subcutanat,muşchi. Plăgile
scalpante de dimensiuni mari
sînt periculoase din cauza unei
posibile hemoragii profuze
externe, apariţia stării de şoc şi
probalilitatea unei necroze ale
lambourilor tegumentare.
67
 Eroziuni ale pielii

Eroziunile (abraziile) reprezintă o

leziune traumatică a pielii în
limitele epidermisului şi se pot
manifesta diferit în funcţie de aria
ocupată şi de gradul lor de
infectare. Eroziunile mici au
manifestări clinice minimale,
locale. Eroziunile mari pot crea
probleme de discomfort căt şi
altera starea generală a pacientului.
Abraziile reprezintă leziuni
superficiale ce afectează numai
epidermisul, rareori afectînd
derma. Asemenea plăgi apar atunci
cănd persoana accidentată cade pe
o suprafaţă cu relief neomogen.
Este important de reţinut ca
abraziile reţin în memoria sa
majoritatea detaliilor suprafeţei
obiectului care a provocat trauma.
De exemplu, urma de bamper sau 68
de radiator care se produce
 Excoriații a feței

Excoriaţiile reprezintă un
defect posttraumatic ale
tegumentelor ce ajunge pînă la
straturile superficiale ale
dermei, ele nu prezintă
dificultăţi din punct de vedere
diagnostic şi terapeutic, dar
prezintă un pericol real de
migrare a infecţiei exogene în
organismul pacientului, în
special dacă preliminar nu sînt
luate măsuri de profilaxie.

69
Conform acțiunii factorului etiologic

Plăgi chirurgicale (aseptice)

Plăgi accidentale (contaminate)

70
 Plăgile înțepate (înjunghiată)
Apar ca rezultat un urma unei agresiuni cu un cuțit
lung, baionetă, pică, etc.

71
Plăgile contuze

Apar ca rezultat al acțiunii mecanice directe a unui

obiect dur, de exemplu un băț, o bucată de metal sau
piatră.

72
Plăgile tăiate zdrobite

Pot fi o consecință a unei agresiuni cu un obiect greu

dar ascuțit ca toporul sau sabia.

73
Plăgile lacerate

Apar la acțiunea unui obiect bont asupra țesuturilor,

dar sub un unghi ascuțit față de suprafață largă.

74
 COMPLICAŢIILE PLĂGILOR

• Hemoragia

Hemoragie externă Hemotorace posttraumatic pe

primară stânga
75
 COMPLICAŢIILE PROCESULUI DE VINDECARE A PLĂGII

• Alipirea infecţiei (supurarea plăgii)

Staphylococcus Streptococcus Clostridium tetani

aureus faecalis 76
COMPLICAŢIILE PROCESULUI DE VINDECARE A PLĂGII

• eventraţia (dehiscenţa marginilor plăgii)

77
 Complicatiile care pot surveni în cursul
cicatrizarii plagilor sunt:
infectia plagii . Inflamatia consecutiva infectiei parcurge o faza presupurativa si o faza
supurativa. Infectia este favorizata de prezenta corpilor straini. Exista si infectii particulare ale
plagilor. Astfel plagile prin muscatura de animal pot fi contaminate cu virusul rabic (daca
animalul agresor sufera de turbare). Plagile profunde creaza conditii de dezvoltare locala a
unor germeni anaerobi. Dezvoltarea bacteriilor anaerobe din genul Clostridium poate duce la
gangrena gazoasa, care ameninta chiar viata pacientului. Dezvoltarea în profunzimea plagii a
bacilului tetanic determina difuziunea sistemica a toxinei tetanice si aparitia tetanosului.
hematomul sau seromul plagii se formeaza prin acumularea sanguina sau sero-limfatica.
Aparitia acestora predispune la infectie si întârzie vindecarea.
dehiscenta (dezunirea marginilor) unei plagi suturate se produce în urma infectiei sau datorita
starii biologice precare a victimei (hipoproteinemie,anemie). În cazul dehiscentei totale a unei
plagi operatorii abdominale se produce evisceratia (iesirea viscerelor abdominale din cavitatea
peritoneala).
Interventia unor factori care perturba procesul de cicatrizare poate duce la formarea unor
cicatrici patologice (care sunt de fapt complicatii tardive ale plagilor):
cicatricea hipertrofica – este voluminoasa, dura, rosie, uneori pruriginoasa
cicatricea cheloida – este voluminoasa , mai elevata (“în relief”) fata de tegumentul
adiacent, cu suprafata neregulata, rosie; “plomba” conjuctiva se infiltreaza adânc în hipoderm
si în tegumentul sanatos învecinat; uneori este dureroasa

cicatricea retractila – se formeaza la nivelul zonelor articulare; are forma unei benzi fibroase
care împiedica extensia si retracta în flexie articulatia subiacenta 78
cicatricea hipertrofica 

79
cicatricea cheloida

80
cicatricea retractila

81
 Tratamentul plăgilor

În funcție de tratament putem distinge :

1. tratament local;
2. tratament chirurgical;
3. tratament medicamentos

Tratament local
Hemostaza inițială, ce se poate realiza prin
pansament compresiv la nivelul plăgii sau prin
compresie la distanță asupra vasului sanguin
care alimentează vasul lezat din plagă.
Compresia la distanță se poate face manual,
prin flexie pe un rulou sau prin garou.

82
Garoul poate fi improvizat din tub elastic de
cauciuc, dintr-o camera de bicicleta, o cravata,
o curea etc.
Se aplica numai in ranile membrelor si
intotdeauna deasupra cotului si a genunchiului,
la distanta de plaga, acolo unde se simt
pulsatiile arterei respective si unde aceasta
poate fi mai bine comprimata.

•Intre garou si tegument se aplica o fasa sau o bucata

de  panza pentru a nu se produce leziuni ale pielii. 
Garoul poate fi pastrat maxim o ora si jumatate.
•In cazul cand nu se poate folosi garoul
(hemoragia la cap, piept, abdomen), se aplica
pansamente compresive, adica pansamente stranse
puternic.
•Prin indoirea la maximum a membrelor si prin asezarea
la indoitura incheieturii respective a unui rulou de tifon
sau vata, se obtine, de asemenea, oprirea unei
hemoragii.
•Hemoragiile nazale se opresc  introducand in nas bucati
de tifon sau de vata imbibate in   apa oxigenata 83
 Tratament chirurgical
Prelucrarea primară chirurgicală a plăgii reprezintă
o intervebţie chirurgicală ce are ca obiectiv
preîntîmpinarea dezvoltării infecţiei în plagă şi
supurării acute a plăgii.
 În unele cazuri, cum se întâmplă în plăgile mari sau
cu hemoragii importante, poate fi necesare
manevre chirurgicale pentru realizarea hemostazei
definitive, debridare și sutura chirurgicală a plăgii.

Tratament medicamentos
Plăgile muşate necesită prelecrare cu apă cu săpun, apoi vom aplica în pansament cu
soluţii antiseptice.
•  În plăgile infectate poate fi necesară administrarea de antibiotice pe cale generală.
•  În plăgile mușcate sau plăgi murdărite cu pământ, praf, excremente de animale , pentru
a preveni infectarea cu bacili tetanici și îmbolnăvirea de tetanos, este necesara
administrarea de vaccin antitetanic și de antibiotice pe cale generală.
•  În cazul particular al plăgilor mușcate, pe lângă tratamentul cu antibiotice și vaccin ,
dacă animalul care a produs mușcătura este necunoscut, nevaccinat antirabic sau cu
antecedente incerte de vaccinare, sau este bolnav de turbare, este necesară administrarea
de vaccin antirabic și de ser .
84