Curs 11

Schimbări și tendințe în
jurnalismul politic
 Continuitate și schimbare
Jurnalismul politic se află la acest moment între două
tendințe contrare, divergente: continuitate și
schimbare
Mărci ale continuității:
Tendințe pregnante de personalizare: accentul este pus
asupra persoanelor (lideri, oameni politici, candidați)
 Ponderea o are calitățile personale și manageriale
 Greutatea este pusă asupra greșelilor/reușitelor
personale, asupra faptelor personale
 Sunt marginalizate principiile, ideologia, instituțiile
 Continuitate
Accentul pus pe:
 politici (activități asociate guvernării– dezbateri,
conflicte individuale, evenimente, partide fiind
sau sperând să ajungă la putere)
 nu pe politică (conduită, idei sau principii de
acțiune adoptat sau propus de un guvern, partid,
firmă sau individ)
 tendințe de popularizare (vulgarizare,
banalizare)
 menținerea în timp a caracteristicilor
instituționale moștenite (partide, instituții
media, tradiții etc.)
 Schimbările în jurnalismul politic
Jurnalismul politic se schimbă sub influența unor
factori:
• externi - provenind dinafara sistemului media
• interni – provenind din interiorul sistemului media
și al profesiei jurnalistice
Factorii externi:
 Transformările structurale din industria media -
digitalizarea
 Schimbarea structurii audienței (inclusiv, politică)-
un număr tot mai mare de opțiuni media digitale
 Mai multe resurse alocate de actorii politici pentru
gestionarea relației cu media
 Transformările structurale ale sistemului
Factori interni:
Context:
• Piața media mai diversificată –oferte
multe și variate
• Creșterea nivelului de utilizare a rețelelor
sociale
• Creșterea utilizatorilor de internet/cap de
locuitor
 1.Transformările structurale ale sistemului
Schimbări structurale:
 Scăderea circulației ziarului și a influenței sale
 Ascendentul și avansul media digitale
 Scăderea veniturilor din publicitate – înghițite de
giganții internetului (Google, Facebook, Amazon)
 Scăderea numărului de jurnaliști care acoperă
politica
 Investiții mai mari în relații publice a partidelor
politice, grupurilor de interese, agențiilor
guvernamentale și a marilor corporații
 2. Schimbarea audienței
Oamenii mai citesc ziare, mulți încă se uită la TV, alții, în
creștere, folosesc mediul online pentru a se informa
Ce, cât și cum se schimbă în ceea ce urmăresc oamenii?

Cercetările arată că, în raport cu ofertele, audiențele

sunt:
 mai puțin încrezătoare,
 mai puțin deferente (respectuoase) și
 tot mai puțin răbdătoare
 2. Schimbarea audienței
Audiența este tot mai fragmentată cu diversificarea
ofertei:
multe canale,
transmisie aer, cablu, satelit, digital
Audiența digitală în creștere:
 Informații se primesc online, în continuu
 Transmit informații toate media: cele vechi și cele noi
 Recepția se face prin computere desktop, laptopuri,
dispozitive mobile, precum smartphone-uri și tablete
 Schimbarea audienței politicii

Schimbarea politicii la nivel european:

 continuarea tendințelor de dezaliniere (a cetățenilor)
în raport cu politica - mai puțini oameni implicați
 schimbări în organizațiile de partid: mai puțin
membrii, alte categorii de membri
 scăderea puternică a încrederii publicului, după
tulburări politice, scandaluri și crize (financiară și
economică)
 democrațiile suferă de un „deficit democratic”-
instituțiile politice reprezentative sunt mai puțin decât
se așteaptă cetățenii
 Alocarea resurselor
 Actori politici dedică din ce în ce mai multe resurse
pentru a-și gestiona relațiile cu mass-media
 Angajează jurnaliști cu experiență în calitate de
consilieri
 Partidele politice și-au extins atât campaniile
comunicaționale (pentru a câștiga publicul), cât și
eforturile de relații publice (pentru a câștiga media)
 Au crescut cheltuielile de campanie (electorală)
 Franța-1,30 euro/votat, Germania – 1,60, GB – 1,30,
Brazilia – 4, Mexic- 3 (7)
 Creșterea investițiilor în comunicarea politică
 Tendințe ale jurnalismului politic
1. Accelerarea ciclului de știri – scurtarea lui
Se datorează:
 Canalelor TV de știri 24/7 – fluxul continuu de știri
 Site-urilor ziarelor actualizate non-stop
 Platformelor de socializare actualizate de tip Twitter

Churnalismul – o formă (peiorativă) de jurnalism în

care comunicatele de presă prelucrate, subiectele
prealuate de la agenții de presă și alte forme de preluări
(de la TV, talk-show-uri, site-uri, agregatoare, traduceri
etc.) sunt folosite pentru a crea articole de ziar sau
pentru new media, prezentate/folosite ca știri proprii
 Scopul și consecințele„churnalismului”
 reducerea costurilor generale prin scăderea
costurilor de colectare și verificare a informației,
 contracararea reducerii veniturilor pierdute
odată cu scăderea publicității
 contracararea pierderilor generate de creșterea
știrilor pe internet (rețele sociale, Google – au
știri proprii)
 Scopul și consecințele„churnalismului”
Termenul a fost atribuit jurnalistului BBC Waseem
Zakir – channel + journalism = churnalism
 Lipsa de originalitate – uniformitate, mimetism
 Lipsa de diversitate –puncte de vedere unice,
repetitive
 Număr mai redus de știri – deficit de informare
 Vulnerabilitate la fake
news–dezinformare/manipulare
 Alegeri deturnate – deficit de democrație
 Jurnaliști vrs. surse politice
2. Schimbarea echilibrului de forțe între jurnaliști și
sursele politice
 Jurnaliștii sunt tot mai mult afectați, disturbați,
presați de diminuarea resurselor
 Sursele politice sunt tot mai agresive și tot mai
profesionalizate – în special în jurul liderilor
 Vulnerabilitatea jurnaliștilor, tentația de a face
compromisuri, concesii obiectivității, neutralității
 Ascendentul pe care actorii politici îl au asupra
jurnaliștilor în acest context
 Tentația informației privilegiate și exclusive cu care
jurnaliștii sunt sunt întâmpinați
 Digitalizarea și urmările ei
3. Trecerea clară de la suportul analogic la cel
digital cu privire la ofertă – permițând diferențe clare
între generații în ceea ce privește cererea
Organizațiile mass-media tradiționale rămân mult mai
importante decât start-up-urile în ceea ce privește
furnizarea de știri, dominând știrile online, aproape la
fel ca și știrile offline
Concluzie
Aceste tendințe par ghidate, în cea mai mare parte, de
combinația de forțe economice și tehnologice
transversale și de anumite practici profesionale, atât
jurnalistice cât și politice
 Alte tendințe ae jurnalismului politic
4. Fragmentarea audienței – generată de declinul
televiziunilor în eter și a ziarelor, combinată cu creșterea
televizunilor prin cablu nișate (de știri) și, mai ales, a
știrilor online
 Dezvoltarea platformelor și agregatoarelor de știri
 Expansiunea rețelelor și focalizarea acestora pe știri
 Prezența masivă în rețele a surselor politice (politicieni,
partide, grupri)
 Rețeaua socială (Twitter, Facebook, Instagram)
devenită principală cale de comunicare politică (D.
Trump și alții)
 Accentuarea diferențierii între generații – cu/fără
internet
 Alte tendințe
5. Jurnalismul politic partizan – abandonul
neutralității, susținerea fățișă, explicită a unui partid,
persoană, grupare, orientare politică
Restricții impuse doar de legile audiovizualului
Două motive (explicații) ale partizanatului politic:
 Fidelizarea (cu orice preț a) audienței – practicat în
media de nișă, prin bloguri influențe cu mesaje
emoționale, „jurnalism de gherilă” sau în televiziuni
de știri (Fox News)
 Subordonare politică contracost – pentru
procurarea de resurse sau pentru avantaje politice ale
patronilor - practicat în televiziuni (de știri), mai ales
în Europa de est (Antena 3, Realitatea TV, B1TV)
 Informarea prin rețele
6. Preluarea știrilor din rețele sociale – o parte tot mai
consistență din populație (50% și peste) se informează
prin intermediul rețelelor sociale (Facebook, Twitter,
Instagram etc.) sau a motoarelor de căutare (Google,
Yahoo!, etc.) – nivel ridicat de internetizare
Se preia:
 Conținut propriu de știri al rețelelor –motoarelor de
căutare
 Conținutul produs de media tradiționale (conținut de
site-uri urcate în rețele în scop de promovare și acces)
 Conținut amator din rețea identificat (în mod greșit)
ca știri
 Alte tendințe
7. Ascensiunea populismului politic și mediatic –
asistăm la o adevărată escaladare a fenomenului populist în
Europa și și lume
Lideri populiști aleși: D. Trump (SUA), J. Bolsonaro (Brazilia),
Boris Johnson (GB), V. Orban (Ungaria), A. Duda Polonia), M. Le
Pen (Franța), L. Dragnea, V. Dăncilă (România) etc.

 Cultivarea unor teme (reale sau false) pe placul poporului

 Critica elitelor politice și nepolitice
 Abandonul democrației și cultivarea unor tendințe
iliberale
 Promovarea și exacerbarea unor ficțiuni utile politic
(originea, tradiția, religiozitatea, imigrația, conspirația
mondială, statul paralel, țara profundă
 Alte tendințe
8. Amplificarea și extinderea fenomenul fake news
 Explorează și exploatează latura emoțională a audienței
 Are un impact mediatic mai mare (cel puțin în prima
fază)
 Conținutul este mai ieftin prin eliminarea costurilor de
colectare și verificare a informației
 Creează favorabilitate politică și mediatică (în prima
fază)
 Are o viteză de propagare mult mai mare decât
conținutul jurnalistic autentic (de ce?)
 Are eficiență, eficacitate și impact mai mari decât știrile
reale (de ce?)
 Alte tendințe
8. Amplificarea și extinderea fenomenul fake news
Consecințe:
 Decredibilizarea politicii, a actorilor politici și a
sistemului politic democratic
 Deturnarea sensului fundamental al democrației ca
putere a poporului (prin alegeri libere)
 Manipulare, dezinformare, intoxicare a opiniei publice
 Deprofesionalizarea și decredibilizarea jurnalismului
 Temă 2
Care dintre tendințele prezentate în cadrul cursului ați
sesizat a se manifesta în ecosistemul media din România?
Exemplificați