LEUCOPLAZIA ORALA

Leucoplazia orala inseamna pete albe sau gri localizate in cavitatea orala. Aceasta afectiune se
poate gasi si sub alte denumiri: leucocheratoza, leucoplazie idiopatica si cheratoza idiopatica
sau, mai simplu, placa alba idiopatica. In acest ultim caz, afectiunea se manifesta prin
acoperirea cu cheratoza sau placa aderenta a unor zone intinse ale cavitatii bucale, respectiv pe
membrana mucoasa a gurii. Din acest motiv, atunci cand leucoplazia se manifesta nu doar la
dinti, ci si pe alte suprafete ale gurii, denumirea corecta este de leucoplazie orala si este definita
astfel: O leziune predominant alba a mucoasei bucale care nu poate fi caracterizata ca nici o
alta leziune definitorie. Desi se poate confunda usor cu candidoza bucala sau chiar cu ciuperca
linguala, leucoplazia produce un anumit tip de leziuni care ii sunt specifice. Astfel, chiar daca
este usor de confundat si aparent fara vreo implicatie histiologica specifica, o leucoplazie este
diagnosticabila doar atunci cand toate celelalte variante au fost excluse.
Cine este predispus la leucoplazie?
Peliculele albe de leucoplazie orala sunt prezente, de obicei, inca de la nastere si pot deveni
mai pronuntate in copilarie. Totusi, leucoplazia orala se intalneste in special la adultii de
varsta medie si inaintata. Leucoplazia orala se manifesta adesea la fumatorii inraiti, dar cauza
aparitiei acesteia ramane deseori necunoscuta, motiv pentru care este caracterizata drept
leucoplazie idiopatica.
Dintre consumatorii de tutun, persoanele care mesteca tabacul sunt cele mai predispuse la
leucoplazie. Aceasta afectiune a fost recent catalogata drept leziune premaligna, adica: Un
tesut alterat morfologic, in care cancerul este mai probabil sa apara decat in contrapartea sa
aparent normala.
Intre 1 si 30 de ani, fiind o leziune greu de identificat si definit, sansa de a se transforma intr-
un carcinom scuamo-celular un tip de cancer oral variaza de la 0, la 20%. Desi
majoritatea tipurilor de leucoplazie orala nu se transforma in formatiuni maligne, unele sub-
tipuri prezinta un risc mai ridicat decat altele. In lume, leucoplazia orala reprezinta 5% dintre
leziunile orale din randul populatiei. Ea este, de altfel, si cea mai frecventa leziune
premaligna a gurii.
Prin urmare, desi leucoplazia orala nu poate fi oprita din evolutia sa catre o forma maligna,
atunci cand sunt prezente toate semnele, stomatologul ii va recomanda pacientului sa se
opreasca din fumat sau baut excesiv. Acestea sunt recomandarile standard, iar, in unele
cazuri, dau rezultatele scontate.
Uneori, placa alba se va diminua sau chiar va disparea dupa ce pacientul se opreste din fumat,
intregul proces avand o durata de aproximativ 1 an. Alteori, zonele afectate se vor intinde
incet, vor deveni mai albe si se vor ingrosa in cazul continuarii si/sau reluarii fumatului.
Din punct de vedere al incidentei in functie de sex, insa, cancerul oral aparut ca urmare a
leucoplaziei orale are o forma mai usoara la barbatii de varsta mijlocie si inaintata, femeile
fiind mult mai expuse riscului mortalitatii.
Leucoplazia - tipuri si localizari:
Aproape toate peliculele albe de leucoplazie orala sunt benigne, iar acestea nu pot fi
diferentiate din prima incercare de restul mucoasei linguale (mucoasa limbii). De cele mai
multe ori, leucoplazia orala se confunda cu candidoza bucala. Insa, in cazul candidozei
bucale, pelicula poate fi indepartata, descoperinadu-se o suprafata eritemica sau iritata si/sau
sangeranda.
Din punct de vedere clinic, s-au putut observa doua mari tipuri de leucoplazie orala, si
anume: omogena si neomogena/eterogena. Leucoplazia, se mai poate clasifica si in functie de
locul in care se dezvolta in cavitatea bucala,existand astfel doua alte tipuri: leucoplazie
linguala si leucoplazie bucala. Adica, poate fi localizata fie pe limba, fie pe suprafata interna
a obrazului.
In ceea ce priveste un anume sub-tip proliferant de leucoplazie, acesta este cel de leucoplazie
verucoasa. Displaziile au fost, la randul lor, impartite de catre patologi in trei tipuri: usoare,
moderate sau severe. In acest sens, formele usoare si moderate sunt mai dificil de depistat,
dar cele severe, fiind asimilate notiunii de carcinom, sunt mai usor de identificat.
Tipurile majore:
Leucoplazie orala omogena Leziune bucala rugoasa/ingrosata pe una dintre suprafetele
bucale, bine definita prin levurile sale uniforme si aplatizate/papulare, cu mici deformari de
relief, dar si prin textura sa puternic fisurata, incretita si rugoasa. Leziunea este un pic mai
ridicata fata de nivelul mucoasei bucale generale. La palpare, senzatia poate fi una de
suprafata "pieloasa", uscata sau edematos-pastoasa/"noroioasa" si crapata.
Leucoplazie orala neomogena/eterogena Leziune bucala neuniforma in aparenta, cu o
suprafata variata, care poate fi atat aplatizata, cat si nodulara si/sau proeminenta. Culoarea
leucoplaziei neomogene poate fi predominant alba sau poate avea un amestec de alb cu rosu.
Leucoplazie orala verucoasa leziune bucala puternic cheratinizata, care se observa mai
ales la persoanele in varsta, dintre care unele pot deveni proeminente in mucoasa
inconjuratoare; atunci poate fi utilizat termenul de leucoplazie verucoasa
proliferanta/invaziva. Acest sub-tip de leucoplazie neomogena are un risc mai ridicat de
transformare maligna.
Sub-tipuri:
Leucoplazie verucoasa proliferanta (LVP) Leziune bucala extinsa, care cuprinde atat
mucoasa bucala, cat si pe cea gingivala, unde placa papilara tinde sa se extinda pe toata
mucoasa bucala. Femeile in special, cele ce au trecut de 50 de ani -, sunt printre cele mai
predispuse la aceasta forma de leucoplazie. Fumatul pare sa nu aiba o mare legatura cu acest
sub-tip. LVP are sanse cu mult mai mari de a se transforma intr-un carcinom verucos sau
chiar intr-unul scuamocelular.

Eritroleucoplazie orala Leziune bucala caracterizata printr-un amestec de alb cu rosu;

albul fiind cheratinic, iar rosul, atrofic. Mai mult, pelicula rosie, de tip iritativ ce acopera una
dintre suprafetele bucale in special partea interna a obrazului, nu poate fi atribuita niciunei
alte cauze, iar "peticele" nodulare albe invadeaza, pur si simplu, zona. De fapt,
eritroleucoplazia s-ar situa la intretaierea drumului dintre eritroplazie si leucoplazie, din punct
de vedere clinic, iar riscul de transformare in carcinom, din nou, este mai ridicat decat in
cazul leucoplaziei omogene.
Cheratoza sublinguala leziune bucala leucoplazica situata la baza gurii sau pe suprafata
ventrala a limbii, fiind distincta doar prin locul in care se devzolta. In mod obisnuit,
cheratozele sublinguale sunt bilaterale si prezinta o suprafata incretita si corugata sau
"paroasa" in paralel. Asadar, cheratoza sublinguala nu este de fapt o afectiune distincta de
leucoplazie.
Leucoplazie candidica leziune bucala similara cu candida albicans obisnuita, dar
cunoscuta si sub denumirea de candidiaza hiperplastica cronica, nefiind chiar un sub-tip al
leucoplaziei clasice. Cu toate acestea, unele leziuni leucoplazice devin colonii pentru specii
variate de candida, astfel separandu-se de candidiaza hiperplastica cronica.
Leucoplazie orala corugata leziune bucala de culoare alba pe lateralele limbii, cauzata de
infectarea cu virusul Epstein-Barr, respectiv pe un fundal imunologic deficitar/labil, virusul
HIV fiind aproape intotdeauna factorul cauzator, situatie in care afectiunea nu poate fi
considerata drept una idiopatica. De fapt, leucoplazia orala corugata sau paroasa este una
dintre cele mai raspandite forme de leucoplazii, mai ales in randurile pacientilor care sufera
de SIDA, insasi prezenta leziunii acesteia semnaland tranzitia de la HIV la SIDA.
Leucoplazie orala sifilitica leziune bucala cauzata, precum sugereaza si denumirea, de
afectiunea sifilis; mai exact, in cea de-a treia faza a bolii. Si, desigur, nu este un tip de
leucoplazie idiopatica dat fiind faptul ca agentul cauzant este cunoscut. Din fericire, acum, ca
sifilisul nu mai este atat de comun locuitorilor din vest, nici leucoplazia sifilitica nu mai are o
incidenta atat de mare.
Semne si simptome:
In general, cele mai multe cazuri de leucoplazie nu prezinta simptome, aparand doar un usor
disconfort si poate putina durere in cavitatea orala.
Formele omogene si non-omogene ale acesteia, precum si zonele de acoperire pe care le
poate avea leucoplazia, sunt foarte variate. Iar unele dintre aceste forme de leucoplazie pot
avea un risc mai ridicat de malignitate. Zonele afectate cel mai frecvent sunt: cea bucala, cea
labiala si cea alveolara, insa orice zona mucozala poate fi implicata.
Culorile si nuantele variaza si ele: de la alb, la alb-galbui si chiar gri.
Un alt posibil simptom este hipertrofierea/ingrosarea stratului epitelial/superior de piele prin
procesul denumit: acantoza.
Cele atrofiate/subtiate, prezinta un epiteliu rosiatic; dovada ca acesta si-a pierdut capacitatea
de a se cheratiniza.
Intr-adevar, leucoplazia este prevalenta in zonele cu atrofie epiteliala, adica in zonele cu tesut
gingival nedezvoltat suficient. Aceste atrofii se manifesta prin: deficiente vitaminice, fibroza
orala submucozala, sifilis si disfagie sideropenica.
Cauze si perspective multiple:
Din pacate, inca nu se cunosc cauzele exacte ale leucoplaziei. Desigur, fumatul si mestecatul
de tabac ar putea fi una dintre cauze, dar nici acest aspect nu este cert. Statistic, peste 80%
dintre pacientii cu leucoplazie sunt fumatori. Iar, dintre fumatori, cei care consuma tigarete,
prezinta o leucoplazie difuza, pe cand cei care fumeaza in revers - capul aprins se tine in
gura -, risca schimbari mucozale drastice.
Aproape in egala masura, cei care mesteca tabacul, pur si simplu, au si ei o pelicula distincta
alba si cheratinica.
Cat despre influenta alcoolului, se speculeaza doar faptul ca acesta ar cauza leucoplazia orala;
aceasta forma prezinta o pelicula groasa, de culoare cenusie. De aceea va recomandam apele
de gura fara alcool.
O alta cauza foarte comuna pentru aceste pelicule albe din gura poate fi si trauma frictionala
sau iritativa. O trauma care poate duce la hipercheratoza / ingrosarea stratului cheratinic intr-
o zona in care, in mod normal, nu ar fi trebuit sa se prezinte astfel. Un astfel de exemplu
este stomatita nicotinica. Aceasta, la randul ei, este o hipercheratoza generata in procesul
fumarii de tabac. Mai mult, riscul malignizarii este similar cu cel al mucoasei normale.
Trauma mecanica, care poate fi cauzata fie de un varf sau de fata ascutita a vreunui obiect
introdus in gura, sau chiar de catre vreun dinte spart, poate duce la aparitia unei pelicule
albicioase si similare cu leucoplazia orala. Insa, peliculele respective nu sunt altceva decat
reactii la trauma produsa si se pot resorbi odata ce factorul cauzator al traumei a fost
indepartat.
Din punct de vedere farmaceutic, utilizarea sanguinarinei, un extract de plante inclus in unele
paste de dinti si ape de gura, poate determina malignizarea pentru mai mult de 80% dintre
pacientii cu leucoplazie. Din pacate, cei mai multi farmacologi o recomanda pentru tratarea
paliativa a cancerului.
O alta cauza a leucoplaziei este lumina ultravioleta, mai ales la buza superioara. In aceasta
situatie, asocierea cea mai frecventa este cu cheiloza/cheilita actinica, unul dintre simtome
fiind ingrosarea buzelor in timpul verii, de la prea mult timp stat la soare.
In final, din punct de vedere biologic, microorganismele pot fi generatoare de leucoplazie,
insa nu o cauza frecventa. De cele mai multe ori, la biopsie, se poate vedea ca acestea duc la
forme de candida albicans.
Cheratoze idiopatice si virusuri:
Exista foarte multe afectiuni care se manifesta printr-o leziune albicioasa la nivelul mucoasei
orale. Majoritatea sunt insa idiopatice, adica, nu au la baza o cauza specifica. Totusi, ele pot
fi categorisite drept leucoplazii odata ce restul alternativelor au fost excluse.
In plus, au fost identificate cateva sub-tipuri de leucoplazie orala, specialistii in domeniu
bazandu-se pe modul in care arata leziunile. Astfel, aproape toate peliculele orale, albicioase,
sunt rezultatul cheratozei generate de diverse leziuni.
De aceea, o pelicula orala, albicioasa, poate fi denumita generic cheratoza, si nu neaparat
leucoplazie orala.
In cazul cheratozei, stratul ingrosat de cheratina absoarbe apa din saliva si pare mai alba in
comparatie cu mucoasa normala. De asemenea, leucoplazia orala se mai manifesta cromatic
in pelicula in functie de pigmentul natural al pielii, dar si de diverse sindromuri ce pot
influenta nivelul de melanina din tesuturile bucale, rezultand o pelicula a mucoasei de o
anumita nuanta.
Bineinteles, si pigmentii externi din asa-numitele metale grele, care se inghit prin consumul
anumitor alimente, pot contribui la schimbarea culorii si tonalitatii peliculei de leucoplazie
orala. Uneori, pacientii pot avea un adevarat tatuaj din substante in acea pelicula!
Mai departe, virusurile Epstein-Barr si HIV sunt bine-cunoscute in lumea virusologiei ca
fiind agenti direct responsabili de aparitia leucoplaziei. Totusi, trebuie acordata o mare atentie
fiindca o candida in asociere cu leucoplazia nu inseamna acelasi lucru cu candida albicans
cronica.
Gena p53 si leucoplazia orala:
Aceasta gena este una care poate suprima o tumoare. Mai exact, ea administreaza maturarea
celulelor si moartea acestora. Dar, daca are mutatii, poate duce la cresterea incontrolabila a
numarului de celule rele. Astfel, p53 este una dintre cele mai studiate gene.
In acelasi timp, aceasta gena poate genera rezistenta la antibiotice, in cazul unui astfel de
tratament. p53 poate afecta serios zonele bucale care prezinta deja leucoplazie, precum cazul
consumatorilor inraiti de tutun si alcool, dar si la pacientii cu displazii / cresteri anormale de
tesut.
Diagnosticarea prin biopsie:
Se recomanda ca o prelevare a tesuturilor cu leucoplazie orala sa aiba loc trimestrial. Daca nu
apar schimbari majore in aspectul acestei afectiuni, biopsiile ar putea fi efectuate anual.
Zonele supuse biopsiei sunt cele cheratinizate si inrosite puternic, dar si cele care prezinta
ulceratii abundente. Aceste zone pot avea mai multe displazii decat celelalte zone, care sunt
omogene ca aspect.
Modul de realizare a biopsiei poate fi si unul neinvaziv, prin exfoliere sau radere cu o periuta
tare a suprafetei bucale cu scopul prelevarii unei mostre din tesutul afectat. Apoi, acesta este
examinat la microscop de catre un specialist bacteriolog.
O alta metoda de realizare a biopsiei pentru tesutul afectat de leucoplazie orala este
tincturarea cu albastru de toluidina sau expunerea la ultraviolete.
In astfel de cazuri, varianta chirurgicala este cea mai la indemana pentru orice clinician.
Totusi, este recomandat ca atat specialistul, cat si pacientul sa nu se grabeasca si sa nu opteze
pentru rezecare decat in cazuri grave. Uneori, nici nu se poate interveni chirurgical din cauza
leziunilor prea extinse si se poate opta pentru o monitorizare foarte atenta si indelungata,
insotita de un tratament agresiv.
Tratament:
Metodele de operare a unei leucoplazii orale severe implica: bisturiul, laserul,
electrocauterizarea aplicarea unei sonde conductoare de energie termica pentru taierea
tesutului si cauterizarea plagii, dar si criochirurgia - aplicarea de azot sub forma de pelicula
lichida pe tesutul afectat de leucoplazie orala.
Tratamentul in cazurile de leucoplazie orala depinde de medicul stomatolog. Ce trebuie sa stii
este ca au fost deja studiate o serie de combinatii medicamentoase, iar rezultatele au fost
descurajatoare. S-au studiat medicamente pe baza de: antimicotice excipienti anti-micoza;
carotenoide precursoarele vitaminei A, precum betacarotenul; retinoide similare vitaminei
A; si citotoxice. Vitaminele C si E au fost si ele studiate indelung. Despre retinoide, s-a
descoperit a fi toxice in doze mari. Niciunul dintre aceste studii nu a aratat faptul ca excipientii
anterior enumerati ar fi foarte eficienti impotriva leucoplaziei orale in forma maligna. Alte
incercari de tratare a afectiunii au implicat terapie fotodinamica sau ultraviolete.
Prognoza:
Zona din spatele maselelor de minte, altfel cunoscuta ca si zona retromolara, ca si baza
gurii, posteriorul si lateralele limbii, prezinta un risc mai ridicat de malignizare a leucoplaziei
orale existente. Cu toate acestea, tot din punct de vedere statistic, leucoplazia orala este
prevalenta in zonele mucotice: bucala, alveolara si sub-linguala. Procentual, 90% dintre
leucoplaziile orale au loc la baza gurii si pe limba, displazia sau carcinomul descoperindu-se
la biopsie.
Zonele rosiatice sau eritroplaziile se pot amesteca cu cele albe sau eritroleucoplaziile,
rezultand o leucoplazie patata, care si prezinta un risc generic foarte ridicat pentru
malignizare. La fel, zonele verucoase sau nodulare de leucoplazie orala au un astfel de risc.
O modificare in aparitia peliculei albe, dincolo de schimbarea culorii, este semnul unui risc
ridicat de malignizare. Un risc la fel de ridicat este dat si de: fixarea peliculei de leucoplazie
orala in tesuturile de dedesubt, ulceratiile, limfadenopatiile cervicale si, nu in ultimul rand,
distrugerea oaselor cavitatii orale.
Peliculele de leucoplazie orala prezente in combinatie cu alte afectiuni precum fibroza
submucotica - au un risc mai mare de malignizare.
Rata anuala de transformare a leucoplaziei orale intr-o forma maligna rareori depaseste 1%;
cele mai multe cazuri de leucoplazie orala vor ramane benigne. Totusi, este greu de prezis
daca o forma benigna de leucoplazie orala va deveni maligna, unii dintre specialisti chiar
afirmand ca este imposibila aceasta predicitibilitate.
Insa, daca unele zone dispar, se micsoreaza sau raman stabile, se poate prezice ca respectiva
leucoplazie orala va ramane benigna.
Nicio interventie medicala nu s-a descoperit inca pentru reducerea riscului dezvoltarii
canceroase a leziunii.