Materialul saditor pomicol

• material săditor pomicol: este termenul utilizat pentru materialul fructifer

și este constituit
• din materialul de înmulțire și materialul de plantare fructifer.
• 1.material de înmulțire: sâmburi și semințe, ramuri și ochi altoi, butași,
drajoni, țesuturi
• de plantă, portaltoi generativi sau vegetativi, stoloni, destinați înmulțirii și
producției de plante
• fructifere.
• 2.material de plantare: plantele fructifere destinate plantării sau
replantării după
• comercializare. Plantele fructifere sunt destinate producției de fructe și se
constituie din: pomi altoiți
• și nealtoiți, arbuști fructiferi și stoloni de căpșun.
• metodele de înmulţire vegetativă (asexuată), pentru
producerea materialului
• săditor pomicol se practică mai frecvent următoarele:
• ➢ prin stoloni,
• ➢ drajoni,
• ➢ despărţirea tufelor,
• ➢ marcotaj,
• ➢ butăşire,
• ➢ altoire,
• ➢ microînmulţire.
• Marcotajul = una sau mai multe ramuri sau lăstari nedetaşaţi de planta
mamă, acoperiţi cu pământ
• reavăn sau alte materiale pe o anumită porţiune, emit rădăcini adventive.
Creşterile respective (de un
• an, rareori 2 ani) sunt detaşate de planta mamă după ce au format
rădăcini şi devin noi indivizi capabili
• de viaţă independentă, numiţi marcote.
• Formarea rădăcinilor la marcote depinde de:
• ➢ factori externi (umiditate, temperatură şi aeraţie în zona de
înrădăcinare),
• ➢ factori interni (structura anatomică a tulpinii, balanţa hormonală,
conţinutul în hidraţi de
• carbon, vârsta plantei).
• Butaşii = părţi vegetative, constituite dintr-o multitudine
de celule şi au capacitatea de a regenera
• părţile care lipsesc. Iniţierea rădăcinilor adventive are loc
în majoritatea cazurilor după confecţionarea
• butaşului (rădăcini induse), dar există şi rădăcini
preformate (latente) care sunt deja prezente în
• momentul în care se confecţionează butaşul. Plantele
care au rădăcini preformate în lăstari

• înrădăcinează uşor şi rapid (coacăzul)

• Drajonii = lăstari care provin din mugurii adventivi de
pe rădăcină sau de la baza tulpinii. Aceştia trăiesc
• la început pe seama plantei mamă iar după formarea
rădăcinilor se pot separa şi devin plante de sine
• stătătoare. Toamna după căderea frunzelor drajonii
se separă de planta mamă. Se întâlnesc la unele
• specii cum sunt vişinul, porumbarul, unele tipuri de
măr, unele soiuri de prun, migdal şi în special la
• zmeur.
• Tehnologia producerii puieţilor în şcoala de puieţi
• Pregătirea terenului se face în perioada iulie-septembrie
• Semănatul în şcoala de puieţi se face manual, semi-mecanizat (prin marcarea rândurilor şi
deschiderea
• rigolelor mecanizat şi semănatul manual) sau mecanizat (cu maşini de semănat sau plantat). Speciile
• sămânţoase se seamănă întotdeauna primăvara, împreună cu materialul (nisipul) în care s-au
• stratificat. Speciile sâmburoase vor fi semănate toamna, la începutul lunii octombrie. Speciile
• sâmburoase vor fi cernute (separate de materialul de stratificare) şi introduse în soluţie de sare de
• bucătărie 2 % pentru îndepărtarea sâmburilor seci, dacă lucrarea nu s-a făcut înainte de stratificare.
• Adâncimea de semănat este de regulă de 4 - 5 ori diametrul mare al acesteia.
• Lucrările de întreţinere constau în plivitul buruienilor, fertilizarea suplimentară, răritul puieţilor - 3 cm
• pentru sâmburoase, 4 cm la sămânţoase, 6 - 7 cm la nuc, irigarea în iulie şi august, combaterea bolilor
• şi dăunătorilor.
• Altoirea este o metodă de înmulțire vegetativă ce constă din îmbinarea a doi indivizi numiți
altoi
• și portaltoi. Planta sau partea din plantă care va forma suportul și rădăcinile se numește
portaltoi, iar
• porțiunea de plantă care va forma tulpina și ramificațiile sale se numește altoi.

• În momentul altoirii portaltoiul poate fi:

• - o plantă cu rădăcini (puieți, marcote, butași);
• - porțiuni de plantă neînrădăcinată (butași neînrădăcinați);
• - o plantă cu rădăcini, trunchi și ramuri de schelet (la altoirea pomilor maturi cu păstrarea
• scheletului coroanei).
• În momentul altoirii altoiul poate fi:
• - porțiune de ramură tânără;
• - lăstari cu muguri complet dezvoltați;
• - muguri.
• Altoirea cu mugure dormind (latent)
• - se folosește în câmpul I al pepinierei.
• - se execută între 20 iulie - 10 septembrie în regiunile sudice şi 10 august - 25 septembrie
• în zonele subcarpatice, când scoarţa se desface cu uşurinţă de pe lemnul portaltoiului.
• - se folosesc mugurii de pe lăstari cu un scutişor de scoarţă şi foarte puţin lemn în jurul
• lor.
• După altoire, mugurii rămân în repaus până în primăvara următoare când încep să crească
• şi formează un lăstar.
• Recoltarea lăstarilor altoi
• Lăstarii se recoltează din plantaţia-mamă de ramuri altoi în ziua altoirii sau cu 1-2 zile
• înainte. După recoltare, se suprimă limbul frunzelor şi o parte din peţiol cu scopul de a reduce
• pierderea apei din ţesuturi, prin transpiraţie. Se suprimă vârful lăstarului, insuficient
• lemnificat şi porţiunea de la bază, care are mugurii incomplet dezvoltaţi. Lăstarii altoi se țin
• cu baza în găleţi cu apă, muşchi umed, în cârpe ude sau în pungi de material plastic.
• Ordinea altoirii
• Altoirea se începe cu portaltoii la care circulaţia sevei încetează mai devreme. Ordinea
• altoirii portaltoilor este următoarea: păr pădureţ, prun, vişin, cireş, piersic, măr franc,
• mahaleb, zarzăr, gutui, corcoduş, măr vegetativ.
• Portaltoii generativi se altoiesc la zona coletului, cei vegetativi la 10 -15 cm deasupra
• solului sau la 60-70 cm înălţime în cazul altoirii la nivelul coroanei (cireş, vişin, cais).
• Tehnica altoitului
• În scoarţa portaltoiului, cu lama briceagului, se fac două tăieturi perpendiculare una pe
• alta (formă de T), adânci până la lemn. Tăietura verticală are o lungime de 3-3,5 cm, iar cea
• orizontală de 6-8 mm. Se desprinde scoarţa de pe lemn cu spatula briceagului, începând cu
• locul unde se întâlnesc cele două tăieturi în formă de T. Urmează detaşarea unui mugure de
• pe lăstarul altoi. La detaşarea acestuia se procedează astfel: lăstarul se ţine cu vârful spre
• altoitor, cu mâna stângă, astfel ca degetul arătător să se afle sub mugurele care se detaşează
• (ca punct de sprijin). Tăietura începe cu baza lamei briceagului, la circa 1,5 cm deasupra
• mugurelui şi se continuă până la 1,5 cm sub mugure, astfel ca lama să înainteze concomitent
• (prin alunecare) de sus în jos şi de la stânga spre dreapta. Mugurele este scos împreună cu un

• scutişor de scoarţă şi o pojghiţă de lemn foarte subţire. Dacă lemnul este prea gros sau
• lipseşte, altoiul nu se prinde. Mugurele detaşat se introduce sub scoarţa portaltoiului, direct
• de pe lama briceagului, prinzându-l de peţiol sau împingându-l de sus în jos cu spatula
• briceagului. Dacă scutişorul nu intră complet în locaşul de pe portaltoi, partea care rămâne
• afară se taie pe linia orizontală a T-ului. Se leagă altoiului cu folie de altoire.
• Altoirea cu mugure crescând sau activ se execută în perioada de primăvara târziu sau
• vara.
• Recoltarea ramurilor altoi
• Ramurile altoi se recoltează toamna şi se păstrează la frigider, în gheţării sau depozite
• frigorifice la temperatura de 1-2
• 0C.

• Poate fi utilizată în câmpul II al pepinierei pentru altoirea portaltoilor neprinşi la altoirea

• cu mugure dormind la speciile cu creştere rapidă: cais, piersic, cireş, vişin, migdal, prun.
• Această metodă de altoire se foloseşte la trandafir.
• Tehnica altoirii este asemănătoare cu cea a altoirii în ochi dormind, cu deosebirea că
• mugurele altoi nu este însoţit de peţiol, ramura altoi fiind în repaus vegetativ. În acest caz,
• mugurele şi scutul ce-l însoţesc este reţinut pe lama briceagului şi apoi este introdus în incizia
• "T" de pe portaltoi. Altoiul se leagă imediat folosind acelaşi material şi aceeaşi metodă ca la
• altoirea în ochi dormind.
• Altoirea cu scutişor se face în luna august, când puieţii au minimum 8-10 mm grosime şi
• sunt în plină vegetaţie, cu sevă abundentă şi cu scoarţa uşor detaşabilă de lemn.
• Tehnica altoitului
• Scutişorul cu mugure se scoate ţinând altoiul cu vârful înainte şi făcând două tăieturi în
• scoarţă: una transversală la 2-3 cm deasupra mugurelui şi una longitudinală, pe partea
• dreaptă, care la 3-4 cm sub mugure se aduce treptat în dreptul mugurelui, formându-se o
• curbură. Se întoarce ramura altoi cu vârful spre altoitor şi se face o a treia tăietură în scoarţă,

• simetric cu a doua, astfel încât cele trei tăieturi să se întretaie bine în punctele de întâlnire
• pentru ca scoarţa scutişorului să se desprindă uşor de restul scoarţei.
• Scutişorul se apucă cu mâna dreaptă şi, apăsând pe peţiol se răsuceşte uşor, încât se
• desprinde de pe lemnul ramurii altoi. Se controlează dacă în dreptul mugurelui a rămas
• fasciculul libero-lemnos sau nu (în dreptul mugurelui este un mic orificiu). În primul caz altoiul
• este bun, în al doilea, mugurele se aruncă.
• Pe portaltoi se face o tăietură sub formă de T lungă de 5-6 cm şi lată de 1,5-2 cm, în care
• se introduce mugurele cu scutişor. Se leagă foarte strâns pentru ca între cei doi parteneri să
• se realizeze contact perfect. După altoire, puieţii se muşuroiesc cu pământ mărunt şi reavăn,
• depăşind mugurele altoi cu 3-4 cm.
• Altoirea în fluier (cu inel) este folosită la altoirea nucului în câmp.Se execută
• în cursul vegetaţiei (luna august).
• Tehnica altoitului
• - cu ajutorul unui briceag special cu două lame paralele depărtate la 2-3 cm una de alta
• (briceag bilamelar), se face o incizie în scoarţa portaltoiului şi se desprinde inelul de scoarţă
• care se aruncă;
• - aceeaşi incizie se realizează la ramura altoi care trebuie să fie de aceeaşi grosime cu a
• portaltoiului sau mai mare, având grijă ca cilindrul de scoarţă care se detaşează să aibă un
• mugure dispus central faţă de tăieturile paralele; inelul scos se aşează pe portaltoi peste
zona
• unde s-a înlăturat scoarţa acestuia; în cazul când inelul de scoarţă este mai mare (de pe
ramuri
• altoi mai groase), se îndepărtează porţiunea în plus;
• - se leagă strâns cu rafie sau folie plastifiată şi se muşuroiesc.
• Altoirea în copulaţie simplă este o metodă de altoire cu ramură detaşată care se foloseşte
pentru
• realtoirea portaltoilor neprinşi în câmpul II precum şi la altoirea la masă. Portaltoiul şi altoiul
trebuie
• să aibă aceeaşi grosime, între 6 şi 15 mm. Portaltoiul se scurtează la înălţimea de altoire dorită
apoi se
• execută o tăietură oblică lungă de 2 - 3 ori cât diametrul acestuia. Tăietura trebuie să fie
executată
• dintr-o trăsătură a briceagului, netedă şi perfect plană. Se alege apoi ramura altoi de aceeaşi
grosime
• şi din partea opusă unui mugure se face o secţiune identică cu cea a portaltoiului. Ramura altoi
se
• scurtează la 3 muguri şi se fixează pe portaltoi în aşa fel încât zonele generatoare de la ambii
parteneri
• să se suprapună. După fixarea altoiului, se leagă strâns şi se acoperă cu ceară de altoit, inclusiv
• secţiunea superioară a ramurii altoi.
• Altoirea în copulaţie perfecţionată este asemănătoare cu copulaţia simplă şi se practică la
• altoirea atât în câmpul II cât şi altoirea la masă a tuturor speciilor pomicole. Şi la această metodă
cei
• doi parteneri trebuie să aibă aceeaşi grosime.
• În scopul realizării unei îmbinări cât mai solide şi a unei zone de contact mai mare, se execută cu
• briceagul atât în portaltoi cât şi în altoi, câte o pană de îmbinare suplimentară.Se aşează
• lama briceagului în treimea superioară a secţiunii oblice şi se trage de la stânga la dreapta cu
apăsare
• de sus în jos, până aproape de baza secţiunii oblice, atât în portaltoi cât şi în altoi, realizând
penele
• suplimentare de îmbinare. Înainte de a fi scoasă lama briceagului se înclină puţin spre altoitor,
pentru
• a deschide penele şi a uşura îmbinarea. Se îmbină apoi altoiul cu portaltoiul prin alunecare până
când
• zonele generatoare se suprapun perfect, după care se leagă strâns şi toate rănile se ung cu
mastic.
• Altoirea în despicătură este cea mai veche metodă de
altoire sau supraaltoire a pomilor în livadă
• fie pe trunchi (când este mai subţire), fie pe ramuri cu
diametrul de 1-8 cm la speciile sămânţoase sau
• 1-6 cm în cazul sâmburoaselor. Peste aceste dimensiuni
rănile nu se mai cicatrizează corespunzător.
• Se practică cu rezultate bune primăvara devreme, în
fenofaza de umflare a mugurilor vegetativi la
• portaltoi. Este o metodă folosită des şi la altoirea la
masă.