Sistemul filosofic a lui

Aristotel
„Suntem ceea ce
facem în mod
repetat; prin urmare,
excelența nu este un
act singular, ci un
obicei” Aristotel
 Sistemul filosofic

Vastul sistem filosofic și științific conceput de

Aristotel, uimitor prin diversitate(logică,
teologie, politică zoologie) și profunzime a stat
la baza gândirii medievale creștine și islamice
și a fost axul culturii Occidentului până la
sfârșitul secolului al XVII-lea. Din cele peste
150 de lucrări care îi sunt atribuite, s-au
păstrat 47.
Omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul
uriaș pe care Aristotel l-a avut de-a lungul vieții sale.

Acesta a fost:

 Unul dintre cei mai importanţi filosofi

ai greciei antice
 Clasic al filosofiei universale
 Spirit enciclopedic
 Fondator al şcolii peripatetice
 Aristotel 385-322 î. Hr
 Student devotat al lui Platon pentru 20 ani

 Forțat să părăsească Atena, devine Mentorul lui

Alexandru cel Mare

 La întoarcerea în Atena înființează o școală de

filozofie, Lyceum.

 A încercat să unifice într-un sistem întreaga

cunoaștere din vremea sa

 Părăsește Atena după căderea lui Alexandru cel

Mare
 De Memoria et Reminiscentia

Memoria se bazează pe 3 reguli de asociere:

1. Contrast

2. Similaritate

3. Contingență

 Memoria reflectă experiența, care este conținutul minții

 Mintea este formată prin experiență.

 Erori în gândire

 Creierul are rolul de a răci sângele, sediul minții fiind în inimă

 Albinele nu produc miere, ci aceasta cade din cer pe aripile lor

 Ciocurile păsărilor din colivii cresc mai lungi pentru că într-o

viață anterioară nu au fost ospitaliere

Punctul de plecare pentru predarea ideilor psihologice în
universități

Cartea I:
Reflexiile folosofice asupra naturii

O serie de ipoteze asupra naturii, afecțiunilor și

interpretărilor psihologice ale sufletului

Critică gândirea celorlalți filosofi care au abordat

psihicul uman
 Cartea II:
Funcțiile psihicului de hrănire, simțire, mișcare

Tratează simțurile cu particularitățile, tipurile și modurile lor de

funcționare, precum și pragurile senzoriale

Memoria se referă la trecut, senzațiile la prezent

Imaginația este plasată între senzație și rațiune

Corolarul sensibilității este socotit gândirea, care îi furnizează

imaginile

Limbajul este considerat o condiție a instruirii

 Cartea III
Aristotel respinge ideile lui Democrit, neadmițând un al șaselea sim ț

Simțul comun de care vorbește Democrit nu este altceva decât percep ție

3 niveluri ale cunoașterii: simțire, reprezentare și cugetare, abordând în acest

context existența unui :

 Intelect pasiv-presupune perceperea repetată a aceluia și obiect;

 Intelect activ- operează asupra primului și îl determină să elaboreze forme

inteligibile;
 Aportul său în filosofie
 Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia

acestuia şi a dezvoltat-o;

 Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine

stătătoare;

 A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica

formală, Retorica sau Etica, Ontologia;

 Aristotel -adeptul cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii;

 Principalele sale idei de filosofie economică:
 Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe proprietate

privată; de ce proprietate privată? – întrucât oamenii au mai multă grijă de

bunul personal faţă de bunul comun, aflat în devălmășie;

 Banii sunt necesari pentru a depăşi neajunsurile sistemului de troc;

 După cum menţionam în articolul referitor la Nicole Oresme, banii sunt

văzuţi ca parte a sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că

tranzacţiile monetare trebuie să fie strict reglementate de către lege;
 Principalele sale idei de filosofie economică:
 Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activităţii economice în viitor,

întrucât aceştia pot fi păstraţi până la o tranzacţie ulterioară, spre deosebire de troc;

 În privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară a fi

împotriva acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un mijloc

pentru a facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai mulţi
bani;

 Într-una din operele sale principale, Etica nihomahică, Aristotel consideră

monopolul ca fiind un mijloc de exploatare a populaţiei, deşi nu face referiri explicite
cu privire la rolul spiritului competiţional. 
 Concluzie
În concluzie putem spune că Aristotel se bazează pe educaţia

oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele nestăvilite de

avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă

naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent

dacă timpul a confirmat sau infirmat viziunea sa.