Colegiul de Medicină Ungheni

Proiect
individual la Istorie
Subiectul:Mărturire şi documente privind istoria localitaţi Ungheni.

A elaborat:Buguţă Cristina, Gr AM-14

Profesor:Radu Victoria
Perioada de realizare:1noiembrie-1decembrie

Ungheni2019
 Cuprins:
Concluzie. Anexe.
Introducere.
Bibliografie.
Conţinutul.
 Introducere
Am cercetat această temă deoarece am avut scopul
de a afla informaţi despre oraşul Ungheni, informaţi
pe care eu nu le cunoşteam.Am vrut sa aflu cum era
oarşul în timpurile medievale si cum arata el în zilele
noastre.Imi era interesant cum erau
obiceiurule,tradiţiile,locatari, dimensiunile lui şi
multe altele care le povestesc în continuare.
 Conţinutul
• O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că
pământul pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare
boier Vasile Lupu din satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o
zi a fost furată de turci. Îndată s-a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată,
boierul a pus să fie construit un han. În timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit
copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea – “Hanul Unghiilor”. Cu
timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni .
• Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 .
Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a
constituit iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi
perfect . Spre deosebire de alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce
ne determină să constatăm continuitatea istorică și demografico-istorică a localității.
• Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic,
sursa îl situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia…, cu două iezere care sunt între Prut şi
între Jijia”. Din punct de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul
generează o uşoară confuzie, deoarece localizarea aşezării se face pe partea dreaptă
a Prutului care poartă aceeași denumire comuna Ungheni (România), iar numele cu
care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din care rezultă problema
identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual (Anexa5).
• Istoricul Gh. Ghibănescu, cel dintâi care a publicat documentul respectiv în anul 1907, a localizat satul
Unghiul în deplină cunoştinţă de cauză, cercetătorul informându-se, pe lângă manuscrisul proriu-zis, şi
din mărturia vie a deţinătorului acestuia la momentul editării: Mihai Buznea, proprietarul Ungheniului la
începutul secolului XX .
• De aceeaşi părere a fost şi istoricul Ioan Bogdan în 1913, când a publicat documentul lui Ştefan cel Mare
în monumentala sa colecţie de acte medievale moldoveneşti .
• Mihai Costăchescu, erudit paleograf şi neobosit editor de hrisoave vechi, pleda, în 1931, pentru aceeaşi
identitate geografică şi toponimică a Ungheniului cu Unghiul din anul 1462.
• La rândul său, cercetătoarea Letiţia Lăzărescu, în unul dintre primele studii consacrate populării judeţului
Iaşi în epoca medievală (elaborat în anul 1948), identifică Unghiul din documentul de la 1462 cu
„Unghenii actuali de pe ambele maluri ale Prutului”.
• În linii mari, cei mai mulţi dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra  problemei în cauză au păreri
similare. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, au existat şi opinii diferite. Una dintre ele este părerea
filologului chişinăuian A. Eremia. Distinsul savant are dreptate afirmând că toponimul Ungheni se trage
din Unghiul la Prut şi că acesta este de sorginte geografică. Fiind tributar însă realităţilor politice
existente la vremea scrierii studiului său, A. Eremia a trecut cu vederea uricul lui Ştefan cel Mare de la
1462, considerând că prima menţiune documentară a Ungheniului basarabean se află într-un act din anul
1587.
• Aceeaşi greşeală este comisă de cercetătorii D. Haidarlî şi Vl. Nicu. Ultimul în genere susţine că numele
Ungheniului actual nu are nimic comun cu Unghiul din anul 1462 şi că la originea apariţiei acestuia s-a
aflat vechea localitate Ţuţora, motiv pentru care dă cu totul greşit anul primei menţiuni documentare a
celei dintâi – 1454.
• Prin urmare, majoritatea cercetătorilor care au studiat documentul de la 20 august 1462, nu au nici un
dubiu că “Unghiul mai jos de Fâlfoe pe Jijia” se află la originea actualelor aşezări dublete pe Prut:
Ungheni sat (România) şi Ungheni oraş (Republica Moldova).
• Întrebarea privind neclaritatea din documentul care atestă localitatea Unghiu este
explicată în mare parte de istoricii ieşeni C. Istrati şi A. Macovei, care explică că evoluţia
respectivă a fost cauzată de oscilarea albiei Prutului. Aceştia susţin că: „Până a-şi stabili
albia actuală,  Prutul şi-a schimbat cursul de mai multe ori, pendulând când spre vest,
când spre est (mărturii stau urmele unor meandre ale vechilor albii, înşirate pe tot
cuprinsul şesului, numite în popor Pruteţe, un astfel de lac – fostă albie a râului Prut, o
găsim azi între satele Costuleni și Măcărești)”. Aceştia mai presupun că: „În timpuri mai
vechi, albia Prutului a curs, pe porţiuni anumite, chiar prin râul Jijia, lucru care a coincis
întocmai cu formarea moşiei satului. Ca dovadă poate fi cercetarea atentă a hotarnicelor
moşiei, din care se vede că hotarele vechii localităţi începeau din râul Jijia, înaintând spre
răsărit”. După o perioadă de anumită stabilitate însă, cursul Prutului a deviat spre est,
stabilindu-se pe actuala albie, astfel tăind moşia Ungheniului în două, lucru care nu a
afectat sub nici o formă unitatea şi existenţa satului până în anul 1812, când Moldova a
fost ruptă în două de Imperiul Rus. Deşi interesantă şi, până într-un anumit punct logică,
credibilitatea ipotezei în cauză este diminuată de faptul că autorii săi nu argumentează în
nici un fel desfăşurarea sa temporală. Apoi, dacă lucrurile ar fi stat aşa, cu siguranţă ar fi
necesară identificarea unei alte împrejurări geografice decât cea actuală, care a dat
numele localităţii, iar extinderea hotarului acesteia ar trebui s-o punem doar pe seama
unor cataclisme naturale. Tocmai de aceea, afirmaţiile celor doi istorici ieşeni, după cum
ei însuşi afirmă, nu rămân decât presupuneri.
• Analizând atent documentele vechi şi coroborându-le cu geografia locului, suntem în
măsură să susţinem că procesul extinderii localităţii pe ambele maluri ale Prutului, aşa
cum o aflăm în epoca medievală târzie, a decurs din cauze sociale şi economice.
• Fapt e că pe parcursul secolelor XV-XVI în Moldova a crescut simţitor numărul natural al populaţiei. În
consecinţă, pentru o serie de aşezări străvechi a devenit complicat să asigure locuitorilor săi un trai decent în
perimetrul hotarelor iniţiale. De aceea, a apărut necesitatea firească de extindere a acestor limite. Ca urmare,
o parte din locuitorii satului-mamă s-au aşezat pe pământurile libere din vecinătate. Procesul în cauză, numit
al „roirii”, a afectat şi satul Unghiul, rezultatul fiind extinderea hotarului său pe partea stângă a Prutului, râul
neconstituind un obstacol natural întru menţinerea unităţii teritoriale şi toponimice a localităţii.
• Cercetarea surselor redă în timp cu destulă exactitate această evoluţie teritorială: mijlocul secolului XV,
sfârşitul secolului XVI, încheierea acesteia fiind semnalată prin cea de a doua menţiune documentară: un act
din anul 1587, în care se vorbeşte deja despre „satul Unghiul cu merii şi pomăt peste Prut” (documentul fiind
scris la Iaşi).
• Spre deosebire de evoluţia teritorială, cea a numelui a durat o perioadă mai îndelungată. Sfârşitul acesteia s-a
produs către mijlocul veacului al XVII-lea şi este semnalată într-un document din 8 martie 1643, în care pentru
prima oară localitatea apare menţionată cu numele actual Ungheni. Două decenii mai târziu însă, în anul 1666,
un act de judecată de la domnitorul Vasile Lupul vine să limpezească lucrurile în privinţa identităţii şi evoluţiei
toponimice a aşezării, căci vorbind despre  pădurea “satului Ungheni”, documentul o numeşte pădurea “din
Unghiu”, fapt ce relevă că umbra vechiului nume al aşezării mai dăinuia în graiul sătenilor pe la mijlocul
veacului al XVII–lea, acestfel numindu-se un teritoriu mai restrâns din perimetrul localităţii.
• Rezumând cele spuse mai sus, putem afirma cu destulă certitudine că, potrivit surselor  documentare
medievale scrise, toponimul Ungheni face parte din pleiada numelor străvechi de locuri şi aşezări umane
româneşti, fiind unul răspândit – în forma sa primară „Unghiul” – la începutul feudalităţii moldoveneşti. Acesta
este de sorginte geografică şi provine de la aspectul terenului pe care s-a format iniţial localitatea: „Unghiul la
Prut”. De-a lungul timpului – secolele XVI – XVII – toponimul a evoluat lingvistic, lucru care s-a  datorat unor
cauze sociale obiective: creşterea numărului locuitorilor şi extinderea localităţii pe ambele maluri ale Prutului,
dar şi schimbările survenite în graiul localnicilor .
• Trebuie să remarcăm că pe teritoriul actual al României există alte localități cu același nume, iar orașul
Ungheni din Târgu Mureș, care este atestat documentar în 1264, are multe aspecte comune cu or. Ungheni de
pe actualul teritoriu al Republicii Moldova.
 Orașul Ungheni, prezentare generală

• Ungheni este un oraș în Republica Moldova, reședință a raionului omonim. Localitatea este situată pe
malul estic al Prutului, în dreptul satului omonim din România, cu care a alcătuit în trecut aceeași
localitate. Situația geografică specială, la răscruce de drumuri, a constituit cheia pentru ascensiunea
Ungheniului la statutul de urbe. Pentru că anume datorită unei atare așezări s-a decis în anii 70 ai
secolului XIX construcția căii ferate care să treacă prin Ungheni spre Iași. Ungheni se află la o distanță de
105 km de municipiul Chișinău, la 85 de km de municipiul Bălți și la 45 de km de municipiul Iași (pe
automagistrala și 21 kilometri pe calea ferată.
Raion Ungheni
Atestare - 1462
Promovat oraș - 1940
Guvernare
 - Primar - Alexandru Ambros (PLDM, ales 2011)
Suprafață
 Altitudine - 62 m.d.m.
Populație (2013[1])
 - Total - ▲ 38,200 locuitori
 - Densitate - 2 329,3 loc./km²
Fus orar - EET (UTC+2)
 - Ora de vară - (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal - MD-3600
Prefix telefonic -  +373 (0) 236
Ziua orașului - 20 august- Total - 16,4  km²
 Concluzie
• In concluzie pot spune că oraşul Ungheni are multe
informati evenimeste tragice dar şi minunate pe
care nu le poţi uita doarece chiar şi pînă în ziua de
azi sunt foarte vestite.Oraşul Ungheni este cel mai
frumos şi curat.
 Bibliografie
• Sursa: Vasile IUCAL, istoric, or. Ungheni
• [1] Gh. Copoţ, Ungheni, Chişinău, 1977, p.1; vezi şi E. Junghietu, A.
Furtună, Folclor păstoresc, Chişinău, 1991, p. 323
• [2]Documenta Romaniae Historica”, A. Moldova, vol.II, p.149-151,
D.I.R., veacul XVI, A, Moldova. Vol.III (1571-1590), p.343-344
• [3]„Cugetul”, revista de istorie si ştiinţe umaniste, 1994, nr.1, p.18
• [4] Gh. Ghibănescu, Surete şi Izvoade, vol. II, Iaşi, 1907,  p. 383
• [5] I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, vol. I, 1457-1492,
Bucureşti, 1913,  p. 53
• [6] Scris de Vasile Iucal, director al Muzeului de Istorie şi Etnografie
Ungheni
Anexă