Bucurestiul in iarna lui 1954

Se lucrează de zor pentru eliberarea bulevardului Republicii

în timp ce pietonii traversează spațiul statuilor în șir indian
pe o cărare croită prin zăpadă.
Fotoreporterul coboară de pe mormanul de zăpadă și pozează
oamenii la lucru de mai aproape
O imagine luată chiar din mijlocul tovarășilor harnici, de la
nivelul străzii, arată înălțimea mare a troienelor de zăpadă.
Pe bulevardul Nicolae Bălcescu mormanele de zăpadă
ajungeau până la erajele 1 sau 2 ale blocurilor de pe această
arteră.
Oamenii veneau să-și ia rația de pâine de la magazinul de la
parterul fostului Palat al Societății Acțiunea Economică a României.
Șoferul camionului în care tovarășii și tovarășele încarcă zăpada
privește circumspect la fotoreporter.
Piața Rosetti, sub nămeți. Tovarășii trudesc fără oprire pentru a-și
face datoria patriotică de deszăpezire a capitalei.
Tramvaiul putea deja circula la intersecția bulevardului Republicii
cu strada Mîntuleasa și Calea Moșilor.
O imagine de pe str. Alexandru Beldiman arată o mulțime de
curioși care asistă la ridicarea zăpezii de acolo.
La intersecția bulevardului 6 Martie cu strada Brezoianu
oamenii încarcă de zor cu zăpadă camioanele, pentru a o
vărsa apoi în Dâmbovița.
Pietonii se strecoară în șir indian printre cei care deszăpezesc, în
timp ce un tovarăș dă de zor cu târnăcopul pentru a sparge
stratul de gheață format sub omăt.
Mai jos pe bulevardul 6 Martie, la intersecția cu strada Ing.
Anghel Saligny  zăpada fusese deja curățată și se circula în
condiții normale. Camioanele cu zăpadă erau într-un du-te –
vino continuu.
Activitate intensă pe str. Ing. Anghel Saligny.
La intersecția bulevardului 6 Martie cu strada Silfidelor militarii
lucrează cot la cot cu civilii pentru degajarea străzii.
O echipă de tovarăși puși pe treabă deszăpezesc pe colțul străzii
Brezoianu cu strada Ioan Zalomit.
Pe b-dul Schitu Măgureanu, oamenii lucrau atât la eliberarea
străzii, cât și a intrărilor în clădiri.
Zăpada colectată din oraș era aruncată în Dâmbovița.
Așa arăta vechiul pod Izvor, cel realizat după sistematizarea
albiei Dâmboviței în anii 1880.
Efort susținut pe podul Uranus, pentru a permite tramvaiului să
treacă.
Deszăpezirea documentată de pe cealaltă parte a podului, dinspre
strada Uranus.
Splaiul Independenței și Dâmbovița, depozitarul principal al
zăpezii adunate de prin tot orașul. Ca și în alte locuri, militarii și
civilii lucrează braț la braț.
Pe Dâmbovița mai în aval de poza precedentă și aceeași
hărnicie debordantă a oamenilor.
Splaiul Independenței colț cu strada Izvor, oamenii împing
zăpada în apa râului și se bucură de reușita lor.
Splaiul Independenței la podul Mihai-Vodă. Pe terenul viran din
prim-plan, acțiunea de deszăpezire abia începuse, așa că era
muncă multă de făcut.
Gospodine fericite că și-au luat rația de pâine, fotografiate chiar
pe panta dealului Mihai-Vodă.
Prim-plan: muncă asiduă. Plan secund: frontul de clădiri de pe b-dul
Republicii, între Calea Victoriei și strada Academiei.
Intersecția Căii Victoriei cu str. Edgar Quinet cucerită de nămeți.
Șir de tovarăși și
tovarășe în lungul Căii
Victoriei, spre Teatrul de
Revistă “Constantin
Tănase” și Palatul
Telefoanelor.
Deszăpezire pe strada Matei Millo, care coboară din Calea Victoriei
pe lângă Palatul Telefoanelor. Tovarășii, înarmați cu ustensile,
purced la îndepărtarea omătului.
Scenă de pe Calea Dudești, la intersecția cu strada Popa Stoica
din Farcaș. În prim-plan, un vehicul utilitar (tramvai cu plug
adăugat) ajută la degajarea șinelor de tramvai, singurul mijloc de
transport în comun în zonă la acea dată.
Tot pe Calea Dudești, pe cealaltă parte a intersecției cu str. Popa
Stoica din Farcaș, pe dreapta.
Piața Mihail Kogălniceanu văzută din Calea Plevnei sârguincios
deszăpezită de cetățeni și armată.
La Gara de Nord se muncea poate mai abitir ca în alte părți,
deoarece era una din principalele porți ale orașului. Liniile de
tren și peroanele trebuiau degajate cât mai repede.
Distracție în mahalaua Grant, după Marele Viscol. Se organizau
concursuri de schi. Pe fundal, vechiul pod Grant, ridicat în 1910.
Mulți bucureșteni se
deplasau cu schiurile,
mai ales în zonele
periferice.
Şi aici tot București era. Zăpada acoperea ulițele de mahala și se
mai vedeau doar stâlpii de pe margine. Oamenii circulau cu
schiuri.
Pe o stradă principală
mai periferică.
Deszăpezirea văzută de sus.
Poştaşii au muncit și ei din greu în acele zile, pentru a livra
corespondența cetățenilor.
În 1954, orașul București, a fost lovit de ceea ce avea să
fie cea mai cruntă iarnă din secolul 20. 
Marele Viscol a încremenit Bucureştii şi toată țara în prima
săptămână din februarie 1954. Troienele au ajuns chiar şi la
5 metri înălţime.
Potrivit ANM, în februarie 1954 viscolul a lovit în patru
reprize, iar vântul a atins o viteză record în Bucureşti: 126
kilometri la oră. Un alt record consemnat în 3 februarie
1954 vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9
l/mp în 24 de ore.
Consiliul de Miniştri a transmis, pe 4 februarie un
comunicat prin care „toţi cetăţenii capabili de muncă” erau
informaţi că erau „datori să participe la lucrările de
deszăpezire şi de aprovizionare cu alimente a populaţiei”.

Sursă: bucurestiivechisinoi.ro

2017 Sfârşit