MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ,,ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT SECURITATE CIVILĂ ȘI ORDINE PUBLICĂ

Catedra: Disciplina:
,,Științe penale” Dreptul execuțional penal

REFERAT
Tema:Munca educativă,instruirea generală și
profesională a condamnaților

Studenta gr.ac.171 Profesor doctor în drept, conf.

agent superior Silvia SAVIN universitar, comisar principal
Cornel OSADCII

Chişinău, 2020
 -Plan-

Capitolul I:Considerațiuni introductive privind reeducarea în penitenciare

1.1.Educația condamnaților:noțiunea și principiile de desfășurare
1.2. Serviciul de reintegrare sociala din penitenciar

Capitolul II: Activităţi cu caracter educativ în penitenciarele din Republica

Moldova
2.1. Organizarea muncii educative cu condamnații
2.2.Activitatea de calificare profesională

2
 Introducere
Procesul constituirii unui stat democratic şi de drept impune reformarea radicală a
politicii lui în domeniul punerii în executare a pedepselor de drept penal, precum şi, soluţionarea
mai multor chestiuni ce ţin de combaterea elementelor criminale şi învingerea dificultăţilor din
sfera socială, inevitabile în sistemul execuţional penal.
Ca structură de instituţii ce asigură aplicarea sancţiunilor privative de libertate, a măsurii
arestului preventiv, sancţiunii arestului contravenţional, precum şi a măsurilor dec siguranţă
aplicate deţinuţilor, sistemul penitenciar, avînd ca sarcina primordială asigurarea ordinii de drept
şi siguranţei în instituţiile de detenţie şi societate, a parcurs o cale anevoioasă de reformare.
Reforma sistemului penitenciar a început cu anul 1996, imediat după trecerea Direcţiei
Instituţiilor Penitenciarelor în subordinea Ministerului Justiţiei, transformîndu-se în
Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Republicii Moldova, acest proces generînd reforme
cardinale în sistemul de executare a pedepselor privative de libertate şi executarea altor sarcini ai
instituţiilor sistemului penitenciar impuse prin lege.
Această acţiune a vizat, în principal, umanizarea regimului de deţinere, urmărindu-se
respectarea demnităţii umane, absoluta imparţialitate, lipsită de orice discriminare bazată pe
naţionalitate, cetăţenie, opinii politice şi convingere religioasă; îmbunătăţirea cantitativă şi
calitativă a normelor de alimentare; suplimentarea drepturilor acordate persoanelor private de
libertate, accesul neîngrădit la mijloacele de informare în masă şi asigurarea transparenţei
sistemului penitenciar.
Privarea de libertate produce suferințe și o degradare a personalității,iar eduația poate să
joace un rol important în limitarea acestor consecințe.De fapt,efectele nefaste ale detenției-
depersonalizarea,instituționalizarea,desocializarea-sunt cele care justifică,în beneficial educației
în penitenciare,desfășurarea unor resurse și eforturi mai mari decât cele de care beneficiază
societatea,în general.O educație reală pentru adulți poate să contribuie,într-o oarecare măsură,la
normalizarea situației anormale,care este detenția.
Educația în penitenciare este considerată uneori un mijloc de socializare sau de
resocializare,ceea ce poate construe un obiectiv justificat,dar cu condiția să nu impună indivizilor
un comportament.O adevărată educație presupune respectarea întegrității și a libertății de obțiune
a elevilor.Educația poate să le stimuleze potențialul pozitiv și să-i facă să conștientizeze noi
posibilități.În această privință,educația poate să-i ajute să se decidă ei înșiși să renunțe la
delicvență.

3
 1.1.Educația condamnaților:noțiunea și principiile de desfășurare
Educația reprezintă o activitate de o complexitate aparte,specifică omului și
societății,reflectând și exprimând conștiința pedagogică a acestora.O asemenea complexitate
explică,până la un punct,faptul că în literatura de specialitate,dar și în limbajul comun,sunt
vehiculate numeroase definiții,abordări și accepțiuni,aflate uneori nu numai în raporturi de
complementaritate,ci și în situații de adversitate.
În general,prin educație se înțelege un fenomen social general,permanent și continuu,în
cadrul căruia se face un transfer de valori spirituale, politice, morale, științifice, juridice,
culturale, religioase, în scopul formării și dezvoltării personalității omului. Importanța pe care o
are educația în dezvoltarea individuală și comunitară;faptul că un procent mare de persoane
private de libertate nu au cunoscut decât puține experiențe educative eficiente și că,din acest
motiv,au nenumărate nevoi în materie de educație;educația în penitenciar ajută la umanizarea
penitenciarelor și la ameliorarea condițiilor de detenție;educația în penitenciar este un mijloc
important de facilitare a intoarcerii persoanei private de libertate în societate.1
În acest sens Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei recomandă că toate persoanele
private de libertate trebuie să aibă acces la educație:educație de bază,formare profesională,
activități de creație și cullturale,educație fizică și sport,educație socială și posibilitatea de a
frecventa o bibliotecă.2
Educația condamnaților este un proces complex și necesită multă răbdare din partea celor
care vor să realizeze acest lucru.Cel care își asumă responsabilitatea cu privire la educația celor
aflați în spatele gratiilor trebuie să aibă tărie de caracter și o mare forță de angajare în activitatea
didactică specifică penitenciarului,deoarece cursanții care stau înaintea catedrei pentru a primi
cunoștințele necesare sunt nevoiți să se supună restricțiilor legii în grade diferite de privare a
libertății.
Nu se poate aprecia cât de departe poate merge acțiunea educativă derulată în fața celor
aflați în detenție,însă trebuie să se țină cont de faptul că cei condamnați la pedeapsa închisorii
trebuie organizați într-un proces educativ eficient.Educația făcută în penitenciar trebuie să țină
cont de prioritățile celui condamnat pe care le va avea după eliberare:refacerea relațiilor
familiale,obținerea unui loc de muncă,integrarea în societate etc.Educația condamnaților are rolul
ei bine stabilit,deoarece îi ajută pe cei privați de libertate să acumuleze un bagaj minim de
cunoștințe pe care le pot aplica după eliberare,în viața de zi cu zi.Totodată școala are și rolul de a
diversifica viața monotonă ce se desfășoară într-o închisoare.3
În locurile de detenție există o colectivitate eterogenă de oameni care au vârste,profesii și
sexe diferite,cu un nivel variat de instruire și cultură,proveniți din diverse medii sociale,cu o
activitate infracțională îndelungată sau aflându-se la prima faptă,cu diverse caractere și trăsături
individuale,mai mult sau mai puțin receptivi la acțiunea de reeducare,având un singur element
comun:încălcarea legilor și normelor de conviețuire socială.În asemenea condiții,acțiunile
socioeducative și instruirea profesională trebuie să îndeplinească anumite cerințe:
-asigurarea unui conținut corespunzător acțiunilor socioeducative;
-particularizarea acțiunilor socioeducative;
-adoptarea unei metodologii corespunzătoare gradelor de receptivitate și de evoluție a
condamnaților;
-conducerea unor activități socioeducative de specialiști civili din domeniul
psihosociologiei;
-asigurarea unor condiții materiale și organizatorice necesare.
Până în prezent,educarea condamnaților era bazată pe sistemul sovietic de educare
colectivă,elaborat detaliat de A.Makarenko,ideile căruia au fost dezvoltate de

1
Simion Carp., Drept execuțional-penal,Chișinău 2016,p.144
2
Recomandarea nr. R(89)12A cu privire la educația în penitenciar,adoptată de Comitetul de
Miniștri al Consiliului Europei,la 13.10.1989.
3
Vladislav Manea., Drept execuțional penal, Chișinău 2014, p.435
4
V.Suhomlinski,care,la rândul său,a stabilit un șir de principii ale educarii individuale pe baza
colectivului,prin intermediul colectivului și pentru colectiv.
Una din particularitățile sistemului penitenciar actual constă în stimularea parțială și
unilaterală a corijării persoanei în care unele procese (care au loc în instituțiile
penitenciare)contribuie la reeducarea condamnaților,iar altele frânează acest proces.Eliminarea
acestor contradicții se poate efectua nu atât prin perfecționarea unor mijloace de corijare și
reeducare în parte,cât prin crearea unui sistem complex,adecvat structurii social-psihologice a
personalității.
Eficiența muncii educative depinde în mare măsură de stabilirea unui contact psihologic
cu deținutul.Dar un asemenea contact este realizabil doar atunci când educatorul cunoaște bine
particularitățile individuale ale condamnatului,orientările și interesele actualizate ale acestuia.
Munca educativă în instituţiile penitenciare este reglementată de art. 261 al CE, secţiunile
31- 36 din Statut şise organizează conformprogramelor elaborate de Ministerul Justiţiei în comun
cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului. Fiind unul dintre principalele instrumente de corijare a
deţinuţilor, această muncă specifică ţinteşte în familiarizarea lor cu valorile general umane, în
respectarea legii, urmăreşte formarea deprinderilor social utile, creşterea nivelului de conştiinţă
şi cultural.
Participarea activă a condamnatului la realizarea activităţilor de ordin educativ se ia în
consideraţie la determinarea gradului de corijare a acestuia, precum şi la determinarea măsurilor
de stimulare. În orarul penitenciarului se pot prevedea acţiuni educative cu participarea
obligatorie a condamnaţilor.
Munca educativă are două componente principale:latura organizatorică şi latura
pedagogică, care includ formarea aspectului moral al persoanei, instruirea generală şi
profesională. Laturile organizatorică şi pedagogică ale muncii educative, la diferite etape, au
anumite particularităţi şi realizează diferite sarcini. Astfel împărţirea procesului în etape trebuie
examinată sub trei aspecte:
1. pregătirea condamnaţilor pentru receptarea influenţei educative;
2. realizarea influenţei educative nemijlocite;
3. realizarea sarcinilor influenţei educative la diferite etape ale acestei activităţi.
Normele dreptului execuţional-penal sunt condiţionate atât de necesitatea juridică, cât şi
de cea psiho-pedagogică. Reglementând influenţa coercitivă, ele conţin şi elemente educative,
din care motiv sunt fundamentate şi din punctul de vedere al pedagogiei şi psihologiei.
Deoarece procesul de reeducare a deţinuţilor este foarte complex, legea execuţional-
penală pune la dispoziţia educatorilor instrumente, cu ajutorul cărora se exercită influenţă asupra
conştiinţei condamnaţilor. Formele şi mijloacele muncii educative realizate în instituţiile
penitenciare sunt diverse, fiind perfecţionate prin activitatea practică cotidiană a colaboratorilor
instituţiei penitenciare.
Formele principale ale muncii educative în mediul condamnaţilor, prevăzute de legislaţia
în vigoare, sunt: activităţile educative; instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi
spirituale (religioase); consiliere psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventarea
bibliotecilor; activităţi în timpul liber; activitate de profilaxie individuală. Mai putem numi şi
activităţi importante, precum educarea conştiinţei de drept, munca de agitaţie şi explicativă.
Aşadar, o formă importantă a muncii educative este formarea conştiinţei de drept a
condamnaţilor, lămurirea legislaţiei urmărind scopul formării unei adevărate culturi juridice, a
respectului faţă de lege şi a tendinţei de respectare strictă a ei. Educaţia juridică are o mare
importanţă, fiindcă anume din cauza încălcării legislaţiei oamenii ajung în locurile de detenţie şi
mulţi dintre ei, mai ales cei minori, declară că, dacă ar fi cunoscut legea şi consecinţele încălcării
ei, n-ar fi încălcat-o niciodată.4
Astfel dreptul la educaţie este garantat de Constituţia Republicii Moldova prin
prevederile art. 35 alin. (1), (2) şi Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15
4
Carp S., Rusu O., ,,Munca educativă ca instrument de corijare a condamnaților”.În: Analele
științifice ale Academiei ,,Ștefan cel Mare” a MAI al RM.Seria ,,Științe socioumane” ,ed.a IX-
a,Chișinău 2009,p.10-11.
5
decembrie 1994, art. 10, care stipulează că: ”dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul
general obligatoriu, prin învăţămîntul liceal şi cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum
şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare”, „statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a
alege limba de educaţie şi instruire a persoanelor”. Constituţia garantează dreptul la învăţătură
pentru orice persoană, indiferent de sex, naţionalitate, origine socială, de apartenenţă politică sau
religioasă.
Dreptul la învăţătură (la educaţie) este protejat şi de prevederile Convenţiei ONU privind
drepturile copilului.5
În linii generale,educarea tinerilor și reeducarea adulților reprezintă formele de activitate
social,care se realizează în cadrul unui proces social complex,definit de următoarele trăsături:

 Reeducarea este o acțiune de formare,prin care un condamnat este ajutat de un grup sau
de o persoană,pentru a-și însuși trăsături psiho-morale și reguli de conduit,necesare
convețuirii într-o societate,familie,într-un domeniu ocupațional;
 Reeducarea se adresează unor personae diferite ca vârstă,experiență de viață,sex,mediu
de proveniență,mediu cultural,nivel de pregătire și instruire,cu condamnari de durate
diferite;
 Procesul de reeducare presupune stabilirea unei relații relative stabile și de mare
încredere între reeducat și educator;
 Procesul reeducativ este de durată și continuitate,în idea obținerii progresive pe baza
teoriei ,,pașilor mici” a relației educator-educat,ce trebuie să se construiască pas cu pas,zi
de zi,lună de lună,uneori ani la rând,pentru a dezrădăcina unele trăsături și
comportamente care s-au sedimentat în conștiința condamnatului tot în perioade lungi de
timp.Insistența și intensitatea unor acțiuni individuale cu condamnatul pot să ducă la
rezultate benefice,chiar și în programele incluse în pedepsele de scurtă durată;
 Reeducarea este un process conștient,în care se urmărește un anumit scop și se realizează
unele activități cu intenția de a produce anumite efecte.Conștientizarea trebuie realizată
mai ales în ceea ce privește pe condamnat și,în special,pentru recepționarea conduitelor
pozitive și în conformitate cu legea.Vizarea unui obiectiv doar de către educator
reprezintă o muncă fără nicio finalitate.
 Reeducarea trebuie să fie făcută după modele conform așteptărilor societății,modele ca
nu duc la uniformizare,la acel ,,om nou” atât de mult propagate în timpul
comunismului;modelele sunt idealuri urmărite în reeducare,o sumă de însușiri pozitive de
conduit,a căror rezultantă este respectful pentru prevederile legilor;
 Educația ca process de formare sociomorală încearcă să implimenteze la conștiiința
condamnatului emoții,convingeri,deprinderi,sentimente,idei,reguli de conduit ce se
însușesc de condamnat ca fiind persoanale;
 Reeducarea presupune și crearea unei voințe morale,precum și întărirea caracterului prin
inhibarea unor comportamente și trăsături negative înrădăcinate de-a lungul anilor de
conduită infracțională,înlocuirea și debarasarea de vechile structure psihice ori morale
negative și construirea altora noi,pozitive.6
Munca educativă în instituțiile penitenciare este reglementată de art.242 CE al
RM,secțiunile 31-36 din Statut și se organizează conform programelor elaborate de Ministerul
Justiției,de comun accord cu Ministerul Educației.Fiind unul din principalele mijloace de corijare
a condamnaților,ea este direcționată spre familiarizarea lor cu valorile general-umane,respectarea
legii,cultivarea deprinderilor social-utile,ridicarea conștiinței și nivelului lor cultural.

5
Art. 28 şi art. 29 ale Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Republica Moldova a
aderat la Convenţie prin Hotărîrea Parlamentului nr. 408-XII din 12 decembrie 1990, acesta
întrînd în vigoare pentru ţara noastră din 25 februarie 1993. Din aceste considerente prevederile
Convenţiei poartă un caracter obligatoriu pentru autorităţile Republicii Moldova.
6
A.-M.Ene.Tipuri de activități psiho-sociale și implicațiile lor educative privind persoanele
private de libertate. București 2009 (p.21)
6
 Administrația penitenciarului,cu concursul autorităților administrației publice și
asociațiilor obștești interesate,creează baza tehnico-materială necesară pentru asigurarea muncii
educative cu condamnații.Munca educativă cu condamnații se efectuiază diferențiat,în funcție de
tipul penitenciarului și de regimul de detenție stabilit,precum și în conformitate cu programul
penitenciar model,programul penitenciar de bază al instituției respective și programul individual
al deținutului.Totodată,se va ține cont de particularitățile individuale ale persoanei
condamnatului,utilizându-se instrumente de influență individual sau în grup,în baza metodelor
psihopedagogice,precum și alte activități planificate și organizate în cadrul Consiliului
educatorilor,a cărui activitate este reglementată prin ordinul directorului DIP.
Participarea condamnatului la acțiuni educative se ia în considerare la determinarea
gradului său de corijare,precum și la stabilirea măsurilor de stimulare.În ordinea de zi a
penitenciarului pot fi prevăzute măsuri educative,participarea la ele fiind obligatorie pentru
condamnați.7

1.2.Serviciul de reintegrare sociala din penitenciar

Serviciul de reintegrare socială din penitenciar desfășoară o multitudine de activități

socio-educative cu scopul de a atenua influența negativă a privării de libertate asupra
personalității și comportamentului deținuților precum și identificarea și dezvoltarea aptitudinilor
și abilităților care să le permită integrarea într-o viață socială normală după liberarea din
penitenciar, și, totodată, sa le diminueze riscul de recidivă.
Serviciul de reintegrare socială este format din asistenți sociali, psihologi, sociologi și
educatori, iar pentru ca activitățile desfășurate sa fie de calitate și eficiente, serviciul are
următoarele atribuții:
 identifică particularitățile individuale sau de grup și nevoile educaționale ale efectivului
în vederea întocmirii unor programe specifice diferitelor categorii de deținuți;întocmesc
programe cuprinzând activitățile educative, de instruire școlară și profesională, de
adaptare și de menținere a tonusului psiho-fizic, de asistență socială; pun în aplicare
măsurile legale de asigurare și respectare a drepturilor omului; desfășoară activitatea de
cunoaștere individuală a deținuților;
 identifică prin discuții individuale cu deținuții, nevoile și problemele acestora, face
demersuri pentru rezolvarea lor în spiritul legalității;
 desfășoară activități socio-educative cu deținuții pe baza orarului săptămânal aprobat;
 evidențiază nivelul de școlarizare și calificare al fiecărui deținut și propune cuprinderea în
cursurile de reabilitare școlară și profesională;
 are în primire biblioteca din penitenciar, organizând lectura deținuților, de asemenea,
organizează citirea presei și vizionarea programelor de televiziune de către deținuți;
 face propuneri de acordare de responsabilități unor deținuți;
 contribuie prin măsuri educative la menținerea disciplinei și a unei stări de spirit bune a
deținuților din penitenciar;
 identifică posibilitațile fizice ale unor categorii e deținuți;
 conduce practicarea de către deținuți a exercițiilor fizice;
 organizează sistemul de întreceri sportive, ține evidența și popularizează rezultatele;
 ia măsuri pentru organizarea bazei materiale necesare desfășurării activității fizice și
sportive;
 asigură prezentarea rezultatelor muncii socio-educative cu ocazia prezenței în unitate a
grupurilor de vizitatori.

Personalul are și următoarele atribuții:

 efectuează examenul de personalitate a unor deținuți;
 face recomandări psihopedagogice privind strategiile educaționale adecvate;
 îndrumă și urmărește programul de adaptare a deținuților la viața din penitenciar;
7
Simion Carp., Drept execuțional-penal,Chișinău 2016,p.148
7
  desfășoară activități terapeutice specifice cu deținuții ce prezintă probleme ce se
încadrează în sfera sa de activitate;

Obiectivele activitatii socio-educative se refera la :

 adaptarea la viața instituționalizată;
 pregătirea școlară și profesională;
 susținere morală;
 reabilitarea comportamentală și cultivarea respectului față de sine;
 dezvoltarea mijloacelor de exprimare și a capacitații de a comunica cu alții;
 asistență și monitorizare în vederea reintegrării socio-profesionale a deținuților
după liberare.
Pentru realizarea acestor obiective se desfășoară în principal următoarele categorii de
activități (cu caracter individual și colectiv):
 cunoașterea personalității deținuților și evaluarea nevoilor socio-educative ale
acestora;
 adaptarea la condițiile privării de libertate;
 instruire școlară;
 formare profesională;
 însușirea regulilor de comportament în societate;
 acțiuni cultural-educative, de educație fizică și sport;
 încurajarea și sprijinirea legăturilor deținuților cu familia și comunitatea;
 educația moral-creștină și asistența religioasă.
Aceste activități se adresează tuturor persoanelor aflate în custodie și sunt adaptate
potrivit programelor de executare a pedepselor.8

2. Activităţi cu caracter educativ în penitenciarele din Republica

Moldova
Activităţile în penitenciar pentru reintegrarea socială a condamnaților, în penitenciare se
desfăşoară diverse activităţi, care au ca scop reintegrarea socială a persoanelor condamnate la
pedepse privative de libertate. Urmând aceeaşi linie de a acorda o atenţie deosebită activităţii
educative a condamnaţilor, se urmăresc trei obiective principale:

- menţinerea deţinuţilor cât mai mult timp ocupaţi;

- îmbunătăţirea calităţii vieţii în detenţie;
- obţinerea a ceva util. precum abilităţi, cunoştinţe, înţelegere, atitudini,
comportamente sociale.
Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a privării de
libertate asupra personalităţii deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor
care să le permită integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din penitenciar. Obiectivele
acestei activităţi se referă la adaptarea la viaţa instituţio-nalizată, pregătirea şcolară şi
profesională, susţinerea morală, reabilitarea comportamentală şi cultivarea respectului faţă de
sine. dezvoltarea mijloacelor de exprimare şi a capacităţii de a comunica cu alţii, asistenţă şi
monitorizare în vederea reintegrării socio-profesionale după punerea în libertate.9

2.1.Organizarea muncii educative cu condamnații

Munca educativă,fiind o categorie psihopedagogică,include un spectru larg de

mijloace,forme și metode de influențare a condamnaților care se aplică ținând cont de calitățile
8
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/SERVICIUL-DE-REINTEGRARE-
SOCIA75.php
9
https://legeaz.net/dictionar-juridic/activitati-penitenciar-reintegrare-sociala-condamnati
8
lor personale,de caracterul și gravitatea infracțiunii comise,precum și de comportamentul lor pe
parcursul ispășirii perepsei.
Formele principale ale muncii educative cu condamnații,prevăzute de legislație (pct.411
din Statut),sunt:
 activitățile educative;
 instruirea profesională;
 activități de creație;
 activități spiritual (religioase);
 consiliere psihologică;
 asistență social;
 activități sportive;
 frectentarea bibliotecilor;
 activități în timpul liber;
 activitate de profilaxie individuală.
De asemenea,putem numi și astfel de activități importante cum ar fi:activitatea de
muncă,educarea conștiinței de drept,munca de agitație și explicativă.
Munca educativă se efecuează în încăperi special,sub supravegherea reprezentanților
personalului penitenciar.În regim inițial și comun în penitenciare de tip inchis,în regim inițial în
penitenciare de tip semiînchis,în celulele în care se dețin condamnații la detențiune pe
viață,precum și în celulele izolatorului disciplinar munca educativă este efectuată nemijlocit în
celule.
Educația prin activitatea de muncă presupune cultivarea la condamnat a orientării ferme
spre munca cinstită.Acest lucru este foarte dificil,deoarece o mare parte din condamnați este
convinsă că munca cinstită nu le asigură bunăstarea,de aceea,cred ei,este mai convenabil să
fure,să jefuiască,să mintă,să ducă o viață ușoară,desfrânată și antisocial.
Liderii lumii criminale concept munca cinstită ca o încălcare a ,,tradițiilor” a ,,codului
deontologic al hoților”.Educația prin muncă trebuie să fie opusă acestei poziții
amorale,distrugătoare pentru persoană și societate.Prin diferite metode condamnatul trebuie
convins că munca cinstită în locurile de detenție și după liberare este singura cale corectă pentru
el acceptată de societate și prin care poate să evite recidiva infracțiunilor.Totodată,se cuvine de
menționat că o problemă a educării prin muncă este lipsa locurilor de muncă în penitenciare.
O altă formă a muncii educative este formarea conștiinței de drept la
condamnați,explicarea legislației de respectare strictă a ei.Educația juridică are o mare
importanță,fiindcă anume din cauza încălcării legii condamnații au ajuns în locurile de detenție și
mulți dintre ei,mai ales minorii,declară,că,dacă ar fi cunoscut legea și consecințele încălcării
ei,nu ar fi încălcat-o niciodată10
În condițiile instituțiilor penitenciare una din formele importante de influență educativă
asuptra condamnaților o constituie munca de informare și explicativă.Astfel,în penitenciar un rol
important il are informația vizuală care are sarcina de a explica condamnaților cerințele
legislației execuțional-penale a RM,statutul executării pedepsei,drepturile și obligațiile
persoanelor care își ispășesc pedeapsa,precum și normele de comportament și regimul de
detenție,cultivând astfel condamnaților tendința spre un comportament adecvat.
Un mijloc eficient al muncii educative cu condamnații îl constituie activitatea culturală
și sportivă cu caracter de masă.Astfel,în penitenciare pot fi organizate cercuri artistice de
amatori,ale căror prezentări,concerte și spectacole se desfășoară în cadrul instituției
respective.Suplimentar,se permite proiectarea filmelor de cinematograf în zilele de
sărbătoare.Pentru persoanele deținute în celulele izolatorului disciplinar proiectarea filmelor este
interzisă.
Condamnații pot viziona emisiuni televizate,al căror timp de vizionare este determinat de
regimul zilei,durata vizionării limitându-se în zilele de muncă la 6 ore,iar în zilele de odihnă și de
sărbătoare- la 8 ore.

10
Florea V.,Florea L., op.cit.,p.145
9
În scopul asigurării mai eficiente a ocupării timpului liber al condamnatului,perfecționării
continue și ridicării nivelului de pregătire fizică,propagării culturii fizice,sportului și unui mod
de viață sănătos în penitenciare este implimentat Programul cu privire la organizarea educației
fizice și sportului cu condamnații-Prosport.
În penitenciare sunt organizate diferite competiții sportive,spartachiade și alte activități cu
caracter spertiv în cadrul cărora pot fi desfășurate următoarele acțiuni
sportive:minifotbal,volei,tenis de masă,șah și jocul de dame,ridicarea halterelor,ridicarea la
bară,gimnastică,victorile sportive,alergări la distanța de 60 metri,aruncarea greutății,sărituri în
lungime etc.11
O importanță deosebită în influența educativă asupra condamnatului o mare munca de
profilaxie individuală,care se efectuiază în baza studierii persoanei condamnatului,ținându-se
cont de fapta săvârșită,vârsta,studiile,specialitate,confesiunea și de alte particulatăți ale
personalității acestuia.
Într-o mare măsură activitatea individuală se efectuiază în sector,dar,totodată,și toți
ceilalți funcționari sunt obligați să efectueze munca educativă după principiul: ,,fiecare
colaborator este educator”
În prezent în cadrul sistemului penitenciar al RM s-a acumulat o bogată experiență
privind organizarea muncii educative cu condamnații.Totodată,această muncă necesită
actualizare și perfecționare continuă,ținând cont de tendințele social-economice,politice,etico-
morale de dezvoltare a societății și statului,precum și de starea,structura și dinamica
criminalității.Astfel,perfecționarea muncii educative urmează a fi axată pe următoarele
direcții:umanizarea condițiilor de detenție,asigurarea-psihopedagogică a muncii
educative,abordarea complexă a organizării și desfășurării muncii educative,consolidarea
cooperării instituțiilor sistemului penitenciar cu societatea.12

2.2. Activitatea de calificare profesională

Prevederile art.35 al Constituției RM garantează dreptul cetățenilor la învățătură și

dispune ca acest drept să fie asigurat prin învățământul general obligatoriu,prin învățământul
liceal și prin cel professional,prin învățământul superior,precum și prin alte forme de intruire și
de perfecționare.
Reeșind din reglementările constituționale,art.240 alin (1) CE al RM stipulează că
penitenciare se organizează în mod obligatoriu învățământul secundar general al
condamnaților.13
Experiența arată că un procent semnificativ de ridicat al infractorilor nu au o calificare
profesională și mulți dintre ei n-au o pregătire în vederea obținerii unei calificări.De aici si
dificultățile acestora de a se încadra în muncă și de a duce o viață ordonată prin muncă
sistematică și continuă.14
Educația în închisoare poate beneficia de o exploatare intensivă a resurselor umane (de
exemplu:printer populația penitenciară există condamnați calificați,pedagogi,care pot fi implicați
în activitățile de învățământ și de formare a celorlalți deținuți).
Art.240 CE al RM conține prevederile de bază privind organizarea instruirii generale a
condamnaților.Astfel,condamnații în vârstă de peste 50 de ani,invalizi de gradul I,precum și
condamnații la detenție pe viață urmează învățământul secundar după dorință.La solicitarea
condamnatului,administrația penitenciarului și autoritatea administrației publice locale îi creează
condiții pentru învățământul secundar profesional sau învățământul superior.

11
Ordinul DIP nr.56 din 25.04.2006 vizând aprobarea Programului cu privire la organizarea
educației fizice și sport cu condamnații - ,,Prosport”
12
Rusu O., Resocializarea penitenciară și postpenitenciară a persoanelor supuse pedepsei cu
închisoare.Studiu monografic,Chișinău 2012,p.139.
13
Simion Carp., Drept execuțional-penal,Chișinău 2016,p.156
14
Ion Oancea., Drept execuțional penal,București 1998,p.287
10
 În perioada susținerii examenelor,condamnatul antrenat la muncă beneficiază de concediu
în conformitate cu legislația muncii.
Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților la pct.40 prevede că ,,Fiecare
așezământ trebuie dă aibă o bibliotecă pentru uzul tuturor categoriilor de deținuți,dotată
sufficient cu cărți instructive și recreative.Deținuții trebuie să fie încurajați s-o folosească cât mai
mult posibil.
Unele penitenciare din republică editează propriile ziare,din colegiul de redacție făcând
parte deținuții doritori.Putem exemplifica câteva dintre ele:Penitenciarul nr.3-Leova-ziarul
,,Ecoul libertății”;Penitenciarul nr.6-Soroca-ziarul ,,Talisman”; Penitenciarul nr.4-Cricova-
ziarul ,,VIP”.Grație acestor publicații,redactorii ziarelor își dezvoltă abilitățile social-culturale și
comunicative.15
Instruirea profesională a condamnaților în diferite specialități,este organizată în scopul
pregătirii teoretice și cultivării deprinderilor practice în profesia obținută,precum și pentru
protecția social-juridică a condamnaților după liberarea din instituțiile penitenciare și plasarea lor
ulterioară în câmpul muncii.Condamnații la detențiune pe viață care nu doresc să facă studii
secundare generale obțin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceștia pot
fi antrenați.
În condițiile în care condamnații rămân în penitenciar un an sau doi,aceștia pot învăța
meserii mai simple precum:zidar,cizmar,tâmplar,fierar,croitor,sudor etc.Condamnații care rămân
mai mult timp în penitenciar ar putea însuși meserii care necesită o calificare mai înaltă,și
anume:mecanic,instalator,electrician etc.
Ministerul Justiției,de comun acord cu Ministerul Educației,creează condiții și elaborează
programe de instruire profesională a condamnaților.Diplomele,certificatele sau orice alte
documente care atestă însușirea unei meserii,calificarea sau recalificarea profesioanală în cursul
executării pedepsei sunt recunoscute în condițiile stabilite de lege.

Concluzie:

15
Cărțile dincolo de ziduri //http://www.penitenciar.gov.md/ro/Detenția-și-reintegrarea-
socială.html
11
 Într-o lume în continuă schimbare, calitatea vieţii depinde de abilitatea de a răspunde
adecvat acestei schimbări, prin pregătire, adaptabilitate şi contribuţia fiecăruia la viaţa
comunităţii. Spaţiul penitenciar este, prin definiţie, un spaţiu închis, dihotomic, penal din punct
de vedere juridic, al autorităţii, şi, nu în ultimul rînd, este un cîmp de forţe – determinat de
tacticile de influenţare ale cadrelor şi de cele de rezistenţă ale deţinuţilor
Adaptarea la mediul penitenciar este dificilă din cauza privaţiunilor la care este supus
deţinutul şi, deoarece, trebuie să se adapteze la noi reguli şi comportamente. O dată cu intrarea în
penitenciar, individul resimte, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de vîrstă, de
structura sa psihologică, de gradul de maturizare socială şi de nivelul de cultură, efectele privării
de libertate şi reacţionează într-un mod personal la această nouă situaţie;aici evidențiez faptul că
procesul de educație a condamnaților necesită multă răbdare,implicare activă și muncă asiduă din
partea persoanelor care doresc să realizeze acest lucru.Aceștia își asumă o deosebită
responsabilitate în educarea sau reeducarea condamnaților pentru ca pe parcursul anilor de
detenție aceștia să se dezvolte și să însușească o anumită meserie,ca după liberare să se poată
reintegra mai ușor în societate.
În condiţiile în care legislaţia execuţional-penală nu stabileşte principiul de obligativitate
a muncii, deţinuţii, totuşi, optează pentru implicarea în procesul de muncă,conșientizând că
activitatea profesională este una fundamentală pentru viitoarea reintegrare cu succes în societate,
constituind o modalitate de a se pregăti pentru liberare.Această activitate le asigură o
remunerare, care poate fi utilizată pentru a-şi achita titlurile de executare și pentru a-şi ajuta
familia.

Bibliografie:

12
 1.Simion Carp., Drept execuțional-penal,Chișinău 2016
2.Recomandarea nr. R(89)12A cu privire la educația în penitenciar,adoptată de
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei,la 13.10.1989.
3.Vladislav Manea., Drept execuțional penal, Chișinău 2014
4.Carp S., Rusu O., ,,Munca educativă ca instrument de corijare a condamnaților”.În:
Analele științifice ale Academiei ,,Ștefan cel Mare” a MAI al RM.Seria ,,Științe socioumane”
,ed.a IX-a,Chișinău 2009
5.Art. 28 şi art. 29 ale Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Republica
Moldova a aderat la Convenţie prin Hotărîrea Parlamentului nr. 408-XII din 12 decembrie 1990,
acesta întrînd în vigoare pentru ţara noastră din 25 februarie 1993. Din aceste considerente
prevederile Convenţiei poartă un caracter obligatoriu pentru autorităţile Republicii Moldova.
6.A.-M.Ene.Tipuri de activități psiho-sociale și implicațiile lor educative privind
persoanele private de libertate. București 2009
7.http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/SERVICIUL-DE-
REINTEGRARE- SOCIA75.php
8.https://legeaz.net/dictionar-juridic/activitati-penitenciar-reintegrare-sociala-condamnati.
Florea V.,Florea L., op.cit
9. Ordinul DIP nr.56 din 25.04.2006 vizând aprobarea Programului cu privire la
organizarea educației fizice și sport cu condamnații - ,,Prosport”
10.Rusu O., Resocializarea penitenciară și postpenitenciară a persoanelor supuse
pedepsei cu închisoare.Studiu monografic,Chișinău 2012
11. Ion Oancea., Drept execuțional penal,București 1998
12.Cărțile dincolo de ziduri //http://www.penitenciar.gov.md/ro/Detenția-și-reintegrarea-
socială.html

13