Facultatea de Ș tiințe și Litere „Petru Maior”

1.Predicația
(1 oră curs; 1 oră seminar)

CS. Sintaxa: aspecte controversate, III RE

Conf. univ. dr. Luminița CHIOREAN

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Sumar
Relații sintactice
Relații semantice
Apoziția și modificatorul denominativ
Relații semantico-sintactice
Roluri semantice (tematice)
Predicația
Predicatul semantic
Predicatul sintactic
Predicatul enunțiativ
Predicat simplu vs complex
Operatori
Structurarea sintactică
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Relații sintactice
TEXTUL = unul sau mai multe enunțuri
DISCURSUL = unul au mai multe texte, care conține/conțin un mesaj că tre interlocutor (destinatar)
La nivelul ENUNȚULUI, fie propoziție, fie frază , între cuvintele conținute se manifestă RELAȚII:
SINTACTICE
de ADORDONARE (reciprocitate, inerență) dintre Subiect și Predicat (verificare: acord în numă r)
de COORDONARE (copulativă – „și”, disjunctivă – „ori”; „sau”, adversativă – „dar”, „iar”, „însă”, „ci”/ „or”=adverb
discursiv, NU este conj. coord.; conj. corelative coordonatoare: fie..., fie; ori..., ori...; sau..., sau...; atât..., cât și ...; nici...,
nici...; nu numai..., ci și ... )
de SUBORDONARE ( la nivelul propoziției: prin jonctive = prepoziții cu regim cazual; prin caz; prin acord; la
nivelul frazei: conjuncții necircumstanțiale și circumstanțiale, pronume și adjectiv pronominal relativ, adverb
relativ, toate cu valoare conjuncțională )
relația de adordonare (reciprocitate, inerență ) dintre Subiect și Predicat din gramatica tradiţională , este interpretată în
sintaxa modernă drept relație de subordonare (odată ce subiectul este un complement matricial de tip special)
binară realizată între un termen regent și un adjunct (termen subordonat) – cazurile complementelor (ne)circumstanțiale
ternară realizată printr-o dublă subordonare, astfel:
în sintaxa modernă, se interpretează ca subordonare sintactică atât față de verbul din sintagma în care apare termenul de analizat, câ t
și față de un regent NOMINAL – cazuri: CPO, PS; NP; CPos (=Atr în Dpos);
o altă abordare constă în subordonarea față de NOMINALUL regent, care are funcția sintactică de CD/CI sau S, relație complinită
printr-o alta semantică, fie denotativă (cazul CPO), fie conotativă (cazul PS).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Relații semantice
SEMANTICE:
APOZITIVE se realizează ca subordonare față de un termen regent, pe care îl detaliază SEMANTIC (Atenție la apozeme: adică,
alias, precum, ca, de pildă, de exemplu...!!!) – cazul apoziției
APOZIȚIONAREA = relație de echivalență discursivă și referențială între doi constituenți ai enunțului,
dintre care unul este baza, iar celălalt apoziția (Maria, prietena mea,...). Semantic, baza = o entitate că reia i
se asociază o denotație de tip „individ(ual)”, iar apoziția=un predicat logic/semantic care se referă la „individ”.
Apoziția se realizează prin juxtapunere (,Apoz, ... sau : Apoz,) sau cu ajutorul unor apozeme (adică...) și este
obligatoriu izolată (prozodic, prin pauze, iar grafic, prin virgule); are topica obligatoriu postpusă bazei.
TIPURI DE APOZIȚII:
În funcție de relația dintre bază și apoziție, se disting apozițiile nominale:
de echivalență referențială (apoziția ecuativă )
calificativă
de identificare
de apartenență la o categorie
 
După structură , apozițiile pot fi:
simple
dezvoltate
 

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Relații semantice.
Apoziția și modificatorul denominativ
APOZIȚIA și MODIFICATORUL RESTRICTIV DENOMINATIV (=ATRIBUT SUBSTANTIVAL ÎN NOMINATIV sau
FALSA APOZIȚIE, din gramatica tradițională , respectiv atribut categorial, apud GALR)
Spre deosebire de apoziție, modificatorul restrictiv denominativ se caracterizează astfel din punctul de
vedere al relației cu substantivul regent:
nu este echivalent din punct de vedere referențial cu substantivul regent (regent=nume de clasă , față de
modificator=numele unui membru al clasei);
nu poate fi omis fă ră a afecta conținutul semantico-referențial al GN, modificatorul denominativ participâ nd la
denotația substantivului pe care îl însoțește;
nu se acordă în caz cu substantivul;
nu poate fi antepus regentului;
nu este însoțit de apozeme pentru a marca relația cu substantivul;
nu este izolat.
(Apud Morfosintaxa limbii române, Ed UB, 2010, pp.42-43)
 
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Relații semantice:
conotative; semantico-sintactice

DENOMINAȚIE (sens DENOTATIV) – cazul CPO

onomasivă (denominativă )
de identificare
categorizante
CONOTAȚIE (sens/-uri CONOTATIVE, adică sensuri
secundare și figurate)–cazul PS
atributive
SEMANTICO-SINTACTICE (sub influența rolurilor
semantice sau tematice) – Agent, Pacient, Experimentator ș.a.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Rol semantic Descriere
Agent argument “instigator”al acţiunii; simultan [+Animat] şi [+Control]- intenţionalitate

Pacient Atribuit obiectului afectat de acţiune sau rezultat din acţiune; specific: schimbarea de stare; [+Animat]

Rezultat sau Rezultativ entitate ce rezultă în urma consumării evenimentului

Comitativ entitate asociată Agentului; [+Sociativ]

Temă obiecte afectate în sens larg de acţiunea exprimată prin predicat; specific: schimbarea de posesie sau de localizare; se
combină cu rolul de Agent sau de Pacient

Destinatar Transferul unei entităţi şi uneori şi schimbarea de posesie

Cauzal sau Forţă provoacă direct, nemediat , înfăptuirea unui eveniment; [- Control]
Instrument entitate folosită de Agent pentru a înfăptui acţiunea
Experimentator percepe sau simte ceva; [+Animat]
Stimul declanşează percepţia/ senzaţia
Posesor Entitate care deţine ceva [(in)alienabil]
Cauzal sau Forţă provoacă direct, nemediat , înfăptuirea unui eveniment; [- Control]
Beneficiar Entitate animată ce primeşte sau obţine ceva spre folosul său

Onomasiv nume sau poreclă a unui obiect animat sau inanimat

Elementiv entitate activă inanimată, producătoare de acţiuni (de obicei, naturale, stihiale)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Rol semantic Descriere

Descriptiv entitate purtătoare a însuşirii exprimate de predicat

Obiect obiect inanimat al acţiunii, stării sau relaţiei

Roluri circumstanţiale

Ţintă asociat cu entităţi abstracte ce pot primi şi rolul de Locativ

Locativ precizează plasarea în spaţiu a Temei

Sursă sursă locativă sau temporală; punctul de plecare al unui eveniment, reperul

Parcurs traseul

Măsură sau Cantitativ evaluarea măsurii în care se realizează evenimentul

Modal sau Calitativ evaluarea modalității în care se realizează evenimentul

Perceptiv obiectele acţiunii sau stării fiziologice [+Animat] şi [- Animat]

Compozit material, component al unui obiect

Mediativ entitate “mijlocitoare”, mediatoare

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Predicatul și predicația

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Nivel semantic. Predicatul semantic
PREDICAȚIA se interpretează pe NIVELURI ANALIZABILE, astfel:
1) NIVEL SEMANTIC: Predicația semantică (logică) asociază unei entități o
PROPRIETATE (predicate cu un singur argument=nominal – cazul NP) sau o proprietate de
tip RELAȚIE între două (Np + alt complement; NPm...); sau trei entită ți (CPO, PS) – (Apud
Morfosintaxa limbii române, Ed UB, 2010, pp.29 plus PDF –Sintaxa)
Exemple de predicate semantice exprimate prin cuvinte din diferite clase lexico-
semantice:
Verbe: Copilul aleargă.  semantica alergării, mișcării, a sportului - TEMA
Ion o iubește pe Maria.  semantica iubirii, a pasiunii - TEMA
Am de citit romane. semantica lecturii - TEMA
Adjective: Ion este harnic, discret, loial familiei, sigur pe el. semantica portretului moral – TEMA
Substantive – NP: Ion este inginer – semantica profesiei - TEMA
CPO: L-au ales președinte – semantism categorial – ierarhie socială –TEMA
L-au botezat Ion. – semantica onomasivă - TEMA
Apoziție izolată (simplă sau dezvoltată): Ion, foarte bun inginer, a promovat repede. – semantică apreciativă-TEMA
PS: Am găsit-o învățătoare în satul natal.- semantică atributivă, conotativă
Prepoziții lexicale: Locuiește lângă/ dincolo de/ în apropiere de Mall. – semantica spațiului -TEMA
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Predicatul semantic „reprezintă componentul propoziţiei care asociază unei entită ţi o
proprietate sau care stabileşte o relaţie determinată între două sau trei entită ţi” (GALR II:238).
Exemple de predicate semantice prin care subiectului i se atribuie diferite proprietă ți/ calită ţi
(din GALR II:238): Există / este un vinovat. El este Ion. El este inteligent. El este profesor./
ziarist. Sportivul aleargă./ înoată. Copilul cade. / se împiedică. El se îmbogățește. Fâ ntâ nile
seacă.
Exemple de predicate semantice care implică argumentele (=subiect, complement direct,
complement indirect, complement prepoziţional ş.a.) în diferite relaţii (din GALR II:238- 239):
Ion e vecin/ asemă nă tor/ frate cu Gheorghe. Ion e supă rat/ invidios pe Gheorghe. Ion (îl) laudă /
(îl) ajută pe Gheorghe. Ion (îi) vorbeşte lui Gheorghe.
Pot fi predicate semantice:
- verbul: Ion aleargă.
- adjectivul – nume predicativ: El e inteligent.
- substantivul – nume predicativ/ predicativ suplimentar/ apoziție izolată : El este profesor. Îl
știam politician. Replica, armă sigură, a avut efect.
- adverbul: Fiul se comportă asemenea tată lui.
- prepoziţia: A plecat cu tine.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Nivel sintactic. Predicatul sintactic
2) NIVEL SINTACTIC: Predicația (semantico)sintactică este centrul unui grup
sintactic așezat într-o poziție semantic-predicativă , poziție în care se manifestă
capacitatea predicatului de a-și atrage argumentele (nominale) (semantic) /
complementele (sintactic) și de a le impune restricții de ROL TEMATIC (vezi Fișa
referitoare la roluri tematice) și DE CAZ și/ sau de PREPOZIŢIE. Apud Morfosintaxa
limbii române, Ed UB, 2010, p.29)
Predicatul sintactic este acelaşi cu cel semantic, numai că rolul acestuia este acela
de a impune complementelor sale restricţii de rol tematic şi de formă .
În exemplul: Ion îmi dă o carte., predicatul sintactic atribuie rolurile de agent (Ion),
obiect (carte) şi destinatar (îmi) şi le restricţionează forma cazuală : nominativul –
agentului-subiect, acuzativul neprepoziţional-obiectul direct şi dativul, destinatarului
- obiect indirect.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Nivel enunțiativ. Predicatul enunțiativ
3) NIVEL ENUNȚIATIV: Predicația enunțiativă se caracterizează prin tră să turile
predicativității, concept legat de / raportat la ENUNȚARE, responsabil de stabilirea unei
relații între grupul predicativ (PV/vb pred sau loc vb predicativă ; PN) și un eveniment
extralingvistic, ancorat spațio-temporal (Apud Morfosintaxa limbii române, Ed UB, 2010,
pp.29-30)
Nr predicatelor = nr propozițiilor
Predicate = verbe caracterizate prin mărci ale predicației: verb predicativ/ copulativ, la
mod predicativ, adică : indicativ, conjunctiv, condițional-optativ și imperativ (+timp), pers., nr.
verbale (ce face/ ce se spune despre subiect?)
nominale (care este caracteristica subiectului, adică : cine/ce/care/cum/al cui/cât este subiectul?
Predicatul enunțării este marcat de „morfemele predicativită ții (MP)” de mod, timp,
persoană şi numă r ale unui verb. Orice verb însoţit de MP este predicat al enunță rii.
MP se pot ataşa direct verbului, şi atunci predicatul este simplu sau se pot ataşa unui
„component exterior verbului principal” (ibidem, 241), şi atunci predicatul este complex.
Acest predicat al enunță rii nu se dezvoltă într-o subordonată echivalentă , nu poate fi suprimat
fă ră consecințe asupra enunţului, este întotdeauna termen regent, niciodată subordonat, aduce
informaţia nouă – rema – despre tema enunţului.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Predicat enunțiativ (2)
Predicatul enunțării (enunțiativ) este marcat de „morfemele predicativită ții (MP)” de mod, timp, persoană şi
numă r ale unui verb. Orice verb însoţit de MP este predicat al enunță rii.
MP se pot ataşa direct verbului, şi atunci predicatul este simplu sau se pot ataşa unui „component exterior
verbului principal” (ibidem, 241), şi atunci predicatul este complex.
Acest predicat al enunță rii nu se dezvoltă într-o subordonată echivalentă , nu poate fi suprimat fă ră consecințe
asupra enunţului, este întotdeauna termen regent, niciodată subordonat, aduce informaţia nouă – rema –
despre tema enunţului.
Predicatul simplu are ca mă rci obligatorii morfemele de predicativitate (Ion învaţă / a învă țat/ învă țase/ o să
înveţe/ ar învă ța…) şi mă rci facultative: clitice reflexive/ personale, negaţia, semiadverbele (Ion se gâ ndeşte/
nu mă nâ ncă / doar a ieşit pe uşă . Un caz special este predicatul interjecţional, la care sunt înlocuite MP prin
intonaţie imperativă , prin aceleaşi posibilită ţi combinatorii cu ale unui predicat verbal (Na!, Poftim! Telefonul
ţâ rr! o dată .).
Alt caz special este predicatul adverbial, exprimat prin adverbe şi locuţiuni adverbiale „de atitudine”: firește/
negreșit/ bineînţeles/ de bună seamă / fă ră doar şi poate că … Autoarele 2 GALR includ în tipul predicatului
adverbial şi adverbele care admit copulă : sigur/ posibil/ probabil/ cert/ evident că (să )…
Predicatul locuțional are MP atașate verbului component: El îşi aduce aminte/ şi-a adus aminte/ îşi va aduce
aminte de…)
NOTĂ. Predicate verbale/ exprimate prin locuțiune verbală predicativă sau adverb predicativ sau
interjecție predicativă.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Tipologia predicatului după structură
După STRUCTURĂ:
PREDICAT SIMPLU AL ENUNȚĂRII: exprimat prin verb predicativ, locuțiune verbală predicativă
sau verb nepredicativ cu val predicativă (inf=valoare imperativă : A nu se fuma în interior!)), adică
prezintă mărci ale predicativității (mărci de flexiune) atașate direct verbului.
Exemple: Citeam că rți de teorie literară . Acum, nu preferøø beletristica.
Structura predicatului simplu:
mărci ale predicației;
+/ - negația;
+/ - clitice pronominale nonsintactice:
pron. pers. cu val neutră din structura locuțiunilor verbale (a lua-o ...; a-i da bice);
dativ etic – fă ră funcție sintactică (Unde mi-ai fost?);
reflexiv obligatoriu/ inerent (a se gândi, a-și aminti)
reflexiv, marcă pasivă (a se citi.... de către cineva=CAg);
reflexiv, marcă impersonală (a se merge... „în general”).
Notă. În structura predicatului simplu mai pot fi prezente semiadverbe, aflate în Specificatorul
(funcție din sintaxa modernă ) unei proiecții funcționale de tip Focus (nivel III), între GFlex și GV (El
a mai citit și poezii.) (Apud Morfosintaxa limbii române, Ed UB, 2010, p.31)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Predicat complex. Operatori verbali
PREDICAT COMPLEX AL ENUNȚĂRII: mă rcile predicativită ții (mă rcile de flexiune) sunt atașate unui operator verbal
(aspectual, modal, pasiv, copulativ – Vezi Inventar)

Exemple: Copilul se apucase de citit. (operator aspectual)

Chiar putea citi/ putea să citească. (operator modal)
Romanul fusese citit de toți (=CAg). (operator pasiv)
Dorința lui este de a citi acest roman. El este asemenea (=ca, adv. cu
val prepozițională) celorlalți. (operator copulativ)

Predicatul complex este format dintr-un operator şi un suport semantic.

Operatorii sunt:
- pasivi: Cartea este citită de toţi.
- copulativi: El este/ devine/ ră mâ ne șeful nostru.
- aspectuali: El începe/ termină să scrie.
- modali: El vrea/ poate să ră spundă . Suportul semantic este un verb la conjunctiv (El trebuie să citească .), la infinitiv
(El poate citi.), la supin (El termină de citit.), la participiu (El este invitat de tine.), un adjectiv (El este inteligent.), un
substantiv (El este profesor.)
- onomasivi: I se spune inginer.
- atributivi: Mergea visă toare.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Structura predicatului complex: conține, pe lâ ngă SUPORTUL SEMANTIC, cel puțin UN OPERATOR
VERBAL DE PREDICATIVITATE (aspectual, modal, pasiv, copulativ)
În funcție de clasa morfologică a suportului semantic, se disting:
predicate cu suport verbal (Pot cânta/ să cânt. Încep să înțeleg. Mă apuc de citit.)
predicate cu suport adjectival, nominal, adverbial (El este bun/inginer; E fără doar și poate (=firesc, normal) că ...
predicate cu suport participial (El este apreciat de toți.)
După valoarea operatorului, se disting:
predicate complexe cu operator aspectual (Copilul se apucă de citit.)
predicate complexe cu operator modal (Pot înota.)
predicate complexe cu operator copulativ (S-a făcut profesor. Devenise actor.)
predicate complexe cu operator pasiv (Romanul a fost ales de el. Fusese recomandat de mine.
În afara coeziunii semantice, există semne ale unei coeziuni sintactice a grupului operator + suport
semantic:
- control al subiectului (El poate pleca.)
- deplasă ri de clitice (Romanele le termină de citit.)
- participarea grupului în ansamblu la opoziții de diateză (Ei au recuperat castelul./ Castelul se poate
recupera.  poate a se recupera)
NOTĂ 1. Uneori, structura internă a grupului devine mai puțin transparentă , semn al unei tendințe de
gramaticalizare a operatorului (Stă să plouă. Ion dă să plece. Ion e pe picior să plece.) NU este cazul
viitorului perifrastic: Am să plec./ Aveam să plec.
NOTĂ 2. În grupul operator + suport semantic, numai suportul semantic impune restricții de rol semantic.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 I NVENTAR (… DESCHIS)

Sumar
AL OPERATORILOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
CONSTRUCŢII CU VERBAL (SUPORT VERBAL SAU PRONOMINAL/ PV COMPUSE & PASIVIZARE ) ŞI
CONSTRUCŢII PERIFRASTICE

Operatori modali: a putea

Operatori aspectuali: intrinsec-aspectuali: a începe, a continua

a conteni, a isprăvi, a înceta, a sfârşi, a term ina
contextual-aspectuali: a ajunge la;
a apuca să; a sta să; a da să
a se apuca de; a se lăsa de;
a se opri din;
a se pune pe
Operatori pasivi: verbal: a fi
pronominal: “se” (reflexiv-pasiv)

Operatori eventivi: [+ schimbare] a face (a deveni …) etc.

Operatori factitivi: [+ cauzal] a face etc.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 INVENTAR (… DESCHIS) Sumar
AL OPERATORILOR ÎN LIMBA
ROMÂNĂ CONSTRUCŢII CU N OMINAL (SUPORT NOMINAL, ADJECTIVAL, VERBAL/ NP & PS)
Operatori copulativi: a fi
a deveni
a părea
a însem na, a arăta, a reprezenta
a rămâne, a sta, a ieşi, a ajunge
a se face, a se preface
Onomasivi: a numi, a boteza, a desemna, a alege, a angaja, a face, a unge, a pune

Conotativi(Atributivi): verbe de percepţie (sentendi): a auzi, a simţi, a vedea;

verbe de cogniţie: a-şi aminti, a cunoaşte, a recunoaşte, a şti;
volitiv: a dori, a prefera, a vrea;
dubitativ: a bănui, a presupune, a suspecta;
verbe de direcţionare: a expedia, a trimite;
verbe de prezentare: a arăta, a expune, a prezenta;
verbe de observare: a observa, a remarca;
apreciativ: a analiz a, a aprecia, a caracteriz a, a cataloga, a considera, a estima,
a interpreta;
verbe de acceptare: a accepta, a admite, a primi;
factitiv: a face, a lăsa;
verbul a avea...
verbe copulative (cu excepţia lui a fi): a deveni...
verbe movendi (+ nominal, adj): m erge, a alerga, a dansa etc.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 STRUCTURAREA SINTACTICĂ

există o structurare internă a grupului sintactic (GN, GV, GAdj, GAdv), determinată de
regimul operatorului (cu o structură internă tranzitivă sau netranzitivă , reflexivă sau
nereflexivă ) –Trebuie să scriu. Încep a înflori. Se pune pe râs.
și ...
o structurare sintactică a propoziției, impusă de predicatul semantic. – Se apucă să scrie
poezii. [+CD]/ Trebuie să ajungă medic. [+NP]/ Începe să-l învețe adunarea. [+CD+CSec]
(Apud Morfosintaxa limbii române, Ed UB, 2010, p.31)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Bibliografie

(a)
*** Gramatica limbii române. Enunţul [GALR], coord. Valeria Guţu-Romalo, Ed. Academiei Române, 2005.
*** Gramatica de bază a limbii române [GBLR], coord. Gabriela Pană-Dindelegan, Univers Enciclopedia Gold,
Bucureşti, 2010.
Draşoveanu, D. D., Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Clusium, 1997.
Gheorghe, Mihaela, Limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii, Ed. Univ. „Transilvania” din Braşov, 2009.
• Pană Dindelegan, Gabriela (coord.); Dragomirescu, A.; Nedelcu, I.; Nicolae. Al., Pană Dindelegan, G.; Rădulescu Sala,
M.; Zafiu, R., Gramatica de bază a limbii române, Univers Enciclopedic Gold, 2010. – acronim: GBLR
• Pană Dindelegan, Gabriela; Dragomirescu, Adina; Nedelcu, Isabela, Morfosintaxa limbii române, Ed. Universității din
București, 2010.
(b)
Chiorean, L., „Predicaţie semantică & operator conotativ. Abordare descriptivă a construcţiilor cu predicativ
suplimentar”, în Dacoromania, Serie nouă XV, nr. 1, 2010, Cluj-Napoca, pp. 53-66.
Chiorean, L., „Conectorii adverbiali. Practica analizei instrucţionale”, în vol. Înspre şi dinspre Cluj. Contribuţii lingvisice.
Omagiu profesorului G.G.Neamţu la 70 de ani, coord. Ionuţ Pomian, Ed. Scriptor şi Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2015.