USMN”Nicolae Testemitanu”

Catedra de Neurologie Nr1

Tema:
CEREBELUL

Modulul de Neurologie , anul IV

medicină
sau creierul mic (latină cerebellum) este o porțiune a sistemului
nervos central. Face parte din rombencefal.
-Masa nervoasă-150g:1/10
din greutatea creierului
Cerebelul are o formă ovoidă şi este alcătuit dintr-o porţiune mediană numită vermis şi
două porţiuni laterale numite emisfere cerebeloase.
Feţele cerebelului sunt brăzdate de două feluri de şanţuri:
(a) profunde, acestea despart cerebelul în lobi (anterior, posterior şi floculonodular) şi
lobuli;
(b) superficiale care separă între ele lamelele (foliile).
Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi:
(a) inferiori (unesc cerebelul cu bulbul),
(b) mijlocii (leagă cerebelul de punte) şi
(c) superiori (unesc cerebelul cu
mezencefalul).
Împreună cu trunchiul cerebral,
cerebelul delimitează ventriculul al IV-lea.
Filogenetic
cerebelul este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la
amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om).

Aceste parti sunt considerate lobi:

arhicerebelul este lobul floculonodular,
paleocerebelul este lobul anterior,
neocerebelul este lobul posterior.
Partile cerebelului
A). Mezencefal
B). Protuberanta (pons, punte)
C). Bulb (Medula oblongata)
D). Coloana vertebrala
E). Sistem ventricular
F). Arbor vitae(„pomul vietii”)
G). Tonsila cerebelara
H). Lobul anterior al cerebelului
I). Lobul posterior (neocerebel)
 STRUCTURA CEREBELULUI

- substanţa cenusie la suprafaţă =>scoarta cerebeloasă ; ▪

in interior => 4 perechi de nuclei.
- substanţa albă are fibre
* de asociatie - scurte ce leagă intre ele teritorii ale aceleiasi emisfere.
- conexează nucleii intracerebeloşi cu scoarţa cerebeloasă
* comisurale- între emisfere
* de proiecţie - leagă cerebelul de alte organe nervoase, prin pedunculii (coliculii)
cerebeloşi.
- substanţa albă din interior trimite prelungiri la scoarţa cerebeloasă care apar în
secţiune ca rămurelele unui arbore, motiv pentru care este numită şi arborele vieţii.
CITOARHITECTONICA CEREBELULUI

Scoarţa cerebeloasă-3 straturi:

• stratul molecular:
-celule cu coşuleţ Lugano
-celule stellate
• stratul mijlociu
-celule Purkinje
• stratul granular
 -celule Golgi
 -numeroase fibre
Nucleii cerebelosi:
-în emisferele cerebeloase -nucleii 
-dinţat
-globos
-emboliform
-în vermis (centrul) -nuclei
-fastigiali(ai acoperişului)
Prin fibrele aferente si eferente cerebelul:
- este conectat in serie pe principalele căi ascendente si descendente , .
- primeşte aferenţe, in special ale sensibilitatii proprioceptive
- trimite fibre ce intră in constitutia fasciculelor extrapiramidale
- influenţează activitatea motoneuronilor spinali.
 Prin cele 3 perechi de pedunculi superiori, mijlocii şi inferiori cerebelul asigură
legătura cu structurile trunchiului cerebral, sistemul extrapiramidal, cortexul cerebral
şi măduva spinării.

Caile Aferente
1. Fasciculul spinocerebelos dorsal Flechsig
2. Fasciculul spinocerebelos ventral Gowers
3. Fibrele inconstiente arcuate
4. Fibrele olivocerebeloase
5. Fibrele vestibulocerebeloase
6. Fibrele reticulocerebeloase
7. Tractul frontopontocerebelos si
occipitotemporopontocerebelos

Aduc informaţii ce permit controlul mişcării şi al tonusului muscular

 Caile Eferente
1. Tractul dentorubrospinal-fibrele provenite din nucleele proprii, prin PCS se indreapta spre
nucleul rosu pe partea opusa, formand incrutesarea Werneking.
2. Tractul dentorubrotalamocortical- fibrele pleaca de la nucleul dintat prin PC spre thalamus, se
feniseaza in scoarta motorie (ariile 4,6)
3. Tractul cerebeloreticular
4. Tractul cerebelocaudat – conexiuni cu ganglionii subcorticali, cu sistemul extrapyramidal.
5. Tractul cerebeloolivospinal
6. Tractul cerebelocerebelos
7. Fibrele cerebelovestibulare
Functiile cerebelului
- imitarea miscării;
- miscările complexe;
- corectia miscărilor;

• este o verigă importantă a feed-back-ului chinestezico-motor, contribuind la tonusul

muscular, pozitia corpului, contractia si relaxarea adecvată a muschilor implicati în miscare;
• asigură precizia miscărilor voluntare (apucarea si manipularea adecvată a obiectelor)
• modulator de impulsuri ale sensibilitătii; proprioceptive vestibulare si tactile
• reglarea functiilor vegetative ale organismului
Partea anterioara a cerebelului – paleocerebelul si archicerebelul – controleaza
muschii antigravitationali.
Partea posterioară a cerebelului – neocerebelul – actionează ca o frână pentru
miscările voluntare, mai ales
cele ale mâniei.
Simptamatologia generala

Sindromul cerebelos se prezintă sub formă de tulburări de staţiune şi mers, pierdere de echilibru şi
lipsa de coordonare a mişcărilor de tonus în direcţia unei hipotonii.
1. Tulburări de mers - Bolnavul nu poate pastra linia dreapta in timpul mersului : mers ebrios,
nesigur, în zigzag; membrele inferioare sunt depărtate unul de altul, oscilaţii ale trunchiului,
balansări ale membrelor superioare, paşi foarte mari, ce nu-l slujesc pe bolnav atunci când se
întoarce sau când se opreşte brusc.
2. Tulburări de echilibru - astazia (semnul Romberg) se manifestă printr-o instabilitate anormală a
axului corpului: bolnavul în picioare nu se poate menţine imobil, ci oscilează (titubcază). Pentru a-
şi menţine poziţia verticală trebuie să-şi lărgească suprafaţa de sprijin. Având leziunile de vermis
anterior, bolnavul cade înainte, iar cu leziunile de vermis posterior cade înapoi. Leziunile de
emisferă cerebeloasă stimulează căderea spre partea bolnavă. Astazia poate să se manifeste nu
numai în staţiunea verticală, ci şi în poziţia şezândă (oscilaţii ale trunchiului şi ale capului)
3. Asinergia cerebeloasă - Bolnavul nu poate face două mişcări deodată; flexia
trunchiului şi fixarea călcâielor pe pat. Se poate evedentia prin proba pe spate.
4. Tremorul intentional- apare la initierea miscarilor active si la sfirsitul lor, se poate
evedentia prin Proba indice – nas.

5. Hipermetria- se poate evedentia prin Proba Marionetelor; Schider; liniilir paralele;

scrisul cerebelos;
6. Dizartria cerebeloasă- Vorbirea devine sacadată, explozivă, având unele silabe prelungite.
7. Nistagmusul- se manifestă prin oscilaţii ritmice ale globilor oculari în privirea laterală sau
cea verticală.
8. Modifecari de vorbire- vorbirea devine sacadata,scandata, expansiva datorita tulburarilor
de coordonare ce intereseaza musculature fonatorie.
9. Tulburările de tonus se manifestă prin hipotonie pentru toţi muşchii regiunii corporale
corespunzătoare. Hipotonia se pune în evidenţă prin amplitudinea exagerată a mişcărilor
pasive.
Proba rezistenţei lui Holmes-Stewart
Proba pendularismului rotulian
Multumesc pentru atentie !