Numărul 2/2014 ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”  

ROLURILE, OBIECTIVELE ŞI NECESITATEA COMUNICĂRII DE CRIZĂ

Asist. univ. drd. Ligia Cristina Maria STANCU

Academia de Poliţie „A.I.Cuza”
ligiastancu@yahoo.fr

Abstract:
When a crisis starts, few institutions have the necessary means to deal with it. Thus, these
organizations face big risks: regarding the existence of the organization, in the worst case, or image
deterioration, which, in most cases, is shorter in time.
How should this emergent reality be dealt with? What categories should be put into action so that to act
in uncertain situations? How should we create an area of mediation between the actors involved so that
they act together when the crisis brings into light conflicts of rationality?

Key words: communication, crisis, public relations, media, organization

Introducere propriul personal, a cărui solidaritate este

La ora actuală comunicarea a devenit atât de
importantă, încât condiţionează însăşi existenţa
societăţii omeneşti. Foarte multe lucruri, foarte
multe conflicte ar fi putut fi evitate dacă ar fi
avut loc comunicarea.
Prin urmare dacă vrem să trăim mai bine, să
evităm anumite conflicte, indiferent de natura
lor, este fundamental să comunicăm.
De aici derivă importanţa procesului de
comunicare în situaţiile de criză. Când avem de-a
face cu o asemenea situaţie, comunicarea, mai
exact temele de comunicare alese, joacă un rol
crucial. Comunicarea este solicitată în scopuri
cognitive şi afective în acelaşi timp: să informeze
şi să restabilească încrederea. Criza poate fi un
rău sfătuitor şi îi poate împinge pe responsabili
fie să se gândească pentru a arăta că „ei ştiu, ei
pot” şi pentru a subestima consecinţele eveni-
mentului, fie să tacă şi să lase să se amplifice
zvonurile şi fantasmele care distrug încrederea.
O foarte mare importanţă în gestionarea crizelor
o are problema „credibilităţii”, însă nu trebuie
neglijată şi problema „anticipării” situaţiilor.
Această anticipare comportă două aspecte.
Primul constă în preocuparea pentru imagi-
nea instituţiei, grupului, persoanei, cu scopul de
preveni fisura ce ar putea apărea între imaginea
deja conturată în exterior – şi care va fi
distorsionată de criză – şi imaginea tratată de
~ 95 ~
esenţială pentru depăşirea crizei.
Sunt indispensabile, în al doilea rând,
autenticitatea comunicării şi un capital de sim-
patie constituit anterior şi care este uşor
mobilizabil. „Anticiparea” este o pregătire care
încearcă să facă viitorul mai puţin nesigur.
Pentru a răspunde aşteptărilor publicului şi
ale mass-mediei, încă de la declanşarea crizei,
comunicarea este obligată să respecte logica
urgenţei. Dacă soluţia aşteptată sau mesajul
liniştitor sunt premature pentru o decizie
complexă, se cade ca ea să însoţească procesul
crizei.
Pe de altă parte, mesajele sunt indispen-
sabile: prezentarea precisă a faptelor, informarea
clară asupra celulei şi dispozitivelor constituite,
anunţarea etapelor următoare, a elementelor din
ancheta făcută de către experţi, toate acestea au
menirea de a realiza ştirile, de a evita certi-
tudinile premature care riscă să fie ulterior
infirmate şi să compromită astfel credibilitatea
emiţătorului. Jurnaliştii sunt direct asociaţi la
comunicarea cu publicul extern, de aici derivă
rolul foarte important pe care îl au aceştia în
gestionarea crizelor. De aceea persoanele
responsabile de comunicarea cu presa, pe
perioada crizei şi nu numai, trebuie să aibă în
vedere în permanenţă următoarele: să fie
întotdeauna prietenoşi şi politicoşi când presa
cere informaţii, să-i furnizeze informaţiile