Medicină orală

Leucoplazia
 Leucoplazia
 Leucoplazia se caracterizează prin apariţia unei leziuni
diskeratozice a cărei specificitate se manifestă prin apariţia unei
pete albicioase pe mucoasa bucală. Nu este exclusă localizarea
acesteia pe alte suprafeţe mucozale (mucoasa vaginală, uterină, a
căilor urinare, a căilor respiratorii superioare).
 Frecvenţa acestor leziuni este mai mare în jurul vârstei de 40-50
de ani, la tineri întâlnindu-se mai rar. Potrivit unor studii statistice
mai vechi leziunile leucoplazice au o incidenţă mai mare la
bărbaţi decât la femei. Preluarea unor obiceiuri altă dată specific
masculine (tabagism, alcoolism) au dus la echilibrarea datelor
statistice. Pe lângă factorii externi iritativi sunt incriminaţi şi
anumiţi factori predispozanţi generali.
 Leucoplazia se consideră a fi azi una din leziunile
precanceroase, supusă fiind în continuu unor factori iritativi
locali, transformându-se malign, conform unor statistici în
proporţie de 6 %. Părerile în această privinţă sunt împărţite
întâlnindu-se valori extreme de la 2,5% la 100%.
 Etiologie
 Fumatul reprezintă factorul etiologic asupra căruia există un consens
unanim. Multe din constituentele tutunului dar şi produsele rezultate prin
combustia acestuia, ca gudronul sau răşinile sunt capabile să inducă
alteraţii leucoplazice ale mucoasei orale. Chiar şi contactul direct al
mucoasei cu tutunul este în măsură să determine apariţia plăcii
leucoplazice. Se pare că fumatul cu pipa reprezintă modalitatea cea mai
nocivă pentru mucoasa bucală. La persoanele mari fumătoare de pipă apare
„ stomatita nicotinică”. Această stomatită se manifestă la început prin
inflamaţia şi implicit culoarea roşie a palatului. Curând pe palat apar mici
formaţiuni nodulare sau papulare de culoare gri- albicioasă care prezintă în
mijloc un punct de culoare roşie. Aceste mici formaţiuni reprezintă mici
glande salivare a căror duct a fost obstruat şi înconjurat de celule
inflamatorii.
 Alcoolul. Folosirea băuturilor alcoolice distilate a fost încriminată în apariţia
leucoplaziei deoarece acestea pot să irite mucoasa bucală. Dar din păcate
marii consumatori de băuturi alcoolice sunt în acelaşi timp şi mari fumători,
aşa că este dificil de apreciat doar rolul singular al alcoolului.
 Iritaţiile cronice. Traumatismele cronice, iritaţiile cronice locale par să
aibă un rol important în etiologia leucoplaziei. Astfel, muşcarea repetată a
obrazului datorită malocluziei, protezele adjuncte incorect adaptate
sau marginile tăioase ale dinţilor fracturaţi pot fi consideraţi ca
generatori de leucoplazie. Alimentele fierbinţi sunt considerate de
asemenea ca posibil factor etiologic.
 Etiologie
 Sifilisul. Cu toate că literatura de specialtate mai veche ia în considerare importanţa
sifilisului în apariţia leucoplaziei, cercetările mai recente subliniază rolul relativ
minimal al acestei afecţiuni în apariţia diskeratozei, cu toate că încă se constată o
incidenţă mai mare a leucoplaziei la pacienţii care au suferit de glosită sifilitică în
comparaţie cu cei ce nu au antecedenta sifilitice.
 Carenţele vitaminice. Este cunoscut faptul că deficienţa în vitamina A induce
metaplazia keratinizarea anumitor structuri epiteliale în special a glandelor şi a
mucoasei respiratorii. În consecinţă s- a sugerat şi acceptat că deficienţa acestei
vitamine este în relaţie directă cu apariţia leucoplaziei.
 Carenţa de vitamină B complex a fost sugerată a constitui un factor predispozant al
apariţiei leucoplaziei. Mecanismul prin care se realizează acest lucru este necunoscut,
dar el se poate corela cu alterarea fenomenelor oxidative ale epiteliului, făcându-l
mai susceptibil la iritaţii. Din aceste considerente din tratamentul leucoplaziei face parte
administrarea de vitamina A şi B complex.
 Hormonii. Efectul keratogenic al hormonilor sexuali masculini şi feminini s- a putut
demonstra doar în anumite situaţii. Lipsa datelor mai consistente referitoare la rolul
acestor hormoni fac ca participarea lor în etiologia leucoplaziei să fie greu de evaluat.
 Galvanismul a fost considerat dintotdeauna un factor etiologic important cu toate că la
ora actuală există şi tendinţa de a mai micşora din această semnificaţie.
 Candidoza. Prezenţa Candidei albicans concomitent cu leucoplazie a fost semnalată în
literatura de specialitate foarte frecvent, cu toate că nu se cunoaşte cu certitudine dacă
aceste ciuperci poartă răspunderea pentru iniţierea apariţiei afecţiunii sau sunt doar
invadatori secundari. Din aceste considerente încă din 1978 în Raportul OMS asupra
leucoplaziei se subliniază că interrelaţiile dintre infecţia candidozică, displazia epitelială
şi riscul de malignizare ulterioară rămân în continuare incerte.
 Tablou clinic
 Forma difuză apare sub aspectul unor pete albe difuze, a căror
culoare variază de la o nuanţă opalină transparentă şi merge până
la o nuanţă alb-lactescent-sidefiu. Mucoasa bucală este uscată,
mată, cutată, uşor îngroşată. Leziunea poate să îmbrace un aspect
de mozaic datorită prezenţei unor fisuri pe suprafaţa mucoasei.
 Forma verucoasă. Placa are aspect verucos, fisurat, se ulcerează
şi sângerează. Pe acest placard pot apare zone de degenerare
malignă. Transformarea malignă se traduce prin: induraţia
stratului subiacent, asprime la palpare şi o aderenţă accentuată de
straturile profunde.
 Leucoplazia ragadiformă. Pe mucoasa bucală keratinizată apar
ulceraţii dureroase. Localizarea preponderentă a acestei forme este
la nivelul comisurii bucale, pe buza inferioară, regiuni supuse unor
traumatisme în timpul vorbirii, masticaţiei. Unele statistici arată că
degenerarea malignă la această formă este de 30%, pe când
leucoplazia verucoasă are un procentaj de malignizare doar 4%.
 Diagnostic diferenţial
 lichenul plan (localizare tipică, sunt leziuni
papulomatoase)
 micoze bucale (depozite albe, uşor detaşabile,
evidenţierea fungilor)
 leziuni traumatice survenite în urma obiceiurilor
vicioase
 boala lui Fordyce (pete galbene): reprezintă colecţii
heterotopice de glande sebacee în regiuni diferite ale
cavităţii bucale. Apar sub forma unor pete mici de
culoare galbenă sau confluînd în adevărate placarde
uşor elevate. Locul de predilecţie în apariţie este
reprezentat de mucoasa obrazului în dreptul molarilor,
pe suprafaţa internă a buzelor, ocazional pe limbă,
gingie, fren şi palat.
 Tratament
 . Scopul tratamentului este de a elimina orice factor
iritativ din cavitatea bucală. Este indicată
renunţarea definitivă la fumat. Pacientul trebuie să se
abţină de la consumul alimentelor fierbinţi şi
condimentate, de asemenea să evite băuturile
alcoolice. Vom îndepărta spinii iritativi dentari
(extracţia rădăcinilor, şlefuirea muchiilor
traumatizante, schimbarea protezelor incorecte). Se
recurge la îndepărtarea lucrărilor metalice ce
cauzează bimetalismul. În cazul unei infecţii micotice
supraadăugate leziunile pot fi tratate local cu
medicamente antimicotice (glicerina boraxată, violet
de genţiana, sol. 1%). Pe cale generală se
administrează din complexul vit. B şi vit. A, în doze
subtoxice. Când leziunea este suspectă de malignizare
se recurge la îndepărtarea chirurgicală, urmată de
radioterapie.
Imagini