Aparatul respirator – curs 1

Bronsitele
 Bronsita este o inflamatie a pasajelor bronsice, caile
respiratorii care conecteaza traheea la plamani.
 Interiorul fiecarui pasaj bronsic este captusit cu o
mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se
misca de jos in sus, antrenand astfel impuritatile spre
exterior.
Desi mucusul si firele de par din fosele nazale opresc
trecerea prafului si a altor impuritati care se pot afla in
aerul inspirat, se poate ca agenti patogeni sau noxe sa
treaca, mergand spre plamani. Tusea este reactia
naturala a corpului la aceasta invazie.
 Agentii patogeni sau noxele provoaca
inflamarea cailor bronsice iar ca
raspuns la inflamatie, mucusul este
produs in exces. Inflamatia si
producerea de substanta mucoasa in
exces pot distruge cilii responsabili cu
curatarea cailor respiratorii. Cilii
deteriorati isi pierd capacitatea de a
functiona, mucusul obstructioneaza
caile respiratorii, ceea ce face dificila
respiratia, deci aportul de oxigen scade.
 BRONSITA
ACUTA, care
dureaza mai putin
de sase saptamani
 BRONSITA
CRONICA,
care este recurenta
si apare frecvent
de-a lungul a doi
sau mai multi ani
Bronsita acuta

 Bronsita acută cunoscută și ca o răceală toracică, este o inflamație pe termen scurt

a bronhiilor.
 Cel mai frecvent simptom este tusea. Alte simptome: expectoratia mucoasa,
respirația șuierătoare, dificultatea de respirație, febra și disconfortul toracic.

În mai mult de 90% din cazuri, cauza este o infecție virală. Aceste virusuri se
pot răspândi prin aer când oamenii tușesc sau prin contact direct. Factorii de
risc includ expunerea la fumat, praf și alte poluări atmosferice.
 Bronhopneumopatia cronica obstructive
(BPOC)

 Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)

este o boală caracterizată prin limitarea partial
reversibilă a fluxului de aer; limitarea este
progresivă şi se asociază cu un răspuns inflamator
anormal al plămânului la particule nocive sau noxe.
Presupune asocierea a 2 entitati clinice:
 Bronsita cronica+Emfizem pulmonar
Diagnosticul pozitiv în BPOC
 1. Vârsta > 35-40 ani
 2. Simptomatologia care include:
 Tuse
-> cronică: minim trei luni pe an, doi ani consecutiv = diagnostic de bronşită cronică
-> deseori productivă, cu spută mucoasă şi uneori mucopurulentă
-> predominant matinală (“toaleta bronşică”)
 Dispnee
-> simptomul central în BPOC
-> apare iniţial la eforturi mari: alergat, cărat greutăţi mari, muncă fizică grea;
pacientul nu mai poate face aceleaşi eforturi ca persoanele de aceeaşi varstă;
-> lent progresivă (in ani) de la eforturi mari, la eforturi minime (vorbit) şi chiar in
repaus; uneori poate apărea şi in crize diurne sau nocturne, uneori insoţite de
wheezing;
-> NU este proporţională cu gradul afectării funcţiei ventilatorii (spirometrie).
 Producţie cronică de spută
 3. Expunerea la factori de risc
 Fumatul de ţigarete: cel mai important factor de risc pentru BPOC. Pipa, trabucul şi alte
tipuri de fumat populare în alte ţări sunt de asemenea factori de risc. Expunerea pasivă la
fumul de ţigară poate contribui la apariţia bolii.
Alte cauze documentate:
 Noxe din mediu: prafuri şi vapori iritanţi, fumuri - când expunerile sunt suficient de
intense sau de prelungite
 Poluarea aerului de interior provenit de la combustibilul folosit pentru gătit sau încălzit, în
spaţii insuficient ventilate.
 Poluarea aerului de exterior - adaugă un plus de încărcătură de particule inhalate, rol
incomplet înţeles.
 Infecţiile respiratorii în prima copilărie sunt asociate cu reducerea funcţiei pulmonare şi
creşterea simptomelor respiratorii la maturitate.
 4. Examenul fizic care poate releva:
 obezitate sau hipoponderalitate;
 semne de obstrucţie: expir prelungit (durata auscultatorie a expirului este egală sau mai
lungă decat a inspirului), raluri sibilante şi ronflante, expir cu buzele ţuguiate;
 semne de hiperinflaţie: torace “în butoi” (diametru antero-posterior mărit), hipersonoritate
la percuţie, diminuarea murmurului vezicular, atenuarea zgomotelor cardiace;
 semne de insuficienţă respiratorie: cianoză centrală, alterarea stării de conştienţă.
spirometria

 Tabloul clinic al BPOC (istoric + examen fizic) este relativ nespecific, mai ales în
formele uşoare şi moderate de boală. De aceea este necesară confirmarea
diagnosticului prin spirometrie, care permite în plus şi stadializarea bolii.
În absența spirometriei diagnosticul de BPOC este incert.
Spirometria măsoară:
 - Capacitatea vitala (CV)
 - Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS sau FEV1),
 Raportul VEMS/CV
Rezultatele sunt exprimate în procente din valoarea prezisă.
Obstrucţia căilor aeriene este definită ca VEMS <80% din valoarea prezisă şi VEMS/CV
< 70% din valoarea prezisă.
Examene complementare
DIAGNOSTIC
DIAGNOSTIC IMAGISTIC
DE LABORATOR

 Radiografie toracica
 Gazometria sângelui arterial
 Fibrobronhoscopie, prelevare
 Dozarea alpha-1 antitripsinei aspirat brosic
 Testul de mers de 6 minute Examen CT toracic cu substanţă

 Examenul microscopic al sputei (frotiu gram de contrast iv
şi cultură)  Ecocardiografie
 Hemoleucogramă
 Explorarea funcţiei renale, hepatice, electroliţi
 Coagulare, Ddimeri cantitativ
 ECG
Clasificarea în funcţie de severitate
a BPOC (clasificarea GOLD)

Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii în funcție de

valoarea procentuală a VEMS (din valoarea prezisă în funcție de
vârstă, înălțime și sex).
Diagnostic diferenţial
 Exacerbările în BPOC
 Pe lânga riscul imediat de mortalitate, exacerbările au un impact negativ important
şi asupra progresiei bolii.
 Analize recente arată următoarele valori ale mortalitaţii pentru exacerbările severe
(cu spitalizare):
- 11% decese intraspitaliceşti,
- 22-40% la 1 an de la externare,
- 47% la 3 ani de la externare.
 Exacerbările au un impact important asupra calităţii vieţii, o frecvenţă crescută
a exacerbărilor asociindu-se cu o pierdere accentuată a calităţii vieţii.
 Comorbiditaţile pot acentua severitatea bolii şi implicit impactul asupra
calităţii vieţii. Majoritatea pacienţilor cu BPOC, începând cu stadiile
moderat/sever, prezintă cel puţin o comorbiditate.
 Comorbidităţi

Pacienţii cu BPOC au un risc crescut de a dezvolta:

 Boli cardiovasculare
 Osteoporoză
 Infecţii respiratorii
 Anxietate sau depresie
 Diabet zaharat
 Cancer pulmonar
 Bronşiectazii

Aceste comorbidităţi pot influenţa mortalitatea şi perioadele de spitalizare, motiv pentru care
trebuiesc investigate de rutină şi tratate corespunzător.
Managementul BPOC (GOLD)
Managementul BPOC-ului stabil trebuie bazat pe următoarele principii:
 determinarea severităţii bolii ţinand cont de simptomele pacientului;
 gradul de obstrucţie, frecvenţa şi severitatea exacerbărilor;
 complicaţii, prezenţa insuficienţei respiratorii, comorbidităţi şi
statusul general al pacientului;
 implementarea unui plan de tratament în trepte, care să reflecte
evaluarea gradului de severitate;
 alegerea tratamentului adaptat recomandărilor naţionale şi culturale,
preferinţelor şi îndemânării pacientului şi medicaţiei existente la
nivel local.
Obiectivele managementului BPOC:
 Reducerea simptomelor
 Prevenirea progresiei bolii
 Creşterea toleranţei la efort
 Prevenirea şi tratamentul complicaţiilor
 Prevenirea şi tratamentul exacerbărilor
 Reducerea mortalităţii
 Prevenirea şi reducerea efectelor adverse produse de tratament
 Tratamentul farmacologic
Ghidul GOLD recomandă ca tratament de
elecţie bronhodilatatoarele de lungă durată, în
prima linie de tratament, începând din stadiul II
şi până în stadiul IV de boală, toate celelalte
medicaţii adăugându-se treptat la terapia cu
bronhodilatatoare, care rămâne cheia
managementului în BPOC.
În plus, combinarea diferitelor tipuri de
bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune
este superioară asocierii cu bronhodilatatoarele
de scurtă durată.
Anticolinergice:
 Durata scurta de actiune (6 ore): Ipratropium bromid
 Durata ultr-lunga de actiune (24 ore): Tiotropium Bromid, Glicopironium Bromid
 Efectul advers cel mai frecvent este uscarea mucoasei bucale (gura uscata). Alte efecte
adverse pot sa includa infectii urinare sau aritmii.
Beta2-agonisti
 Durata scurta de actiune (6 ore): Salbutamol
 Durata lunga de actiune (12 ore): Salmeterol, Formoterol
 Durata ultra-lunga de actiune (24 ore): Indacaterol
 Efectele adverse cele mai frecvent intilnite sunt aritmia, tahicardia, tremorul
Metilxantine
 Teofilina
 Efectele adverse cele mai frecvente sunt greata si pirozisul (senzatia de arsura la nivelul
stomacului). Sunt medicamente care au interactiuni cu alimentele si cu alte medicamente.
Tratament non-farmacologic:

 Renunţarea la fumat şi evitarea noxelor respiratorii (profesionale sau

ambientale) este recomandată tuturor pacienţilor cu BPOC. Tratamentul
farmacologic (terapia de substituţie cu nicotină, bupropion) este
recomandat atunci când consilierea pentru sevrajul tabagic nu este
eficientă.
 Vaccinarea antigripală anuală este recomandată tuturor pacienţilor cu
BPOC. Vaccinarea antipneumococică este recomandată pacienţilor cu
vârsta > 65 ani şi/sau VEMS < 40%.
 Se administrează oxigenoterapie pentru a menţine SaO2 > 90%
 Reabilitare respiratorie
 Chirurgie