SITUAȚIA ȘOMAJULUI

ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
DATE STATISTICE
 ȘOMAJUL
Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei
ocupației plătite (locurilor de muncă) pentru forțele
apte și calificate corespunzător pentru muncă.
New Palgrave Dictionary Of Economics definește
șomajul a fi "procentul de indivizi din forța de
muncă (care este suma celor care muncesc sau caută
de muncă) care nu au un loc de muncă (dar caută
unul)."
 DATE GENERALE
Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutarea unui loc de muncă. Când această situație ia proporții
apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creșterea cheltuielilor sociale de întreținere a șomerilor, prin
creșterea sărăciei și a criminalității.
Datele raportate de organismele de statistică presei, sunt rareori capabile să informeze publicul despre întreaga dimensiune a fenomenului.

Există mai multe tipuri de șomaj:

Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune (depresiune economică) care durează de obicei 2 - 3 ani urmat de
o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului.
Șomajul sezonier de obicei care crește în lunile când munca sezonieră nu e solicitată (de exemplu în gastronomie, sau personalul de
deservire a turiștilor).
Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se reduce marcant numărul șomerilor.
Aceasta poate să fie structurată pe cauze și anume: datorită unei calificări necorespuzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsa dorinței de a
lucra cauzată de aplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului cronic este schimbarea
structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care reduce necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind calificată
corespunzător. Aici se poate aminti automatizarea, în istorie sunt cunoscute acțiunile țesătorilor care distrugeau mașinile din manufacturi, deși
pe termen lung , automatizarea are drept consecință creșterea puterii de cumpărare a populației, reflectându-se în creșterea cantității și a
diversitații bunurilor și serviciilor cumparate, ceea ce înseamnă creșterea cererii pe piața muncii (mai multe locuri de muncă).
 ȘOMAJUL ÎN MOLDOVA
Conform datelor publicate de Biroul Naţional de Statistică, numărul
şomerilor din Moldova au ajuns la 92 mii, fiind în creştere cu 11 mii faţă de
anul precedent. Potrivit datelor statistice, şomajul afectează într-o proporţie
mai mare bărbaţii (62,3%) şi persoanele din mediul urban (62,4%).
Din numărul total de şomeri, 73,7 la sută au fost persoane care au avut un
post de muncă în trecut. Cota şomajului îndelungat (un an şi mai mult) a
constituit 30,8 la sută.
Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 17,8%, cu 2,4
puncte procentuale mai mare faţă de anul 2009. Potrivit sursei, numărul
femeilor şomere este mai ridicat faţă de cel al bărbaţilor. Astfel, din rata
totală a şomajului, 20 la sută o constituie bărbaţii între 15-24 de ani şi 15 la
sută - la femeile de aceleaşi vârste.
 BIROUL NAȚIONAL DE
STATISTICĂ
Numărul șomerilor, estimat conform definiției Biroului International
al Muncii a fost de 44,6 mii, fiind în creștere față de nivelul trimestrului
III 2016 (38,7 mii). Șomajul a afectat într-o proporție mai mare bărbații
–55,3% din total șomeri și persoanele din mediul urban – 77,3%.5
Rata șomajului (ponderea șomerilor BIM în populația activă) la nivel
de țară a înregistrat valoarea de 3,4%, fiind în creștere fată de trimestrul
III 2016 (2,9%). Rata șomajului la bărbați a fost de 3,7%, iar la femei -
de 3,1%. Disparități semnificative au fost înregistrate între medii: 5,8%
în urban, față de 1,4% în rural. În rândul tinerilor (15-24 ani) rata
șomajului a constituit 12,6%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest
indicator a avut valoarea de 7,7%.
Rata șomajului este unul din cei patru indicatori ai sub-utilizării forței
de muncă, denumit LU1 de BIM.
FORȚA DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Biroul Naţional de Statistică anunţă că, în trimestru III 2017 populația economic activă (populația ocupată plus șomerii) a
Republicii Moldova a constituit 1308,7 mii persoane, fiind în descreștere cu 2,1% (28,3 mii) față de trimestrul III 2016.
Rata de activitate a populației de 15 ani și peste (proporția populației active de 15 ani și peste în populația totală de
aceeași categorie de vârstă) a constituit 43,9%, fiind în descreștere cu 0,9 p.p. față de nivelul trimestrului III 2016
(44,8%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populației masculine – 46,9%, în comparație cu cea feminină –
41,1%. Ratele de activitate pe medii au înregistrat următoarele valori: 45,1% în mediul urban și 42,9% în mediul rural. În
categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 31,6%, iar în categoria 15-642 ani – 48,5%. Rata de activitate
a populației în vârstă de muncă conform legislației naționale (16-56 ani pentru femei și 16-61 ani pentru bărbați) a fost de
51,2%.
Populația ocupată a constituit 1264,1 mii persoane, fiind în descreștere cu 2,6% față de trimestrul III 2016. Ca și în cazul
populației economic active, nu au fost înregistrate disparități pe sexe (50,2% bărbați și 49,8% femei), iar ponderea
persoanelor ocupate din mediul rural a fost mai mare față de cea a persoanelor ocupate din mediul urban (respectiv 56,0%
mediul rural și 44,0% mediul urban).
 Rata de ocupare a populației de 15 ani și peste (proporția persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani și
peste fată de populația totală din aceeași categorie de vârstă) a fost de 42,4%, fiind în descreștere față de
nivelul trimestrului respectiv al anului precedent (43,5%). Rata de ocupare a bărbaților (45,2%) a fost
mai înaltă în comparație cu cea a femeilor (39,9%). În distribuția pe medii de reședință acest indicator a
avut valoarea 42,4% în mediul urban și 42,3% în mediul rural. Rata de ocupare a populației în vârstă de
muncă (16- 56/61 ani) a fost de 49,3%, a populației în vârstă de 15-64 ani – 46,8%, iar în categoria de
vârstă 15-29 ani acest indicator a înregistrat valoarea de 29,1%.
 METODE DE COMBATERE
O măsură pentru combaterea șomajul structural, este stabilirea unor tarife flexibile de salarizare, prin colaborare mai bună dintre sindicate și
conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcție de gradul ratei de inflație.
Metoda prelungirii școlarizării elevilor și pensionarea timpurie a angajaților s-a dovedit pe o perioadă mai lungă de timp ca o măsură
costisitoare și neeficace. O altă măsură de reducere a șomajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de
doi angajați.
Măsuri politice active pentru reducerea șomajului sunt:
-la noii angajați este un timp de probă, timp în care primesc o retribuție mai mică, flexibilitate a timpului de lucru, ușurarea desfacerii
contractului de muncă și tarife de salarizare flexibile după conjunctura economică
-instruirea și trenarea șomerilor în felul în care trebuie să-și caute un loc de muncă
-integrarea în acest proces a celor care trăiesc în țară și au o cetățenie străină
-ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor
În multe situații, măsurile active au ca efect sporirea numarului și a intensității barierelor de pe piața muncii, accentuând șomajul.
Eliminarea tuturor barierelor de pe piața muncii (normele specifice legislației muncii), ar avea drept consecință eliminarea oricarei forme de
șomaj involuntar, sporirea competiției dintre salariați pentru cele mai bune locuri de muncă (salarii și condiții de muncă superioare), sporirea
competiției dintre angajatori pentru cei mai buni salariați, efectele fiind creșterea productivității muncii, reducerea birocrației, creșterea
generalizată a veniturilor reale ale populației și va fi stimulată dorința oamenilor de a se instrui.