FACTORI DETERMINANTI IN RELATIA

ASISTENT MEDICAL – PACIENT

Fundamentele profesiei de nursing

Anul II, grupa A1

 <Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos sa-si afle calea spre sanatate
sau recuperare, sa ajuti individul fie bolnav sau sanatos sa-si foloseasca fiecare
actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa
aiba taria, vointa sau cunoasterea necesara pentru a o face, sa actioneze in asa
fel incat acesta sa-si poarte de grija singur, cat mai curand posibil.> Virginia
Henderson

 Internarea pacientului in spital constituie o etapa deosebita in viata sa, deoarece

aceasta are ca scop vindecarea sa, dar in acelasi timp se intrerup legaturile
permanente cu munca, familia si prietenii sai. Relatia asistent medical-pacient trebuie
sa se bazeze pe incredere si respect reciproc, aceasta conferind ingrijirilor un caracter
uman, ceea ce reprezinta de fapt o conditie a calitatii ingrijirilor de baza.
 In munca sa pentru pacient, asistentul medical trebuie sa comunice cu el in
multiple circumstante: atunci cand acesta ajunge la spital, cand se realizeaza interviul
pentru culegerea de date sau cand se executa ingrijirile zilnice, moment in care
asistentul medical trebuie sa-i explice totul pacientului, astfel ca el sa fie informat
despre interventiile pe care va trebui sa le suporte. Aceasta comunicare, verbala si
nonverbala trebuie sa fie o comunicare terapeutica, o relatie de ajutor pentru
pacient. Atitudinea de a asculta, arta de a pune intrebari si de a raspunde, interesul
concentrandu-se spre pacient, nu sunt decat cateva din caracteristicile acestei forme
de comunicare.
 Dintre reactiile comune care apar pe durata spitalizarii se numara anxietatea,
frica, singuratatea, instrainarea, sentimentul de neputinta. Pacientul traieste
de multe ori o stare de tensiune, de disconfort, nestiind exact ce urmeaza sa i
se intample. Aflat dintr-o data intr-un salon necunoscut, sesizeaza ca nu exista
loc sau ca nu se tine seama si de opiniile, de nelinistea, de capacitatea sa de
decizie, de dreptul la informatie, de preferinte si chiar de personalitatea sa.
 Toate aceste situatii pot fi reduse sau atenuate de catre asistentul medical
prin ingrijiri potrivite si printr-o atitudine plina de caldura sufleteasca, fiind
oricand gata sa intervina atunci cand o persoana ii solicita ajutorul. Cateva
explicatii inainte de o eventuala interventie chirurgicala, spre exemplu, pot
ajuta pacientul sa nu petreaca o noapte nedormita cu frica de necunoscut.
 Asistentul medical trebuie sa invete sa recunoasca anxietatea unei persoane
aflate in ingrijire si sa ii ofere sustinere si disponibilitatea de a-l asculta cu
bunavointa. Singuratatea frecventa si prelungita a persoanelor bolnave duce
adesea la deteriorarea mentala si afectiva. De aceea, rolul asistentului medical
este de a ajuta persoana singura, de a stabili cu aceasta un climat de
incredere, de acceptare, de respect si intelegere.
 COMUNICAREA INTERUMANA

 Omul este o fiinta sociala care se afla in constanta comunicare cu celelalte fiinte umane
din mediul in care traieste. Activitatea de comunicare este deci o parte integranta a
comportamentului uman.

Ingrijirea este un proces interpersonal, si relatia care se formeaza intre cel care ingrijeste si
cel ingrijit - pacientul- este o importanta forta mediatoare, care va influenta modul in care
persoanele percep si interactioneaza unele cu celelalte. Interactiunile eficiente formeaza
baza unei echipe eficiente interprofesionale in institutii si comunitati
 
Comunicarea este procesul de impartasire a ideilor, gandurilor si sentimentelor cu o
alta persoana. Comunicarea este esentiala in relatiile stabilite cu pacientii si de asemenea
si cu personalul medical. Este esentiala in fiecare dintre etapele procesului de nursing:

Culegerea datelor
Analiza si interpretarea datelor culese
Planificarea interventiilor nursing
Implementarea interventiilor
 In sens larg comunicarea utilizeaza trei cai principale: limbaj verbal, paraverbal si
non-verbal.
 Comunicarea verbala este constituita din cuvantul scris sau vorbit, in timp ce
comunicarea non-verbala include limbajul corpului - cinetica corpului. Limbajul
paraverbal se defineste ca fiind utilizarea limbajului intr-un mod eficient capabil
de a transmite mesajele dorite si se refera la acele aspecte ale vorbirii care nu
sunt cuvinte: tonul vocii, ritmul, viteza vorbirii, frecventa cuvintelor, volumul,
inflexiuni.
 Comunicarea non-verbala se refera la mesajul transmis prin miscarea
partilor corpului: grimazele fetii, modul de deplasare, pozitia, distanta, expresia
faciala expresia si contactul ochilor, miscarea mainilor, a picioarelor, atingerea,
tacerea, aspectul fizic, imbracamintea. Cinetica este o stiinta relativ tanara si se
pare ca abilitatea umana de a o controla in mod constient limbajul corpului este
mult mai dificil de dobandit decat comunicarea verbala, si majoritatea oamenilor
transmit din acest punct de vedere mesaje contradictorii.
 Comunicarea verbala si non-verbala se pot produce simultan. Comunicarea verbala
poate lua forma unei conversatii - o interactiune terapeutica, la inceputul careia
asistenta medicala transmite o idee, un mesaj codificat in semnale verbale,
pacientului. Mesajul ajunge la receptor care il decodifica si interpreteaza
atasandu-i o semnificatie (interpretare). Paralimbajul va afecta interpretarea
cuvintelor, asa cum o face si limbajul corpului. Interpretarea este influentata de
memorie, de experientele anterioare.
 COMUNICAREA TERAPEUTICA
Pentru a avea o comunicare adecvata cupersoana aflata in ingrijire, asistentul medical va
explora capacitatile si posibilitatile acestuia, il va stimula sa-si exprime nevoile, sentimentele,
dorintele, ideile. Deasemenea va da posibilitatea pacientului de a lua decizii singur si il va
invata tehnicile de relaxare si afirmare de sine. Va antrena pacientul in activitati pentru a-i
crea sentimentul utilitatii si nu in ultimul rand va supraveghea permanent pacientul.

Conditiile unei comunicari terapeutice eficace sunt:

 - confortul fizic si psihic al pacientului;
 - pozitia asistentului medical care favorizeaza comunicarea;
 - asistentul medical trebuie sa aiba un vocabular pe intelesul pacientului, folosind
mesaje scurte si clare;
 - asistentul medical sa aiba un debit verbal potrivit;
 - asistentul medical sa foloseasca un ton adecvat;
 - asistentul medical nu trebuie sa fie influentat de problemele si oboseala personala;
 - momentul comunicarii sa fie potrivit ales;
 - mimica, gesturile, cuvantul sa ilustreze idea;
 - asistentul medical trebuie sa manifeste solicitudine fata de pacient;
Tehnici de comunicare terapeutica folosite de asistentul medical:

1. Ascultarea activa - mobilizarea atentiei pentru a intelege mesajul

(nu se fac miscari care sa distraga atentia pacientului, il aproba atunci cand acesta
spune lucruri importante, tinem cont de faptul ca aspecte care noua ni se pot parea
banale, pentru pacient au foarte mare importanta)
2. Acceptarea - vointa de a asculta mesajul pacientului fara a manifesta indoiala
sau dezgust, chiar daca exista divergente de idei
3. Utilizarea intrebarilor - metoda de interactiune verbala
4. Parafrazarea - reluarea mesajului pacientului pentru intelegerea lui corecta
5. Clarificarea - intreruperea discutiei pentru a clarifica sensul mesajului atunci
cand intervine o neintelegere ( asistentul medical va explica cu calm persoanei aflate in
fata sa, evitand disensiunile.Va tine cont ca pacientii au diferite temperamente si reactii
sise va adapta fiecarei situatii in parte pentru a mentine o comunicare optima).
6. Focalizarea - centrarea mesajului pe o anumita problema;
7. Informarea pacientului - transmiterea de informatii legate de starea sa de
sanatate.
8. Linistea - utilizarea unor momente de refacere pentru a permite atat pacientului
cat si asistentului medical sa-si organizeze gandurile;
9. Recapitularea - revizuirea principalelor idei discutate.
 Calitatea îngrijirilor acordate pacientilor depinde foarte mult de munca depusă de
personalul medical si comunicarea în echipă. S-a constatat că dincolo de eficiență,
apar frecvent probleme legate de comunicare, de organizarea activității, de calitatea
relațiilor interpersonale, de satisfacția în muncă sau de retributie.

 Profesia de asistent medical presupune un nivel ridicat de implicare si

responsabilitate, dar si de stres maxim (ore nenumarate de garda, etc). Se poate
observa in spitalele din Romania un mod de comunicare defectuos, atat intre colegii
de echipa, cat mai ales intre personalul medical si pacienti. Sistemul medical din
Romania este cu mult in urma celor din alte state, daca ne referim la salarii si la
aparatura necesara in spitale,însa este nedrept ca pacienții sa nu beneficieze măcar
de o buna comunicare atunci când vin in spital, comunicare ce are uneori efect
placebo. Pana la urma, nu ne-a obligat nimeni sa alegem aceasta profesie, iar daca
dorim o schimbare a sistemului, putem începe cu o schimbare personală:
îmbunatatirea aptitudinilor de comunicare. Nu trebuie sa uitam ca nursingul este,
dupa cum spunea Florence Nightintale: <o arta care necesita devotament exclusiv,
pregatire temeinica, talent...asa cum pictorul sau sculptorul pregatesc o panza sau o
bucata de marmura, materii inerte, cat de pregatit trebuie sa fie un asistent medical
care are de ingrijit cu insasi creatia suprema – trupul omenesc ? >