٭Discernământ ٭Analiză corectă a situaţiei de fapt, ٭Măsură înţelegerea intereselor reale aflate ٭Toleranţă în joc; ٭Creativitate
٭Integritate ٭Abordare echilibrată, refuzul ٭Curaj extremelor; ٭Calm, răbdare ٭Acceptarea diversităţii, înţelegerea ٭Calităţi manageriale poziţiei celuilalt ; ٭Charismă ٭Abordarea originală, imaginarea de soluţii noi; ٭Corectitudine faţă de firmă, partener şi faţă de sine; ٭Încredere în reuşită, asumarea răspunderii, tolerarea riscului; ٭Urmărire strategică a rezultatului, depăşirea momentelor de tensiune; ٭Asigurarea coeziunii echipei de negociatori, gestiunea timpului, organizarea eficientă; ٭Capacitate de influenţă şi persuasiune. Tipuri de negociatori Conform opiniei lui Gh. Mecu, în practica negocierilor au fost evidenţiate, prioritar, patru tipuri de negociatori, astfel: Negociatorul autoritar
• negociatorul autoritar se „afişează” ca fiind
tipul de om profund pasionat şi „absorbit” de activitatea desfăşurată. Acest fapt îl determină să fie un bun organizator deşi, în majoritatea situaţiilor, este lipsit de iniţiativă. Se manifestă, prioritar, ca o persoană inflexibilă, care are un aer impunător; Negociatorul cooperant
• negociatorul cooperant este un „tip” sentimental, care
încearcă şi, de cele mai multe ori, reuşeşte să fie realist. Exteriorizează o puternică dorinţă de a se face util (uneori fără acordul interlocutorilor săi). Este foarte preocupat de clarificarea divergenţelor apărute în cadrul negocierilor, pentru a evita potenţialele „blocaje” şi, de asemenea, pentru a găsi soluţii conciliante problemelor supuse discuţiei. În contextul prezentat, acest tip de negociator trăieşte o mare satisfacţie atunci când reuşeşte să depăşească situaţiile conflictuale. Şi, nu în ultimul rând, este o persoană cu spirit de echipă, civilizată, carismatică şi sociabilă, fiind un partener ideal de negociere; Negociatorul permisiv
• negociatorul permisiv nu doreşte să fie, neapărat,
convingător, dar nici nu acceptă postura de învins. Apare ca o persoană contradictorie, având un stil flegmatic, deşi este un sentimental. Permisivul dovedeşte o mare abilitate în a tolera ambiguitatea şi conflictele. Acceptă atât dezordinea (cel puţin la nivel aparent), cât şi răspunsurile parţiale, „trunchiate” sau evazive. Nu face uz de autoritatea cu care a fost investit şi, drept consecinţă, este acceptat şi chiar iubit de colaboratori. De cele mai multe ori nu rezistă până la finalul negocierilor; Negociatorul creativ
• negociatorul creativ se exteriorizează ca fiind,
prioritar, un vizionar şi un excelent organizator. Aparent, este o persoană mai puţin preocupată de problemele incluse pe ordinea de zi a negocierilor dar propune, în marea majoritate a situaţiilor, soluţii concrete, eficiente.