Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contextul Extern Al Formării Statelor Feudale Românești
Contextul Extern Al Formării Statelor Feudale Românești
FORMĂRII STATELOR
FEUDALE ROMÂNEȘTI
Odată cu desăvârşirea procesului de formare a poporului român şi a
limbii române (secolele VIII-IX), în istoria ce se scria în spaţiul
carpato-danubiano-pontic începe o nouă etapă ,
Constituirea statelor medievale
româneşti.
Românii își defineau, prin nașterea lor ca popor neolatin,
identitatea etnică. Pasul următor a fost crearea unor cadre
statale proprii și însemna elaborarea unor solidarități de
ordin politic fundamental supraviețuirii lor ca popor în
Evul Mediu.
necesitatea protejăriii
averii acumulate de
diferitele pături
sociale
creşterea valorificarea
demografică economică a
formarea substanţială noilor terenuri
relaţiilor
feudale
•Dominaţia mongolă instituită în zonă a permis:
•Cristalizarea unor instituţii rămase apoi caracteristice statelor medievale româneşti (birurile, scutirile,
organizarea sistemului de poştă); 6.
• A făcut apel în guvernare, la reprezentanţii locali din rândul populaţiei româneşti. Aceştia, spre sfârșitul secolului ,
în condiţiile diminuării puterii mongolilor, au profitat de situaţia dobândită, în scopul definirii unor autonomii
româneşti care au stat la baza viitoarelor state medievale.
•Stingerea dinastiei Arpadienilor și criza politică din Ungaria precum și faptul că Ungaria și Polonia luptau
pentru eliminarea tătarilor și influențelor în acest spațiu reprezintă de asemenea factori externi care au 5.
contribuit la formarea statelor feudale românești.
• Presiunea maghiară asupra spaţiului românesc scade şi sunt create condiţii favorabile afirmării politice la
4.
sud şi est de Carpaţi.
• Marea invazie tătară:
• a pulverizat cnezatele şi voievodatele româneşti preexistente; 3.
• a dezorganizat şi regatul ungar, care, în ultima perioadă îşi extinsese dominaţia şi asupra spaţiului
extracarpatic.
• Românii încercaseră împreună cu secuii să apere trecătorile transilvănene, iar în exteriorul Carpaţilor 2.
tătarii se confruntă cu un aşa-numit Mişelau, probabil Seneslau care apare mai târziu în documente.
• În secolul al XIII-lea întreg spaţiul românesc avea să fie marcat de marea invazie tătară din 1241, care a 1.
distrus şi dezorganizat totul, în pofida unor încercări de rezistenţă locale.
FACTORI EXTERNI:
Premisele interne au fost favorizate de
Consolidarea statului și
Unificarea
crearea instituțiilor de
formațiunilor politice
conducere politice,
prestatale sub o
administrative şi
autoritate unică și
religioase, necesare
obținerea
afirmării şi apărării
independenței.
statului.
realizat în 2 mari etape:
fost un proces de lungă durată și s-a
Formarea statelor medievale românești a
Procesul de formare a statelor româneşti şi-a găsit expresie în formula acceptată de istorici despre evoluţia
societăţii româneşti de la sat la stat.
Această formulă explică esenţa procesului care a avut la bază consolidarea obştei săteşti (în frunte cu juzi sau
cnezi) ca formă iniţială de organizare socială şi autoadministrare în perioada de după retragerea legiunilor
romane din Dacia.
Interesele comune de apărare şi de valorificare a terenurilor agricole serveau drept bază pentru unirea mai multor
obşti în uniuni de obşti cu o căpetenie unică în frunte, numită voievod, cneaz, ban.
în Crișana cu
Voievodatul lui centrul la
MENUMORUT Biharea
în Banat,
Voievodatul lui între Mureș
și Dunăre cu
GLAD centrul la
Cuvin
pe podisul
Voievodatul lui Transilvaniei
cu centrul la
GELU Dăbâca
În secolul al XI-lea, voievodatele din Transilvania sunt mai
puternice din punct de vedere economic, militar și politic.
”Legenda Sfantului Gerard” menționează acum
două formațiuni politice prestatale:
Voievodatul
condus de Gyla
(Geula cel Tânăr) în
centrul Transivaniei, pe
teritoriul voievodatului
lui Gelu
Voievodatul
condus de Ahtum
(în Banat,un urmaș
al lui Glad)
• În Banat, în teritoriile stăpânite Teritoriul din Banat ocupat de
altă dată de Glad, domnea AHTUM, GYLA:
cu centrul la Morisena, unde
întemeiase şi o mănăstire
ortodoxă: conduce un voievodat întins și
bogat, fiind creștinat în rit
intră în conflict cu regalitatea
ortodox;
maghiară;
refuză creștinarea în rit catolic
refuză să recunoască suzeranitatea propusă de nepotul său Ștefan I
maghiară și percepe vama pe sarea este atacat, învins și dus în
care trecea pe teritoriul său, spre Ungaria de acesta.
Ungaria;
„țara” lui este ocupată (1002-
este ucis de regele maghiar Ștefan I 1003).
care se creștinase în rit catolic.
.
Rezistenţa din partea aristocraţiei maghiare, dornice să-şi păstreze autonomia dobândită, dar şi
a elementului românesc i-a determinat pe regii maghiari să colonizeze alte neamuri:
-saşii (aşezaţi în zonele unde aveau să întemeieze Sibiul, Braşovul, Sighişoara, Bistriţa etc.).
În 1211 regele Andrei al II-lea a colonizat Ordinul Cavalerilor Teutoni în Ţara Bârsei
pentru stăvilirea invaziei cumanilor şi crearea premiselor expansiunii maghiare în ţinuturile
extracarpatice.
SAȘI
(regele Andrei al II-lea
acordă „Bula de aur” a
saşilor, numită şi
Andreanum , 1222)
Regii maghiari au
colonizat aici pe:
SECUI CAVALERII
(maghiarizaţi TEUTONI
până la sfârșitul (alungaţi în 1225
secolului al XII- de către armata
lea) regală)
Colonizarea saşilor şi secuilor în
Transilvania accentuează caracterul
multietnic al regiunii, dar românii
rămân majoritari și îşi continuă Cele trei autonomii ale
În regiunile mărginaşe
viaţa organizaţi în districte. privilegiaţilor (nobili maghiari,
supravieţuiesc autonomiile
Acestea erau conduse de juzi sau româneşti sub forma ţărilor Bârsei, saşii şi secuii) au devenit un factor
cnezi care aveau atribuţii Amlaşului, Făgăraşului, de coguvernare a voievodatului încă
administrative şi juridice, unde Maramureşului, cu importante de la sfârșitul secolului al XIII-lea.
juraţii proveniţi dintre cnezi şi funcţii de apărare a graniţelor. Saşii şi secuii erau organizaţi în
preoţi români cercetau şi dădeau scaune (unităţi administrativ-
În schimbul serviciilor militare şi a
sentinţele potrivit dreptului teritoriale autonome);
fidelităţii faţă de regatul maghiar,
românesc (jus valachicum).
acesta le recunoştea autonomia. Cele 7 scaune locuite de saşi şi două
Coroana maghiară a căutat fie să
limiteze, fie să anuleze această Tocmai din aceste autonomii districte au format „Universitatea
autonomie, ceea ce a stârnit reacţia româneşti tradiţia vrea să fi pornit saşilor”.
locală. iniţiativa întemeierii statelor Zonele centrale ale Transilvaniei
româneşti extracarpatice Moldova şi sunt cuprinse în structura
În acest context are loc revolta unor
Ţara Românească. instituţiilor regalităţii maghiare;
conducători locali ai românilor
precum Bogdan, voievodul
românilor maramureşeni şi Negru-
Vodă din Ţara Făgăraşului.
.
.
În 1224 saşii au
Oraşele beneficiat de
întemeiate privilegiul
de saşi acordat de De
De Atât secui cât (Sibiu, regele Andrei asemenea,
autonomie şi saşii aveau Braşov, al II-lea obţineau
proprie teritoriile Bistriţa) (Andreanum) dreptul de
beneficiau lor, erau prin care se folosi
şi cei aduşi organizare conduse de preciza că „pădurea
juridică, un consiliu teritoriul din românilor şi
de coroana
dregători format din zona Sibiului pecenegilor
maghiară: locali îşi juraţi şi nu putea fi ” împreună
alegeau coordonat înstrăinat prin cu aceştia.
preoţii; de primar; danii, iar dacă
cineva
intenţiona să
aibă o moşie,
saşii aveau
dreptul să
protesteze.
Spre sfârșitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al IV-lea,
voievozii Transilvaniei, Roland Borşa (1282,1284-1285, 1288-1293)
şi Ladislau Kan (1294-1319) îşi asumă prerogative sporite.
Roland Borşa, în numele unui „regnum Transilvanum”,
Stăpânirea pământului să se facă numai pe baza unui
autonom faţă de regatul maghiar convoacă la Deva, în act scris emis de rege, ceea ce exclude de la dreptul de
1288, prima Adunare Obştească (Congregaţia proprietate, deci din rândul feudalilor, pe cnezii
generală), la care participă nobili din cele 7 comitate, români ale căror drepturi se bazează pe „ius
clerul superior, orăşenii şi reprezentanţii ţărănimii valahicum”.
libere.
În 1437 măsura a fost desăvârşită când s-a
Ultima participare a elitei politice a românilor la o constituit UNIO TRIUM NATIONUM, o înţelegere
congregaţie a stărilor transilvane este amintită în anul între cele 3 naţiuni privilegiate (nobilimea
1355. maghiară, saşii şi secuii);
Instituţia stărilor privilegiate avea la bază criteriul
naţional: românii vor fi treptat excluşi din rândul
Începând cu secolul al XIV-lea voievodatul
naţiunilor politice, iar confesiunea lor considerată
neoficială. Transilvaniei este confruntat cu pericolul otoman.
Un rol major în oprirea temporară a pericolului
În 1366 regele Ludovic I de Anjou a desăvârşit
constituirea sistemului de guvernare a voievodatului, turcesc l-a jucat Iancu de Hunedoara, voievod al
sistem bazat pe recunoaşterea unei singure religii Transilvaniei (1441-1456) şi guvernator al Ungariei
oficiale, catolicismul. (1446-1453).
El condiţionează calitatea de nobil de apartenenţa la Complementară efortului său militar a fost strădania
catolicism, fapt ce duce la izolarea elementului de a spori gradul de autonomie al voievodatului
românesc şi la scoaterea în afara legii a ortodoxismului şi Transilvaniei faţă de Regatul Ungariei.
la excluderea elitelor româneşti de la conducerea Politica lui Iancu de Hunedoara faţă de turci va fi
statului. continuată de fiul său, regele Matia Corvinul al
Ungariei (1458-1490).
ȚARA ROMÂNEASCĂ
Voievodatul lui
Cnezatul lui Ioan între Seneslau , în Nord-
Olt și Jiu, lângă Dunare Vestul Munteniei în
stânga Oltului
Dintre toate aceste
formațiuni doar voievodatul
În iarna dintre 1284-1285, are loc o
Prima încercare de lui Seneslau era ,,liber” (și
nouă invazie mongolă în Regatul
unificare politică și vecin cu zona numită
Prima reședință a Țării Ungariei. Criza puternică se
ieșire de sub influența „Cumania” - spre Moldova),
agravează în Ungaria. Andrei al-
Românești reprezenta și celelalte fiind vasale
III-lea, ultimul rege ,,arpadian” maghiară se produce Ungariei. Aceste formaţiuni,
sediul unei comunități (1290-1301) încearcă redresarea în a doua jumătate a aflate sub autoritatea, măcar
catolice, alcătuită din situației, lichidând autonomia secolului al XIII-lea, în nominală, a regelui maghiar,
românilor din Făgăraș și
sași și unguri, etapă condițiile unei crize în aveau propriile forţe militare,
consolidând privilegiile nobililor
regatul maghiar. Între întrucât se specifica obligaţia
importantă a drumului maghiari. În acest context, Negru
1272-1275 Litovoi lor de a da ajutor armat
comercial care lega Vodă intră în conflict cu regele
ioaniţilor.
maghiar și trece Carpații, încearcă să iasă de sub
Transilvania cu Dunărea instalându-se la Câmpulung. suzeranitatea Diploma oferă informaţii şi
de Jos și Marea Neagră. Urmează întemeierea statului despre stratificarea socială,
maghiară. Regele care este întotdeauna legată
Oraşul Câmpulung, unde Țara Românească, prin unirea
formațiunilor prestatale maghiar Ladislau al de apariţia statului,
s-ar fi aşezat Negru Vodă, confirmat de alte izvoare istorice. IV-lea face o expediție consemnând diferenţele
devine prima capitală a Anihilarea autonomiei între 1277-1279, prilej dintre ţărani şi mai-marii
Făgărașului în 1291 de către regele cu care Litovoi este pământului (rustici, în
Ţării Româneşti şi Andrei al III-lea a coincis potrivit opoziţie cu majores terrae,
ucis, iar lupta e
necropolă domnească. tradiției istorice cu descălecatul continuată de fratele sugerează deja existenţa unor
lui Negru Vodă și instalarea sa la categorii privilegiate).
Câmpulung. său, Bărbat.
.
Întemeietorul statului medieval Ţara Românească este BASARAB I
(1310-1352), care unifică formaţiunile menţionate sub autoritatea sa pe la 1300.
După moartea lui Basarab I și până la Mircea cel Bătrân, Țara Românească a
cunoscut o perioadă de organizare a instituțiilor interne și de afirmare, ca stat cu
interese proprii, în politica externă.
Nicolae Alexandru (1352-1364) urmașul lui Basarab îşi ia titlul de „singur stăpânitor”
(smodârjeţ, autocrat) și continuă eforturile de organizare:
1359 înfințează Mitropolia Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, primul
mitropolit fiind Iachint, adus de la Vicina;
pe plan extern, a stabilit relații pașnice cu Ungaria, angajându-se în lupta contra
tatarilor.
Vladislav Vlaicu (1364-1376) se recunoaşte din nou vasal al regelui Ungariei:
trece cu pricepere peste conflictele cu Ungaria (motivul-stăpânirea Vidinului de
către voievodul român);
respinge primul atac turcesc asupraȚării Românești;
bate prima monedă din Țara Românească
organizează biserica ortodoxă, în 1370, întemeind mitropolia Olteniei, cu sediul
la Severin;
Radu I (1377-1384) și Dan I (1384-1386) continuă eforturile de organizare politică.
Așadar, timp de peste trei decenii, urmașii lui Basarab I organizează Țara
Românească și duc o politică externă curajoasă, în condițiile apropierii
otomanilor de Dunăre.
MOLDOVA
Din secolul al XIII-lea, teritoriul Moldovei se afla Acest teritoriu se afla sub suzeranitatea regelui
sub dominaţia tătarilor. Prin Moldova trecea şi Ungariei, ceea ce a creat nemulţumirea locuitorilor
importantul drum comercial care lega zone din din zonă. Voievodul român, din Maramureș, trece
Europa Centrală (Polonia) şi Marea Neagră, ceea ce a munții cu ,,ceata de oșteni”și preia stăpânirea
favorizat în mare măsură unificarea economică a ,,marcii' de apărare, cu centrul la Baia.
acestui spaţiu. ,,Descălecatul lui Dragoș” reprezintă, asadar,
Într-un act papal din 1227, care se referă la prima acțiune de creare a statului Moldova.
răspândirea catolicismului și creștinarea în rit catolic ,,Nucleul” respectiv este condus de urmașii lui
a cumanilor (episcopia de la Civitas Milcoviae), Dragoș, Sas și Balc până în 1359, când are loc
menționează, ca și actul din 1234, pe românii care ,,descalecatul lui Bogdan”. Balc este înlăturat cu
refuza să treacă la catolicism. Ei își păstrează religia ajutorul localnicilor, iar evenimentul este consemnat
creștin-ortodoxă și structurile politice-statale de cronicarul Ioan de Târnave.
tradiționale, luptând, pentru a-și apăra drepturile, Întemeietorul statului Moldova (al doilea
împotriva tătarilor. descălecat) este Bogdan I, care în jurul anului 1360
În 1332 în cadrul unui document al cancelariei a venit din Maramureş ridicându-se împotriva
papale se menţionau „puternicii acelor locuri” care politicii lui Ludovic I de Anjou de restrângere a
confiscaseră bunurile episcopiei Cumaniei. Unirea dreptului românilor şi trecând în Moldova, a pus
acestor formaţiuni a fost favorizată de lupta bazele statului medieval moldovean.
regalităţii maghiare pentru înlăturarea dominaţiei ,,Descălecatul lui Bogdan” a însemnat înlăturarea
tătare şi de succesele lui Basarab. La 1347 regele autorității maghiare din acest teritoriu și
ungar Ludovic I de Anjou a organizat o marcă de proclamarea Moldovei ca stat independent. În 1364-
apărare în Nordul Moldovei (Moldova Mică), 1365, regele maghiar Ludovic I recunoaște
condusă de voievodul Dragoş din Maramureş, independența noului stat românesc-Moldova.
considerat primul „descălecat”.
.
VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!
PROFESOR COORDONATOR:
Prof. Grd. I ION STĂNEL
STUDENT :
NECULAI FLORENTINA-NICOLETA (PĂUN)