1 Curs 11 - Aparate Electrice

ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
APARATELOR ELECTRICE
Aparatele electrice sunt ansambluri de elemente

heterogene, care asigurǎ comutaţia, controlul,
reglajul şi protecţia, în circuitele în care sunt
incluse.
Pentru a-şi realiza funcţionalitatea, acestea
conţin elemente constructive fundamentale (cǎi
de curent, contacte, camere de stingere), dar şi
accesorii specifice (lamele bimetal,
electromagneţi etc.).
Curs 11 - Aparate Electrice 1
RELAŢII DE BAZǍ ÎN FUNCŢIONAREA
LAMELELOR BIMETAL
• Bimetalele sunt ansambluri de douǎ metale cu

coeficienţi de dilatare cât mai diferiţi, prinse
intim între ele (prin sudare sau nituire), astfel
încât prin încǎlzire, la capǎtul lor liber, acestea
realizeazǎ o deplasare (liniarǎ sau unghiularǎ),
completatǎ cu apariţia unor forţe sau cupluri
mecanice
• Acestea se pot concretiza în producerea unui
lucru mecanic la capatul liber al lamelei bimetal
LAMELEI BIMETAL DREPTUNGHIULARE
• Dacǎ se considerǎ un ansamblu de douǎ asemenea lamele bimetal, de
secţiune transversalǎ dreptunghiularǎ, cu coeficienţii de dilatare α1 şi α2
• (α2 > α1), având lungimea iniţialǎ lo, în cazul încǎlzirii acestora la
supratemperatura ϑ, se vor obţine firesc alungiri, prin dilatare, de valori
Δ l1, Δ l2 cu Δl2 > Δl1 care se pot evalua cu ajutorul relaţiilor:
1  o  1  2  o  2 

• Impunând conditia ca alungirile celor doua lamele sa fie aceleasi:
*1  *2
Fi o Fi o
  1 
*
1
*2   2 
E 1S1 E 2S 2
E1 = E2 = E şi S1 = S2 = S = bδ1 = bδ2 conditii de optim
ES( 2   1 )
Fi 
2

• Solicitarea mecanicǎ la întindere, datoratǎ dilatǎrii diferite a celor douǎ
componente ale lamelei bimetal pe seama încǎlzirii la supratemperatura ,
notatǎ cu σî, se poate determina cu relaţia :
F i E ( 2   1 )
î  
b 4
δ = δ1 + δ2 = 2δ1 = 2δ2 , bδ = 2 S
• In secţiunea transversalǎ a lamelei bimetal apar de asemenea solicitǎri
mecanice la încovoiere, σînc, cu valori ce depind de raza de curburǎ a lamelei,
r, de poziţia punctului în care se evalueazǎ acestea faţǎ de secţiunea medianǎ,
y dar şi de materialul lamelei prin modulul lui Young, E
Ey
 înc 
r
• Realizarea unor lamele bimetal performante, presupune obţinerea unor
valori cât mai mari ale sǎgeţii, f, cu un consum cât mai mic de material
bimetalic (scump), ceea ce înseamnǎ asigurarea unor valori cât mai mici
pentru raza de curburǎ, r.
• Expresia razei de curburǎ a lamelei bimetal, r, este datǎ de relaţia:
1 
C
r 
în care C este constanta lamelei bimetal, δ -grosimea totalǎ a acesteia, iar 
-supratemperatura
3 1
C  ( 2   1 )
2 ( E 1 1  E 2  2 )
2 2 2
1
4E 1 E 2 1  2  2
• Obtinerea valorilor maxime ale constantei C conduce la valori rmin
• Acestea se vor obţine când sunt satisfǎcute condiţii de forma
E   E 2  0
2
1 1
2
2
deci pentru E1= E2 , rezultǎ δ1 = δ2 , sau S1 = S2
Final se obţine
3
C max  ( 2   1 )
2
1 3 
 ( 2   1 )
rmin 2
Curs 11 - Aparate Electrice
 7
Cu privire la sǎgeata lamelei bimetal dreptunghiulare încastrate la un capǎt
AC
f  AC sin  sin  
2r
AC 2 2  f 2 2
f   
2r 2r 2r
3   2 K o    2
f  ( 2   1 ) 
4  
3
Ko  ( 2   1 )
4
Deoarece valorile sǎgeţii specifice, Ko, sunt prea mici, caracterizarea

materialului lamelei bimetal se face cu o valoare mult mai mare, K, ce este
sǎgeata referitoare la o lungime de lamelǎ de 100 [mm] şi de grosime 1 [mm],
la încǎlzirea cu un grad Celsius, K=10000x Ko.
• In cazul unei lamele bimetal de formǎ dreptunghiularǎ, încastratǎ la un
capǎt, încǎlzitǎ la supratemperatura  , pentru sǎgeata f (la capǎtul liber),
corespunde o forţǎ F:
Eb K o Eb 
3 2
F 3
f
4 4
ceea ce corespunde posibilitǎţii de a efectua un lucru mecanic, L
1 K  E    b   2
K    2
K o E
2 2
L  Ff  o
 o
 (b)
2 8  8
Efortul mecanic de încovoiere, ce acţioneazǎ în secţiunea transversalǎ a
lamelei bimetal , este dat de relatia
F K Eb  2
 6 3
 înc   o
 2  K o E
w Curs 114-  b
Aparate Electrice 2 9
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU LAMELE
BIMETAL ÎN FORMǍ DE SPIRALǍ
• Exista lamele bimetal în forma de spirala cu sageata unghiulara:
2K o 
 

•Momentul mecanic M, asociat acestei sǎgeţi unghiulare
Eb 3 K o Eb 2
M  
12 6
1 K E 2 2
L  M  (b) o
2 6
M
 înc   K o E
w Curs 11 - Aparate Electrice 10
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU ALTE TIPURI
DE LAMELE BIMETAL
• Lamela bimetal de tip U, frecvent utilizatǎ pentru realizarea releelor şi
declanşatoarelor de curent
K o 2
fU  f 

K o Eb 2
FU  2F 
2
K  E 2 2
L U  2L  (b)O
4
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU ALTE TIPURI
DE LAMELE BIMETAL
• Lamele bimetal subţiri suprapuse δ=nh
K o 2 K o 2 K o 2 Ebh 3 1 Eb 3 1

fh   n  nf  , nFh  n fh  f   F
h   43
n 43
n
n
Lnh = Lδ
ALTE TIPURI DE LAMELE BIMETAL
Lamele bimetal sub formǎ de discuri

PROBLEME PRINCIPALE CU PRIVIRE LA
UTILIZAREA LAMELELOR BIMETAL
• Principalele probleme legate de utilizarea
lamelelor bimetal se referǎ la:
• modul de încǎlzire al lamelei;
• compensarea funcţionǎrii dispozitivelor cu

lamelǎ bimetal la variaţiile temperaturii
ambiante;
• asigurarea acţiunii bruşte pentru dispozitivele

cu lamelǎ bimetal.Curs 11 - Aparate Electrice 14
PROBLEMA ÎNCALZIRII LAMELELOR
BIMETAL
• Modul de realizare a încǎlzirii lamelei bimetal depinde de forma acesteia

şi de aplicaţia doritǎ. In principiu aceasta poate decurge :
• ca încǎlzire directǎ, pe seama efectului Joule-Lenz datorat trecerii

curentului prin lamela bimetal
• ca încǎlzire indirectǎ, pe seama unui fluid cu care lamela bimetal este în

contact termic, fluid încalzit eventual de o rezistenta
• ca încǎlzire mixta

PROBLEMA ÎNCALZIRII LAMELEI BIMETAL
Incǎlzirea indirectǎ cu rezistenţǎ a lamelei bimetal
Lamelǎ bimetal cu încǎlzire

mixtǎ

Lamelǎ bimetal cu încǎlzire directǎ
Lamelǎ bimetal cu şunt
I S  nI B , n  (4  10), I n  I B  I S , R b  I B  R S  I S

• Lamelǎ bimetal alimentatǎ prin transformator de curent
• O caracteristicǎ importantǎ a transformatorului de curent TC este liniaritatea
caracteristicii IB(I1), unde I1 este curentul din circuitul de protejat, iar IB este curentul
ce parcurge lamela bimetal, cu erori sub 10% în domeniul de valori ale curentului I1
pentru care se asigurǎ protecţia. Semnalǎm faptul cǎ valorile raportului de
transformare, (I1/IB), pot fi de la (1/100-1/1000).

COMPENSAREA VARIAŢIILOR DE
TEMPERATURǍ ALE MEDIULUI AMBIANT
• In acest scop se foloseste de obicei o lamela bimetal martor

COMPENSAREA VARIAŢIILOR DE
TEMPERATURǍ ALE MEDIULUI AMBIANT
• Lamelǎ bimetal specialǎ pentru compensarea variaţiilor temperaturii
ambiante

ASIGURAREA ACŢIUNII BRUŞTE A
RELEELOR ŞI DECLANŞATOARELOR CU
LAMELǍ BIMETAL
Evoluţia în timp a sǎgeţii lamelei bimetal f* = (0,9-0,95) fmax

POSIBILITǍŢI DE UTILIZARE A LAMELELOR
BIMETAL
• Bloc trifazat de relee termice de suprasarcinǎ cu bimetal

POSIBILITǍŢI DE UTILIZARE A
LAMELELOR BIMETAL
• Dispozitiv cu lamela bimetal pentru controlul încǎlzirii înfǎşurǎrilor
maşinilor electrice Un asemenea ansamblu conţine lamela bimetal
1, care încǎlzitǎ are poziţia 2, sprijinindu-se pe
opritorul electroizolant 6. Atunci când lamela
bimetal este rece, sau la o temperaturǎ sub
limita de funcţionare, ea asigurǎ legǎtura
electricǎ între piesele de contact 3 şi 4, putând
fi parcursǎ de curentul I. Pentru o temperaturǎ
a înfǎşurǎrilor maşinii electrice care depǎşeşte
valoarea admisibilǎ, lamela bimetal ocupǎ
poziţia 2 şi întrerupe contactul electric dintre
piesele 3 şi 4, deoarece elementele 5 şi 6 sunt
electroizolante. Ansamblul este plasat într-o
carcasǎ metalicǎ, 7, realizatǎ din aluminiu de
exemplu, cu dimensiunile de gabarit de
(3x6x30) [mmc].
LAMELELOR BIMETAL
• Dispozitiv de protecţie împotriva supratensiunilor în telecomunicaţii
Acest ansamblu cuprinde lamela bimetal 1, care, în condiţii normale nu

atinge piesele de contact 4, amplasate în interiorul tubului de sticlǎ 3,
umplut eventual cu gaz luminiscent, pentru a semnaliza funcţionarea la
apariţia unei unde de supratensiune pe liniile conectate la bornele 4, când
între lamela bimetal şi contactele 2 se amorseazǎ o descǎrcare electricǎ,
iar lamela bimetal fiind parcursǎ de curent se încǎlzeşte şi dobândeşte
forma 1*, asigurând punerea la pǎmânt a supratensiunii.
LAMELELOR BIMETAL
• Releu de timp cu lamelǎ bimetal
Lamela bimetal activǎ 1, se încǎlzeşte pe seama rezistenţei R, care este

alimentatǎ cu un curent constant (de la o sursǎ de tensiune constantǎ), astfel
încât dupǎ un timp, care corespunde sǎgeţii active (de valoare maximǎ δ),
aceasta se deformeazǎ şi ocupǎ poziţia 1*, realizând contactul cu lamela
bimetal martor, 2. Reglarea timpului de acţionare se realizeazǎ printr-un
şurub de reglaj 3, prins pe lamela bimetal martor 2, care modificǎ valoarea
sǎgeţii libere.
ELECTROMAGNETI
• Electromagneţii sunt ansambluri larg utilizate în electrotehnicǎ
sau/şi în automaticǎ, intervenind atât ca surse de energie, fiind
bine adaptaţi pentru acţionarea aparatelor electromagnetice de
comutaţie, cât şi ca elemente de protecţie (relee) sau de
automatizare (de execuţie).
Electromagneţii sunt definiţi ca fiind dispozitive, care transformǎ energia

electricǎ primitǎ de o bobinǎ de la o sursǎ de alimentare, în energie a
câmpului magnetic, localizatǎ mai ales la nivelul întrefierului de lucru şi
concretizatǎ în acţiuni mecanice (forţe sau cupluri) care pot realiza deplasǎri
utile, predeterminate şi univoce, în sensul micşorǎrii întrefierului.
Sursa de alimentare poate fi de tensiune sau de curent, cu funcţionare în

curent continuu sau în curent alternativ.
ELECTROMAGNETI
• Principalele pǎrţi componente ale electromagneţilor, sunt :
• bobina (de tensiune sau de curent), 1, care este eventual amplasatǎ pe o
carcasǎ ;
• miezul feromagnetic, ce cuprinde elemente fixe, 2, dar şi elemente mobile,
cum este armǎtura mobilǎ, 3, (cu mişcare de rotaţie sau de translaţie);
• întrefierul de lucru, 4, (existǎ şi întrefieruri parazite, mult mai mici), situat
între elementele fixe şi cele mobile ale miezului.

ELECTROMAGNETI
• electromagneţi cu circuit magnetic ramificat
1-bobina, 2-opritorul, 3-armǎtura mobilǎ, 4-întrefierul de lucru

ELECTROMAGNETI
• Electromagneţi polarizaţi, cu macar doua surse de solenatie, una continua
(magnet permanent) de polarizare

ELECTROMAGNETI
• Clasificarea electromagneţilor:
• Dupa miezului feromagnetic mai evidenţiazǎ posibilitatea realizǎrii acestuia
din fier masiv (de obicei în c.c.) sau din tole (obişnuit în c.a.)
• Dupa circuitul bobinei electromagneţi cu bobinǎ de tensiune (cu spire
numeroase şi subţiri) şi respectiv electromagneţi cu bobinǎ de curent (cu
spire puţine, iar la limitǎ una singurǎ şi cu rezistenţǎ electricǎ mai micǎ
desigur faţǎ de bobinele de tensiune)
• Dupǎ valorile timpului de acţionare electromagneţii pot fi:
• ultrarapizi, cu acţionare în timp de ordinul milisecundelor (de obicei
electromagneţii polarizaţi);
• rapizi, cu timpi de acţionare de ordinul 10-2 secunde, (de obicei
electromagneţii de c.a.);
• lenţi, cu timpi de acţionare de ordinul 0,1-0,2 secunde, (de obicei
electromagneţii de c.c.).
• Dupǎ ipotezele care pot fi acceptate în legǎturǎ cu studiul lor,
electromagnetii pot fi:
- cu solenaţie constantǎ (ipotezǎ valabilǎ pentru electromagneţii de c.c.)
- cu flux constant (ipotezǎ preferatǎ pentru electromagneţii de c.a.)
ELECTROMAGNETI
• Elementele de bazǎ ale unui electromagnet sunt:
• bobina, care reprezintǎ circuitul electric;
• miezul, care reprezintǎ circuitul magnetic;
• armǎtura mobilǎ şi accesoriile aferente, care
reprezintǎ ansamblul mecanic.
• Fiecare dintre aceste ansambluri sunt descrise de

relatii specifice, dar important este sa studiem
electromagnetii ca un sistem unic cu interactiunile
dintre partile componente.

MǍRIMI ŞI RELAŢII DE BAZǍ ÎN STUDIUL
ELECTROMAGNEŢILOR
• Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la circuitul electric al
electromagneţilor. Scheme echivalente pentru circuitul electric al
electromagneţilor
δ(t), L[δ(t)]

L
i
( Ni)
N
 () N ()   N2 N2 k
L ( )     
i i i     Fe 2  a
 Fe
 o S  Fe S
Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la circuitul
electric al electromagneţilor
• Dependenta inductantei de intrefier
o k
N  o  Fe S
2 1
a   Fe L ( ) 
k 2  Fe a
2

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la
circuitul electric al electromagneţilor
• Ecuaţia care descrie comportarea electricǎ a circuitului bobinei unui
electromagnet:
di
Lo  Ri  u ( t ) pentru poziţia de întrefier iniţial (maxim)
dt
di pentru poziţia de întrefier final (minim)
L1  Ri  u ( t )
dt
d ()
 Ri  u ( t )
dt pe durata mişcǎrii armǎturii mobile
di dL()
L ()  i  Ri  u ( t )
dt dt
di dL() d forma echivalentǎ ce evidentiaza

L ( )  i   Ri  u ( t ) viteza de miscare a armaturii mobile, v
dt d dt
d
v Curs 11 - Aparate Electrice 34
dt
Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la
circuitul electric al electromagneţilor
• Cu privire la acţionarea electromagneţilor
 (i)
 (i)  a 1  i  a 3  i 3 L(i)   a 1  a 3 i 2  o  1  ...   n  0
i

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ pentru circuitul
magnetic al electromagneţilor
• Circuitul magnetic al electromagneţilor, este un ansamblu de materiale
feromagnetice, care asigurǎ trecerea fluxului magnetic cǎtre zona activǎ a
întrefierului de lucru, pe seama solenaţiei proprii bobinei, ale cǎrei spire sunt
parcurse de curentul „i”.
• Practic bobina electromagneţilor este deci un element dual, care intervine
prin parametrii R şi L(δ) în circuitul electric de alimentare, respectiv prin
solenaţia produsǎ, în circuitul magnetic de cele „N” spire, F = Ni.
• Calculul circuitelor magnetice are la bazǎ analogia electric-magnetic, care
face sǎ corespundǎ fluxul magnetic - curentului I, reluctanţa magneticǎ -
rezistenţei R şi respectiv solenaţia F - tensiunii electromotoare E.
•   BS [Wb]
Legea lui Ohm pentru circuite magnetice
1
Um     [A] 

 dx


Curs 11 - Aparate Electrice  36
µS 0 µ( x )  S( x )
• In cazul circuitelor magnetice ramificate se folosesc teoremele lui Kirchhoff
pentru circuite magnetice, care se enunţǎ astfel:
• suma algebricǎ a fluxurilor magnetice , incidente unui nod de circuit
magnetic, este nulǎ, ce reprezintǎ prima teoremǎ a lui Kirchhoff pentru
n
circuite magnetice:

i 1
i 0
• suma algebricǎ a cǎderilor de tensiune magneticǎ, i  

i , ce intervin pe
ramurile unui ochi al unui circuit magnetic ramificat, este egalǎ cu suma
algebricǎ a solenaţiilor , surselor care intervin pe acele ramuri
o p

i 1
i   i  Fj
j1

• Schema magneticǎ echivalentǎ pentru un electromagnet
Ipotezele pentru calculul miezului electromagnetilor

-considerarea parametrilor circuitului magnetic ca fiind concentraţi (deşi
aceştia sunt de fapt uniform distribuiţi),
-neglijarea fluxurilor magnetice de dispersie (deşi dispersia magneticǎ este
de fapt importantǎ, în condiţiile în care gradul de comutaţie magneticǎ este
de doar 1000-100000
-considerarea solenaţiei concentrate, F ,Electrice
Curs 11 - Aparate desi fizic este uniform 38
distribuitǎ, pe coloana pe care este amplasatǎ bobina
• Punct optim de funcţionare pentru un circuit magnetic neramificat
• Se considerǎ un electromagnet de c.c. cu miez de tip U-I, prevǎzut cu o
bobinǎ de tensiune care produce o solenaţie F,
 
2
Wmagn 
2  µo  S
energia câmpului magnetic, Wmagnδ, este localizatǎ în principal la nivelul

întrefierului de lucru, δ , aceasta fiind proporţionalǎ cu produsul   
2
Valorile maxime ale energiei magnetice presupun ca derivata acesui produs sa

fie nulǎ
dWmagn
0
d
 Fe
• Corespunzator rezulta succesiv:
d d 2
2   0
2 
d d 
ceea ce semnaleaza faptul ca existǎ o interdependenţǎ între poziţia armǎturii
mibile, δ şi valoarea fluxului magnetic din miez .
Dacǎ se considerǎ acum solenaţia dezvoltatǎ de bobina electromagnetului, F,
ca având o componentǎ corespunzǎtoare ,
circuitului magnetic din fier, FFe şi o
componentǎ corespunzǎtoare întrefierului de lucru, Umδ, se poate scrie
relaţia:
F = FFe + Umδ
dupǎ împǎrţirea la lungimea circuitului magnetic din fier,  Fe
si considerând solenaţia raportatǎ, f, rezulta:
f = HFe + fδ f = F/  Fe HFe = FFe/ Fe fδ =Umδ/  Fe

• Cum funcţionarea electromagneţilor de curent continuu decurge la solenaţie
constantǎ, prin derivarea energiei magnetice în raport cu variabila se
obţine:
dF dFFe dU m
  0
d d d
dFFe dU m 2
   
d d µo  S
)=
dFFe  d(Fe  H Fe )   Fe  dH Fe d  S  dB Fe
dB Fe dB  Fe
   tg  const.
dH Fe dH S   

• Cu privire la punctul optim de funcţionare pentru un miez feromagnetic
neramificat
Semnalǎm faptul cǎ, pe seama considerentelor prezentate mai sus, stau la

baza realizǎrii unui calcul expeditiv al circuitelor magnetice neramificate, cu o
precizie acceptabilǎ, folosind metoda raportǎrii
• Calculul circuitelor magnetice cu armǎturǎ mobilǎ interioarǎ bobinei,
specifice electromagneţilor de tip plonjor, trebuie sǎ considere intervenţia
dispersiei magnetice, deoarece fluxurile de dispersie contribuie la realizarea
forţei de atracţie a acestora.
• In plus se impune şi considerarea solenaţiei înfǎşurǎrii ca fiind uniform
distribuitǎ, în concordanţǎ cu sonstrucţia „suplǎ” sau „înaltǎ” a bobinei
acestor electromagneţi, ce sunt utilizaţi de obicei în c.c.
2    o  h b
 
D
ln
d
 2    o
  
hb D
ln
( NI) d
Curs 11 - Aparate Electrice f  43
hb
• fluxul de dispersie elementar d  x , corespunzǎtor elementului infinitesimal
dx, situat la distanţa x de la baza miezului, v. figura anterioara, se scrie:
d x  f    (z  x )  dx
pentru lungimea z a plonjorului, obtinându-se:
z ( NI) ( NI) z2
 z   d x      (z  x )  dx  
0 hb hb 2
Corespunzǎtor fluxului magnetic total, considerând spirele bobinei uniform
distribuite pe înǎlţimea hb ca fiind ( N ), deci la nivelul lui dx sunt N
(z  x )
spire, rezultǎ succesiv: hb h b
x N I N I
2 2
x N
x   (z  x )  d x      ( z  x ) 2
 dx     ( z  x ) 3
0 hb 0 h 2b 3  h 2b
iar pentru întreg plonjorul de lungime z se obtine:
N2  I
z     z 3
3 hb
2
• Un raţionament similar la nivelul opritorului de lungime m, care defineşte
fluxul  , permite sǎ scriem expresia fluxului magnetic total, ,sub
m tot
forma
3 3
z m
tot    z  m  N 2  I  (      )
3 hb2
3 hb2
iar energia câmpului magnetic este:

3 3
1 1 z m
Wmagn    I   ( NI) 2  (      )
2 2 3 hb2
3 hb2
care evidenţiazǎ atât contribuţia întrefierului de lucru cât şi aportul opritorului şi

al plonjorului

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ referitoare la
ansamblul mecanic al electromagneţilor
• Ansamblul mecanic al electromagneţilor cuprinde armǎtura mobilǎ a

acestora, ca şi toate elementele ataşate acesteia, considerându-le şi pe
cele cu rol de susţinere sau de ghidare a mişcǎrii sale univoce.
• Pentru evaluarea stǎrii de mişcare la nivelul armǎturii mobile a unui

electromagnet, se impune definirea acţiunilor mecanice utile (forţe sau
cupluri de atracţie), ca şi a acţiunilor mecanice rezistente, care se opun
mişcǎrii, (frecǎri, mase în mişcare, resorturi antagoniste etc.).

• Astfel, pentru un aparat electromagnetic de comutaţie, de tip contactor de
c.a., cu mişcare de translaţie a ansamblului mobil, diagramele forţelor
active, F(δ) şi rezistente, FR(δ) sunt date în figura de mai jos

• Ecuaţia de mişcare la acţionare, care decurge dupǎ direcţia x, în sensul
micşorǎrii întrefierului, considerându-se o masǎ de mişcare echivalentǎ, m*,
eventual masa redusa, se poate scrie sub forma
2
d x dx 
m * 2    ( )  k  x  F( x )  FR ( x )
dt dt
dx 
( )
unde componenta dt se referǎ la forţele rezistente de naturǎ vâscoasǎ, ce depind de
viteza de deplasare la un exponent supraunitar, kx – forţa elasticǎ a resortului antagonist, F(x) –
caracteristica electromecanicǎ a electromagnetului, iar F R(x) – totalitatea celorlalte forţe rezistente
ce se opun mişcǎrii. Aceasta este evident o ecuaţie diferenţialǎ neliniarǎ (eventual cu coeficienţi
variabili, cum este m* în anumite situaţii), care sugereazǎ totuşi faptul cǎ aceastǎ comportare
mecanicǎ, concretizatǎ în soluţia x(t), depinde esenţial de comportarea electricǎ, prin valorile
curentului din circuitul bobinei, ale inductanţei bobinei, L(δ), respectiv ale fluxului magnetic din
miez, acestea fiind la rândul lor influenţate de comportarea ansamblului mecanic,
Electromagneţii ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei
• Interdependenţele între mişcarea armǎturii lor mobile şi comportarea
electricǎ a circuitului bobinei care se manifestǎ în funcţionarea
electromagneţilor, sugereazǎ faptul cǎ este mai riguros ca aceste
dispozitive sǎ fie privite ca un tot unitar, ca un sistem electromecanic de
conversie a energiei cu doua grade de libertate.
d T T P 
 ( )    Qx ,
 dt x
 x x x



d T T P 
 ( )    Qq ,

 dt q
 q q q

1 1
T( x , q )  M  x ( t ) 2  L( x )  q ( t ) 2
2 2
1
k   x ( t )  b ( x , q )  1 R  q ( t ) 2  1 D  x ( t ) 2
2
P( x, q) 
2 2 2 49
Curs 11 - Aparate Electrice
Electromagneţii ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei
• Qx şi Qq sunt forţele generalizate corespunzǎtoare coordonatelor
generalizate, x(t) respectiv q(t):
Qx  M  g Q q  u(t)
sistemul de ecuaţii care descrie comportarea electromagnetilor considerati ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei se scrie sub forma:
 L'
M  x ( t )  D  x ( t )  k   x ( t )  b     Mg,
2
  q
 ( t )
2   x ( t )  b
2




 L'  q ( t )  R  L'x ( t )   q ( t )  u ( t ), x (0)   , x (0)  q (0)  0
 x (t )  a
   x ( t )  a  2

o
L'
L( x ) 
x(t)  a
Electromagnetii ca sisteme electromecanice
de conversie a energiei
• Dacǎ se foloseşte drept coordonatǎ generalizatǎ electricǎ fluxul magnetic
total ψ(t):
 ( t )  L( x )  q ( t )  L( x )  i( t )
sistemul de ecuaţii diferentiale neliniare se scrie:
 (t) 2
M  x ( t )  D  x ( t )  k x ( t )  b   M  g,
 2  L'


  ( t )  R  x ( t )  a    ( t )  u ( t ), x (0)   , x (0)   (0)  0.
 L'
o

• Semnalǎm faptul cǎ funcţionarea electromagneţilor poate decurge la
acţionare fie pornind de la armǎtura mobilǎ în echilibru mecanic în poziţia
iniţialǎ, de întrefier maxim δo, când avem o funcţionare cu flux de pornire
nul, (FPN), când
k  ( o  b )  M  g
fie cu armǎtura mobilǎ ce nu este în echilibru mecanic la întrefierul iniţial, când avem
o funcţionare cu flux de pornire nenul , (FPNN), cazul cel mai frecvent întâlnit în
practicǎ , când:
k  ( o  b )  M  g
p2
k  ( o  b)   Mg p  2  L' M  g  k ( o  b
2  L'

• In cazul electromagneţilor ce funcţioneazǎ cu FPNN, acceptând schimbarea
de variabilǎ
x ( t )   o  y( t ),  ( t )  p  ( t )
cu condiţiile iniţiale care se scriu acum sub forma
d ( t  t p )
y(0)  y (0)  0, (0)  0,  (0) 
dt
şi utilizând notaţiile
R k 1 R  p
Ao  ,  o  , Bo 
2
,Go  ,
Lo M M  L' L'
Ao d ( t  t p )
Co  , Eo  , E 1  E o  u ( t p ), Fo ( t )  E o dacǎ u(t)=U=const.
o  a dt
 1 Fo ( t )  E 1  U sin(t p  )
 y
 ( t )   2
o  y ( t )  B o   p  ( t )  B o   2
( t ),
 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ), u ( t )  U sin(t  )
• Pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPN, sistemul de ecuatii
diferentiale neliniare este de forma:
 1
y
 ( t )   2
o  y ( t )  B o   2
( t ),
 2
 ( t )  A   ( t )  u ( t )  C  y( t )   ( t ),
 o o
Menţionǎm cǎ pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPNN

acţionarea se produce cu întârziere la pornire, dupǎ care începe practic
mişcarea armǎturii lor mobile, în timp ce pentru electromagneţii care
funcţioneazǎ cu FPN, mişcarea armǎturii lor mobile începe imediat ce este
alimentat circuitul bobinei.
Procedând similar, se poate defini sistemul de ecuaţii diferenţiale

neliniare ce descrie comportarea electromagneţilor la revenire pe durata
mişcǎrii armǎturii lor mobile, cu observaţia cǎ la revenire electromagneţii
funcţioneazǎ cu FPNN. Curs 11 - Aparate Electrice 54
Caracteristica de tip releu pentru electromagneţi
• Se considerǎ un electromagnet de tip U-I de curent continuu cu FPN,
pentru care mişcarea armǎturii sale mobile începe imediat ce bobina
acestuia este alimentatǎ şi se acceptǎ modificarea crescǎtoare, foarte lentǎ
a tensiunii de alimentare, U; pentru fiecare valoare a acesteia vor
corespunde perechi de valori (Yo, ψo) de regim staţionar, ca soluţii ale
sistemului de ecuaţii diferentiale neliniare care se scrie sub forma
echivalentǎ
1
  Yo  B o  o2
2
o A o  o  U  C o  Yo  o
2
astfel încât rezultǎ succesiv:
U 2 2
 Y  ( A  C  Y ) 2
o  U2  o o o o o
A o  C o  Yo Bo
ecuaţia a II-a definind practic una sau trei valori posibile pentru poziţia Yo a armǎturii
mobile a electromagnetului, pentru o valoare datǎ a tensiunii de alimentare U.

Caracteristica de tip releu pentru
electromagneţi
• Considerând acum funcţiile:
f ( y o )  y o  (1  y o ) 2
Yo o
yo   1
o  a o  a
Bo  U 2
g( y o , U) 
2 o2  A o2  ( o  a )
poziţia armǎturii mobile va fi
definitǎ de ecuaţia f(yo)=g(yo,U),
prin punctele de intersecţie
dintre curbele f(yo) şi paralelele
la axa absciselor g(yo,U),
rezultate practic pentru o
succesiune de valori ale
tensiunii de alimentare (U1,
U2, ..., UCurs
n). 11 - Aparate Electrice 56
Caracteristica de tip releu pentru
electromagneţi
• Punctul de extrem „A”, de ordonatǎ (4/27), premite chiar definirea tensiunii
de acţionare sigurǎ, Ua, pentru electromagneţii de c.c. cu FPN
B o  U a2 4

2   o  A o  ( o  a ) 27
2 2
8k L 2
U a  R  o  1
27  L o  (L1  L o ) 2

Forţa de atracţie la electromagneţii de
curent continuu. Factori de influenţǎ
• Pentru evaluarea forţei de atracţie dintre douǎ piese polare de suprafaţǎ S
(cu versorul n corespunzǎtor elementului de suprafaţǎ infinitezimalǎ dS),
prin care se închid linii de câmp magnetic de inducţie magneticǎ B , se
apeleazǎ la relaţia lui Maxwell:
1  1 
F C ( B  n )  B  2 ( B )  n   dS
2
µo
B2  S 2
F 
2  µo 2  µo  S
  BS

• Forta de atractie se poate defini si ca forţa generalizata la nivelul
întrefierurilor de lucru, Fx
Wmagn 1 k k * N 2
Fx   Wmagn  L(, I)  I 2 L(, I)  
x 2 a a
Wmagn  1 k*  1 k*
F()      ( NI) 
2
  ( NI) 
2
   2  a 2 (  a ) 2
.

• Dacǎ pentru acelaşi electromagnet de tip U-I se scrie expresia energiei
câmpului magnetic sub forma
1 1 1 ( NI) 1 1
Wmagn    I  N    I  ( NI)   ( NI) 2    ( NI) 2   
2 2 2  2 2
unde permeanţa întrefierului, se calculeazǎ cu ajutorul relaţiei
µo  S µo  a  b
  
 
Wmagn  1  1 2 µo  S
F()      ( NI)     ( NI)
2
   2  2  2

• Forta de atractie in cazul unui întrefier cilindric, obţinut între un cilindru
exterior de diametru D şi un cilindru interior (armǎturǎ mobilǎ) de diametru d
d
2    µo  x 2    µo  x 2    µo  x
   2
D d  2  
ln ln 
d d d
2    µo 
Wmagn 1 2    µo 1 2
Fx   ( NI) 2  Fx  ( NI) 2 
x 2 d  2 2 
ln
d

• In cazu electromagneţilor de tip plonjor cu circuit magnetic deschis
In cazul unui electromagnet cu

întrefier conic sau tronconic
m
2    µ o  rm (  x  sin )
  sin 
x  cos 
r1  r2
rm 
2
1 2    µ o  rm  m 2 2    µ o  rm
F ( NI) 2  2  ( NI)Curs
 112 - Aparate Electrice 62
2 x  sin   cos  x  sin 2
• In cazul unui electromagnet cu mişcare de rotaţie a armǎturii mobile

Wmagn µ  ( r  )
µo  S o 1
2
M   
  2

µ o    (r1  )
1 2
M  ( NI) 2 
2 
Menţionǎm cǎ influenţa geometriei miezului feromagnetic asupra forţei
de atracţie pentru electromagneţi, este completatǎ de faptul cǎ poziţia bobinei
electromagnetului în raport cu întrefierul poate favoriza obţinerea unor forţe de
atracţie mai mari, dacǎ aceasta este mai aproape de întrefierul de lucru.
Putem afirma cǎ acţiunea mecanicǎ asupra armǎturii mobile a
electromagneţilor este influenţatǎ de o multitudine de factori, a cǎror
cunoaştere permite realizarea unor construcţii performante pentru asemenea
dispozitive. Curs 11 - Aparate Electrice 63
curent alternativ
• Curentul ce parcurge spirele bobinei electromagnetului variaza armonic în
timp
1 2 µ oS 1 * 2
i( t )  I sin t F( t )  ( NI) 2  k 1  I  sin t  k 1  I (1  cos 2t )
* 2 2
2  2
la fel ca şi inducţia magneticǎ sau fluxul magnetic din miez
B( t )  B sin t F( t )  B 2
( t )  S B 2
 S  sin 2
t B 2
S
  (1  cos 2t )
2  µo 2  µo 4  µo
( t )    sin t  2 (t)  2  sin 2 t 2
F( t )    (1  cos 2t )
2  µo  S 2  µo  S 4  µo  S
20
F(t)
15 Fosc
Fmed
10
i(t), F(t)
5
Fr
i(t), B(t)
T* T* T* Curs 11 - Aparate Electrice 64

-5
0 2 4 6 8 10 12 14
curent alternativ
• Expresia forţei de atracţie pentru electromagneţii de curent alternativ, pune
în evidenţǎ o valoare medie, Fmed, egalǎ practic cu componenta oscilantǎ a
forţei lor de atracţie, Fosc, care sunt definite de relaţiile:
1 * 2 B2  S 2
Fmed  Fosc  k1  I  
2 4  µo 4  µo  S
Fmin  Fmed  Fosc  0
Tinând seama de faptul cǎ funcţionarea unui dispozitiv electromagnetic presupune

dezvoltarea unor forţe active cu valori superioare forţelor rezistente, rezultǎ faptul cǎ
existǎ intervale de timp în care armǎtura mobilǎ are tendinţa de a se desprinde de
piesele fixe ale miezului feromagnetic, dupǎ care va fi din nou atrasǎ de miez,
putându-se manifesta deci vibraţii ale armǎturii mobile a electromagneţilor de curent
alternativ, de frecvenţǎ audio, dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului
bobinei.

curent alternativ
• Curentul ce parcurge spirele bobinei unui electromagnet de c.a. are valoarea
U U U U
I    (  a )
Z R    L ( )
2 2 2   L (  )   k
pentru asemenea electromagneţi L()  R

valorile curentului I, fiind practic proporţionale cu întrefierul δ
Forţa de atracţie F(t), pentru un electromagnet monofazat de tip U-I de curent

alternativ, are valori care depind de pǎtratul solenaţiei, dar şi de pǎtratul întrefierului
1 µ  S 1 U 2
(   a ) 2
F( t )  ( NI) 2  o 2  N 2  µ o  S  2 2 
2  2  k 2
caracteristica electromecanicǎ F(δ) în c.a. este mai puţin cǎzǎtoare decât
în cazul acelorasi electromagneţi la functionarea înc.c.
curent alternativ
• Comparând caracteristica Fcc(δ) corespunzǎtoare funcţionǎrii în cc, pentru
un electromagnet de tip U-I de exemplu, cu caracteristica Fca(δ)
corespunzǎtoare aceluiaşi electromagnet la funcţionarea în ca,(pentru
valorile medii ale forţei), se constatǎ cǎ la alimentarea circuitului bobinei în
curent alternativ funcţionarea poate decurge la valori mai mari ale
întrefierului, pentru o forţǎ rezistentǎ FR datǎ, deşi forţa portantǎ în curent
alternativ este doar jumǎtate din valoarea acesteia la funcţionarea în curent
continuu, în condiţiile în care bobina realizeazǎ aceeaşi solenaţie

Problema vibraţiei armǎturii mobile la electromagneţii de c.a
• Soluţia pentru eliminarea vibraţiilor, este aceea de a asigura acţiunea localǎ,
în zona întrefierului, a douǎ fluxuri magnetice, defazate cu unghiul θ între
ele, şi , respectiv intervenţia inducţiilor magnetice B1(t) şi B2(t), astfel încât,
prin compunerea forţelor de atracţie corespunzǎtoare, F1(t) şi F2(t), forţa
rezultantǎ F3(t), prezintǎ valori minime nenule, mai mari decât forţa
rezistentǎ, FR, evitându-se astfel asemenea manifestǎri.

• Pentru obţinerea celor douǎ fluxuri magnetice defazate se pot folosi douǎ
miezuri care acţioneazǎ asupra aceleiaşi armǎturi mobile, cu douǎ bobine
alimentate de la douǎ surse de tensiune defazate între ele
 1 ( t )    sin t  2 ( t )    sin(t  )
2 2
F1 ( t ) 
4  µo  S
(1  cos 2t ) F( t )  F1 ( t )  F2 ( t )  1  cos   cos(2t  )
2  µo  S
2
F2 ( t )  1  cos 2(t  )
4  µo  S
2
Fmed 
2  µo  S
2
Fosc   cos 
2  µo  S
2
Fmin  Fmed  Fosc  (1  cosCurs
) 11F-RAparate Electrice 69
2  µo  S
• Cea mai simplǎ soluţie pentru a obţine acţiunea localǎ, în zona pieselor
polare, a douǎ fluxuri magnetice defazate, apeleazǎ la spire în scurtcircuit
(sau spire ecran)
  1   2
S  S1  S 2
S1
1  
S
S2
2  
S
S1
m m 1
S2 1   ,2  
m 1 m 1
• Datoritǎ intervenţiei locale a spirei ecran, în zona pieselor polare, se
manifestǎ un flux produs de aceasta,  sc astfel încât, acceptând fazorii
corespunzǎtori, fluxurile magnetice rezultante în zona ecranatǎ şi respectiv
în zona neecranatǎ  e1 respectiv  e 2 vor fi
 e1  1   sc m 1  sin 2  sc  j  sin  sc  cos  sc

 e1   ,
 m 1 1  3  sin  sc
2
 e 2   2   sc
1 1  (2  m  3)  sin  sc  j  m  sin  sc  cos  sc
2
e2   ,
 sc  L sc  I sc m 1 1  3  sin 2  sc
E sc
I sc 
Z sc
E sc   j    e1
Z sc  R sc  j    L sc

• Modulelor acestor fluxuri magnetice defazate sunt
m 1
 e1    1 ,
m 1 1  3  sin  sc
2
1 1  (m  1)(m  3)  sin 2  sc
 e2    2,
m 1 1  3  sin  sc
2
1  (m  1)(m  3)  sin 2  sc
Be2  B  B saturatie .
1  3  sin  sc
2
e(  e1   e*2 ) 1  (m  1)  sin 2  sc

cos   
 e1   e 2 1  (m  1)(m  3)  sin 2  sc
• Fluxurile magnetice rezultante în zona ecranatǎ, respectiv în zona
neecranatǎ a pieselor polare genereazǎ componente medii şi oscilante ale
forţei de atracţie, astfel:
 2  2
Fmed1  Fosc1  e1 Fmed 2  Fosc 2  e2
4  µ o  S1 4  µ o  S2
obţinând
2 1  (m  3)  sin 2  sc  2 1  (m  3) x 2
Fmed  Fmed1  Fmed 2      ,
4  µo  S 1  3  sin  sc
2
4µ o S 1  3x 4  µo  S
 2 1  2(m  3) x  (m  1)(m  3) x
2
Fosc  F 2
osc1 F
2
osc 2  2  Fosc1  Fosc 2  cos 2  ,
4µ o S 1  3x
pentru forţa minimǎ de atracţie rezultând final
 2 1  (m  3) x  1  2(m  3) x  (m  1)(m  3) x
2
Fmin  Fmed  Fosc    FR max
4µ o S 1  3x
• Amplasarea spirelor în scurtcircuit pentru diferite tipuri de miezuri

feromagnetice, tipice pentru electromagneţii monofazaţi

• Pentru electromagneţii monofazaţi de tip E-I, realizaţi cu secţiunea
transversalǎ a coloanei mediane de douǎ ori mai mare decât aceea a
coloanelor laterale, se obţine final:
2
Fmed    2  ( m  6) x ,
2µ o S(1  3x )
2
Fosc    2  (6  m) x  2  32mx 2 ,
2µ o S(1  3x )
Fmin 
2
2µ o S(1  3x )

 2  (m  6) x   2  (6  m) x  2  32mx 2  F
R max ,
condiţii de funcţionare optimǎ a unor asemenea ansambluri electromagnet-spirǎ ecran
 Fmin ( x, m) sin 2
 sc  x  0,0625
  0,
x m=4

 Fmin ( x, m)  0, sin 2  sc  x  0,0689
 m Curs 11 - Aparate Electrice 75
• In cazul electromagneţilor trifazaţi de curent alternativ, care se realizeazǎ de
obicei cu circuite magnetice E-I sau E-E
 2  4 
 2 F
 R ( t )   1  cos( 2 t  ),
4  µo  S 
 R ( t )    sin(t  3 ),  3 
 
 2
 S ( t )    sin t , FS ( t )   (1  cos 2t ),
 4  µo  S
 2 
 T ( t )    sin(t  ),  2
 4 
FT ( t )   1  cos(2t  ),
 3 
 4  µo  S  3 
32
F( t )  FR ( t )  FS ( t )  FT ( t )   const.
4  µo  S

• Trebuie semnalat faptul cǎ vibraţiile armǎturii mobile a electromagneţilor de
curent alternativ pot fi uneori utile, cum se întâmplǎ în cazul realizǎrii
vibratoarelor electromagnetice,
• Aceste vibratoare funcţioneazǎ de obicei unitact sau bitact, pe frecvenţa

sursei de alimentare a bobinei, deci ca vibratoare sincrone, sau cu o
frecvenţǎ dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului bobinei,
frecvenţa fiind inferioarǎ însǎ valorii de 100 [Hz].
• Pentru a obţine funcţionarea cu o anumitǎ frecvenţǎ a vibraţiilor, va trebui

folositǎ o sursǎ de alimentare convenabilǎ. Se pot realiza de asemenea
vibratoare electromagnetice de curent continuu, care funcţioneazǎ de obicei
la frecvenţe mai scǎzute.
• Pentru a obţine oscilaţii mecanice de frecvenţe ridicate, se folosesc fie

vibratoarele electrodinamice (f < 20.000 Hz), sau vibratoarele piezoelectrice,
ce pot funcţiona chiar în domeniul ultrasunetelor
FUNCŢIONAREA ELECTROMAGNEŢILOR ÎN REGIM DINAMIC
• Funcţionarea în regim dinamic a electromagneţilor presupune deplasarea

armǎturii lor mobile, fie în sensul «acţionǎrii», de la valoarea iniţialǎ
(maximǎ) a întrefierului cǎtre valoarea nulǎ a întrefierului final, fie în sensul
«revenirii», de la valoarea iniţialǎ (nulǎ), a întrefierului iniţial, cǎtre valoarea
finalǎ, maximǎ, a acestuia.
• In asemenea situaţii intervine atât un regim tranzitoriu electric, în circuitul

bobinei electromagnetului, cât şi un regim tranzitoriu mecanic, care implicǎ
deplasarea armǎturii sale mobile si un regim tranzitoriu magnetic
• ansamblul este descris de sisteme de ecuaţii diferenţiale neliniare pentru

funcţionarea ce poate decurge
• cu flux de pornire nenul(FPNN),

• cu flux de pornire nul(FPN).
FUNCŢIONAREA ELECTROMAGNEŢILOR ÎN REGIM DINAMIC
• Regimul dinamic de conectare la electromagneţi de cc decurge în 3 etape
• o primǎ etapǎ, de regim tranzitoriu electric în circuitul bobinei electromagnetului de cc, respectiv
regim tranzitoriu magnetic în miezul electromagnetului, care începe la alimentarea circuitului
bobinei şi se sfârşeşte la începerea mişcǎrii armǎturii mobile a electromagnetului, (armǎtura
mobilǎ nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ) , iar pe durata t1 a acesteia se modifica :
-curentul electric din circuitul bobinei electromagnetului de inductanţǎ L 0, ca şi inducţia

magneticǎ şi respectiv fluxul magnetic din miezul electromagnetului considerat, pânǎ ce aceste
mǎrimi dobândesc valori „de pornire”, deci pentru care forţa de atracţie exercitatǎ asupra
armǎturii mobile echilibreazǎ forţele rezistente, astfel încât apoi devine posibilǎ mişcarea
armǎturii mobile, din poziţia iniţialǎ, cǎtre poziţia finala;
• o a doua etapǎ, cu deplasarea armǎturii mobile a electromagnetului, din poziţia iniţialǎ cǎtre
poziţia finalǎ de întrefier minim
-inductanţa înfǎşurǎrii electromagnetului se modifica de la L0 la L1>L0, care se referǎ deci la un
regim tranzitoriu mecanic corespunzǎtor acestei deplasǎri, dar şi la un regim tranzitoriu electric
în circuitul bobinei, respectiv la un regim tranzitoriu magnetic în miezul electromagnetului ce-şi
schimbǎ starea de magnetizare,
-aceasta etapǎ se caracterizeazǎ prin dependenţa  (t) respectiv i(t), B(t) sau pe durata
timpului de mişcare a armǎturii t2 = t m ;
• a treia etapǎ a regimului tranzitoriu de conectare pentru electromagneţii de curent continuu,

care începe dupǎ terminarea mişcǎrii armǎturii mobile a electromagnetului, nemişcatǎ în poziţia
„acţionat” (întrefier minim), deci cu inductanţa înfǎşurǎrii electromagnetului de valoare L 1 avand
doar la evolouţia curentului electric i(t), respectiv a inducţiei magnetice B(t) sau a fluxului
magnetic ( t ), durata acestei etapeCurs
fiind11t3-. Aparate Electrice 79

1 Curs 11 - Aparate Electrice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Curs 11 - Aparate Electrice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE

Aparatele electrice sunt ansambluri de elemente

• Bimetalele sunt ansambluri de douǎ metale cu

Curs 11 - Aparate Electrice 3

Curs 11 - Aparate Electrice 4

• Acestea se vor obţine când sunt satisfǎcute condiţii de forma

Deoarece valorile sǎgeţii specifice, Ko, sunt prea mici, caracterizarea

K o 2 K o 2 K o 2 Ebh 3 1 Eb 3 1

Lamele bimetal sub formǎ de discuri

Curs 11 - Aparate Electrice 13

• modul de încǎlzire al lamelei;

• compensarea funcţionǎrii dispozitivelor cu

• asigurarea acţiunii bruşte pentru dispozitivele

• Modul de realizare a încǎlzirii lamelei bimetal depinde de forma acesteia

• ca încǎlzire directǎ, pe seama efectului Joule-Lenz datorat trecerii

• ca încǎlzire indirectǎ, pe seama unui fluid cu care lamela bimetal este în

Curs 11 - Aparate Electrice 15

Lamelǎ bimetal cu încǎlzire

Curs 11 - Aparate Electrice 16

Lamelǎ bimetal cu şunt

Curs 11 - Aparate Electrice 17

Curs 11 - Aparate Electrice 18

Curs 11 - Aparate Electrice 19

Curs 11 - Aparate Electrice 20

Curs 11 - Aparate Electrice 21

Curs 11 - Aparate Electrice 22

Acest ansamblu cuprinde lamela bimetal 1, care, în condiţii normale nu

Lamela bimetal activǎ 1, se încǎlzeşte pe seama rezistenţei R, care este

Electromagneţii sunt definiţi ca fiind dispozitive, care transformǎ energia

Sursa de alimentare poate fi de tensiune sau de curent, cu funcţionare în

Curs 11 - Aparate Electrice 27

1-bobina, 2-opritorul, 3-armǎtura mobilǎ, 4-întrefierul de lucru

Curs 11 - Aparate Electrice 28

Curs 11 - Aparate Electrice 29

• Fiecare dintre aceste ansambluri sunt descrise de

Curs 11 - Aparate Electrice 31

Curs 11 - Aparate Electrice 33

di dL() d forma echivalentǎ ce evidentiaza

Curs 11 - Aparate Electrice 35

• suma algebricǎ a cǎderilor de tensiune magneticǎ, i  

Curs 11 - Aparate Electrice 37

Ipotezele pentru calculul miezului electromagnetilor

energia câmpului magnetic, Wmagnδ, este localizatǎ în principal la nivelul

Valorile maxime ale energiei magnetice presupun ca derivata acesui produs sa

f = HFe + fδ f = F/  Fe HFe = FFe/ Fe fδ =Umδ/  Fe

Curs 11 - Aparate Electrice 41

Semnalǎm faptul cǎ, pe seama considerentelor prezentate mai sus, stau la

iar energia câmpului magnetic este:

care evidenţiazǎ atât contribuţia întrefierului de lucru cât şi aportul opritorului şi

Curs 11 - Aparate Electrice 45

• Ansamblul mecanic al electromagneţilor cuprinde armǎtura mobilǎ a

• Pentru evaluarea stǎrii de mişcare la nivelul armǎturii mobile a unui

Curs 11 - Aparate Electrice 46

Curs 11 - Aparate Electrice 47

Curs 11 - Aparate Electrice 51

Curs 11 - Aparate Electrice 52

Menţionǎm cǎ pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPNN

Procedând similar, se poate defini sistemul de ecuaţii diferenţiale

Curs 11 - Aparate Electrice 55

Curs 11 - Aparate Electrice 57

Curs 11 - Aparate Electrice 58

Curs 11 - Aparate Electrice 59

Curs 11 - Aparate Electrice 60