Leziunile fundamentale ale mucoasei orale.

Variante ale normalului la nivelul mucoasei bucale; modificări benigne şi de origine

necunoscută.

1.Macula

Zona circumscrisă,plană de coloratie diferită decât cea a mucoasei având diametre variabile de
la 1-2 mm pana la cativa cm.În general au o culoare mai inchisă decât mucoasa normală și pot fi
roșii,roșii brune sau brune spre negru.Pot prezenta un contur net sau mai puțin bine delimitat.

2.Papula – are o formă bine circumscrisă,cu diametre de la 1-5mm.Are o formă rotundă sau
ovală iar suprafața sa poate fi rotunjită ascutită sau plată.

Fig.nr.1 Fig.nr.2

Leziunea primară tipică din lichenul plan este papula roșie violacee plată,de formă
poligonală,delimitată de cadrilajul normal al pielii (Fig.nr.1). Leziunile sunt intens
pririginoase,strălucitoare,ușor translucide,pe suprafața lor observandu-se o rețea fină albicioasă
(striuri Wickam ).Leziunile au tendința de a se uni,fomând plăci sau chiar placarde cu margini
neregulate,si se localizează cel mai frecvent în regiunea anterioară a articulației pumnului,partea
anterioară a gambelor,regiunea maleolară și regiunea lombară.

1
Până la 75% din pacienții cu lichen plan cutanat prezintă și afectarea mucoasei orale
(Fig.nr.2).Cel mai frecvent,leziunile orale se prezintă sub forma unei rețele albicioase dar există
și forme atrofice,eroziuni sau hipertrofice.Pe limbă se manifestă sub forma unor plăci albicioase
fixe,cu tendința de atofie.

3.Plăci sau placarde – leziuni mai mult sau mai puțin proeminente,ferme,bine delimitate,de
culoare gri,albicioasă sau roșiatică avand dimensiuni de la 5 mm până la câțiva cm.Suprafața lor
poate fi rugoasă sau netedă,fisurată sau uneori cu aspect verucos.

4.Vezicula – leziune circumscrisă (2-5mm),proeminentă ce conține o acumulare de lichid.Este

acoperită de un epiteliu subțiat (membrană veziculară ).Conținutul poate fi clar sau roșiatic,în
severitatea reacției inflamatorii.Prin ruperea membranei acoperitoare,vezicula se transformă

5.Bula- leziune veziculară mare (de la 5mm până la câțiva cm).Membrana acoperitoare sau
tavanul bulei poate fi mai subțire sau mai groasă,în funcție de caracterul intraepitelial al
leziunii.O bulă poate rezulta din confluarea mai multor vezicule sau poate evolua direct ca atare.

6.Pustula – leziune veziculară cu conținut purulent.Apare rar la nivelul cavității orale.

2
7.Eroziunea – pierdere de substanță a mucoasei,ce nu afectează stratul germinativ.Are în general
un contur neregulat sau linear.Au culoarea roșie datorită vascularizației din corion.mai vizibilă
prin epiteliul subțiat.

8.Ulcerația – pierdere de substantă sau defect al mucoasei cu întreruperea întregului epiteliu sau
a corionului mucoasei.Mărimea lor poate varia de la câțiva mm la peste 1cm în diametru.
Marginile ulcerației pot fi nete sau anfractuase,neregulate.Pot fi plane sau reliefate.Pot avea de
asemenea,un aspect proliferativ.
Întotdeauna, ulceraţia se vindecă printr-o cicatrice.
Cea mai frecventa cauză este leziunea mecanică, cum ar fi mușcarea accidentală de obraz.
Alte cauze:
- igiena orală precară,
- arsuri provocate de ingerarea de alimente fierbinti,
- iritatie cauzata de dezinfectante puternice, cum ar fi apa de gura cu CHX,
- infectie orala cu Candida,
- infectie orala cu Herpes simplex,
- reactiii la anumite medicamente cum ar fi agenti chimioterapeutici,radioterapie
- boli autoimune (cum ar fi lichenul plan),
- infectia sifilitica,
- o gama larga de infectii incluzand sindromul mână-picior-gură,
- anumite boli printre care tuberculoza, SIDA
- cancerul buzei.

3
 Ulcerație aftoasă Mucozita

9.Atrofia – subțierea epiteliului pe suprafețe mai limitate sau mai extinse.Zonele de atrofie pot fi
difuze sau bine delimitate.Uneori sunt ceva mai deprimate decât epiteliul vecin.Prezintă o
culoare roșie –roz datorită vascularizației din corion,mai vizibile prin epiteliul subțiat.

10.Leziunile granulare – sunt leziuni de culoare roșie – închis sau roșu viu,cu aspect
proliferativ .Suprafața lor prezintă mici proeminențe,proliferări de 1-3 mm diametru și de obicei
este mai ridicată decât mucoasa vecină.

11.Nodulul- leziune circumscrisă,proeminentă a mucoasei cu diametrul de la 5mm la 2cm..Ea

rezultă din împingerea mucoasei înafară de către o masă bine delimitată de țesut subiacent(țesut
conjunctiv,glandular,tumoral ).

12.Tumora – leziune proliferativă de mîrime ce pornește de la nivelul mucoasei ,având tendința

de creștere fie înafară ,fie în profunzime.Aceste leziuni cuprind neoplasmele adevărate cu
trăsături histologice specifice și pseudotumori cum sunt granulomul piogen,epulisul.Tumorile
epiteliale pot fi benigne sau maligne.In general aspectul clinic nu este suficient pentru
departajarea lor.

Tumorile benigne au în general o suprafață mai regulată și sunt mobile pe planurile profunde.Au
un contur bine delimitat la palpare.

Tumorile maligne au deseori o suprafață neregulată,ulcerată și tind să fie fixate pe planurile

profunde.

4
 Epulis

Epulis

Carcinom de buză

5
Variante ale normalului la nivelul mucoasei bucale; modificări benigne şi de origine
necunoscută.
1.Leucoedemul - Este o modificare de aspect al mucoasei jugale.Ea devine opalin-albicioasa,usor
plicaturata ca un val translucid.Consistenta ei este nemodificata.
2.Pigmentația melanică rasială – se datorește prezenței melanocitelor într-o proporție mai mare
în porțiunile profunde ale epiteliului.
Apare în special la persoanele cu piele închisă la culoare: rasa neagră,indieni și poate fi observată
în ordinea frecvenței pe gingii,palat,mucoasa jugală.
3.Granulațiile Fordyce – sunt glande sebacee prezente în mod neobișnuit la nivelul mucoasei
bucale.
Clinic se prezintă sub forma unor mici papule alb-gălbui cu diametrul de 1-2 mm dispuse izolat
sau în aglomerări uneori foarte dense.
Apar mai frecvente la nivelul mucoasei jugale sau labiale și nu au semnificație patologică

4.Adenomatoza labial (cheilita glandulară sau hipertrofia simplă a glandelor salivare mici )
La expunerea feței interne a buzei,mucoasa apare boselată,epiteliul acoperind numeroase
formațiuni nodulare mici.Acestea sunt glande salivare mici mai numeroase și proeminente care
pot fi palpate ca mici proeminențe submucoase.Nu au semnificație patologică.
5.Limba fisurată
Limba prezintă pe fața dorsală numeroase șanțuri sau creste variabile.Uneori aceste șanțuri pot
apărea și pe marginile limbii care capătă astfel un aspect franjurat.Când volumul limbii este
mare ,marginile sale prezintă amprentele dinților din zonele laterale.
Datorită numeroaselor sale anfractuozități,limba fisurată prezintă un mediu ideal pentru staza și
multiplicarea bacteriană,astfel încât ea predispune la numeroase infecții superficial (candidoze ).

6
6.Glosita migratorie (limba geografică )
Natura și evoluția afecțiunii sunt complet benigne
A primit numele de limba geografica de la faptul că „modelul "de pe suprafaţa limbii sugerează o
hartă cu zone neuniforme – unele în relief (pot fi rosiatice), altele plate.
La un moment dat, pe anumite zone ale limbii se produc pierderi de papile (apar zone
depapilate). Aceste suprafeţele plate, “dezgolite”, sunt cele care receptează mai intens gustul
alimentelor, usturimi la contactul cu alimentele condimentate sau acide.
Patogenie si cauze
Cauza aparitiei limbii geografice nu este certa. Sunt însă „suspectate” ereditatea şi carenţele de
vitamine din complexul B precum și factori psiho-somatici (stresul )

7
7.Limba piloasă

Limba neagră viloasă este o afecţiune caracterizată de hiperplazia și hiperkeratinizarea papilelor

la nivelul limbii. Această afecţiune favorizează dezvoltarea germenilor producători de pigmenţi,
motiv pentru care zonele afectate apar colorate de la alb-gălbui la maroniu sau brun închis.

Cele mai frecvente simptome sunt:

 senzatia de prurit la nivelul cavităţii bucale;

8
  uscarea gurii;
 senzaţia de corp străin la nivelul limbii;
 tulburări senzoriale (confundarea gusturilor sau imposibilitatea perceperii lor);
 reflex vomitiv.

Adesea, din cauza resturilor alimentare ce rămân între papilele gustative crescute excesiv,
pacienţii pot avea o respiraţie urât mirositoare.

Diagnosticarea se face pe baza examenului clinic, unde medicul evaluează coloritul, forma şi
numărul papilelor gustative, a căror lungime poate varia între câţiva milimetri şi 3 centimetri.
Pentru a se putea pune un diagnostic corect şi a se putea recomanda un plan valid de tratament,
pacientul trebuie să comunice medicului dacă a luat medicamente (şi care sunt acestea), dacă şi
ce substanţe anume a folosit pentru clătirea gurii, precum şi dacă a consumat (în mod excesiv)
alimente puternic pigmentate sau cu o cantitate semnificativă de coloranţi.

De cele mai multe ori, limba neagră viloasă se manifestă la adulţii de sex masculin, însă aceasta
se poate manifesta şi la copii.

Între factorii cauzatori se numără:

 fumatul;
 consumul excesiv de cafea sau ceai;
 deshidratarea;
 xerostomia;
 igiena orală precară;
 factori iritatori locali;
 folosirea în exces a unor ape de gură;
 administrarea de antibiotice, care duce la tulburarea florei microbiene;
 administrarea unor medicamente care conţin bismut;
 bolile infecţioase (TBC);
 micoze cauzate de candida albicans;

8.Glosita mediană romboidală

Se prezintă sub forma unei mici proeminențe rotunde sau ovalare situate în 1/3 posterioară a feței
dorsal a limbii,înaintea sau la vârful V-ului lingual
Suprafața sa este netedă sau boselată fără papile.
Este de culoare roșie și este în gnearal asimptomatică. Rar unii pacienți acuză senzații de arsură,
disconfort în timpul alimentației, uscăciunea gurii (xerostomie).
Etiologie
Nu se cunoaște etiologia acestei boli, dar există o serie de teorii care încearcă să explice factorii
care o predispun:
1. Teoria candidozei cronice. În prezent, este acceptată ideea comună potrivit căreia Candida
Albicans este răspunzătoare de instalarea leziunilor din glosita romboidă, dar și a “leziunilor de
sărut”, care se produc pe suprafețele cu care porțiunea afectată a limbii vine în contact (frecvent
la nivelul palatului). Candidoza cauzează o atrofie papilară declanșând un răspuns tisular

9
hiperplastic și lasă un teritoriu gol, de culoare roșie sau roz.
2. Teoria anomaliei congenitale a limbii printr-un defect de embriogeneză. Criticile aduse acestei
ipoteze se referă la absența afecțiunii la copii și la dezvoltarea sa pe parcursul vieții.
3. Teoria topografiei limbii în raport cu palatul dur. Conform acesteia, există rapoarte
individuale între ele și datorită faptului că se află destul de mult timp în contact, se creează o
presiune, mai ales în cursul fonației, care denaturează în timp papilele din zona mediană.
4. Teoria unor procese distrofice apărute pe fondul anumitor afecțiuni cronice ale sistemului
digestiv, în care secreția de acid gastric este diminuată.

Glosita mediană romboidală

Tratament

Se instituie tratament antifungic în caz de examen micologic pozitiv: ketoconazol, fluconazol sau
alte medicamente din această categorie atât sistemic, cât și în aplicații locale.
Se recomandă înlocuirea cât mai frecventă a periuței de dinți pentru a nu permite reinfectarea,
igienizarea corectă eventualelor proteze sau dispozitive purtate în cavitatea curățirea lor
sistematică pentru a nu întreține focare de infecție.
Dacă pacientul este fumător, e necesară renunțarea la fumat. În cazurile incerte, se poate indica
examenul histopatologic.
9.Varicele sublinguale.Sunt anomalii venoase ce se prezintă sub forma unor traiecte
dilatate,sinuoase,proeminente situate pe fața ventrală a limbii mai ales la pacienții în vârstă.
Situate imediat sub mucoasă,varicele sublinguale pot fi atinse în cursul unor manevre
stomatologice,dand naștere unor sângerări importante.
10.Angiomatoza limbii
Anomalie venoasă situată pe fața dorsală a limbii.Apar sub forma unor mici vase proeminente de
formă rotundă sau ovalară,de colorație roșie violacee,ce dau limbii un aspect pătat,cu o suprafață
neregulată.
11.Hiperplazia foliculilor limfatici din amigdala linguală.
Acești foliculi apar ca mici mase proeminente,rotunde sau ovalare,de 4-5 mm în diametru,situate
la baza limbii sau spre plica gloso-amigdaliană.Au o colorație și consistență normale.

10