MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

IPÎ „INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ”

DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE SECURITATE ȘI DREPT
SPECIALITATEA DREPT 

LUCRU INDIVIDUAL
LA DISCPLINA: Drept execuțional penal și activitatea de
probațiune
TEMA : Resocializarea condamnaților în Marea Britanie

A realizat: Cozma Elena

Anul III, gr.18.D.F.3.3
A verificat: Cebotari Stanislav
 Introducere
Scopul executării pedepsei privative de libertate este protejarea societății și resocializarea condamnaților, care încurajează după
executarea pedepsei adoptarea unui stil de viață conform normelor general acceptate. Resocializarea trebuie realizată prin educație,
instruire, activități de muncă utile, activități de petrecere a timpului liber. Sistemul de executare a pedepselor trebuie să asigure, în
funcție de posibilități, o trecere fără obstacole de la regimul de detenție spre libertate.

Resocializarea deținuților reprezintă un segment al executării pedepselor care necesită o atenție sporită. Efortul comun al deținuților,
al angajaților din penitenciare, al societății etc. poate oferi la finalul detenției persoane resocializate care se vor reintegra cu ușurință în
societate.

Angajații trebuie să facă tot posibilul pentru resocializarea celor care sunt în custodia statului, iar pentru aceasta e nevoie de calificare
și dezvoltare de competențe. Indispensabile pentru resocializarea deținutului sunt menținerea legăturilor cu lumea de dincolo de zidurile
penitenciarului: familia, prietenii, ONG-urile etc.

Reintegrarea socială a condamnaţilor poate fi considerată cea mai complexă componentă, deoarece de reuşita acesteia depinde statutul
social al persoanei reîntoarse în societate.În cadrul programului de resocializare trebuie să se ţină cont de fiecare individ în parte, de
profilul psihologic al său. În cadrul penitenciarelor sunt deţinute diferite persoane din punct de vedere al vârstei, al capacităţilor
intelectuale, specificul personalităţii ş.a. şi în aşa caz necesităţile lor în vederea reintegrării sociale tot sunt diferite. Astfel cunoaşterea cît
mai exactă a profilului personalităţii condamnaților ne va permite organizarea unui program individualizat de reeducare, recuperare şi
reîncadrare socială a fiecărei persoane.
Resocializarea condamnaților în
Marea Britanie
 În Marea Britanie administraţiile penitenciare fac
parte din structura organizatorică a Ministerului de
Interne şi poartă denumirea de Serviciul Penitenciar al
Maiestăţii sale din Anglia şi Ţara Galilor.
Sistemul penitenciar al Marii Britanii constă din
închisori regionale şi locale. Această divizare permite de
a avea o reţea mare de instituţii penitenciare pentru
deţinerea diferitor categorii de infractori.
Aici sunt organizate 11 birouri zonale care sunt nişte
autorităţi intermediare între administraţiile centrale şi
instituţiile penitenciare.
Fiecare din cele peste 130 de aşezăminte penitenciare
din Marea Britanie are în componenţă o echipă de
probaţiune. Cele mai multe din acestea îşi au sediul
chiar în interiorul penitenciarului.
Sarcinile lor sunt variate, de la colaborarea cu
personalul penitenciarului în aplicarea unor programe
până la desfăşurarea unor activităţi orientate spre
bunăstarea deţinuţilor.
 În primele ore de detenţie în penitenciar persoana
primeşte „Pachetul informativ al deţinutului”, care constă
din 15 broşuri separate, conţinând extrase din regulile
penitenciare şi comentarii concrete la ele.
În afară de aceasta, o atenţie deosebită se acordă
nomenclatorului asistenţei sociale care se dau deţinuţilor.
Astfel, deţinuţilor le sînt distribuite următoarele broşuri:
 „Organizaţii utile”,
 „Condiţiile de vizitare a penitenciarului”,
 „Petiţii şi propuneri”,
 „Protecţia socială şi plata indemnizaţiei la liberare”,
 „Femeile deţinute”, „Delincvenţii minori”,
 „Vizitele, corespondenţa, şi apelurile telefonice”,
 „Disciplina în penitenciar”,
 „Serviciul asigurării sociale” etc.
Măsurile de adaptare a tratamentului la nevoile
delincventului sunt fixate de administraţia închisorii, în
cadrul regulamentelor penitenciare.
Regimul actual de executare a pedepsei cu închisoarea urmăreşte trei obiective:

1) separarea deţinuţilor arestaţi preventiv de cei condamnaţi definitiv, a bărbaţilor de femei şi a tinerilor de
adulţi;
2) prevenirea pericolului de influenţare reciprocă prin separarea deţinuţilor adulţi în două categorii: din
prima categorie fac parte, de regulă, infractorii primari (denumită „clasa Star”, din a doua categorie fac
parte ceilalţi infractori (denumiţi „clasa ordinară”);
3) să se uşureze readaptarea deţinuţilor, prin împărţirea condamnaţilor adulţi în diferite categorii, pentru a-i
supune unor forme diferenţiate de pază şi de tratament.

Tratamentul cuprinde numeroase aspecte ale vieţii în închisoare, în special atitudinea faţă de deţinuţi a
personalului închisorii. Înfăţişarea deţinuţilor are o mare importanţă pentru personalitatea deţinutului şi s-au
obţinut multe realizări în acest domeniu. Astfel, au fost create noi tipuri de îmbrăcăminte, s-a permis
bărbaţilor să se radă în fiecare zi şi femeilor să folosească produse cosmetice, s-a suprimat tunsul uniform şi
alte asemenea măsuri.
Programele legate de abilităţile cognitive urmăresc înţelegerea
motivelor care au dus la comiterea infracţiunilor. De
asemenea, sunt programe specifice destinate consumatorilor
de droguri şi celor care au comis infracţiuni sexuale. O atenţie
deosebită se acordă educaţiei fizice, pentru aceasta sunt
implicate persoane special pregătite, care activează sub
controlul organizatorului muncii de educaţie fizică, iar în cea
mai mare parte a închisorilor există săli de gimnastică bine
utilate.
Scopul tratamentului care se aplică deţinuţilor este acela de
a-i determina să ducă, după liberare, o viaţă onestă şi utilă şi
de a-i face apţi ca să trăiască o asemenea viaţă.
Programul de pregătire este foarte vast, începând de la cursuri speciale pentru analfabeţi şi înapoiaţi, până la
facilităţi acordate pentru pregătirea examenelor de universitate şi obţinerea de diplome. Accentul este pus mai
puţin pe învăţământul academic decât pe educaţia socială, discuţiile în grup, cultura muzicală, cursurile de artă,
lectură, prezentarea pieselor de teatru şi alte activităţi de acest gen, care ocupă un loc important.
Conferinţele şi concertele nu sunt o noutate, dar fiecare închisoare are aparatajul de proiecţie cinematografică şi
au fost luate măsuri care să permită vizionarea regulată de filme educative şi recreative.
În Marea Britanie, pe lângă structurile sociale de stat, este dezvoltată pe larg reţeaua de structuri obşteşti
neguvernamentale.
Conform „Actului cu privire la închisori” din 1952, membrii „Consiliului vizitatorilor” au dreptul „în orice
timp să intre în închisori şi... să obţină un acces liber către orice încăpere şi orice deţinut”. „Vizitatorului” îi
este oferită o legătură cu chei de care are şi personalul, fiind împuternicit să intre în închisoare în orice
perioadă de zi sau noapte fără preaviz, să intre în toate încăperile fără însoţirea reprezentanţilor personalului şi
să comunice cu deţinuţii nefiind limitaţi în timp. Spre comparaţie, în Republica Moldova asociaţiile obşteşti pot
vizita penitenciarele doar respectând procedurile prescrise, cu permisiunea specială a administraţiei
penitenciare sau a instanței de judecată.
 În Marea Britanie sa deschis o închisoar de lux, care a costat circa 250 milioane de euro.
„Oamenii sunt luati din familiile si din casele lor – aceasta este pedeapsa. Cat timp sunt aici e treaba noastra sa le dam
toate sansele sa devina mai buni, mai educati, cu oportunitati mai bune de angajare, sa devina oameni de care
comunitatea sa fie mandra”, explica directorul inchisorii.
In inchisoarea HMP Berwyn, din Wrexham, pot fi cazati 2.100 de detinuti.
Camerele de aici nu seamana cu niste celule, iar drepturile de care se bucura deținuții nu amintesc deloc de regimul
de detentie.
 Ei locuiesc in camere cu doua paturi, între care se afla un birou, pe care stau asezate un laptop si un telefon. E drept
ca laptopul nu are internet, însă tot poate fi folosit pentru alte activitati, de exemplu studiul. Au dreptul o dată pe
săptămînă să ia legătura cu familia printr-un la un apel telefonic și doar cu anumite numere care sunt verificate.
Fiecare camera (asa se cheama, nu celula!) are baie proprie, in care se află inclusiv un dus. Deținuții beneficiază de
un teren de fotbal, dar si de cateva terenuri mai mici, destinate altor sporturi. Au si o sala de fitness, una de jocuri,
centru de sanatate, dar toate acestea nu pot fi folosite decît în afara orelor de muncă obligatorii și pană la închiderea
ușilor, seara.
 Pentru anumite categorii de deţinuţi, există posibilitatea de a obţine permisii de 5 zile pentru a
petrece acest timp în familie şi care se acordă în ultima perioadă a condamnării . Se derulează
programe pentru prevenirea comportamentului infracţional, care dau deţinuţilor posibilitatea să ia
atitudine şi să devină conştienţi de infracţiunile pe care le-au comis.
Toţi deţinuţii, cu excepţia celor condamnaţi pentru infracţiuni foarte grave, pot fi liberaţi după
executarea a jumătate din pedeapsă.
Resocializarea condamnatului se realizează în două etape: în timpul executării sancţiunii penale şi
după executarea sancţiunii penale când se urmăreşte reinserţia postpenală a fostului deţinut.
Serviciile de asistenţă a persoanelor liberate din penitenciar şi familiile acestora, în cele mai multe
cazuri, sunt organizate de către organizaţii neguvernamentale. Sunt supravegheate numai persoanele
liberate în urma executării unei condamnări la închisoare de cel puţin 4 ani (iar pentru femei
închisoare de cel puţin 3 ani).
Astfel, asociaţia organizează cămine pentru locuirea temporară a persoanelor liberate, deţine centre
speciale pentru pregătire profesională, alocă mijloace pentru acordarea ajutorului material acestor
persoane.
 Concluzii generale
În condiţiile realităţii din Republica Moldova, cînd instituţiile de resocializare şi
adaptare socială existente în trecut nu mai funcţionează, iar altele noi sînt în proces de
stabilire, o importanţă deosebită îi revine experienţei statelor străine, în care astfel de
instituţii au cunoscut o dezvoltare largă. În această lucrare am analizat experienţa
relevantă a Marei Britanii care reprezintă sistemul de drept anglo-saxon avansat și cu
accent nu doare pe aplicarea pedepselor, scopul fiind facilitarea corijării
condamnaţilor, transformarea lor în cetăţeni oneşti, care nu ar admite să săvârşească
noi infracţiuni.
Aşadar, astăzi, cînd în Republica Moldova este în plină desfăşurare elaborarea şi
implementarea unei noi concepţii de resocializare a condamnaţilor, considerăm a fi
binevenită studierea multilaterală a experienţei altor state ( ca exemplu Marea
Britanie), deoarece experienţa altor state ne va permite să economisim timpul, şi să
evităm unele greşeli în edificarea unui sistem naţional mai efectiv de resocializare,
ţinînd cont de realităţile locale sau la nivel de stat.