TOADER ZENAIDA

MANAGEMENT ID,ANUL I

TEMA-ESEU ACADEMIC
Introducere.Politica monetară a BNR-ului in perioada anilor 2007-2009

Politica monetara constituie un demers complex și subtil.În aceasta lume

cunoștințele solide ale specialiștilor bancari se asociază cu finețea unor observații
sociologice si psihologice.Ne confruntam de pere multe ori cu un fenomen pe care
economiștii il numesc iluzie monetară. Convingerea ca sprorurile câștigurilor
salariale sunt benefice chiar daca perțurile cresc .

Orientări ale politicii monetare în România

Experiențele acumulate in ceea ce privește politica de macrostabilizare ,in

condițiile manifestarii unui puternic fenomen infaționist arată că eficiența politicii
de macrostabilizare este generatâ de respectarea a doua condiții esentiale :

-stabilirea cu prioritate a unui obiectiv fundamental de politica de macrostabilizare

in jurul acestuia urmând a se contura celelalte obiective

-atribuirea politicii monetare a rolului specific economiilor de piața și anume acela

de a asigura stabilitatea nivelului general al prețurilor.Daca obiectivele
fundamentale sunt localizate la nivel macroeconomic si vizeaza in definitiv
influențarea economiei in ansamblu sau ,obiectivele intermediare vizeaza știinte ce
pot fi localizate la nivelul sistemului bancar.Toate aceste tinte nu pot fi supuse
acțiunii directe de influențare exercitata prin masurile de politică adoptate de
autoritatea monetară.Pentru a realiza toate aceste obiective Banca Centrală își
stabilește țintele operaționale care se afla cel mai aproape de interventiile sale .

Obiectivele politicii monetare a Bancii Nționale a României

Exercitarea influenței politicii monetare asupra economiei se poate realiza numai

in masura in care obiectivele de politica monetară stabilite sunt atinse prin
masurile adoptate .

Obiectivele intermediare ale politicii monetare sunt:cursul valutar,rata

dobanzii,agregatele monetare,nivelul creditului din economie,prețul altor active
financiare.

În obiectivele operaționale ale politicii monetare sunt :controlul

creditului,controlul ratei dobânzii pe termen scurt de pe piața
interbancară,controlul bazei monetare.

Perioada intrarilor masive de capitaluri

În România aceste intrări au fost mari in perioada 2004-2008.Perspectiva

economică

bună oferită de aderarea la o uniune economică a fost o altă cauză majoră a

creșterii intrarilor concomitente de capitaluri in mai multe țari.Este cazul țarilor
care au aderat la Uniunea Europeană sau NAFTA.Intrarile de capitaluri straine in
România s-au intensificat incepând din anul 2004.De la 8,4procente din PIB in
2004 deficitul contului curent a ajuns la 13,5procente din PIB in 2007 și șa 12,3
procente din PIB în 2008.Datoria externă pe termen mediu și lung a sectorului
privat a crescut de la 12.9 procente din PIB in 2004 la 25,6 procente din PIB in
2008 .
Ajustarea macroeconomică dupa incheierea intrarilor masive de capitaluri

In 2008 criza financiară mondială a generalizat un sentiment de neîncredere și a

crescut aversiunea la risc a investitorilor in mod semnificativ.Calculele au aratat ca
pentru anul 2009 România ar fi putut avea un deficit de finanțare estimat intre 7,5
si 16 miliarde de euro depinzând de sentimentul investitorilor straini si de dorinta
lor de a reînnoi liniile de finanțare ale bancilor si ale companiilor private .Acest
sentiment negativ s-a reflectat in deprecierea leului in perioada octombrie 2008-
februoarie cu cât 2009.Provocarile au fost cu atât mai mari în pofida
cumparătorilor mari de valută efectuate in perioada 2005-2007 BNR a reușit doar
sa atenueze aprecierea nesustenabilă a leului și nu să o evite in totalitate .Mai mult
creditele în valută au avut o dinamică susținută și o eventuală depreciere rapidă și
excesiva a leului ar fi creat efecte negative in lanț la nivelul sistemului bancar .In
consecință în acest context nou politica bancii centrale privind intervențiile pe
piața valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a
cursului de schimb este dăunatoare atât pentru obiectivul privind inflația cât si
pentru sănătatea sectorului real si celui financiar.În consecință se poate afirma ca
intervențiile valutare au fost utile nu doar pentru menținerea cursului de schimb
într-un interval compatibil cu fundamentele macroeconomice ci si pentru
gestionarea optimă a lichiditații pe piața monetară.

Opțiunea BNR nu a fost singulară, regimul de flotare controlată a monedei naționale fiind
practicat și de alte bănci centrale, iar importanța intervențiilor valutare în instrumentarul
acestora majorându-se după declanșarea crizei financiare globale. Băncile centrale ale țărilor
din Europa Centrală și de Est cu regim de curs flexibil – Cehia, Polonia, România și Ungaria –
s-au pronunțat explicit, într-o declarație comună din februarie 2009, împotriva acceptării unei
deprecieri excesive a monedelor locale – nejustificată în raport cu fundamentele economice și
de natură să creeze mișcări destabilizatoare – și s-au angajat să intervină pentru a o combate.

În cazul economiei românești, unele ajustări ar fi fost foarte dureroase fără asistență
financiară externă. De exemplu, dacă riscul apariției gap-ului de finanțare s-ar fi materializat la
nivelul maxim anticipat pentru anul 2009, atunci cel mai probabil presiunile de depreciere a
leului ar fi rezultat într-o criză a cursului de schimb, cu efecte negative asupra inflației și
implicit asupra activelor financiare ale populației denominate în lei. Alte ajustări,cum ar fi
diminuarea cheltuielilor publice, inclusiv a celor cu salariile, în condițiile în care în timpul
ciclului de intrări mari de capitaluri acestea ajunseseră la niveluri nesustenabile, ar fi purtat
marca unei credibilități reduse. În acest context, acordurile cu UE și cu FMI au furnizat două
elemente esențiale pentru economia românească: acoperirea deficitului de finanțare externă și
credibilitate.
 Realizarea programului de stabilizare macroeconomică s-a dovedit a fi una dintre
priorităţile autorităţilor în ceea ce priveşte realizarea tranziţiei de la economia centralizată
la cea de piaţă. Puternicele dezechilibre înregistrate la nivel macroeconomic au condus la
un drum anevoios în redresarea economică.Ceea ce este important de menţionat este faptul
că politica monetară, în calitate de componentă principală a politicii macroeconomice, s-a
dovedit a fi ineficiantă ca urmare a slabei recţii a economiei la măsurile adoptate, aceasta şi
datorită lipsei susţinerii celorlalte componente ale politicii de stabilizare.Chiar dacă
măsurile de politică monetară erau orientate în direcţia susţinerii stabilităţii interne sau
externe a monedei naţionale, rezultatele s-au dovedit nu de puţine ori destabilizatoare,
inducînd presiuni şi mai mari la nivelul preţurilor din economie.
Prin complexitatea mecanismelor sale, care de cele mai multe ori cu greu pot fi
controlate şi chiar contractate, inflaţia s-a dovedit cauza principală a dezechilibrelor,
factorul pertubator al economiei în lupta acesteia pentru macrostbilizare.Elaborarea politicii
monetare într-un astfel de cadru era o adevărată piatră de încercare atît pentru autorităţile ce
o elaborau, cît şi pentru economie.Stabilirea obiectivului final al politicii monetare trebuia
să evidenţieze direcţia de acţiune a autorităţilor, fără, însă, a impune implicarea directă pe
piaţă.
O primă condiţie pentru realizarea acestui obiectiv era legată de realizarea
restructurării sistemului bancar.Mai departe, dezvolatrea pieţelor monetare şi financiare era
în masură să furnizeze băncii centrale instrumentele în baza cărora să poată realiza un
control dinamic al ofertei de monedă, care să conducă la retragerea excesului de lichiditate
din economie şi, mai departe, la remonetizarea economiei şi, implicit, la reducerea
presiunilor exercitate asupra cursului valutar, presiuni concretizate în deprecierea rapidă a
monedei naţionale.
De fapt, politica monetară a BNR joacă rolul central în cadru programului de
macrostabilizare.Imposibilitatea pervizionării evoluţiei economiei româneşti a condus la
implimentarea politicii monetare cu o mare nesiguranţă.Dificultăţi deosebite au apărut în
momentul elaborării programelor de politică monetară.Stabilirea obiectivelor intermediare
era dificil de realizat datorită slabei dezvoltări a pieţei şi a ritmului lent de dezvoltare a
acestora, fapt ce limita numărul variabilelor macroeconomice pe care BNR le putea lua în
considerare.
Slaba legătură dintre agregatele monetare şi evoluţia PIB din economia românescă a
îngreunat determinarea obiectivului intermediar de politică monetară.Astfel adoptarea
ancorei monetare(devalorizarea controlată a cursului valutar fixat al leului) s-a dovedit a fi
singura soluţie viabilă pentru asigurarea stabilizării macroeconomice.
Pe întreaga perioadă de tranziţie, BNR a încercat să limiteze creşterea nivelului
ofertei de monedă din economie, totodată în condiţiile date ale economiei româneşti a
încercat să asigure o stimulare a cererii de monedă, astfel încît să se elimine fenomenul de
devalorizare a economiei. Controlul agregatelor monetare a fost îngreunat de faptul că
cererea de monedă era foarte volatilă şi orice şoc generat la nivelul economiei manifestîndu-
se mult mai puternic la nivelul cererii de monedă.
Chiar dacă în perspectivă se urmăreşte trecerea la ţinerea directă a inflaţiei, BNR trebie să
cunoască anticipat care vor fi modificările la nivelul cererii de monedă, pentru ca măsurile
adoptate să poată conduce la menţinerea ratei inflaţiei în limitele preconizate prin politică
bazată pe ţinta inflaţionistă.În acelaşi timp, această politică monetară trebuie să fie susţinută
şi de o politică fiscală fermă, care să conducă la menţinerea deficitlui bugetar în limitele
impuse de instituţiile financiare internaţionale.În acelaşi timp, BNR trebuie categoric să
excludă monetarizarea deficitului bugetar pe baza cumpărării directe de titluri, chiar dacă
acestea pot fi utilizate pentru sterilizarea masei monetare.Alternativa credem că ar fi
emisiunea a propriilor titluri de către BNR, prin intermediul cărora să poată influenţa
lichiditatea de bani din economie.
 Bibliografie

1.Gheorghe Sandu-„Finante si Piete financiare”,Editura Economica ,Bucuresti,2010

2.Carmen Nastase –„Microeconomie concepte fundamentale”,Editura SEDCOM
Libirs,Iasi ,2011
3.Carmen Nastase,”Macroeconomie concepte fndamentale”,Editura Didactica si
Pedagocica,Bucuresti ,2008
4.Revista Capital
5.Hotararea CA si BNR pe probleme de politica monetara