Management organizațional în educație

Dinamica proceselor de grup din clasa de elevi

„Un om trebuie să fie destul de mare ca să‐și recunoască greșelile, suficient de deștept ca să învețe din ele
și îndeajuns de tare ca să le îndrepte.” (Alphonse Allais)
 Management organizațional în educație

Dinamica de grup este definita în sens larg ca “fiind, pe de o parte, ansamblul fenomenelor psihosociale
care apar, se manifestă și evoluează în cadrul grupurilor, iar pe de alta parte, ca ansamblul legilor care
guvernează și dirijează aceste fenomene”.
În sens restrâns, dinamica de grup este definită ca “ansamblul metodelor și procedeelor care permit
acțiunea asupra personalității prin intermediul grupului sau a metodelor de acțiune a acestor grupuri
asupra altor grupuri mai vaste”.
Dinamica grupurilor tratează grupul ca o entitate acțională care se afla sub influența unor factori interni și
externi care îi imprimă o anumită evoluție și îi determina dinamismul. Experiențele ulterioare au
demonstrat ca este mai eficace încercarea de schimbare a indivizilor dacă se acționează asupra lor în
grup decât dacă se acționează individual.
Cunoașterea procesului de schimbare a unui grup de muncă, a conținutului etapelor pe care acesta le
comporta, precum și a factorilor interni și externi care îi condiționează dinamica este importantă pentru
alegerea celor mai potrivite căi de intervenție în vederea menținerii și creșterii coeziunii grupului, aplanării
stărilor de tensiune și modificării grupului în sensul dorit.
Aceste fenomene se manifestă ca urmare a rolurilor efectiv jucate de membrii grupului, care se pot
grupa în următoarele categorii de roluri:
 de impulsionare a activității grupului în direcția scopului final;
 de menținerea și întărire a coeziunii grupului;
 de împiedicare a îndeplinirii rolurilor corespunzătoare primelor două categorii.
 Management organizațional în educație

Dinamica colectivului de elevi surprinde totalitatea transformărilor care au loc în interiorul colectivului,

transformări care-i imprimă acestuia un anumit traseu. Ea se referă la evoluția colectivului ca întreg, ca
unitate de sine stătătoare.
Dinamica clasei de elevi parcurge anumite etape, fiind „un real laborator psihosocial, în care fenomenele
ce-i sunt proprii se metamorfozează şi se intercondiționează, imprimându-i, în cele din urmă, traiectoria pe
care o va parcurge.” (Nicola I., 2001,pag. 267)
Colectivul de elevi, ca oricare alt grup social, se constituie în vederea desfășurării unor activități și atingerii
unor scopuri educative, care la rândul lor sunt subordonate unui ideal educațional.
În clasa de elevi se realizează pe de o parte o interacțiune profesor-elev, dar şi o interacțiune elev-elev.
O importanță deosebită îl are climatul afectiv din grupul de elevi.
Clasa de elevi este un grup foarte important pentru orice copil, deoarece rămân împreună de-a lungul
câtorva ani și are o influență imensă asupra membrilor săi.
În urma interacțiunii membrilor grupului se dezvoltă norme ce duc la modelarea comportamentelor acestora
 Management organizațional în educație

Dinamica grupului cuprinde ansamblul metodelor de acțiune asupra personalității prin grup și a metodelor de
acțiune a acestor grupuri
Aceasta cuprinde:
a) studiul proceselor de „schimbare" (atitudini, sentimente, percepții de sineși de altul) prin grup, adică a tehnicilor
de manipulare a grupurilor;
 b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metodele de psihoterapie prin grup);
c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici.

Dinamica grupului este un proces neîntrerupt, rezultat al unor acumulări continue și imperceptibile a
acțiunilor și influențelor externe. Astfel, se constată ca, de la fenomenul de izolare, dominant în primele
săptămâni de la constituirea grupului, se trece, în etapele următoare, la depășirea sferei înguste a
relațiilor intergrupale, la conturarea și impunerea fenomenului de expansiune afectivă a membrilor
grupului.
Grupul se afla într-o continua mișcare și transformare, într-un proces neîntrerupt de acomodare și
adaptare.
 Management organizațional în educație

Dinamica clasei de elevi este întărită şi de rolurile şi statusurile ce apar şi evoluează în interiorul ei
Statusul reprezintă un ansamblu de cerințe care reglementează poziția fiecărei persoane într-o
colectivitate; iar rolul presupune totalitatea conduitelor realizate din perspectiva deținerii unui anumit
status.
Eforturile elevilor de a se încadra în rol, de a îndeplini rolul potrivit cu statusul de elev conduc atât la
performanțe deosebite cât şi la asimilarea de către aceștia a normelor și valorilor societății.

"Rolurile diferite în cadrul unui grup se află într-o evoluție permanentă între personalitatea individului și
așteptările grupului de la el.„
După un anumit timp fiecare membru al echipei își asumă un rol specific, care se dezvoltă și /sau se
schimbă.
Rolurile din grup nu sunt rigide și fixate.
 Management organizațional în educație

Tipuri de roluri (Brocher -1999):

➢ Rol de lider: include roluri care lucrează în interesul grupului, au grijă de respectarea obiectivelor și
executarea sarcinilor (activități, discurs, coordinare)
➢ Roluri de suport și roluri creative: cei care se ocupă cu evaluare, diagnoză și mediere.
➢ Roluri disfuncționale: cei care se comportă agresiv, împiedică, rivalizează, fac pe deșteptul, sau arată
pasivitate.
În dinamica de grup o atenție deosebită este acordată rolurilor de leadership și cel de outsider.
Rolul de Leadership poate avea a conotație binară negativă respectiv pozitivă. Este pozitivă la nivel socio-
emoțional (comportament pro-social cum ar fi ajutarea celorlalți) și referitor la performanță (aptitudini
speciale cum ar fi cunoștința limbilor străine).
Rolul de leadership negativ este caracterizat de exemplu prin intimidare, și tendința de impune propria
voință asupra grupului.
Outsider-ul, de cele mai multe ori nu participă în activitatea grupului nu respectă normele grupului; acest
fapt îl face nedorit. Comportamentul nedorit (ex. agresivitate) și lipsa aptitudinilor(dificultățile de exprimare)
accentuează acest rol.
 Management organizațional în educație

Aplicații

Tema 1
a) Gândiți-vă pe rând la rolurile pe care le îndepliniți și la statusurile pe care le dețineți.
Alcătuiți o listă ordonată în funcție de valoarea pe care o au ele pentru voi.
b) Gândiți-vă pe rând la grupurile din care faceți parte și alcătuiți o listă a lor. Ordonați această listă
în funcție de importanța relativă din punctul vostru de vedere.
c) Descrieți-vă status-rolurile în fiecare dintre aceste grupuri. În ce măsură îndepliniți prescripțiile de
rol? În ce măsură le încălcați?
d) Corespunde conținutul primei liste cu cel al listei finale? Dar ordinea?
e) În ce măsură credeți că ordinea listelor voastre e influențată de statutul deținut în fiecare grup?
 Management organizațional în educație

Factorii de grup, care influențeazǎ formarea elevilor și mai ales coeziunea grupului școlar sunt externi și
interni.
Cei externi acționeazǎ prin intermediul celor interni, oferind condițiile de manifestare a acestora și sunt
constituiți din:
a)        stilul de conducere al dirigintelui, care trebuie sǎ fie democratic, oferind elevilor șansa luǎrii
deciziilor și dezvoltǎrii inițiativei;
b)       norme, dupǎ care se conduce grupul nu trebuie sǎ fie impuse de diriginte, ci formulate împreunǎ
cu elevii, având, ca îndrumǎtor regulamentul scolar;
c)        rolul pe care îl are fiecare elev în grup.
Factorii interni sunt de naturǎ socioafectivǎ și factorii socio - cooperatori, manifestați în rolul fiecǎrui elev
pentru realizarea scopurilor grupului și în stilul de conducere.
 Management organizațional în educație

Detalierea factorilor de influență și a modului lor de acțiune asupra grupului permite înțelegerea
mecanismelor dinamicii grupurilor, a modului în care aceasta se manifestă și determină schimbări în
cadrul grupului.
a)      Factorii externi de influența sunt:
1. Factori naturali și tehnico–materiali: influența lor asupra constituirii și funcționarii grupurilor este
relativ ușor de pus în evidență. Influența mediului natural se concretizează în faptul că locuitorii
diferitelor regiuni geografice se diferențiază între ei pe multiple planuri (alimentație, vestimentație,
mod de viața etc.), aceste elemente punându-și amprenta asupra modului de integrare în grupuri și
de acțiune în cadrul acestora. Modul tehnic (tehnica de producție, de afaceri etc.), acționează
nemijlocit asupra indivizilor;
2. Factori socioistorici și socioculturali: acești factori țin de cadrul istoric în care acționează
grupul, de sistemele politice, sociale, economice, culturale specifice societății respective;
3. Factorii sociali propriu-zisi –în cadrul lor sunt cuprinse relațiile ce se stabilesc între grupuri în
cadrul organizației din care fac parte.
 Management organizațional în educație

b)      Factorii interni de influență:

Orice grup funcționează pe două planuri paralele – unul social, formal, oficial și unul psihologic, informal,
spontan, neoficial – care corespund celor două structuri existente în cadrul organizației: formală și
informală.
Funcționând pe cele două planuri menționate, grupul îți stabilește o serie de reguli de funcționare care
devin norme pentru membrii săi; aceste norme sunt respectate de unii membrii și contestate de alții.
Apare astfel o serie de tensiuni între membrii grupului, care vor influența viața afectiva a acestuia,
coeziunea sa.
In cadrul grupului se produc trei perechi de fenomene psihosociale: conformism – noncomformism,
cooperare – conflicte, coeziune – dezbinare.
Ansamblul fenomenelor psihosociale ce se produc în grupurile primare și legile care le reglementează
sunt:
a) Relațile ce se stabilesc între grupul primar şi mediul său;
b) Influența exercitată de un grup primar asupra membrilor săi, pentru care constituie o realitate şi o
valoare, influența generatoare a unui anumit ,,climat psihologic”;
c) Viața afectivă a grupului și evoluția sa în diverse circumstanțe;
d) Factorii coeziunii și disociației.
 Management organizațional în educație

Una dintre cele mai importante funcții pe care le îndeplinește grupul este aceea de integrare socială.
Relațiile armonioase din cadrul grupului de elevi conduc la o stimă de sine ridicată, dorința de a
coopera, crește nivelul de aspirație. În vreme ce relațiile opuse acestora conduc la anxietate, stimă de
sine scăzută, sentimente ostile față de colegi, chiar la comportamente  agresive şi atitudini negative față
de școală.
O a doua funcție pe care o îndeplinește grupul școlar o constituie cea de securitate, el devine mediul
favorabil de manifestare pentru elevi.
Funcția de reglementare a relațiilor din interiorul grupului se referă la faptul că grupul poate sancționa
comportamentele membrilor săi prin diverse reacții.
Funcția de reglementare a relațiilor intraindividuale se referă la constituirea identității de sine din
perspectiva calității de membru al grupului.
 Management organizațional în educație
Etape din viața unui grup
Grupurile sunt determinate de schimbarea rețelei de legături şi de interacțiuni dintre membrii grupurilor.
Membrii grupului au un efect foarte puternic unul asupra celuilalt. Pe măsură ce rețeaua de legături şi
interacțiuni se dezvoltă, grupul trece prin mai multe etape de viață. În fiecare etapă, au loc în interiorul
grupului acțiuni și interacțiuni specifice.
1) Modelul I cu etapele: început, cuprins şi încheiere
La început (faza preliminară) membrii evită sarcina şi angajarea în sarcină. În această fază apar conflicte
legate de ocuparea pozițiilor de conducere.
In faza de început, grupul are un caracter administrativ, formal, nestructurat, cu un conținut, sistem de
organizare, participare și conducere impuse din exterior, dobândind ulterior sintalitate - de aici mențiunea ca
acest grup educațional are o structura formala și o structură informală.
Influențele ce se exercită asupra grupului sunt de la profesori - externe, de la membrii componenți ai
grupului - din interior, din trecut, iar sarcinile sunt preponderent instructiv-educative.
Caracteristica primei etape este preocuparea fiecărui membru al colectivului pentru cunoaşterea celorlalţi
membri, cu scopul de a stabili anumite relaţii interpersonale. Cunoaşterea este coroborată cu evaluarea și
urmărește dobândirea unor informaţii despre ceilalţi parteneri, despre atitudinea acestora faţă de propria
personalitate, despre felul în care liderii desemnaţi sau aleşi impun o anumită dinamică a colectivului.
Este etapa în care se declanșează conturarea imaginii globale a colectivului de elevi şi care se realizează
prin sintetizarea tuturor individualităților clasei.
 Management organizațional în educație

Următoarea etapă/cuprinsului (faza intermediară), se definește ca o consolidare a capacităților de

comunicare, de colaborare şi conducere.
Interacțiunile devin mai organizate și membrii participă la ele.
Simultan se produc restructurări la nivelul socio‐afectiv al colectivului, ceea ce poate genera tensiuni sau
conflicte, unele constructive, din punctul de vedere al afirmării propriei individualităţi şi al antrenării
personalităţii umane.
Colectivul apare acum ca o constelație în cadrul căreia fiecare elev se află în relații cu ceilalți colegi.
Multe grupuri nu ajung până la această fază.

În faza de încheiere/ etapa finală (faza terminală) membrii grupului devin dependenți unul de altul şi
doresc să continue să se întâlnească chiar dacă grupul s-a destrămat, oficial
Etapa finală este cea a cristalizării unor relații socio‐afective relativ stabile, pe fondul afirmării preocupărilor
simpatetice (atracţie, respingere, indiferenţă) şi al recunoaşterii autorităţii liderilor.
Colectivul atinge o stare de echilibru relativ, dispune de o conștiință de sine, membrii săi acționând ca un tot
unitar. (Această etapă poate corespunde clasei a VIII‐a, a-XII-a de exemplu.)
Pe tot parcursul acestor metamorfoze psiho‐comportamentale se manifestă sintalitatea colectivului de elevi care
scoate în evidenţă trăsăturile de personalitate ale clasei.
 Management organizațional în educație

2) Modelul II cu etapele: formarea, izbucnirea, tipizarea şi săvârşirea

- Formarea: perioadă de tatonare, nesiguranță; membrii încearcă să-și găsească locul în acel
grup.
- Izbucnirea: perioadă de conflict; membrii rezistă influenței grupului şi încearcă să testeze
structura grupului.
- Tipizarea: perioadă de stabilire a angajamentului față de grup şi a câtorva reguli explicite sau
implicite, în conformitate cu care vor interacționa membrii grupului.
- Săvârșirea: grupul săvârșește, îndeplinește acțiunile vizate
 Management organizațional în educație

3) Modelul III al lui Ken Heap cu etapele: interacţiunea, identificarea reciprocă, baza grupului,
„sentimentul de noi” (ideea de grup) (Heap, Ken, 1977).
Maturizarea unui grup este studială şi cuprinde următoarele etape: formarea, conflictul,
normalizarea, funcționarea.
- Formarea. Indivizii discută despre următoarele elemente privind viitorul grup: scop, compoziție,
conducere şi durată, etapă în care fiecare caută să-și câștige o identitate în grup.
- Conflictul. Relativul consens preliminar obținut în prima etapă privind rolurile, conducerea,
normele, este acum pus în discuție. Etapa conflictului evidențiază interesele, obiectivele personale
mai puțin vizibile.
- Normalizarea. Dacă este depășită etapa precedentă, se trece la stabilirea normelor, practicilor
privind activitatea, decizia şi comportamentul membrilor.
- Funcționarea. Odată ce se cristalizează interesele personale şi rolurile fiecăruia, grupul devine
mai productiv şi se centrează pe sarcină. Trecerea prin acest ciclu de maturizare al grupurilor
depinde de tipul de grup, de particularitățile individuale ale membrilor și de importanța sarcinii.
 Management organizațional în educație

4) Modelul IV -Tuckman, Bruce W. -1965, 2001, propune un alt model care descrie 5 stadii ale grupului:
Formarea / orientarea (forming) – etapă de discuții, interogații și tatonări reciproce în vederea stabilirii
coordonatelor grupului (obiective şi scopuri , adoptării procedeelor necesare îndeplinirii sarcinilor lor.
durata existenței, componență, identități, conducere și proceduri de lucru) și a conștientizării
dependenței mutuale. O colecție de indivizi se află în fața posibilității de a ajunge să formeze un grup;
fiecare încearcă să facă celorlalți o impresie bună.
Răbufnirea / perturbarea /turbulență/ nemulțumirea (storming) – etapă de conflict, confruntare se
referă la comportamentul personal al membrilor grupului în muncă, ordinea obiectivelor prioritare,
repartizarea responsabilităților, conducerea și obiectivele șefului grupului privind îndeplinirea sarcinilor
Sunt puse sub semnul întrebării toate coordonatele grupului: comportamentul intragrupal, conducerea,
atribuirea rolurilor, obiectivul, scopurile, normele de grup, evoluția grupului, procedurile de lucru pentru
îndeplinirea sarcinilor etc. Dacă anterior părea să existe un consens, el era superficial.
Funcția acestei etape este aceea de stabilire a încrederii reciproce, de formulare a unor obiective şi
proceduri mai eficiente
 Management organizațional în educație

Normarea (norming) - au loc acceptarea diferitelor opinii, eforturi pozitive pentru formularea unor soluții
acceptabile de către toți membrii grupului pentru a se ajunge la un compromis în ceea ce privește
obiectivele grupului. Se stabilesc relații sociale într-un spirit de comuniune, responsabilitate și expresia
unor sentimente favorabile grupului este o preocupare dominanta
În această etapă de elucidare a problemelor apărute în etapa anterioară, apare coeziunea, consensul,
acordul privitor la normele de grup, coordonarea, comuniunea, responsabilitatea. Se stabilesc normele şi
tiparele funcționării grupului: modul de lucru, procesul decizional, gradul de transparență, nivelul de
încredere reciprocă. Această etapă poate fi foarte scurtă (aproape inexistentă) sau foarte lungă.
Etapa funcționării / realizării sarcinii (performing) grupul arată ce este capabil să facă în îndeplinirea
sarcinilor cu competență și eficiență are loc focalizarea grupului pe realizarea efectivă a sarcinilor, prin
interacțiuni care pun în comun competențele membrilor.
Grupul devine pe deplin productiv numai dacă a parcurs cu succes primele trei etape. Şi înainte de
această etapă s-au putut înregistra anumite rezultate, dar cea mai multă energie s-a consumat în
explorarea obiectivelor de grup, a rolurilor individuale etc., ceea ce a generat frustrare şi a redus eficiența.
Există grupuri în cazul cărora acestea nu ajung niciodată să fie definitiv stabilite – de exemplu: grupurile
care se întrunesc la intervale neregulate. Unele grupuri continuă să se perfecționeze și să se dezvolte,
altele nu au rezultatele necesare în muncă ca urmare, fie a unor comportamente egoiste, cu aplicări unor
norme care inhibează eficacitatea și competența, fie mediocrității șefului grupului etc.
 Management organizațional în educație

- Dizolvarea / disoluția / destrămarea (adjourning) implică sfârșitul comportamentelor

profesionale și slăbirea comportamentelor relaționale. Se poate produce accidental, prin forța
împrejurărilor (ca urmare a restructurărilor sau concedierilor) sau intenționat (în cazul grupurilor
formate exclusiv pentru a realiza un anumit proiect cu durată determinată).
În această etapă, membrii își pot oferi suport emoțional reciproc (revenirea de la comportamente
centrate pe sarcină la comportamente centrate pe relație, ca în primele etape), iar ulterior pot
participa împreună la ritualuri menite să celebreze reușitele din istoria grupului.
Unele grupuri au o existență bine definită, altele se pot reuni la infinit.
Disoluția în ultimul caz - consiliul de administrație al societăților comerciale – are loc decât în
momentul când un membru sau chiar mai mulți din cei mai importanți de exemplu președintele
consiliului, părăsesc organizația, noul președinte putând să modifice compunerea consiliului
 Management organizațional în educație

Aplicații

1. Care sunt etapele pe care le-aţi putea identifica în cazul evoluției clasei de elevi din care aţi
făcut parte pe perioada liceului? Dar în cazul grupei de stundeți din care ați făcut parte ?
2. Precizați care sunt diferențele evolutive între cele două tipuri de grupuri educaționale

2.Pornind de la maxima „Educația înseamnă aprinderea unei flăcări, nu umplerea unui vas
precizați la care dintre etapele amintite se referă ea și dacă o organizare instituțională aflată în
această fază este şi soluția esențială pentru o bună educație.
 Management organizațional în educație

Managementul clasei și generația digitală a elevilor

În spiritul pedagogiei secolului XXI, profesorii trebuie să ‐şi dezvolte capacitatea de adaptare la nevoile de
schimbare a elevilor.
Lumea de astăzi este într‐o continuă schimbare , globalizarea, supertehnologizarea şi modernizarea impun
oamenilor să se adapteze în mod constant.
Sistemul școlar, de asemenea trebuie să‐i pregătească pe elevi/studenți pentru viață și pentru adaptare pe piața
muncii, întro lume unde majoritatea oamenilor vor fi nevoiți să comunice, să relaționeze cu persoane care vin din
culturi foarte diferite şi să aprecieze idei şi valori foarte diverse, să‐şi formeze noi perspective.
Şcolile secolului al XXI‐lea ar trebui să‐i învețe pe tineri cum să facă față schimbărilor rapide și cum să se
adapteze la noile condiții, practicând o comunicare eficientă, dezvoltându ‐şi capacitatea de relaţionare, identitatea
şi autonomia.
Succesul şi reuşita în educație constau în capacitatea tinerilor şi a tuturor actorilor educaționali de a folosi
informația în situații reale de viață, de a demonstra competențe transversale, pe lângă cele de bază, de a manifesta
o atitudine potrivită contextului societăţii actuale
 Management organizațional în educație

Pentru unele persoane este dificil să conștientizeze că Google sau celelalte surse de informare oferă
elevilor/studenților posibilitatea de a le accesa oricând doresc.
De aceea nu mai este realist să le impunem tinerilor să rețină cantități mari de informație pe dinafară. Actorii
educaționali care vor pune accentul pe operaţionalizarea cunoştinţelor/ informațiilor, adică pe formarea
priceperilor, deprinderilor, capacităților, abilităților vor fi solicitați pentru formare și vor fi căutați de părinți,
elevi, studenți.
Proiectele care se derulează prin diversele programe ale Uniunii Europene axate pe mobilităţi, pe programe de
voluntariat, pe diversele tipuri de educaţie non‐formală vin să completeze educația și învățarea din școli şi
universități, orientându‐i pe profesori şi pe tineri spre astfel de activități formatoare de competențe necesare
pentru secolul XXI, care pune accent pe dezvoltarea capitalului uman.
 Management organizațional în educație

Metodele noi sau cele tradiţionale, noua tehnologie sau alte forme de educație, trebuie să îi învețe pe
elevii noștri (dinamica grupului este influență):
 cum să învețe eficient, folosind timpul în mod judicios, organizând cu grijă spaţiul învăţării;
 cum să devină învățarea eficace, adică să producă efectul așteptat;
 cum să înțeleagă şi să gândească în mod critic şi constructiv;
 cum să fie creativi, bazându‐se pe ceea ce pot ei adăuga la ceea ce li se prezintă sau folosindu‐și
imaginația;
 cum să rezolve problemele şi să găsească noi soluții;
 cum să ia decizii bune care să aducă rezolvări ale unor situații.
Noile generaţii de elevi cu aptitudini deosebite în domeniul informaţiei şi comunicării, caracteristicile de
personalitate ale acestor tineri din generația nativilor digitali, dar și dezideratul incluziunii, diversitatea
culturală şi aptitudinală a tinerilor, nevoia de individualizare şi de recunoaştere a identităţii, constituie
provocări care impun teme suplimentare în demersul pregătirii cadrelor didactice în domeniul
managementului clasei.
 Management organizațional în educație

Metodele interactive de predare‐învățare şi tehnologiile IT moderne sunt implicate din ce în ce mai mult în
procesul instructiv‐educativ. Aceste demersuri îmbinate cu măiestria pedagogică adaptată la contextul clasei,
determină ca educația să fie centrată pe elevi și pe grupuri de elevi, astfel încât procesele educaţionale să
capete noi conotaţii, care îi provoacă în egală măsură pe educatori și educabili.
Odată cu aceste noi provocări, imaginea socială a şcolii şi a profesorului constituie fenomene în
schimbare, astfel încât experienţa şi cunoştinţele de specialitate nu mai garantează singure
succesul în cariera didactică, iar profesorul nu mai este investit cu autoritatea consolidată altădată
prin aportul părinților.
Adesea, cadrul didactic se confruntă cu probleme comportamentale foarte delicate ale elevilor, pe
care trebuie să le soluționeze pe parcursul desfășurării procesului instructiv-educativ.
De asemenea, unii părinți pot crea diverse probleme deoarece înțeleg diferit problemele din școală
sau nu mai alocă timp suficient pentru educația copiilor, dar emit pretenții foarte mari din partea
instituţiilor şi, implicit a profesorilor.
 Management organizațional în educație

Cauzele acestor transformări din viața școlii rezidă în modificările sociale care determină presiune emoţională
asupra tuturor celor implicați în activitatea educațională, iar unii profesori par adesea luați prin surprindere de noile
realități.
Un posibil răspuns la problemele şcolii contemporane ar fi cel de formare a competențelor de management eficient
al clasei pentru noile generații de cadre didactice, dar şi pentru profesorii experimentați.
Un management eficient este acela care are forța de a produce efecte pozitive în dezvoltare.
Învățarea școlară trebuie să pună baze puternice învățării pe durata întregii vieți.
Tinerii trebuie să primească instrumentele necesare pentru menţinerea pe durata întregii vieţi – „life long
learning”, a dorinței de învățare și pentru accesul la sursele şi resursele de învățare şi formare pentru
societatea viitorului.
 Management organizațional în educație

Exercițiu de reflecție

1. Ce relație au astăzi elevii/studenții cu modul de a primi informațiile?

2. Sunt ei diferiţi de elevii/ studenţii de ieri ?
3. Ce putem face noi, profesorii lor ca să ne adaptăm metodele de predare la caracteristicile lor
specifice, astfel încât să îi motivăm, să îi inspirăm în învățare?
4. Cum credeţi că vom transmite cultura între generaţii, în continuare?
Paulo Coelho, Povestea creionului
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
‐ Scrii o poveste care ni s‐a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi ‐i spuse nepotului:
‐E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi‐ar plăcea să fii ca el, când
vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
‐ Dar e la fel ca toate creioanele pe care le‐am văzut în viaţa mea!
‐ Totul depinde de felul cum privești lucrurile. Există cinci calități ale creionului, pe care, dacă reușim să le menținem, vom fi
totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiți niciodată că există o Mână care ne conduce pașii. Pe această mână
o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris și să folosesc ascuțitoarea. Asta înseamnă un pic de
suferință pentru creion, dar, până la urmă va fi mai ascuțit. Deci, să știi să suporți unele dureri, pentru că ele te vor face mai
bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a șterge ce era greșit. Trebuie să înțelegi că a corecta un lucru
nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este extraordinar este faptul că ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot așa,
îngrijește‐te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârșit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot așa, să știi că tot ce faci în viață, va lăsa urme,
astfel că trebuie să încerci să fii conștient de fiecare faptă a ta.
 Management organizațional în educație

Aplicații

1. Drepturi: Considerați că în școală sunt respectate toate drepturile elevilor ?

De exemplu: - libertatea opiniei - se simt elevii liberi să-și exprime opinia? - demnitatea umană - sunt
elevii umiliți în clasă? - toleranța? Nondiscriminarea? - există manifestări de violență fizică sau verbală?
2. Dreptate /egalitate: Sunt toți elevii tratați în mod egal? - Sancțiunile pentru indisciplină sunt corecte?
Sunt ele aplicate corect și sunt aceleași pentru toți elevii? - Au elevii posibilitatea să reclame actele de
violență?
3. Transparența: Regulile școlii sunt cunoscute de toți elevii? Dar de părinți? - Sunt politicile și deciziile
școlii făcute publice înainte de a fi aplicate? - Există condiții /ocazii ca orice membru al comunității
școlare să facă publice anumite probleme?
 Management organizațional în educație

Educația,care include procesul de învățământ, vizează patru tipuri de învățare numite „cei patru piloni ai
educaţiei” care constituie bazele învățării permanente:
 a învăța să știi, ceea ce înseamnă dobândirea instrumentelor cunoașterii;
 a învăța să faci, astfel încât individul să intre în relație cu mediul înconjurător;
 a învăța să trăiești împreună cu semenii, pentru a coopera cu alte persoane, participând la activităţile umane;
 a învăța să fii (a învăța să trăiești).
Ultimul „pilon” se referă la dezvoltarea în ansamblu a omului, care învață modul cum se învaţă, apoi cum ceea ce a
învăţat aplică în practică, prin trecerea de la pricepere înspre competență.
În plus, omul aplică regulile conviețuirii împreună cu ceilalți, în condiții de cooperare, de lucru în echipă şi
leadership şi chiar în condiţii de competiţie.
 Management organizațional în educație

Aplicații:

1. Sistemul de învățământ românesc se află într-un proces continuu de reformă.

Numiți 3 dintre efectele pozitive și negative ale acestui proces?
Dincolo de schimbarea continuă identificați 3 dintre elementele fundamentale care ar trebui să rămână
stabile.

2. Uniforma școlară a reprezentat unul dintre simbolurile școlii românești. Considerați că aceasta poate
fi utilă în redresarea valorilor specifice învățământului? Motivați răspunsul.
 Management organizațional în educație

Cauze ale motivației scăzute a actualelor generații de elevi pentru învățare

Cunoașterea acestor cauze este imperios necesară pentru a determina cadrele

didactice să reflecteze asupra lor şi, implicit, pentru a declanșa starea de spirit
necesară creșterii interesului pentru îmbogățirea cunoștinţelor și competențelor
privind oportunitățile educaționale ale mediului virtual.
Educația actuală, prin cerințele realității cotidiene și atitudinea elevilor față de
școală, impune profesorului să completeze și/ sau să alterneze învățarea
tradițională, colaborativă din sala de clasă, centrată pe valorizarea elevilor, cu
secvențe de învățare sprijinite de metode moderne şi instrumente ale tehnologiei
informației şi comunicării.
 Management organizațional în educație

Există în literatura de specialitate dezbateri susţinute de argumente ştiinţifice cu privire la câteva cauze mai puţin
cunoscute, asupra cărora trebuie să reflectăm şi să le analizăm pentru a înţelege că atitudinea elevilor faţă de
procesul învăţării nu poate fi schimbată deoarece ei sunt născuţi şi crescuţi în aceste noi condiţii ale erei
informatizării şi tehnologizării rapide.
Realitățile societății s‐au schimbat, odată cu ele şi ale şcolii, ale educaţiei. Tinerii au nevoie de educaţie, de şcoală
şi, de aceea, noi, profesorii trebuie să găsim resursele interioare pentru schimbarea şi adaptarea noastră la cerințele
realității cotidiene trăite în școală şi în sala de clasă.
Tinerii născuţi după 1990 reprezintă primele generații care au crescut înconjurați de produsele tehnologiei
digitale.
Realitatea din şcoală a început să dovedească faptul că, pentru motivarea efortului susținut solicitat de
procesul cunoașterii, tinerii acestor generații au nevoie permanent să găsească răspuns la întrebările:
 De ce trebuie să învățăm despre aceste lucruri ?
 Pentru ce ne sunt necesare aceste informații ?
 Când şi unde vom folosi aceste informații?
 Cum reușim să transformăm aceste cunoștințe în abilităţi, în capacităţi, în competenţe?
 Management organizațional în educație

Mai mult, tinerii preferă să obțină informațiile cu ajutorul Internetului decât din cărți, preferă să înveţe apelând
la softuri, platforme online şi nu să studieze în biblioteci.
A devenit evident, că multe dintre metodele tradiţionale abordate în procesul de predare–învăţare nu motivează
îndeajuns elevii pentru a dobândi cunoştințe şi competențe prin propriile lor eforturi şi căutări
Specialistul american Marc Prensky căutând răspunsuri la aceste schimbări, a publicat rezultatele
cercetării sale în mai multe studii care au devenit un punct de plecare pentru cercetări ulterioare.
În termenii articolului publicat de Mark Prensky încă din 2011, toți cei care am crescut în cultura
tiparului şi a televiziunii clasice suntem doar «imigranți» aici şi nu ne rămâne decât să ne adaptăm.
Pentru nativi, tehnologia digitală face parte din natura lor. Au crescut cu ea, iar aceasta le‐a modelat
gândirea și manifestarea, ei procesând informaţia într‐un mod diferit de noi.
Cercetătorul presupune că însăși natura fizică a creierului s‐a schimbat.
Specialistul american precizează că problema constă în faptul că sistemul educaţional actual nu a fost
conceput pentru această generaţie, iar educatorii nu mai vorbesc aceeași limbă cu cei educați, mai
bine zis cei care se educă deoarece elevul simte nevoia să participe şi el la acest proces pentru a
obține rezultate.
 Management organizațional în educație

Anumiţi profesori reclamă un grad extrem de redus al atenţiei elevilor, ignorând că aceiaşi elevi sunt capabili să
se concentreze 10 ore într‐un joc video.
Adevărul este că: «liniaritatea şi succesiunea pașilor le este străină, iar ritmurile lente ale şcolii îi plictisesc.
Pentru ei e firesc să facă mai multe lucruri deodată, iar hipertextul este calea directă spre informaţia punctuală,
spre recompensa imediată»2. Google, într‐un fel, a luat locul bibliotecii.
Specialistul american Marc Prensky este de părere că problema este a sistemului, şi nu a şcolarilor.
„«Copiii digitali» se descurcă mult mai bine cu informaţia în format electronic, decât cu cea pe suport
de hârtie. Ei sunt la fel de inteligenți şi de talentaţi ca părinții lor, numai că mintea lor funcționează
altfel.
Pentru a nu‐i pierde definitiv pe aceşti copii, sistemul educaţional ar trebui să se adapteze lor şi nu
invers.
Există metode de învățare prin intermediul jocurilor digitale, care au fost deja probate cu succes.
Dependenţa de gadgeturi ar trebui folosită în avantajul acestor elevi” afirmă specialistul
Mediul virtual de instruire este agreat de tinerii actualelor generații pentru că le oferă contextul în care își
dezvoltă liber personalitatea și acumulează cunoașterea prin asumarea rolurilor cu care se simt compatibili sau
și le doresc: cercetător, autodidact, gânditor şi filozof,utilizator şi expert în tehnologia digitală, profesor pentru
colegii lor, jurnalist, decident civic etc..
 Management organizațional în educație

Pregătirea metodologică şi digitală precum şi măiestria didactică în aplicarea acestor informaţii pot deveni
puncte forte în interacțiunea cu elevii noștri. Depinde de noi cum le vom face legătura cu lumea reală pentru a
proba acele surse venite din lumea virtuală şi pentru a le oferi alternative.
Tinerii sunt dornici să se afirme, iar noi, profesorii, ca mediatori, moderatori şi facilitatori în procesul de
formare e bine să le creăm spaţiul necesar.
Învățarea experiențială recomandă să învățăm prin încercări şi noi experienţe.
Copiii doresc să fie activi, să se implice, să colaboreze, să învețe prin experiențe proprii.
Ei au .nevoie să aparțină unui grup, iar noi trebuie să le fim aproape.
 Management organizațional în educație

Aplicații:

Realizaţi un tabel pe trei coloane grupate astfel:

a. În prima coloană precizaţi care erau caracteristicile fundamentale ale unui profesor înainte de 1989.
b. În a doua coloană precizaţi care sunt caracteristicile fundamentale ale unui profesor astăzi.
c. În a treia coloană precizaţi caracteristicile unui profesor ideal. Luând în considerație principalele direcţii
ale reformei din învăţământul românesc realizaţi portretul unui nou tip de profesor în societatea
cunoaşterii din România

2. Identificaţi 5 dintre transformările reale pe care le-aţi putut observa în cazul profesorilor în ultimii ani?
 Management organizațional în educație

Aplicații

Motivarea elevilor devine un demers din ce în ce mai dificil datorită mediului social în care trăiesc
elevii. Universul valoric este într-o continuă schimbare, iar modelele pe care le aleg elevii sunt în
majoritatea cazurilor negative sau superficale.
1. Credeți că este posibilă o motivare pozitivă a elevilor şi o îndrumare a acestora spre o educație
solidă, în opoziție cu mediul social în care trăiesc?
2. Ce credeţi că trebuie făcut pentru ca efectele negative ale mediului social să se diminueze?
 Management organizațional în educație

Aplicații:

În momentul actual, în România există foarte puţine organizaţii care să se ocupe de educaţia informală a
tinerilor.
Credeţi că astfel de organizaţii ar avea un rol pozitiv în eficientizarea învăţământului?
Cum aţi putea contribui ca profesor la constituirea unor astfel de organizaţii?
Ce activităţi specifice educaţiei informale recomandaţi să existe în şcoală?

Astăzi România încearcă să reformeze învăţământul românesc prin apropierea sa de construcţia unui sistem
organizaţional complex bazat pe principiile eficienţei în care primează şi eficienţa economică. Vi se pare viabil
un astfel de sistem?
Numiţi 3 avantaje şi 3 dezavantaje ale unui astfel de sistem!
 Management organizațional în educație

Exerciţiu de reflecţie

Cât de aproape suntem noi, profesorii de azi de elevii de mâine !?

Găsiţi două soluţii constructive pentru problemele identificate de dumneavoastră în cadrul
orelor de consiliere la clasa la care sunteți diriginte
 Management organizațional în educație

Aplicație

Practicarea managementului îmbinat cu leadership‐ul în clasa de elevi ne va ajuta să creeăm un mediul

favorabil în sala de clasă, un ambient propice învățării pentru a obține performanțe.
Generațiile actuale de elevi au nevoie şi de alte tipuri de comunicare, diferite de cele folosite în mod
tradițional
Ei preferă să caute, să navigheze pentru a se informa şi le e greu să mai învețe după manuale, sunt tot timpul
conectați, lucrează în echipe , trasmițându‐şi informații preluate, uneori chiar valoroase, acestea constituind
fluxul comunicării aşa cum o percep ei.
Profesorii care le sunt lideri şi prieteni, călăuze, îi înţeleg şi le oferă suport în acest sens. Acest nou tip de
management educațional impus de schimbările actuale ale societăţii cer şi leadership în educaţia acestor
tineri nativi digitali.

Cum procedăm ca elevii noștri să învețe să devină oameni care să se integreze în societatea de mâine
şi să se poată bucura de educația pe care o primesc la şcoală?
Ce strategii, metode şi tehnici vom folosi şi ce resurse educaționale le vom pune la dispoziţie, astfel
încât elevii de acum să devină tineri pregătiți și să se poată integra cu succes pe piaţa muncii
Bibliografie
1. Iosifescu, S.,(2001), Management educațional. Ghid metodologic pentru formarea formatorilor, MEC,
Institutul de ştiințe ale educației, București
2. Neculau, A.,(2007), Dinamica grupului şi a echipei, Editura Polirom, Iaşi
3. Nicola. I.(1987), Dirigintele şi sintalitatea clasei de elevi, EDP, Bucureşti
4. Zapan, Gh.,(1979), Metoda obiectivă de interpretare a personalității, Editura Ştiințifică, București
5. De Visscher, P., Neculau, A.,coord.(2001), Dinamica grupurilor, Texte de bază, Editura Polirom, Iași
6. Constantin, T., Stoica-Constantin, A.,(2002), Managementul resurselor umane, Editura Institutul
European, Iasi
7. Abric, J.C.,(2002), Psihologia comunicării. Teorii şi metode, Editura Polirom, Iași
8. Neveanu, P., P., (1975), Psihologie generală, vol.1,2, Editura Științifică, București
9. Radu, I.,(1983), Psihologia educației şi dezvoltării, Editura Academiei RSR
10. Cole, G., A.,(2000), Managementul personalului, Editura CODEX, Bucureşti
11. Iucu, R., (2000), Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iași