Metodologii de analiză

a corupției
MASTER INTEGRITATE PUBLICĂ ŞI POLITICI ANTICORUPŢIE
AN I, SEM. I
Metodologii de analiză a corupției
CURS
1. Fenomenologia corupţiei: concept şi
abordări inter şi transdisciplinare
Fenomenologia corupţiei
Opacitate + Monopol

Corupţie

Abuzul puterii încredinţate pentru beneficii private

Fenomenologia corupţiei
Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003:
◦ Art. 5: (1) Fiecare stat parte elaborează şi aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale
sistemului său juridic, politici de prevenire a corupţiei eficiente şi coordonate care favorizează participarea
societăţii şi care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice şi bunurile publice, de
integritate, transparenţă şi responsabilitate.
◦ Art. 8: (1) Pentru a lupta împotriva corupţiei, fiecare stat parte încurajează în mod special integritatea, cinstea şi
răspunderea agenţilor publici, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic.  (2) În particular,
fiecare stat parte se străduieşte să aplice, în cadrul propriilor sisteme instituţionale şi juridice, coduri sau norme
de conduită pentru exercitarea corectă, onorabilă şi corespunzătoare a funcţiilor publice.
◦ Art. 11: (1) Ţinând seama de independenţa magistraţilor şi de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupţiei,
fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida
integritatea lor şi pentru a preveni posibilităţile de a-i corupe, fără a le prejudicia independenţa. Aceste măsuri
pot cuprinde reguli privind comportamentul lor. (2) Măsuri în acelaşi sens, ca şi cele luate în aplicarea
paragrafului 1 al prezentului articol, pot fi instituite şi aplicate în cadrul serviciilor de urmărire penală în statele
părţi în care acestea formează un corp distinct, dar care se bucură de o independenţă asemănătoare celei a
judecătorilor.
Fenomenologia corupţiei
Definiții de dicționar:
◦ Cuvântul „corupţie” provine din latinescul corrumpere care înseamnă a rupe, a distruge. Evident, printr-un act
de corupţie se distruge/încalcă legea, îndatoririle, normele morale.
◦ În general, definiţiile disponibile în dicţionare nu insistă pe aspectul juridic al corupţiei. În DEX, definiţia
corupţiei are o dimensiune socio-morală, căci ea reprezintă „abatere de la moralitate, de la cinste, de la
datorie; desfrânare, depravare”
◦ Dicţionarul Merriam Webster, defineşte corupţia drept „încălcare a integrităţii, virtuţii, a unui principiu moral
dat; incitare la faptă prejudiciabilă prin utilizarea unor mijloace incorecte sau ilegale (precum mita)”
◦ Le Petit Robert reduce definiţia corupţiei la mită: „Corupţia este utilizarea de mijloace reprobabile (bacşiş,
ungere, şpagă) pentru a determina pe cineva să acţioneze împotriva îndatoririlor sale, a conştiinţei”
◦ Dicţionarul Black's Law oferă o definiţie juridică mai largă a corupţiei şi apropiată de sensul pe care îl vom
adopta noi pentru aceasta: „fapta comisă cu intenţie prin care se acordă orice fel de avantaj în contradicţie cu
atribuţiile oficiale şi cu drepturile altora; utilizarea, de către un angajat sau funcţionar, a poziţiei sau funcţiei în
scopul de a realiza un folos pentru sine sau pentru altă persoană, în detrimentul drepturilor altor persoane”
Fenomenologia corupţiei
Definiții propuse de organizații internaționale globale (I):
◦ „Programului Global împotriva corupţiei” (1999) – ONU: „esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit
în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul
privat”
◦ Strategia „Fighting Corruption to Improve Governance” (1998), Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (PNUD): abuzul
de putere publică, funcţie sau autoritate pentru beneficiu privat –  prin mită, şantaj, trafic de influenţă, speed money sau
delapidare.
◦ Convenţia ONU împotriva corupţiei (2003): Convenţia obligă statele membre să prevadă ca infracţiuni:
◦ luarea şi darea de mită,
◦ traficul de influenţă,
◦ abuzul de funcţie,
◦ îmbogăţirea ilicită (inclusiv din sectorul privat),
◦ spălarea produsului infracţiunii,
◦ tăinuirea,
◦ obstrucţionarea bunei funcţionări a justiţiei.
◦ Convenţia mai obligă la incriminarea faptelor de corupţie comise de persoanele juridice, precum şi a faptelor de participaţie şi pregătire ori tentativă a unor
asemenea infracţiuni.
Fenomenologia corupţiei
Definiții propuse de organizații internaționale globale (II):
◦ Transparency International: corupţia este folosirea abuzivă a puterii încredinţate, pentru
obţinerea de beneficii personale
◦ Banca Mondială: corupţia este întrebuinţarea ilegală a resurselor publice în scopul unui câştig
personal
◦ Fondul Monetar Internaţional: corupţia este abuzul de putere publică sau încredere pentru
beneficiu privat
◦ INTERPOL defineşte corupţia ca fiind „îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de către indivizi
sau organizaţii publice sau private, prin încălcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu”
◦ „Codul de Conduită a Oficialilor ce Aplică Legea” (1979) – ONU: definiţia corupţiei, dată de legile
naţionale, trebuie să cuprindă comiterea sau omisiunea îndeplinirii unui act ce ţine de îndatoririle
lor sau e în legătură cu acestea, ca răspuns la oferirea de mită, promisiuni, stimulente materiale
cerute sau acceptate, ori îndeplinirea necorespunzătoare a acestora (comentariu, art. 7 pct. b).
Fenomenologia corupţiei
Definiții propuse de organizații europene (Consiliul Europei):
◦ Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei – Rezoluţia 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta anticorupţie:
corupţia este definită ca utilizarea şi abuzul de putere publică în interes privat
◦ Grupul Multidisciplinar privind Corupţia înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat
provizoriu următoarea definiţie: corupţia cuprinde comisioanele oculte şi orice alte comportamente care implică persoane
învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de
angajat privat, de agent independent sau din orice altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite de orice 
natură, pentru ele însele sau pentru alţii" (pct.27 din Raportul explicativ al Convenţiei civile privind corupţia)
◦ „Convenţia civilă privind corupţia”: prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta,
direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care
afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului
necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit (art.2)
◦ „Convenţia penală privind corupţia”: definește modalităţile de săvârşire: corupţia activă a agenţilor publici, corupţia
pasivă a agenţilor publici (inclusiv necesitatea incriminării acestor fapte dacă ele se referă la o persoană care exercită
funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar
de la grefa unei asemenea curţi), traficul de influenţă.
Fenomenologia corupţiei
Definiții propuse de organizații europene (Uniunea Europeană):
◦ Uniunea Europeană, în Comunicarea finală (2003) 317 a Comisiei către Consiliul European,
Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensivă a
UE împotriva corupţiei, adoptă definiţia corupţiei folosită de Programul Global al Naţiunilor
Unite împotriva corupţiei: „abuzul de putere pentru câştig privat”.
◦ Convenţia privind Lupta împotriva corupţiei implicând oficiali ai Comunităţilor Europene sau
oficiali ai statelor membre ale UE (1997) defineşte corupţia pasivă şi corupţia activă a
oficialilor

Tendința la nivel internaționale în ultimul deceniu: includerea abuzul de putere pentru

beneficii personale din mediul privat în definiția corupției
Fenomenologia corupţiei
Reglementări române:
◦ Strategia Naţională Anticorupţie: defineşte actele de corupţie ca fiind acele demersuri care lezează
distribuţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri
(reluarea definiției Transparencu International, cu includerea abuzul de putere pentru beneficii
personale din mediul privat în definiția corupției)
◦ În legile care reglementează statutul profesiilor juridice găsim o menţiune în acest sens doar în Legea nr.
360/2002 privind statutul poliţistului, care în art.2 statuează: „Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată
în interes personal”.
◦ Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie: utilizarea
funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite, pentru sine sau pentru altul.
◦ Infracțiuni de corupție reglementate în Codul Penal (art. 289-292)
Fenomenologia corupţiei
Luarea de mită (art. 289 Cod Penal)
Art. 289. - (1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde
ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie
publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2),
constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui
act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Fenomenologia corupţiei
Darea de mită (art. 290 Cod Penal)
Art. 290. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art.
289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin
orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au
fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Fenomenologia corupţiei
Traficul de influență (art. 291 Cod Penal)
Art. 291. - (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct
sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina
pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act
ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Fenomenologia corupţiei
Cumpărarea de influență (art. 292 Cod Penal)
Art. 292. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori
să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar
acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după
denunţul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Fenomenologia corupţiei
Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie
◦ Această lege operează cu patru categorii de infracţiuni:
◦ infracţiuni de corupţie (în afara infracţiunilor din Codul Penal, intră în această categorie
cumpărarea de influenţă şi mituirea unui funcţionar străin sau al unei organizaţii publice
internaţionale),
◦ infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie,
◦ infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie,
◦ infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.
Fenomenologia corupţiei
Ce NU este corupţie:
◦ Bacşişul. În cazul anumitor profesii liberale, în particular cele prin care se prestează servicii direct clienţilor (taximetrişti, ospătari, frizeri etc.) s-a încetăţenit o
cutumă: clienţii plătesc un surplus pentru serviciile prestate, în semn de mulţumire faţă de calitatea serviciului. Deşi practicienii în cauză pot abuza de această
cutumă favorabilă, ea nu constituie corupţie.
◦ Abuzul administrativ. Situaţia în care un funcţionar public, oficial sau demnitar abuzează de funcţia deţinută împotriva intereselor unei persoane fără ca fapta
sa să aibă drept mobil obţinerea de beneficii personale nu constituie corupţie, ci abuz contra intereselor persoanei. Numai abuzurile având ca mobil
satisfacerea unor interese personale constituie fapte de corupţie. Sancţiunea legală pentru o faptă de corupţie este penală (închisoarea) şi atrage pierderea
unor drepturi civile, iar pentru abuz administrativ sancţiunea legală este administrativă (avertisment, diminuarea salariului, suspendarea din funcţie etc.).
◦ Neglijenţa. Situaţia în care un funcţionar public, oficial sau demnitar neglijează sarcinile de serviciu, prejudiciind o persoană, fără ca fapta acestuia să aibă
drept mobil obţinerea de beneficii personale nu constituie corupţie, ci neglijenţă sau incapacitate administrativă. Numai acele acte de neglijenţă care au ca
mobil satisfacerea unor interese private constituie fapte de corupţie. Şi în cazul neglijenţei, sancţiunea legală este administrativă.
◦ Eroarea în actul de justiţie. Dacă un act de natură jurisdicţională al unui procuror sau judecător este greşit sau ilegal, eroarea judiciară poate fi îndreptată prin
intermediul căilor de atac. Eroare nu poate fi considerată un act de corupţie decât dacă soluţia eronată a fost motivată de obţinerea de beneficii personale de
către magistratul în cauză. Exercitarea funcţiei cu rea-credinţă, dacă fapta nu constituie infracţiune, constituie în cazul magistraţilor abatere disciplinară (art.99
lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor).
◦ Incompetenţa. Situaţia în care funcţionari publici, oficiali sau demnitari ocupă poziţii pentru care sunt subcalificaţi şi nu îşi pot aduce la îndeplinire obligaţiile -
adică sarcinile conform cerinţelor de competenţă şi profesionalism - reprezintă rezultatul incompetenţei şi nu rezultatul unei fapte de corupţie. Eşecul de a
îndeplini sarcinile din cauza incompetenţei nu constituie faptă de corupţie (ca rezultat al unui interes ascuns) sau abuz (ca rezultat al relei voinţe). Sancţiunea
legală pentru o faptă de corupţie este penală, iar pentru incompetenţă este administrativă.
◦ Conflictul de interese. Nu orice conflict de interese este urmarea unor acte de corupţie: în timp ce corupţia presupune o acţiune, conflictul de interese este o
situaţie în care se pune problema doar potenţială a comiterii unei fapte ilegale.
2. Tipologia corupției
Tipologia corupţiei = modalități diferite
de studiu/analiză pentru fiecare tip
În funcție de modalitățile de săvârșire:
◦ CORUPȚIE ACTIVĂ
◦ CORUPȚIE PASIVĂ

În funcție de amploarea fenomenului:

◦ CORUPȚIE SISTEMICĂ
◦ CORUPȚIE MARE
◦ CORUPȚIE MICĂ

În funcție de sectorul de activitate:

◦ CORUPȚIA ÎN SISTEMUL PUBLIC
◦ CORUPȚIA ÎN SISTEMUL PRIVAT
◦ CORUPȚIA ÎN RELAȚIA DINTRE PUBLIC ȘI PRIVAT (cel mai adesea)
Tipologia corupţiei = modalități diferite
de studiu/analiză pentru fiecare tip
În funcție de domeniul de activitate:
◦ Corupție în administrația publică centrală
◦ Corupție în administrația publică locală
◦ Corupție politică
◦ Corupție în administrația fiscală
◦ Corupție în administrația vamală
◦ Corupție în poliție
◦ Corupție în justiție
◦ Corupție în domeniul utilităților publice
◦ Corupție în serviciile publice medicale/sanitare
◦ Corupție în serviciile publice de educație
◦ Corupție în achiziții publice
◦ Corupție în administrarea findurilor nerambursabile
◦ Corupție în construcția de infrastrucutră
◦ Corupția în sectorul energetic
◦ Fraudele comerciale și de concurență ce pot fi asimilate cu corupția
◦ etc.
Tipologia corupţiei = modalități diferite
de studiu/analiză pentru fiecare tip
Una dintre cele mai populare clasificări ale corupției este realizată în dependență de modalitatea de dezvoltare a
fenomenului în diverse regiuni geografice sau grupuri de state. Corupția este generată de schimburile de bogăție și
putere, de forța sau slăbiciunea instituțiilor statului și ale societății civile. Diferențele privind ponderea acestor factori,
susține M. Johnston (M.Johnston, Corupţia şi formele sale. Bogăţie, putere şi democraţie /Traducere de Silvia Chirilă. Iaşi:
Polirom, 2007), duc la apariția apatru tipuri de corupție, numite sindroame, la care se pot subsuma circa 100 de state:
◦ Corupţia de tip piaţăde influenţă, caracteristică SUA, democraţiilor onsolidate din Occident, Japoniei, Canadei etc. În acest tip de
corupție politicienii joacă rolul unor intermediari, „închiriind” relaţiile în schimbul unor contribuţii, care pot fi legale sau nu, pentru
facilitarea comerțului internațional;
◦ Corupţia de tip cartel de elite, care se manifestă cel mai bine în statele postcomuniste din Europa Centrală, Coreea de Sud, Chile
etc. În aceste state politica şi pieţele se bazează pe o concurenţă în creștere, iar reţelele de elită sunt folosite ca stimulente în
schimbul unor favoruri sau suporturi financiare ilegale;
◦ Corupţia de tip oligarhi şi clanuri, întâlnită mai des în Federaţia Rusă, exic, Filipine. Această forma de corupţie consta într-o luptă
dezordonată, uneori violentă, între elitele aflate în competiţie care urmăresc să-şi folosească resursele personale, în vederea
dobândirii atât a bogăţiei, cât şi a puterii;
◦ Corupţia de tip „moguli” oficiali, proprie Chinei, unor ţări din Orientul Mijlociu, precum şi unor state din Africa. În această ultimă
categorie de state, instituţiile sunt foarte slabe, politica rămâne nedemocratică ori se află într-un proces de deschidere lentă, însă
economia este în curs de liberalizare. Atât posibilităţile de îmbogăţire, cât şi noile riscuri care îi ameninţă pe cei deja îmbogăţiţi sunt
numeroase, dar puterea politică este personală şi se abuzează de ea
3. Analiza diagnostic
Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de
sistem şi analiza de impact
Sistemul Național de Integritate (SNI)
◦ înglobează instituţiile şi sectoarele cheie, publice şi private ale societăţii, privite sub aspectul funcţionării
lor
◦ funcţionarea optimă a SNI contribuie la combaterea corupţiei şi, implicit, la o mai bună guvernanţă la
nivelul tuturor sferelor societăţii
◦
Sistemul National de Integritate se bazează pe o serie de piloni funcționali;
◦
Funcții esențiale pentru statul de drept si democratic;
◦
Perspectivă holista: nu doar una dintre funcții trebuie sa genereze integritatea întregii societăți, ci toate
aceste funcții sunt importante pentru funcționarea sistemului
Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de
sistem şi analiza de impact
SNI evaluează
principalii actori şi
instituţii din
România din
perspectiva:

pentru a surprinde
contribuţia lor în materie
de integritate la nivelul
societăţii
Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de
sistem şi analiza de impact
Pilonii SNI  Avocatul Poporului
 Agenții Anti-Corupție (ANI, DNA, DGA)
 Legislativ
 Executiv  Partide Politice
 Media
 Judiciar
 Sector Public  Societate Civilă
 Sector Privat
 Instituții de aplicare a legii: Poliția
 Organisme de Management Electoral
 Curtea de Conturi
Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de
sistem şi analiza de impact
Capacitate Guvernare Rol

Legislaţie Legislaţie Legislaţie

Practică Practică Practică

Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de
sistem şi analiza de impact
Capacitate

Resurse

Capacitate

Independenţă
Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de sistem
şi analiza de impact
Guvernare internă (a pilonilor SNI)

Mecanisme de
Transparenţă Responsabilitate
integritate
Analiza diagnostic a corupţiei: analiza de
sistem şi analiza de impact
4. Analiza percepției corupției
Percepţia corupţiei
Indicele de percepție al corupție (Transpanecy International)
Un indice (176 țări/teritorii în 2017)
agregat global (până la 12 surse de date diferite)
captând percepţiile (experți/oameni de afaceri)
asupra corupţiei (abuzul de putere pentru câștig personal)
în sectorul public (funcționari și instituții publice)
Indicele de Percepție a Corupției (IPC) a fost înființat în anul 1995 ca un indicator compozit utilizat pentru a măsura percepția corupției în
sectorul public din diferite țări din întreaga lume. În ultimii 20 de ani, atât sursele utilizate pentru elaborarea Indexului cât și metodologia au
fost ajustate și rafinate. Cel mai recent proces de revizuire a avut loc în 2012, în același an fiind aduse unele schimbări importante în
metodologia IPC. Metoda folosită până în 2012 pentru a agrega diferite surse de date a fost simplificată, incluzând acum doar datele pe un
singur an de la fiecare sursă de date. În mod vital, această metodă ne permite să comparăm punctajele obținute de la un an la altul, ceea ce nu
a fost posibil din punct de vedere metodologic înainte de 2012.
Percepţia corupţiei
Percepția corupției
Selectarea surselor de date pentru Indicele de percepție al corupție (IPC)
IPC se bazează pe o serie de surse disponibile care captează percepții asupra corupției. Fiecare sursă este evaluată în raport cu
criteriile enumerate mai jos. Fiecare instituție care oferă date a fost contactată pentru a verifica metodologia utilizată pentru
generarea punctajelor și pentru a obține permisiunea de a publica punctajele rescalate din fiecare sursă, alături de punctajul
compozit al Indexului.
◦ A) Colectarea de date și metodologie de încredere provenite de la o instituție credibilă: Fiecare sursă trebuie provine de la o instituție de
specialiate care îşi documentează în mod clar metodele de colectare a datelor. Aceste metode trebuie să fie sigure din punct de vedere al
metodologiei.
◦ B) Datele au în vedere corupția din sectorul public: Întrebarea sau analiza se referă la percepția asupra nivelului de corupție în mod explicit în
sectorul public. Întrebarea se poate referi la un "tip" definit de corupție (de exemplu, corupție mică) și, după caz, la eficacitatea măsurilor de
prevenire a corupției, informațiile obținute putând fi folosite pentru stabilirea nivelului de corupție perceput la nivel național.
◦ C) Varietate cantitativă: Scalele utilizate de către sursele de date trebuie să permită suficientă diferenţiere în date (cel puţin o scală de la zero la
patru) cu privire la nivelele de corupţie percepute în cadrul fiecărei ţări, astfel încât datele să poată fi rescalate pe scala de la 0 la 100 a IPC.
◦ D) Comparabilitate între ţări: Din moment ce IPC clasează ţarile în comparaţie una cu cealaltă, şi datele direct de la sursă trebuie să fie
comparabile între ţări şi nu specifice fiecărei ţări. Sursa trebuie să măsoare acelaşi lucru în fiecare ţară căreia îi acordă un punctaj, utilizând
aceeaşi scală.
◦ E) Set de date multianual: Pentru a putea compara punctajul unei ţări şi Indicele în general de la un an la altul, sunt excluse sursele care captează
percepţiile asupra corupţiei doar într-un singur moment în timp şi nu sunt proiectate să fie repetate în timp.
Percepția corupției
Standardizarea surselor de date pentru Indicele de percepție al corupție (IPC)
◦ Ulterior selectării fiecare sursă este standardizată pentru a fi compatibilă cu alte surse disponibile, pentru aderarea la scala IPC.
◦ Standardizarea convertește toate sursele de date la o scală de la 0 la 100 în care 0 = cel mai înalt nivel de corupție perceput și
100 = cel mai scăzut nivel al corupției percepute
◦ Orice sursă care este scalată astfel încât punctajele mici să reprezinte un nivel scăzut de corupție trebuie să fie mai întâi
inversată. Acest lucru se face prin înmulțirea fiecărui punctaj din setul de date cu -1.
◦ Fiecare punctaj este apoi standardizat (la un punctaj z), prin scăderea mediei datelor și împărțirea la abaterea standard. Acest
lucru duce la un set de date centrat în jurul valorii 0 și cu o abatere standard de 1.
◦ Pentru ca aceste punctaje z să fie comparabile între seturile de date, trebuie să definim media și parametrii de abaterestandard
ca parametri la nivel global. Prin urmare, acolo unde un set de date acoperă o gamă limitată de țări, atribuim punctaje pentru
toate țările care lipsesc din respectivul set de date.
◦ Valorile lipsă pentru țările lipsă din fiecare sunt atribuitecu ajutorul pachetului de programe statistice STATA și, mai specific,
comanda de input a programului.
◦ În mod critic, punctajele z sunt calculate folosind parametri de medie și de abatere standard de la punctajele introduse în 2012.
Regula este stabilită astfel pentru ca 2012 să fie efectiv anul de referință pentru datele de calcul, iar punctajele rescalate să
poată fi comparabile de la un an la altul.
Percepția corupției
Agregarea datelor rescalate pentru Indicele de percepție al corupție (IPC)
◦ Punctajul IPC al fiecărei țări se calculează ca o medie simplă a tuturor punctajelor rescalate disponibile
pentru acea țară (de menționat că noi nu utilizăm ăm niciuna dintre valorile introduse ca punctaj pentru
IPC agregat). Unei țări i se va acorda un punctaj doar în cazul în care există cel puțin trei surse de date
disponibile din care să se calculeze această medie.

Raportarea unei măsuri de incertitudine pentru Indicele de percepție al corupție

(IPC)
◦ Punctajul IPC va fi raportat alături de o marjă standard de eroare și de o marjă de încredere de 90%, care
reflectă variația în valorile datelor sursă care alcătuiesc punctajul IPC.
◦ Marjă standard de eroare se calculează ca abaterea standard a datelor sursă rescalate, împărțit la rădăcina
pătrată a numărului de surse. Folosind această eroare standard se poate calcula intervalul de încredere de
90%, presupunând o distribuție normală.
Percepția corupției
Surse de date pentru Indicele de percepție al corupție (IPC)
1. African Development Bank Governance Ratings 2015
2. Bertelsmann Foundation Sustainable Governance Indicators 2016
3. Bertelsmann Foundation Transformation Index 2016
4. Economist Intelligence Unit Country Risk Ratings 2016
5. Freedom House Nations in Transit 2016
6. Global Insight Country Risk Ratings 2015
7. IMD World Competitiveness Yearbook 2016
8. Political and Economic Risk Consultancy Asian Intelligence 2016
9. Political Risk Services International Country Risk Guide 2016
10. World Bank - Country Policy and Institutional Assessment 2015
11. World Economic Forum Executive Opinion Survey (EOS) 2016
12. World Justice Project Rule of Law Index 2016
13. Varieties of Democracy (VDEM) Project 20
Percepția corupției
Barometrul Global al Corupției (Transpanecy International)
◦ Barometrul Global al Corupţiei este un sondaj de opinie ce masoară percepţia publicului larg asupra
corupţiei şi experienţele oamenilor legate de acest fenomen. Barometrul colectează opiniile publicului
asupra celor mai corupte elemente ale sectorului public, asupra acelor aspecte ale vieţii (viaţa de famile,
mediul de afaceri sau cel politic) cel mai afectate de coruptie, precum şi asupra acţiunilor întreprinse de
guverne pentru a lupta împotriva corupţiei
◦ Pentru fiecare ţară inclusă în cercetare a fost ales un eşantion reprezentativ pentru publicul larg.
Respondenţii sunt bărbaţi şi femei cu vârste de peste 15 ani. Unele eşantioane sunt nationale, altele
urbane; cercetătorii au avut grijă ca toate eşantioanele să corespundă caracteristicilor populaţiilor
naţionale şi mondiale.
◦ Sondarea opiniei publice este realizată de către Gallup International pentru Transparency International,
ca parte a studiului “Voice of the People”. Includerea sau excluderea unei tari din Barometru depind in
principiu de Gallup International si reţeaua sa de asociaţi, însă, în unele cazuri, sondajele de ţară au fost
realizate de către filiale naţionale ale TI sau alte organizaţii.
Percepția corupției
Barometrul Global al Corupției
◦ Barometrul Global al Corupției este cel mai amplu sondaj de opinie publică la nivel mondial cu privire la punctele
de vedere și experiențele legate de corupție. Pentru Barometrul Global al Corupției 2016, a noua ediție, initial sunt
lansate rezultatele într-o serie de rapoarte regionale. Pentru acest raport privind Europa și Asia Centrală, rezultatele
se bazează pe răspunsurile a 58,238 de persoane din 42 de țări / teritorii.
◦ Barometrul Global al Corupției solicită opiniile cetățenilor cu privire la corupție în țara lor în general, și în instituțiile
în care problema corupției este cea mai severă, in particular. Acesta prevede, de asemenea, o măsurarea
experienței oamenilor cu privire la darea de mită în ultimul an, în peste opt tipuri de servicii publice diferite.
◦ Sondajul întreabă oamenii despre cât de bine sau rău cred ei că guvernul lor a contribuit la combaterea corupției.
Barometrul Global al Corupției 2016 include, de asemenea, o serie de întrebări noi. Un set de indicatori întreabă
respondenții dacă au raportat un incident de corupție și ce s-a întâmplat după ce l-au raportat.
◦ Totodată, Barometrul înregistrează și bariere existente în calea raportării corupției în fiecare țară.
◦ Alt modul din sondaj urmărește detalii cu privire la disponibilitatea cetățenilor de a se implica în lupta împotriva
corupției.
Percepția
corupției
Barometrul Global
al Corupției
2016
Percepția corupției
Indicele Platitorilor de Mită (Transpanecy International)
◦ Este un clasament a 30 de ţări exportatoare în funcţie de dipoziţia firmelor lor de a da mită în afara graniţelor
naţionale. Sondajul urmăreşte folosirea mitei de către companiile al căror cartier general se află într-una din cele 30
de ţări mari exportatoare ale (în termeni regionali sau globali). Se bazează pe două întrebări adresate unor persoane
cu poziţii executive din companii, care sunt chestionaţi cu privire la practicile firmelor străine din ţara lor.
◦ Pentru a evalua oferta de mită, directorilor de companii le sunt adresate urmatoarele intrebari:
◦ → “Din lista de ţări de mai jos, va rugăm să selectaţi acele naţionalităţi ale companiilor straine care au afaceri în cea mai mare măsură în ţara dvs”.
◦ → “După experienţa dvs, în ce măsură firmele din ţările selectate fac plăţi neoficiale sau dau mită?” In functie de raspunsurile primite, ţările au fost
clasificare pe o scala de 10 puncte (de la 1=mita este comună, la o 10=mita nu are loc). O medie a fost calculată pentru fiecare ţară în funcţie de
numărul de evaluări oferite de respondenţi, cu excepţia evaluărilor privind propria ţară. Ţările sunt clasate în funcţie de punctajele medii obţinute
pentru fiecare ţară.
◦ Indicele utilizează cercetarea Executive Opinion Survey (EOS) realizată de institutele partenere ale Forumului
Economic Mondial. Forumul Economic Mondial este reponsabil pentru coordonarea cercetării şi controlul calităţii
datelor, însă se bizuie pe o reţea de institute care realizează cercetarea la nivel local. Parneterii Forumului includ
departamente economice ale universităţilor naţionale, centre independente de cercetare şi-sau organizaţii de
afaceri.
5. Analiza vulnerabilităților, riscurilor
și cauzelor corupției
Tipologii de vulnerabilităţi la corupţie
În funcție de domeniul de activitate:
◦ achiziţiile publice,
◦ licenţieri,
◦ autorizări,
◦ certificări,
◦ acţiunea grupurilor nelegitime de interese,
◦ divulgarea şi utilizarea neautorizată a informaţiilor privilegiate
◦ etc.
Tipologii de vulnerabilităţi la corupţie
◦ Vulnerabilitatea este definită de Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca fiind „însușirea de a fi
vulnerabil”, adică de a avea părți slabe, defectuoase, criticabile.
◦ Conform definiției consacrate în sistemul instituțional românesc, vulnerabilitate/cauză a corupției
reprezintă „slăbiciune în sistemul de reglementare ori control al activităților specifice, care ar putea fi
exploatată, stând la baza și putând declanșa săvârșirea unei fapte de corupție.
◦ Spre deosebire de amenințare, care este potențială, vulnerabilitatea/cauza există permanent în cadrul
activității unei structuri.”
◦ Conform Ordinului nr. 400/2015 al prim-ministrului pentru aprobarea Codului controlului
intern/managerial al entităţilor publice, riscul este definit ca o problemă (situație, eveniment etc.) care
nu a apărut încă, dar care poate apărea în viitor, caz în care obținerea rezultatelor prealabil fixate este
amenințată sau potențată. În prima situație, riscul reprezintă o amenințare, iar în cea de-a doua, riscul
reprezintă o oportunitate. Riscul reprezintă incertitudinea în obținerea rezultatelor dorite și trebuie
privit ca o combinație între probabilitate și impact.
Grilă de analiză a vulnerabilităților la
corupție (sudiu de caz: ANAF)
Metodologii de analiză a corupției
SEMINAR
6. Noțiuni cheie privind medodele de
cercetare în științele sociale
Tipuri de definiţii
Ostensivă
Nominală (gen proxim+diferenţa specifică)
Definiţia operaţională: obiectul este definit prin proprietăţi exprimate prin
indicatori măsurabili şi observabili empiric; transformarea conceptului în
variabilă; exemple
Discuţie: concept = construcţie TEORETICĂ; variabila = definită prin
indicatori EMPIRICI
Avantajele şi riscurile definiţiilor operaţionale; de la obiectivitate şi
neutralitate la subiectivsm şi relativism
Etapele analizei conceptuale
1. Construirea spaţiului de atribute (Coleman, Lazarsfeld): inventarul semnificaţiilor
(proprietăţilor, caracteristicilor) obiectului
2. Dimensiunile conceptului: considerarea fiecărei semnificaţii majore a conceptului ca
dimensiune a acestuia
3. Indicatorii: fiecare dimensiune se detaliază în variabile de referinţă (denumite
indicatori sau itemi); indicator = semn exterior, observabil şi măsurabil care se află în
relaţie de corespondenţă cu indicatul (obiectul)
4. Scalarea: pentru fiecare indicator (item) se construieşte o scară cu mai multe trepte
pentru a măsura variaţia lui
Exemple definiții operaționale
Alienare psihosocială;
Status social;
Dezvoltare (Lipset);
Democraţie;
Cultură civică (Almond&Verba);
Birocraţie (Weber);
Capital social (Putnam)
Atitudinea fata de reforma (Sandu)
Scalele
Scop: fundamentul măsurării (cuantificării) în ştiinţele sociale
Definitie: distribuirea unui spaţiu de atribute pentru o anumită populaţie
(grup de obiecte de studiu); împărţirea populaţiei în categorii
Exemplu: construiti scale prin distribuirea următoarelor atribute pentru
populaţia SPR 2 : gen ; inteligenţă ; adaptare ; alienare ; status social; ce
categorii rezultă?
 Tipuri de scale
1. Nominale : diferenţiere simplă a atributelor (ex: genul)
2. Ordinale: diferitele valori (parametrii) ale atributelor se pot ordona
pe o listă (continuum) – ex: nivel de educaţie; clasele sociale
3. Cardinale: permit compararea diferenţelor dintre valorile
atributelor: nivel de şcolaritate
4. Scale de interval: subspecie a scalelor cardinale în care intervalele
dintre valorile atributelor sunt egale (ex: nr. de clase absolvite;
satisfacţia faţă de viaţă) ); avantaj: redefinirea variabilelor prin
adunarea sau scăderea intervalelor (exemple)
Discuții
Variabile continui/discrete
Număr par/impar de trepte? (avantaje/dezavantaje)
Transformați o scala cu 5 trepte intr-una cu 3 trepte
„Câtă încredere aveţi în succesul politicilor anticorupție?
1. deloc
2. foarte puţină
3. puţină
4. multă
5. foarte multă”
Consistenţa scalei
Toţi itemii scalei măsoară acelaşi lucru (adică, variaţia variabilei); exemplu “asa nu!”
Importanţa pretestării (etalonării) scalei pe grupuri mici
Exemplu: comportamente de combatere a corupției (pasive/active)
Scalele de atitudine
Definitia: un continuum pe care putem ordona indivizii in functie de raspunsurile lor la o baterie de intrebari (de ce nu o singura intrebare?)

Variatia raspunsurilor e determinata de variatia atitudinilor

Atitudine/ opinie (probabilitate)

Elementele atitudinii – care e mai greu de identificat?

◦ Continut: obiectul la care se refera
◦ Valenta: favorabila (+); nefavorabila (-); neutra (0)
◦ Intensitatea

Forme si notari diferite:

- acord/dezacord (2 trepte: 0/1) fata de itemii scalei sau scale cu mai multe trepte ce nuanteaza gradul de acord (exemple)
- Itemi care variaza in acelasi sens sau itemi care variaza in sensuri diferite (exemple)
- Itemi care au valori egale sau al caror scor variaza (exemple)
TEHNICI DE MASURARE A
ATITUDINILOR (I)
1. Autonotarea: respondentii
incercuiesc varianta de raspuns
1 Maghiarii trebuie sa aiba 5
corespunzatoare atitudinii lor dreptul la autoguvernare
(exemplu?)
2. Scala Likert: chestionar - intrebari 2 Drept la universitate de stat in 4
inchise (acord/dezacord) ordonate limba materna
in functie de intensitatea mai
mare/mai scazuta a atitudinii
3 Drept de a-si infiinta propriul 3
Ex: toleranta fata de drepturile partid
minoritatilor etnice: sunteti de
acord cu urmatoarele afirmatii?
4 Trebuie interzise partidele 2
Aplicati scala colegilor si calculati gradul
lor de toleranta etnice
Cum a fost stabilita scorul ce masoara 5 Trebuie desfiintat 1
intensitatea fiecarui item?
invatamantul in limba
Care e intervalul de variatie a scalei? maghiara
TEHNICI DE MASURARE A
ATITUDINILOR (II)
3. Scala Bogardus masoara distanta sociala intre grupuri etnice, rasiale,
clase sociale, ocupatii, vârste;
Ex: români/maghiari; maghiari/români; români/romi; etc.
Dimensiuni:
◦ Geografica
◦ Profesionala
◦ Familiala
“Luand in considerare primul dvs. impuls acceptati cu usurinta
ca un rom sa fie (Da/Nu):
◦ Cetatean al tarii 2. locuitor al orasului meu 3. al cartierului
meu; vecin de bloc, de palier…4. coleg de munca 5. prieten
6. membru al familiei dvs.
Alte tehnici de scalare: Thurstone, Guttman, Lazarsfeld (analiza
structurilor latente)- a se vedea readerul
7. Sondaje, anchete sociologice și
chestioanre
 OPINIA PUBLICA
 Definitie
 Formare
 Importanta pentru politic
 Stratificarea opiniei publice
 Publicuri si mase
(G.Ghebrea, Introducere in sociologia politica, pp.96-108)
SONDAJE SI ANCHETE
 Definitie
 Diferente
 Obiective: aflarea cunostintelor, atitudinilor,
motivatiei, valorilor si comportamentelor
publicului in raport cu subiectul respectiv
 Cand alegem metoda sondajului de opinie?
 Meritele si limitele sondajului de opinie
 Bourdieu :”opinia publica nu exista”
 Care sunt principalele surse de erori si distorsiuni
in masurarea opiniei publice si cum le putem
contracara?
CLASIFICAREA
SONDAJELOR
CRITERII:
Domeniu

Unitatea de esantionare
Metoda de aplicare (postal, telefonic, autocompletare, fata in fata,
internet)
ALTELE:
Studiul panel
Omnibus
 CHESTIONARUL
 DEFINITIE
 SCHEMA DE INTERPRETARE (obiective, ipoteze, variabile, scale, baza de date, ce
prelucrari; indicii agregati)
 SRUCTURA: introducere (prezentare, incalzire, garantii), cuprins (grupat pe teme),
incheiere (multumiri, identificare)
 CALITATILE INTREBARILOR:
- focalizare,
- scurtime,
- claritate,
- neutralitate,
- factualitate,
- specificitate
 IMPORTANTA ANCHETEI PILOT (pretestarea chestionarului)
ERORI in formularea intrebarilor
◦ Abuz de neologisme
◦ Aroganta
◦ Dubla negatie
◦ Termeni ambigui
◦ Argou
◦ Jargon
◦ Şi/sau
◦ Spirala tacerii (dezirabilitate sociala, presiunea conformismului)
◦ Acceptare/ respingere fata de operator/institut
◦ Tendinta spre da/nu sau spre zona neutra
◦ Atractia raspunsului pozitiv
◦ Reactia de prestigiu
◦ Halo
◦ Efectul de lista (contracarare: cartonas “show-card”)
◦ Push polls (contracarare)?
Forma si ordinea
intrebarilor
 Inchise
 Deschise
 Semideschise
 Filtre
 De trecere de la o sectiune la alta a chestionarului
 De control
 Parte/intreg (Pâlnia si pâlnia inversată)
 Parte/parte
 Consistenta/contrast
EȘANTIONAREA  TERMENI
CHEIE
ESANTIONAREA: construirea esantionului; se foloseste doar pentru metodele
cantitative sau si calitative? (exemple)
ESANTION: o selectie din populatia ce constituie universul cercetarii
UNIVERSUL CERCETARII(populatia studiata): totalitatea populatiei avuta in
vedere ca sursa posibila de informatii, conform obiectivelor cercetarii (exemple)
UNITATEA DE ESANTIONARE (unitatea statistica): unitatea din care este compus
universul cercetarii (exemple)
BAZA DE ESANTIONARE: lista unitatilor statistice(exemple)
REPREZENTATIVITATE: toate unitatile statistice au sanse egale de a fi selectate
DIMENSIUNEA ESANTIONULUI
Desi de obicei doar ea se da publicitatii, eroarea de esantionare reprezinta doar
o parte din eroarea totala a sondajului (total survey error). Alte surse de eroare?
Care e eroarea maxima admisa si de ce?
Relatia dintre eroarea de esantionare si marimea esantionului
Marimea populatiei studiate
e=pxq/n
e=eroarea standard
n=dimensiunea esantionului
p= procentajul unui subesantion
q=restul esantionului
p+q=100
Exemplu*:36% (din totalul de 1000 de persoane care alcatuiesc esantionul
nostru) au ochii albastri
N=populatia studiata
Care va fi eroarea de esantionare si ce inseamna aceasta?
*YULE & KENDALL : Introducere in teoria statisticii, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1969.
 METODE DE ESANTIONARE
PROBABILISTA
(exemplu: populatia peste
18 ani dintr-un oras este de
10 000 locuitori; cat va fi
pasul statistic pentru un
esantion de 5oo
respondenti?)
PE COTE
1. Procurarea listei unitatilor statistice
2. Numerotarea unitatilor statistice de pe lista (1…n)
3. Selectia aleatoare (pas statistic; tragere la sorti; aplicarea
seriilor de numere aleatoare din tabelele matematice sau
generate de computer)
4. Se selecteaza esantion+rezerva: DE CE?
1. Procurarea structurii reale a populatiei. De unde?
2. Construirea esantionului ca un model redus al populatiei, prin
transformarea [cum?] ponderilor procentuale ale grupurilor de
populatie in numar de respondenti
3. Posibile criterii de structurare pe grupuri?
4. Alegerea respondentilor din fiecare grup (categorie, clasa) in
aceeasi proportie ca pentru ansamblul populatiei
SCHEMA STANDARD DE ESANTIONARE PENTRU
POPULATIA ROMANIEI
Esantion national multistadial multistratificat (prima oara, dupa
1990)
2 criterii de stratificare:
◦ Tip de localitate: U/R
◦ Zona geografica (aria culturala)
• Matricea: tabel cu N tipuri de localitati si M zone geografice
• Strat=subgrup de populatie omogena din punctul de vedere al unei variabile
considerate
◦ Numar total de straturi (casute)=NxM
Etape pentru eșantionare:
1. Listarea ariilor culturale
2. Gruparea judetelor pe arii culturale
3. Fixarea tipurilor de localitati
4. Listarea localitatilor pe tipuri pentru fiecare arie culturala
5. Calcularea numarului de straturi si a dimensiunii fiecaruia (numar persoane in fiecare strat)
6. Construirea matricei
7. Aplicarea metodei de esantionare pe cote pentru calcularea numarului de chestionare ce trebuie aplicate in
fiecare strat : in functie de dimensiunea proiectata a esantionului nostru, calculam proportional subesantioane
pentru fiecare strat;
8. Ajustarea selectiei straturilor mici in functie de ratiuni practice (timp, resurse); efecte asupra reprezentativitatii
9. Selectia (aleatoare) a localitatilor din fiecare strat in care vom aplica chestionarele
10. Alocarea numarului de chestionare ce trebuie aplicate in fiecare din localitatile selectate (in principiu, pe cote)
11. Selectia aleatoare a persoanelor care vor fi intervievate in fiecare din localitatile selectate
12. Planul de esantionare pentru fiecare operator (cate chestionare, unde, cum selecteaza respondentii)
8. Mirogrupuri și studiul lor/bazat pe
grupuri
TEORII SI METODE DE STUDIERE A
MICROGRUPURILOR
TEORII METODE SI TEHNICI
Behaviorismul Interviul de grup clasic
(comportamentalismul) Interviul focus-group
Interactionismul simbolic Tehnica grupului nominal
Abordarea dramaturgica Observatia
Teoria facilitarii sociale Sociometria
Teoria depersonalizarii Experimentul
Norma de grup Analiza de discurs
Teoria alegerii rationale Brainstorming
Teoria jocurilor Delphi
INTERVIUL DE GRUP FOCALIZAT (FOCUS-GROUP
INTERVIEW)
De este mai folosit decat interviul de grup clasic?
Detalii tehnice legate de durata, loc de desfasurare, cadru, ambianta,
tratatii, recompensare
Tabla (sau flipchart), foi si pixuri; de ce?
La sfarsitul interviului, participantii completeaza chestionare privind
datele lor de identificare (socio-demografice). De ce si care ar fi
aceste date?
ESANTIONUL
Persoane capabile sa verbalizeze, care au opinii/atitudini, care nu refuza comunicarea
si interactiunea
Minim liceul sau o scoala medie (exceptii?)
Minim 4 grupuri pt a atinge punctul de saturatie
Compozitia grupurilor decisa de intrebarile si ipotezele cercetarii
In general grupuri omogene, structurate pe anumite criterii – care?
Dispersia geografica
Sa nu se cunoasca intre ei
Sa nu il cunoasca pe moderator
RECRUTAREA
Dimensiunea unui grup?
De ce se recruteaza un numar dublu de persoane fata de necesar?
Baze de esantionare
Chestionarul de recrutare – ce filtre utilizam?
Reamintire periodica
9. Studiul de caz
 UNITATI
Studiu de caz DE
ANALIZA

O
ORGANI COMUNI EVENI POLITICA
INDIVID GRUP
ZATIE TATE MENT GUVERNA
MENTALA
OBIECTIV:
CONSTRUIREA UNEI IMAGINI DE ANSAMBLU A OBIECTULUI STUDIAT:
◦ Explorare
◦ Descriere
◦ Explicatie
◦ Evaluare: puncte critice/aspecte pozitive

•CUM SI DE CE SE ALEGE UN CAZ?

CULEGEREA DATELOR
OBSERVATIA
INTERVIURI
ANALIZA DOCUMENTARA
SONDAJE DE OPINIE
ANALIZE DE PRESA
FOLOSIREA NUMELOR PROPRII
ANALIZA DATELOR
Pe baza datelor culese se construieste BAZA DE DATE a studiului de caz
EXAMINAREA DATELOR
CLASIFICAREA LOR
TABELIZARE
SINTETIZAREA REZULTATELOR
RAPORTAREA REZULTATELOR LA OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETARII
UTILITATEA STUDIULUI DE CAZ
AVANTAJE
DEZAVANTAJE
STUDIUL DE CAZ SI MONOGRAFIA
KING,KEOHANE & VERBA despre studiul de caz
CERCETARI CLASICE BAZATE PE STUDIUL DE CAZ
ASPECTE INVESTIGATE IN STUDIUL DE CAZ AL UNEI
ORGANIZATII/COMUNITATI: ce metode folositi pentru elucidarea
fiecarui aspect?
Istoric
Mediul fizic
Resurse
Documente normative si juridice
Structura interna (formala/informala)
Structura socio-demografica
Relatii cu mediul exterior si alte organizatii
Cultura organizationala
Structura de autoritate
Comunicarea
Practici si activitati specifice
Tendinte (SWOT)
10. Analiza de conținut
IDEI FUNDAMENTALE
1. CUANTIFICAREA – transformarea perceptiei subiective a continutului comunicarii in date
cantitative
2. INTERPRETAREA rezultatelor cantitative
Etapele unei cercetari bazate pe analiza
de continut (I):
1. Cadrul teoretic si metodologic(definirea problemei cercetarii,
ipoteze, concepte…)
2. Esantion: selectia documentelor reprezentative pentru
obiectivele cercetarii
3. Procurarea documentelor disponibile referitoare la tema
cercetarii
4. Selectia aleatoare a unui mic subesantion (5-10%) din aceste
documente – de ce?
Etapele unei cercetari bazate pe analiza
de continut (II):
5. Alegerea unitatilor de analiza (itemilor)
◦ Limbaj verbal (scris, oral) – cuvantul (exemple); cuvinte-cheie; cuvinte simbol
◦ Teme (inlantuiri de cuvinte exprimand aceeasi idee)
◦ Personaje
◦ Limbaj nonverbal; exemple
6. Construirea listei de categorii (sistemului categorial)
◦ Categorie: nume comun pentru obiecte similare
◦ Gasirea factorilor de structurarea a continutului divers si multiform
◦ Lista de categorii se bazeaza pe indicatorii obtinuti prin definirea operationala a conceptelor
cuprins ein ipoteze, reprezentand scale nominale si ordinale
◦ O alta modalitate: gruparea itemilor analizati in functie de asemanari si parti comune
Etapele unei cercetari bazate pe analiza
de continut (III):
7. Numerotarea categoriilor (fiecare categorie primeste un cod numeric)
8. Parcurgerea efectiva a documentelor din esantion
9. Codificarea continutului comunicarii: fiecare item intalnit primeste codul categoriei celei
mai potrivite in care il incadram
Etapele unei cercetari bazate pe analiza
de continut (IV):
10. Numarare/cuantificare
◦ Cati itemi in fiecare categorie?
◦ Transformarea cifrelor absolute in ponderi procentuale
◦ Ierarhii in functie de frecventa itemilor (de la cel mai frecvent la cel mai rar)
◦ Comparatii intre cazurile studiate: asemanari/deosebiri (de ex., intre TVR Si Antena 3; intre
“Evenimentul Zilei” si “Adevarul” etc.)
◦ Clasificari, tipologii, modele
11. Interpretarea rezultatelor: semnificatia asemanarilor/deosebirilor? Identificarea si
exemplificarea regulilor generale. Identificarea si exemplificarea exceptiilor
12. Concluzii
EXEMPLU DE FACTORI DE
STRUCTURARE (BERELSON)
CE se spune? (domenii de referinta; de ex., in analiza mass-media:
economic, social, politic, cultural…)
CUM se spune? (atitudini: pozitive/negative/neutre;
aprobare/dezaprobare etc.)
DE CE se spune asa? (valori: puternic/slab; moral/imoral;
optimist/pesimist; piata/etatism; libertate/control
Evaluare
Avantaje
Dezavantaje
Domenii de aplicare:
◦ Codificarea intrebarilor deschise din chestionare
◦ Analiza transcrierilor interviurilor
◦ Analiza inregistrarilor observatiei si experimentului
◦ Analiza documentelor (exemple?)
◦ Monitorizarea mass-media
◦ Analiza de discurs
Analiza de discurs
Comunicarea politica nu e un proces pasiv emitator-receptor ci o interactiune, un schimb discursiv intre
actoriisociali si politici
Discursul nu este continutul comunicarii ci modul de organizare a acestui continut
De la modele lingvistice si semiotice la modele sociologice si psihologice
Michel Foucault: discursul politic ca act intemeietor, care structureaza haosul generand cosmosul; identifica
si contracareaza perturbarea ordinii
Erving Goffman: discursul politic ca piesa de teatru:scenariul, scena, rolurile, regia, decorul, costumele,
actorii, distributia rolurilor (inamici, victime, suporteri, protagonisti), jocul efectiv (rugaminti, intimidare,
autopromovare subtila, exemplificari)
Elementele principale ale analizei de discurs (Camelia Beciu): coduri de enuntare a continutului, rolurile
discursive, identitatea politica, publicul-tinta
Balanta ritualizare/contextualizare
11. Observația
CLASIFICARE
1. OBSERVATIA STRUCTURATA
Inregistrarea datelor repartizate pe categorii de codificare,potrivit unui protocol de observatie,
cercetatorul nefiind implicat in interactiune ci numai in aceasta activitate de culegere,
prelucrare si interpretare a datelor

2. OBSERVATIA COPARTICIPANTA (PARTICIPATIVA)

Implicarea totala sau partiala a cercetatorului in situatia sociala studiata

3. OBSERVATIA NEDISTORSIONATA
Inregistrarea cu instrumente audio-video; sistemul de categorii este aplicat ulterior (post factum)
APLICATII
Dinamica grupurilor (schema de interactiune Bales)
Sociometrie (Moreno: reteaua microsociala; testul sociometric; sociograma)
Studiul organizatiilor (E. Goffman, Asylums)
Leadership (taxonomia liderilor – K. Lewin, V. Vroom; eficienta liderilor – F. Fiedler)
Comunicare
Cultura organizationala
Devianţa (W. Whyte, Street corner society; economia ilegala, politia, politica)
Comunitaţi (Scoala monografica de la Bucuresti – Dimitrie Gusti)
Comportamente colective (mulţimi, mase)
Mobilizari politice (mitinguri, marsuri, campanii)
Pedagogie
Antropologie (ceremonii, ritualuri, sarbatori)
 Protocolul de observaţie

La ce tip de observatie il folosim?

OBIECTIV: sa adune informatii relevante pentru tema cercetarii; sa raspunda la intrebarile cercetarii; sa testeze ipotezele cercetarii
Ex: ipoteza: “cu cât liderul este mai democratic, cu atât participarea membrilor grupului la discutii este mai activa
Ce vom observa? Cum vom proceda?
[definitia operationala a termenilor ipotezei]
CONTINUT: sistem de categorii
categorie=nume comun dat unui tip specific de comportamente similare
majoritatea protocoalelor e centrata pe comportamente verbale
Identificarea fenomenelor observabile care definesc o categorie
Neglijarea fenomenelor care nu intra in categoriile fixate
Importanta pretestarii protocolului de observatie - de ce?
Implementare
ESANTIONARE
◦ Selectia evenimentelor observate
◦ Selectia timpului observarii
◦ Ex: selectia organizatiilor; selectia liderilor (ce criterii?); selectia zilelor si a orelor cand vom face observatii

INSTRUIREA OBSERVATORILOR
◦ Cunoasterea fundamentelor teoretice
◦ Exercitii de observatie nestructurata (?)
◦ Exercitii de sistematizare a observatiilor nesistematice
◦ Aplicarea protocolului de observatie pe o situatie artificiala (?)

OBSERVATIA PROPRIU-ZISA: clasificarea si ordonarea comportamentelor observate, de cate ori au loc, in

categoriile protocolului de observatie;
BIBLIOGRAFIE
 Bibliografie curs
JOHNSTON M., Corupţia şi formele sale. Bogăţie, putere şi democraţie /Traducere de Silvia Chirilă. Iaşi: Polirom, 2007
MAC MAHON, Lucinda. EU Anti-Corruption Policy and 10 Principles for Candidate Countries; Conference on Anti-Corruption, Ankara, Turkey, 2005;
NICOLAE, Radu. Corupția și politicile anticorupție, Iași: Polirom, 2010;
United Nations Development Programme, „Corruption and Good Governance”, New York, 1997;
OECD, Recommendation of theCouncil for Further CombatingBribery of Foreign PublicOfficials in International Business Transactions, 2009: http://
www.oecd.org/daf/anti-bribery/44176910.pdf;
Codul Penal
Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
GRECO, Agreement establishing The Group of States Against Corruption – GRECO - ,Strasbourg, 1999:
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/documents/1999/Greco%281999%291_EN.pdf ;
OECD, Convention on Combating Bribery of Foreign Public Officials in International Business Transactions, 1997: http://www.oecd.org/daf/anti-bribery/ConvCombatBribery_ENG.pdf ;
OECD, Recommendation of theCouncil for Further CombatingBribery of Foreign PublicOfficials in International Business Transactions, 2009:
http://www.oecd.org/daf/anti-bribery/44176910.pdf ;
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE COUNCIL on the modalities of European Union participation in the Council of Europe Group of States against Corruption (GRECO), COM(2011)
307: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/pdf/1_act_part1_v715_en.pdf ;
UNODC, United Nations Convention Against Corruption, New York, 2004: http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Publications/Convention/08-50026_E.pdf ;
UNDOC, Mechanism for the Review of Implementation of the United Nations Convention against Corruption—Basic Documents, New York, 2011:
http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Publications/ReviewMechanism-BasicDocuments/Mechanism_for_the_Review_of_Implementation_-_Basic_Documents_-_ E.pdf
Bibliografie seminar
ACKERMAN, Susan Rose. Corruption and Government – Causes, Consequences, and Reform, Cambridge, 1999;
Corruption Perceptions Index 2016. Transparency International http://www.transparency.org/cpi2016/results
DOIG, Allan; THEOBALD, Robin. Corruption and Democratisation, London, 2003;
DORINCA, Ioan. BANCIU, Dan. RĂDULESCU, Sorin M. Corupţia in România. Realitate şi percepţie socială, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2005;
HUBERTS, Leo. ANECHIARICO, Frank . SIX, Frédérique.Local integrity systems: world cities fighting corruption and safeguarding integrity.
Den Haag: BJu Legal Publishers, 2008;
Strategia Națională Anticorupție 2012-2015.
Transparency International România. Integritatea în mediul de afaceri. Modele de bune practice europene.
Transparency International România, Integritatea în mediul de afaceri din România. Cercetare asupra mecanismelor de instituționalizare a
eticii în companii, 2011, București.
Transparency International România, Campioni ai integrității, Linii directoare de conduită pentru o companie lider, 2013, București.