Candidoza bucală

 Candidoza bucală este o infecție cauzată de Candida Albicans. Boala se manifesta prin aparitia unor depuneri de culoare alba atat pe suprafata
limbii cat si in alte zone ale cavitatii orale. Depunerile au o consistenta cremoasa si pot fi indepartate, expunand o zona de culoare rosie.
 Pacientii pot acuza schimbari ale gustului sau aparitia unui gust neplacut in cavitatea bucala. In unele situatii, pot aparea dureri si dificultati la
masticatie si inghitirea alimentelor.
 Candidoza bucala este cel mai des consecinta unui tratament cu antibiotice atunci cand pacientii nu au luat si medicamente de
protectie antimicotice.
 Alti factori care pot favoriza aparitia bolii includ:
- pacientii care poarta proteze, mai ales daca acestea nu se adapteaza corespunzator
- persoane cu igiena orala deficitara
- persoane care sufera de diabet, xerostomie sau cei care urmeaza un tratament inhalator cu steroizi pentru astm sau alte boli pulmonare
- fumatul
- pacienti cu deficiente la nivelul sistemului imunitar datorita unor tratamente de radioterapie sau chimioterapie impotriva cancerului
 Leucoplazia
 Leucoplazia este o afectiune care provoaca o crestere in exces a celulelor din cavitatea bucala. Aceasta
conduce la formarea unor depozite de culoare alba pe suprafata limbii dar si in alte parti ale cavitatii
orale. Spre deosebire de candidoza orala, depunerile au o consistenta mai dura si nu pot fi indepartate.
 Cauzele leucoplaziei nu sunt intotdeauna cunoscute, dar se considera ca fumatul este cel mai
important factor favorizant. In plus, boala se poate dezvolta si in zone in care limba a fost iritata sau
ranita in trecutul apropiat.
 Leucoplazia este de obicei benigna si nu este periculoasa de una singura. Totusi, leucoplazia poate
evolua spre cancer. La nevoie, se va indica si o biopsie pentru a putea exclude cancerul.
Lichen plan
 Lichenul plan oral apare ca o retea dantelata de linii albe usor proeminente pe suprafata
limbii sau in interiorul obrajilor. 
 Reprezinta o inflamatie cronica care apare datorita unui raspuns autoimun al organismului.
 Desi se recomanda monitorizarea constanta a bolii, se vindeca de cele mai multe ori de la
sine. Anumite masuri generale pot fi de mare ajutor: igiena orala corecta, reducerea
fumatului precum si evitarea alimentelor care pot irita mucoasa bucala.
Limba rosie

 Ca si in cazul limbii de culoare alba, mai multi factori pot contribui la schimbarea culorii
limbii din roz in rosu. Cel mai evident este consumul unor alimente de culoare rosie
precum capsunile sau zmeura. Anumite alimente acide pot de asemenea favoriza o
schimbare a culorii limbii alaturi de aparitia unui disconfort temporar.
 Limba rosie ca semn al unor boli generale:
 Deficitul de vitamine, precum vitamina B-12 sau acidul folic, poate cauza schimbarea
culorii limbii in rosu. Uneori, limba ia aspectul unei capsuni, cu papilele gustative marite si
rosii.
 Alte afectiuni care au ca si semn o limba rosie sunt scarlatina si sindromul Kawasaki
Limba geografica

 Limba geografica isi ia numele de la modelul sub forma de harta ce se formeaza pe

suprafata limbii. Mai multe formatii de puncte rosii de diverse marimi, care uneori prezinta
si o margine alba, se dezvolta in diferite zone ale limbii.
 Formatiile isi pot schimba localizarea de-a lungul timpului; astfel, acestea pot aparea intr-
un anumit loc pe suprafata limbii pentru ca mai apoi sa se mute intr-o zona cu totul
diferita.
 Afectiunea este de obicei nedureroasa, chiar daca in unele situatii poate provoca o crestere
a sensibilitatii linguale la consumul anumitor alimente.
Eritroplazia

 Eritroplazia este o boala destul de rara care se manifesta prin aparitia unor leziuni de
culoare rosie pe suprafata limbii. Leziunile nu pot fi indepartate. Cu exceptia culorii,
eritroplazia este similara cu leucoplazia.
 Eritroplazia are un potential premalign mult mai ridicat decat leucoplazia. De aceea, se
recomanda efectuarea unei biopsii pentru a putea exclude cancerul.
 Limba neagra paroasa

 In aceasta patologie, papilele devin extrem de lungi, aspect ce favorizeaza adapostirea bacteriilor intre ele.
 Cand numarul bacteriilor creste, va aparea o culoare mai inchisa sau neagra iar papilele gustative crescute in
exces vor avea aspectul firelor de par. In afara de aspectul limbii, boala este inofensiva si de obicei nu provoaca
dureri.
 Se crede ca principala cauza a aparitiei acestei tulburari este schimbarea florei bacteriene din cavitatea bucala ca
urmare a unui tratament cu antibiotice. Alti factori de risc includ igiena orala precara, fumatul, diabetul sau gura
uscata.
 Tratamentul recomandat se va axa in principal pe schimbari in dieta, renuntarea la fumat si deprinderea unor
obiceiuri de igiena orala corecta care includ si perierea atenta a suprafetei limbii.
Afta bucala

 Afta bucala este una din cele mai frecvente cauze de aparitie a durerilor la nivelul limbii. Aftele pot
aparea oriunde in cavitatea bucala, dar se formeaza cel mai des pe partea dorsala a limbii sau sub
aceasta. Are culoarea alb-galbui, o forma rotunda sau ovala si uneori este inconjurata de o margine
rosie.
 Printre posibilele cauze, se numara traumatisme la nivelul cavitatii bucale (de exemplu, muscarea
accidentala a limbii), ingredientele abrazive din pastele de dinti sau apele de gura, alergii la anumite
alimente sau deficiente nutritionale.
 Aftele recurente (care reapar continuu) pot fi cauzate de stres sau tulburari hormonale.
 De cele mai multe ori, aftele se vindeca de la sine in maxim 2 saptamani. In acest timp, este bine sa
evitati alimentele care provoaca cresterea durerilor, precum mancarile foarte condimentate sau
bauturile fierbinti.
Cheilitele independente la copii
Cheilitele independente includ:
 cheilita exfoliativă,
 glandulară,
 de contact (simplă şi alergică),
 meteorologică
 actinică.
Cheilita exfoliativă

O afecţiune cronică în care este afectată doar bordura roşie a buzelor. Printre factorii
etiologici se atribuie un rol principal dereglării funcţiei sistemului nervos, diferitor fenomene
psihopatologice- reacţiilor depresive, de fobie. Rolul factorilor genetici a fost stabilit doar
atunci cănd erau observate cazuri familiale de cheilită exfoliativă.
Există dovezi de disfuncţie tiroidiană la pacienţii cu această formă. S-a constatat că această
formă se întalneşte mai des la femei. Vârsta pacienţilor a variat de la 3 la 70 ani, dar cele mai
multe ori 20-40 ani.
Din punct de vedere clinic, există două forme de cheilită exfoliativă - exudativă şi uscată.
 Forma exudativa se caracterizeaza prin durere pronunţată, prurit şi edem al buzelor ,de
aceea bolnavii care suferă de această formă ţin gura deschisă.
 Pe marginea rosie a buzelor apar , scuoame (cruste) de culoare gri-galben sau galben-brun,
care împiedică la vorbire, alimentaţie iar uneori aceste scuoame atărnă ca un şorţ, însă
marginea roşie la hotarul cu pielea nu este afectată. După îndepărtarea crustelor se observă
o suprafaţă umedă,netedă a liniei roşii a buzelor de culoare rosu aprins, dar caracteristic
pentru cheilita exfoliativă este că nici odată nu se formează eroziuni .
 Formă uscată
 este caracterizată prin apariţia scuamelor în centrul buzelor, care sunt legate de mucoasa
bordurii roşii numai cu un capăt, iar celălant fiind liber atărnă, iar bolnavii le muşcă foarte
des. Afecţiunea ne aminteşte drept o lentă întinsă de la un unghi la altul al buzei. Peste 3-5
zile scuamele se înlătură uşor, mucoasa rămînînd netedă fără eroziuni, observăndu-se doar
un focar de hiperemie pronunţat. Peste 5-7 zile scuamele se formează din nou.Bolnavii
acuză uscăciune, prurit şi aspect inestetic al buzelor. Boala decurge monoton fără înclinaţie
înspre remisiune sau autovindecare. Forma uscată poate trece în formă exsudativă.
Cheilita glandulară

 Această boală se dezvoltă ca rezultat al hiperplaziei, hipertfuncţiei, şi, adesea, heterotopia

glandelor salivare, în reg. liniei roşii a buzelor şi linia de tranziţie. Distingem forma
primară şi secundară de cheilită glandulară.
 În caz de cheilită glandulară pacienţii acuză dureri atunci când vorbesc, şi la alimentaţie, în
deosebi picantă şi fierbinte. Cheilită glandulară nu este precancer, dar aceasta creează un
mediu favorabil pentru dezvoltarea unor boli precanceroase .
Cheilita alergică de contact

 Se dezvoltă ca rezultat al sensibilizării roşului buzei, mai rar a pielii şi mucoasei buzelor în
urma folosirii unor substanţe chimice ca;(produse cosmetice, pasta de dinti, apa de gura
ş.a.)
Cheilită meteorologică

 este o boală inflamatorie a buzelor, pricina dezvoltării fiind factorii meteorologici ca:
umiditate, praf, vant, frig, radiatii solare, ploii acide, temperaturi scăzute sau înalte.
 Rol important în dezvoltarea bolii este durata lungă de şedere a pacienţilor în condiţii
meteorologice nefavorabile. Boala apare mai frecvent la persoanele cu piele uscată
 Pacienţii acuză uscăciune a buzelor. Deseori, pacienţii simt nevoia de a-şi umezi buzele
ceia ce duce la o uscăciune şi descuamare mai avansată.
 Cheilita Actinica
 este o boală cronică inflamatorie ale buzelor, la baza cărora se află sensibilitatea mărită sub
acţiunea îndelungată a razelor solare.
 Clinic distingem 2 forme de cheilită; exudativă şi uscată.
 Forma exudativă bolnavii acuză-prurit şi senzaţie de arsură a buzei, apariţia
eritemei,vezicule mici, cruste şi eroziuni pe marginea roşie a buzei inferioare.
 Tabloul clinic al formei uscate de cheilită actinică se caracterizează prin faptul că, în
primăvară, graniţa roşie a buzei inferioare devine de culoare rosu aprins, care se acoperă cu
scuame mici, uscate, de culoare albargintiu.Mai tărziu pot apărea excoriaţii şi eroziuni.