BAZELE

POLITICII MONETARE

Oleg STRATULAT
prof. univ. dr.
 CUPRINS

1. Conceptul politică monetară.

2. Obiectivele politicii monetare.
3. Instrumentele politicii monetare.
3.1. Esența și acțiunea instrumentelor
directe ale politicii monetare.
3.2. Esența și acțiunea instrumentele
indirecte ale politicii monetare.
4. Politica monetară în Republica Moldova.
 BIBLIOGRAFIE

 Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.56-57/624
 Legea institutiilor financiare: nr. 550-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 1996, nr.1/2.
 Regulamentul cu privire la regimul rezervelor obligatorii. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2004, nr.67-72.
 BERDILĂ-CÎRLAN, Ana; OBOROC, Iurie. Monedă şi credit: (scheme, st. de caz,
teste). Ch.: Evrica, 2006, p. 112-119.
 KIRIŢESCU, C.; DOBRESCU, E. Moneda: mică enciclopedie. Bucureşti: Editura
Enciclopedică, 1998, p. 216.
 DARDAC, Nicolae; BARBU, Teodora. Monedă, bănci şi politici monetare.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2005, p.378-438.
 MANOLESCU, Gh.   Monedă şi credit. Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de
Mâine", 2003, p. 164-179.
 STOICA, Victor; DIACONU, P. Bani şi credit: banii, teoriile monetare,
administrarea banilor şi politica monetară. Bucureşti : Editura Economică, 2003,
p. 519 – 530.
 1. CONCEPTUL
POLITICĂ MONETARĂ
Noțiunea de politică, privită în ansamblu, își are origini în limba
greacă - „politike” și, direct, înseamnă „arta conducerii statului”.
Politica este percepută ca o activitate, cel mai frecvent, pe
tărâm social. Însă, de rând cu aceasta, politica a obținut și multe alte
semnificații, care, pot fi înglobate în câteva grupe:
•activitatea statului în domeniul vieții interne a țării şi a relațiilor
internaționale, precum şi activitatea grupurilor sociale, partidelor,
determinată de interesele şi scopurile lor.
•problemele şi evenimentele vieții sociale şi statale.
•modul de acționare a cuiva, îndreptată spre atingerea unor anumite
scopuri.
Așa dar, noțiunea de politică poate fi interpretată concomitent şi ca
activitate, şi ca ideologie, și ca programă de acțiuni, și ca concepție etc.
 SITUAREA POLITICII MONETARE

Influenţarea evoluţiilor economice la macro nivel

se efectuează de către autorităţile administraţiei publice
centrale prin politica economică, care înglobează
acţiuni şi activităţi de diversă natură, dintre care se
evidenţiază cele cu caracter financiar.
În aşa mod, din politica economică imaginar
poate fi desprinsă o branşă numită politică financiară. 
În acţiunile de politică financiară se regăsesc, de
rând cu cele de natură fiscală, bugetară etc. şi cele de
semnificaţie monetară, care sunt identificate ca politică
monetară.
 ACCEPŢII PRIVIND POLITICA MONETARĂ

„Politica monetară. Ansamblu al măsurilor monetare luate

de stat şi de banca centrală pentru realizarea echilibrului
dintre masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale
economiei, sau pentru influenţarea într-un anumit sens a
conjuncturii economice” (KIRIŢESCU Costin).

„…politica monetară reprezintă... ansamblul măsurilor

luate, prin Banca centrală sau autorităţile monetare, pentru
a exercita o anumită influenţă asupra dezvoltării economiei
sau pentru a asigura stabilitatea preţurilor şi a cursurilor
valutare.” (MANOLESCU Gheorghe)
 DEFINIREA
POLITICII MONETARE

POLITICA MONETARĂ
reprezintă ansamblul acţiunilor de
influenţare a ofertei și cererii de bani
întreprinse de autoritatea monetară
utilizând instrumentele monetare în
vederea realizării unui set de obiective
complexe cu finalități de creștere
economică și stabilitate financiară,
urmărite într-o perioadă concretă a
evoluției social-economice.
 2. OBIECTIVELE POLITICII MONETARE

Obiectivele politicii monetare reprezintă o

asamblare și pot fi prezentate în următoarea
secvență:
 
obiective operaționale → obiective intermediare → obiective finale

În vederea înlesnirii sesizării corelației

obiectivelor menționate vom deplasa cadrul
explicativ în sens invers.
OBIECTIVELE FINALE ALE POLITICII MONETARE

Obiectivele finale ale politicii monetară

sunt:

Aceste obiective au fost sintetizate în

așa numitul
„careu magic”.
 
 
 
 
 
 
 
„CAREUL MAGIC”
 ESENȚA „CAREULUI MAGIC”

„Magic” înseamnă ideal, care nu poate fi obținut.

Valorile optime ale indicatorilor de măsurare a
fiecărui obiectiv macroeconomic pot fi atinse numai într-un
anumit punct.
În așa mod, cele patru obiective finale ating optimul în
diferite puncte, ceea ce înseamnă că politica monetară,
apropiind optimul unui obiectiv îndepărtează simultan
optimele celorlalte obiective.
Acest fapt motivează ierarhizarea celor patru obiective
în funcție de prioritățile guvernării, evoluțiile economice,
particularitățile economiilor naționale, tendințele
internaționale, nivelul dezvoltării etc.
 STABILITATEA PREŢURILOR
(„ŢINTIREA INFLAŢIEI”)

Stabilitatea preţurilor, numit şi „ţintirea inflaţiei”,

reprezintă obiectivul fundamental al politicii monetare.
Ţintirea inflaţiei (inflation targeting) este un obiectiv cu
mai multe avantaje comparativ cu alte scopuri ale politicii
monetare, deoarece: a) oferă o ancoră nominală a politicii
monetare – nivelul preţurilor; b) reprezintă un obiectiv
transparent, înţeles, urmărit şi evaluat; c) etalează
acţiunile autorităţii monetare şi d) verifică modul în care
acestea sunt realizate.
Stabilitatea preţurilor este un obiectiv de lungă durată,
ceea ce înseamnă că efectele acţiunilor întreprinse se
manifestă după un interval destul de extins de timp.
 CREŞTEREA ECONOMICĂ

Obiectivul de creștere economică sau relansare

economică este cel mai frecvent întâlnit în preocupările
guvernelor. În unele țări în anumite perioade stimularea
relansării economice, fără a pune în pericol progresele
realizate în lupta contra inflației, este o necesitate
stringentă.
În cadrul realizării scopurilor de dezvoltare
economică autorității monetare revine rolul de
promovare a politicii monetare orientate la crearea unui
mediu financiar propice creşterii economice.
 OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

Acest obiectiv reformulat ca diminuarea șomajului este

mult mai clar.
Nu trebuie confundată rresponsabilitatea statului în legătură
cu asigurarea condiţiilor generale pentru ca fiecare individ să poată
munci (cu excepţiile corespunzătoare) cu datoria statului de a oferi
un loc de muncă pentru cei care doresc să lucreze.
În cadrul politicilor macroeconomice ca criteriu optim al
nivelului șomajului se adoptă rata naturală a șomajului, numită și
rata care nu accelerează inflația (eng. Non-Accelerating Inflation
Rate of Unemployment – NAIRU).
Ca obiectiv al politicii monetare optimizarea ratei șomajului se
găsește în strânsă legătură cu cel de relansare economică,
implicând aceleași acțiuni de creare a mediului financiar favorabil
impulsionării activităților economice.
 ECHILIBRUL BALANȚEI DE PLĂȚI

Echilibrul extern presupune o economie deschisă aflată în

echilibru cu economia mondială. La rândul său, o economie
puternică reprezintă o garanţie a asigurării unei balanţe de plăţi
echilibrate sau excedentare.
Astfel, politicile de relansare economică pot contribui la
restabilirea echilibrului extern al economiei naţionale. Totuși,
politica monetară poate ținti soldul balanței de plăți direct.
În acest sens, politica monetară presupune abordare în contextul
cursului valutar.
Aprecierea sau deprecierea monedei naționale în mod direct
afectează balanța de plăți și rezervele valutare.
 OBIECTIVELE INTERMEDIARE

Obiectivele
intermediare ale
politicii monetare:
 NIVEL OPTIM AL MASEI MONETARE

 Indicatorii de măsurare a obiectivului sunt:

- creșterea bazei monetare;
- creșterea agregatelor monetare;
- creșterea volumului creditelor;
- creșterea volumului depozitelor etc.
Respectarea corelaţiei dintre nivelul masei
monetare şi volumul produsului intern brut va elimina
disproporţiile eventuale dintre cantitatea de bani şi
cantitatea de bunuri, evitându-se în aşa mod, inflaţia
sau deflaţia.
 NIVEL STIMULATIV AL DOBÂNZII

 Indicatorul de măsurare a obiectivului sunt:

- rata la creditele bancare
- rata la depozitele bancare
la anumit nivel care să contribuie, pe de-o parte, la
constituirea economiilor, iar pe de altă parte, să
stimuleze investiţiile în economia reală, acestea fiind
factorul locomotor al ocupării forţei de muncă, în
particular, şi al creşterii economice, în general.
 NIVEL FAVORABIL
AL CURSULUI VALUTAR

 Indicatorul de măsurare a obiectivului este

rata de schimb a monedei naționale
corelată cu paritatea puteri de cumpărare.
 Supraaprecierea sau subaprecierea monedei
naţionale dezechilibrează balanţa de plăţi.
 În așa mod, obiectivul nivel favorabil al
cursului valutar antrenează echilibre ale
balanței de plăți.
 OBIECTIVELE OPERAȚIONALE

Obiectivele operaționale reprezintă ținte pe termen scurt

din activitatea instituțiilor financiare respective, realizarea
cărora condiționează obținerea obiectivelor intermediare.
O țintă operațională poate fi orice variabilă de natură
financiară pentru care autoritatea monetară stabilește anumite
valori, nivele, limite, plafoane, structură etc.
Printre obiectivele operaționale ale politicii monetare
evidenţiem:
•nivel oportun al bazei monetare,
•nivel rezonabil al pasivelor bancare,
•structură circumspectă a activelor bancare,
•nivel rațional al dobânzii la creditele interbancare etc.
 NIVEL OPORTUN AL BAZEI MONETARE

Indicatorul de măsurare a obiectivului este

creșterea bazei monetare în ansamblu și a
componentelor acesteia într-o perioadă de timp
concretă.
Baza monetară include:
• agregatul monetar M0 (moneda națională
deținută în numerar de populației și aflată în casele
agenților economici nebancari și casele băncilor)
•mijloacele bănești în conturile băncilor din banca
centrală și rezervele minime obligatorii.
 NIVEL REZONABIL AL PASIVELOR BANCARE

Indicatorii de măsurare a obiectivului operațional

nivelul rezonabil al pasivelor bancare este creșterea
acestora într-o anumită perioadă de timp.
Pasivele influențează rezervele excedentare ale
băncilor care pot fi utilizate liber de acestea pentru
majorarea activelor în diferite forme: credite, investiții în
titluri etc.
Mărimea rezervelor bancare excedentare se
determină prin scăderea din mărimea pasivelor totale
(depozite etc.) a rezervelor minime obligatorii.
 STRUCTURA CIRCUMSPECTĂ
A ACTIVELOR BANCARE

Indicatorii de măsurare a obiectivului

operațional structură circumspectă a activelor
bancare este redat de indicatorul modificarea
structurii activelor bancare într-o perioadă concretă.
Structura activelor determină, în esență,
calitatea acestora redată în raport cu riscul de
rambursare.
Realizarea acestui obiectiv va implica
modificări de nivel, ponderi, etc. a portofoliului de
active într-o anumită perioadă.
 NIVEL RAȚIONAL AL DOBÂNZII
LA CREDITELE INTERBANCARE

Indicatorul obiectivului nivelul rațional al

dobânzii la creditele interbancare este rata
dobânzii care se negociază pe piața monetară
la creditele acordate între bănci pe termen
scurt, de regulă, în scopul menținerii lichidității.
Mărimea ratei dobânzii la creditele
interbancare determină, în mare măsură, rata
dobânzii bancare pe termen scurt.
 TIPURI DE
POLITICĂ
MONETARĂ
Banca centrală, în
scopul atingerii
obiectivelor
desemnate ca țintă
pentru o anumită
perioadă,
promovează un
anumit tip de
politică monetară.
3. INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE

Acţiunile de politică
monetară se realizează cu
instrumente proprii
domeniului monetar-bancar,
delimitate potrivit modului
de influenţare asupra
proceselor monetare în
ansamblu, cât şi asupra
participanţilor la acestea în
particular, constituie două
grupe distincte:
-
 INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE ÎN
RAPORT CU EFECTELE PRODUSE

Privite prin prisma

efectelor produse,
instrumentele
politicii monetare pot
fi preponderent:
3.1. ESENȚA ȘI ACȚIUNEA INSTRUMENTELOR
DIRECTE ALE POLITICII MONETARE

Instrumentele directe ale politicii monetare

înglobează măsurile întreprinse de Banca
Centrală care afectează în mod direct utilizatorii
şi deţinătorii de monedă, în primul rând
instituţiile financiare şi de credit.
INSTRUMENTELE DIRECTE DE FURNIZARE SAU
RETRAGERE A MONEDEI DIN CIRCULAŢIE
 VOLUMUL OPERAȚIUNILOR
DE REESCONTARE

Operaţiunile de
reescontare reprezintă
operaţiunile prin care banca
centrală acordă credit
băncilor care prezintă spre
reescontare portofoliile de
titluri comerciale înainte de
scadenţă, scontate de
acestea la taxa privată a
scontului. Volumul
operațiunilor se
manevrează prin:
 VOLUMUL CREDITELOR
ACORDATE BĂNCILOR

Banca centrală, în cadrul

exercitării funcției de
„bancă a băncilor” acordă
credite băncilor,
manevrând volumul
creditelor acordate prin
limitare sau extindere.
 VOLUMUL CREDITELOR
ACORDATE GUVERNULUI

Banca centrală, în virtutea funcției sale de

„bancă a statului”, acordă credit guvernului.

Manevrarea volumului creditului

guvernului produce efecte similare cu
manevrarea volumului operaţiunilor de
reescontare și volumul creditelor acordate
băncilor.
SCHEMA IMPACTULUI MANEVRĂRII „CREDITELOR DE
REESCONTARE” ȘI „CREDITELOR GUVERNULUI ȘI
BĂNCILOR” ASUPRA OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE
POLITICII MONETARE
INSTRUMENTE DIRECTE DE AFECTARE A
ACTIVELOR ŞI PASIVELOR INSTITUŢIILOR
FINANCIARE
 VOLUMUL
CREDITELOR BANCARE

Plafonarea volumului creditelor

bancare este instrumentul directe de control al
activelor bancare şi se manifestă sub forma
unor instrucţiuni prin care băncile sunt informate
cu privire la volumul maxim al creditelor pe care
le pot acorda şi ponderea acestora în portofoliul
de active.
 VOLUMUL
DEPOZITELOR BANCARE

Plafonarea volumului depozitelor

bancare este un instrument directe de control
al pasivelor bancare şi se manifestă sub forma
unor instrucţiuni prin care băncile sunt informate
cu privire la nivelul maxim al depozitelor pe
care le pot accepta şi ponderea acestora în
totalul pasivelor. Mecanismul plafonării
depozitelor este în corelaţie cu cel al plafonării
creditelor.
SCHEMA IMPACTULUI PLAFONĂRII VOLUMULUI CREDITELOR
BANCARE ȘI PLAFONĂRII DEPOZITELOR BANCARE ASUPRA
OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE
 CERINŢELE DE LICHIDITATE A ACTIVELOR

Cerinţele de lichiditate a activelor este

instrumentul direct de control monetar, mecanismul
căruia se întemeiază pe obligaţia băncilor de a
menţine în formă de active lichide o anumită parte
predeterminată din totalul depozitelor şi al altor
disponibilităţi. În acest sens, autoritatea monetară
centrală stabileşte un normativ al raportului de
lichiditate a activelor, care, fiind exprimat ca
procent sau coeficient, determină cuantumul
lichidităţilor menţinute de bănci în rezervă.
 CONTROLUL EMISIUNILOR DE TITLURI
PE PIAŢA MONETARĂ DE BĂNCI

Controlul emisiunilor de titluri pe piaţa

monetară de bănci este instrumentul direct al
politicii monetare care derivă din dreptul
autorităţii monetare centrale să supravegheze,
printr-un sistem de înregistrări, plafonări,
autorizări, limitări, normări etc., volumul
emisiunii de instrumente ale pieţii monetare de
către bănci.
 INSTRUMENTELE DIRECTE DE CONTROL A
OPERAŢIUNILOR CU VALUTĂ

Instrumentele
directe de control a
operaţiunilor cu valută
includ:
 OPERAŢIUNILOR
DE SCHIMB VALUTAR

Operaţiunile de schimb valutar se

manifestă prin stabilirea de către banca centrală
a cursul valutar oficial al monedei naţionale,
autorizarea, reglementarea şi supravegherea
activităţii caselor de schimb valutar, controlarea
derulării operaţiunilor valutare etc.
 RATA DOBÂNZII PENTRU DEPOZITELE
NEREZIDENŢILOR

Ratei dobânzii pentru depozitele nerezidenţilor

este o practică de extindere sau comprimare a
depozitelor, în primul rând în valută, intrate în ţară nu în
urma exporturilor sau ca remiteri , ci în formă de
economii. Nivelul ratei este criteriul care avantajează
sau dezavantajează posesorii de depozite,
determinându-i la majorarea sau diminuarea acestora.
Efectul variaţiei ratei dobânzii pentru depozitele
nerezidenţilor se manifestă în modificarea rezervelor
bancare și, respectiv a masei monetare.
RESTRICŢIILE REFERITOR LA DOBÂNDA PENTRU
DEPOZITELE NEREZIDENŢILOR

Stabilirea restricţiilor referitor la

dobânda pentru depozitele nerezidenţilor
este un exerciţiu de indicare a monedei în care
se achită dobânda, modalitate de achitare etc.
Efectele acestor restricţii se răsfrâng, în modul
respectiv, asupra masei monetare.
APRECIERI PRIVIND INSTRUMENTELE DIRECTE
ALE POLITICII MONETARE

Instrumentele directe ale politicii

monetare produc efecte imediate, însă
natura lor administrativă, mai ales în
perioade lungi, provoacă desechilibre şi
denaturări în procesele monetare
3.2. ESENȚA ȘI ACȚIUNEA INSTRUMENTELOR
INDIRECTE ALE POLITICII MONETARE

Instrumentele indirecte ale politicii monetare

înglobează măsurile întreprinse de Banca
Centrală care afectează în mod indirect piaţa
monetară
INSTRUMENTELE INDIRECTE DE FURNIZARE SAU
RETRAGERE A MONEDEI DIN CIRCULAŢIE

Principalul instrument indirect de furnizare-

retragere a monedei din circulaţie sunt
operaţiunile open-market.
 OPERAŢIUNI PE PIAŢA DESCHISĂ
(OPEN-MARKET)

Operaţiunile open-market (operaţiunile de piaţa

deschisă), în funcţie de instrument al politicii monetare,
reprezintă cumpărarea-vânzarea titlurilor emise de
guvern pe piața secundară și a propriilor instrumente de
datorie, urmărindu-se mărirea sau reducerea cantităţii
de bani în circulaţie.
SCHEMA IMPACTULUI „CUMPĂRĂRII TITLURILOR GUVERNAMENTALE” ȘI
„RĂSCUMPĂRĂRII PROPRIILOR TITLURI DE DATORIE” ASUPRA
OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE
 INSTRUMENTE INDIRECTE DE AFECTARE A
ACTIVELOR ŞI PASIVELOR INSTITUȚIILOR
FINANCIARE

Instrumentele
indirecte de
afectare a
activelor şi
pasivelor sunt:
 RATA DOBÂNZII LA CREDITELE
BĂNCII CENTRALE

 Rata dobânzii la creditele băncii centrale

este rata la care autoritatea monetară acordă
credite băncilor.
 Acestea sunt: taxa oficială a scontului (în
cazul reescontării portofoliilor de titluri
prezentate de bănci), rata de refinanțare, rata
de bază, rata la credite „overnight” etc.
 În funcție de nivelul ratei de refinanțare
evoluează cererea de monedă.
SCHEMA IMPACTULUI MAJORĂRII RATEI DOBÂNZII LA
CREDITELE BĂNCII CENTRALE ASUPRA OBIECTIVELOR
COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE
 RATA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Rata rezervelor minime obligatorii reprezintă

cota procentuală din pasivele bancare care, în
concordanță cu ordinea (ulterior confirmată prin lege)
stabilită pe parcursul dezvoltării activității bancare,
trebuie păstrate la banca centrală. Prin mecanismul
rezervelor obligatorii se urmăreşte atât un scop monetar,
care constă în limitarea potenţialului de multiplicare
monetară în cadrul sistemului bancar, cât şi unul
prudenţial, care are în vedere siguranţa pe care o
conferă publicului că băncile dispun oricând de lichidităţi
suficiente pentru a face faţă solicitărilor de retragere a
depunerilor.
 SCHEMA IMPACTULUI MAJORĂRII RATEI REZERVELOR
MINIME OBLIGATORII ASUPRA OBIECTIVELOR COMPLEXE
ALE POLITICII MONETARE
 INSTRUMENTE INDIRECTE DE CONTROL A
OPERAŢIUNILOR CU VALUTĂ

Cel mai important instrument indirecte de

control al operațiunilor cu valută sunt
intervenţiile băncii centrale pe piaţa
valutară.
 INTERVENŢIILE BĂNCII CENTRALE
PE PIAŢA VALUTARĂ

 Intervenţiile băncii centrale pe piaţa valutară reprezintă

operațiunile autorității monetare de vânzare-cumpărare a
valutelor convertibile în vederea menținerii nivelului favorabil al
cursului valutar la un moment dat. Acesta este instrumentul de
promovare a politicii monetare în context internaţional, activ
utilizat de băncile centrale.
 Operaţiunile de cumpărare de valută de către banca centrală au
ca efect creşterea volumului lichidităţilor din sistemul bancar,
ceea ce conduce la deprecierea monedei naţionale. Invers,
vânzarea de valută de către banca centrală are ca efect
aprecierea monedei naţionale prin reducerea volumului de
lichidităţi în monedă naţională de care dispun băncile.
SCHEMA IMPACTULUI „INTERVENȚIEI BĂNCII CENTRALE PE
PIAȚA VALUTARĂ” ASUPRA OBIECTIVELOR
COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE
APRECIERI PRIVIND INSTRUMENTELE DIRECTE
ALE POLITICII MONETARE

Cu toate că instrumentele indirecte ale

politicii monetare produc efecte mai puțin
sensibile şi acestea se manifestă într-o
perioadă medie sau lungă, practica elaborării şi
promovării politicii monetare denotă că
autorităţile monetare în prezent cel mai frecvent
apelează la instrumentele cu grad sporit de
„inteligenţă”, după cum sunt cele indirecte.
 8. POLITICA MONETARĂ
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Elaborarea și promovarea politicii

monetare în Republica Moldova a devenit
posibilă după constituire Băncii Naționale a
Moldovei în a. 1991 și introducerea monedei
naționale în a. 1993.
 CADRUL NORMATIV AL POLITICII MONETARE

Cadrul
normativ al
politicii
monetare
cuprinde:
 CADRUL INSTITUȚIONAL
AL POLITICII MONETARE

 Instituția abilitată pentru elaborarea și promovarea politicii

monetare este BNM.
 Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, art. 5 aliniat a),
atribuie competențele de stabilire și implementare a politicii
monetare - BNM.
 Consiliul de administrație a BNM are în atribuțiile sale „realizarea
și reglementarea politicii monetare” (art. 25 alinia b).
 Consiliul de administrație „ a) stabileşte politica monetară în stat,
inclusiv limitele ratelor dobânzii la instrumentele politicii
monetare, condiţiile de acordare a creditelor, tipul şi nivelul
rezervelor pe care instituţiile financiare sunt obligate să le ţină la
Banca Naţională; b) stabileşte politica valutară în stat, inclusiv
modalităţile de determinare a cursului de schimb al monedei
naţionale”
 OBIECTIVELE POLITICII MONETARE

Obiectivele politicii monetare reiese din scopurile

BNM. Așa, Legea cu privire la Banca Naţională a
Moldovei, art. 4 consacră: „(1) Obiectivul fundamental al
Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor. (2) Fără prejudicierea obiectivului
său fundamental, Banca Naţională promovează şi
menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi
sprijină politica economică generală a statului.”
Menționăm că acest obiectiv al politicii monetare a intrat
în vigoare din 28 iulie 2006, anterior acesta fiind
„realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale”
 ELABORAREA POLITICII MONETARE

BNM anual elaborează politica monetară. În

corespundere cu Legea cu privire la Banca Naţională a
Moldovei, art. 13 , nu mai târziu de 1 februarie transmite
Parlamentului și Guvernului și publică un raport privind
evaluarea politicii monetare și valutare promovate pe
parcursul anului precedent, evaluarea situației
economice și financiare curente a țării și descrierea
politicii monetare și valutare pentru anul următor și
pentru o perioadă mai îndelungată cu argumentările de
rigoare.
ACȚIUNILE BNM, AUTORIZATE PENTRU
EXERCITAREA ATRIBUŢIILOR PRIVIND
POLITICA MONETARĂ ŞI VALUTARĂ
 INSTRUMENTELE
POLITICII MONETARE

În cadrul
acțiunilor evidențiate
BNM utilizează
instrumentele
politicii monetare
disponibile. Acestea
sunt preponderent din
categoria celor
indirecte și
înglobează:
 OPERAŢIUNILE BNM
DE PIAŢĂ DESCHISĂ

Operaţiunile de piaţă deschisă ale BNM se efectuează în formă de

vânzări de Certificate ale BNM (CBN), care constituie instrumente
negociabile de datorie ale BNM, tranzacţionate în scopul absorbţiei
lichidităţii din piaţa monetară. Cu toate că CBN pot fi emise cu scadenţa
până la un an, la moment acestea se emit pe termene de 7, 14 si 28 zile.
Certificatele BNM constituie principalul instrument aplicat în operațiunile pe
piața deschisă.

O altă modalitate de realizare a operațiunilor de piață deschisă sunt

operațiunile repo de vânzare şi repo de cumpărare a valorilor mobiliare de
stat (VMS). În esență acestea reprezintă operaţiuni de vânzare a  VMS cu
răscumpărarea ulterioară a lor la o dată anumită sau la vedere şi la un preţ
anumit, stabilit la data vânzării. BNM poate fi atât vânzătorul (repo de
vânzare) cât şi cumpărătorul (repo de cumpărare) a VMS, în funcție de
situaţia impusă de piaţa monetară.    Este adevărat că BNM aplică aceste
operațiuni foarte rar.
 OPERAŢIUNILE BNM
PE PIAŢA VALUTARĂ

Activitatea Băncii Naţionale a Moldovei, sau, altfel spus,

intervenţiile valutare, se derulează în strictă
conformitate cu obiectivele politicii valutare.
Banca Naţională utilizează în calitate de instrumente ale
intervenţiilor valutare utilizează:
 operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la vedere
de valută contra lei moldoveneşti), care influenţează
masa monetară,
 operaţiunile de ajustare (swap-uri valutare), care sunt
instrumente reversibile şi nu influenţează masa
monetară pe termen lung.
 FACILITĂŢILE PERMANENTE

Facilităţile permanente reprezintă facilităţile pe care BNM le

pune la dispoziţia băncilor autorizate la iniţiativa acestora. BNM
oferă două facilităţi permanente:
- facilitatea de depozit overnight.
-facilitatea de credit overnight.

Depozitul overnight este o facilitate permanentă acordată de BNM,

care oferă băncilor autorizate posibilitatea de a plasa depozite peste
noapte la BNM din proprie iniţiativă, remunerate la o rată a dobînzii
prestabilită
Creditul overnight este un credit acordat de BNM peste noapte
băncilor, pentru acoperirea descoperitului de cont neachitat la sfîrşitul zilei
operaţionale, precum şi în scopul menţinerii rezervelor obligatorii, garantat
cu valori mobiliare amanetate la BNM, la o rată a dobînzii prestabilită.
 REZERVELE OBLIGATORII A BNM

 În baza art.17 din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a
Moldovei stabileşte băncilor cerinţe  de menţinere a rezervelor obligatorii. Rezervele obligatorii
(RO) reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care o bancă autorizată trebuie să le deţină la
BNM. RO se utilizează în scopul schimbării cererii banilor de rezervă pe scurtă durată şi
respectiv a ratei de dobîndă pe termen scurt.
 Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută străină (dolari SUA şi
Euro) în conturi deschise la Banca Naţională a Moldovei. Băncile constituie RO din mijloacele
atrase în valutele respective, reflectate în bilanţurile băncilor în conturile din clasa II 
„Obligaţiuni”, la o normă stabilită de Consiliul de administraţie al BNM.
  Banca Naţională a Moldovei plateşte dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce depăşeşte 5 la
sută din pasivele în baza cărora se calculează aceste rezerve. Plata pentru  rezervele obligatorii
se efectuează lunar, după data de 15 a lunii în curs, pentru luna calendaristică precedentă.
Rezervele obligatorii în lei moldoveneşti şi în valută straină se remunerează la rate distincte,
aplicînd pentru rezervele în lei rata la depozitele overnight din coridorul ratelor BNM, iar pentru
rezervele obligatorii în valută straină - rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrase de
sistemul bancar în VLC, calculată lunar de Banca Naţională a Moldovei în baza rapoartelor
lunare privind rata medie la depozitele atrase de bănci.
  Ratele aplicate de către BNM la efectuarea plăţii pentru menţinerea rezervelor obligatorii se
stabilesc şi se modifică de catre Consiliul de administraţie al BNM.
 În practica Băncii Naţionale a Moldovei rata rezervele obligatorii a început să fie folosit
începând cu ziua de 29 iunie 1993.