DISPOZITIVE ORTOPEDICE AJUTĂTOARE DE TRANSFER

ESCARELOR PENTRU
ȘI PREVENȚIA
PERSOANELE IMOBILIZATE

Lect. Univ. Dr.

Podar Alin Adrian
 Ce trebuie să cunoască studentul
• Definirea dispozitivelor ajutătoare de transfer
• Cunoașterea tipurilor de dispozitive ajutătoare ale
transferului
• Cunoșterea alegerii tipului dispozitiv de transfer adecvat
patologiei pacientului
• Cunoșterea utilizării în siguranță a dispozitivelor
ajutătoare de tranfer
 Dispozitivele ajutătoare de transfer
• Sunt dispozitive mecanice folosite pentru a crește gradul de
independență a pacientilor și reduc forțele necesare
transferurilor unui pacient cu dizabilități;
• Asigură pe de o parte siguranță pentru pacient și ușurează
efortul depus de kinetoterapeut;
• Fac parte din conceptul mai larg al tehnologiei de asistare
(assistive technology) respectiv a dispozitivelor de asistare
(assistive device).
 Scopul utilizării dispozitivelor de
asistare a transferului
• Elimină sau minimizează factorii de risc ce pot determina
leziuni musculoscheletale kinetoterapeutului sau pacientului;
• Folosirea dispozitivelor de reducere a fricţiunii micşorează
semnificativ forţele necesare transferului pacientului;
• Facilitează independenţa;
• Oferă un mijloc sigur de a mişca sau transfera pacientul dintr-
un loc în altul.
Alegerea tipului de dispozitiv asistiv al
transferului
Se realizează în funcție de:
– greutatea pacientului;
– înățimea pacientului;
– gradul de mobilitate al pacientului;
– gradul de cooperare al pacientului;
– patologia neurologică: paraplegie, tetraplegie,
hemiplegie;
– spațiul pe care il avem la dispoziție.
 Paraplegie
• Reprezintă deficitul motor localizat la nivelul ambelor
membre inferioare. Apare atunci când nivelul leziunii
medulare este sub segmentul T2.
 Paraplegie
• Semnul clinic este deficitul motor (dispariția sau diminuarea
forței musculare la nivelul membrelor inferioare);
• În paraplegie, funcția brațului este cruțată dar membrele
inferioare sunt imobile în extensie sau mai rar în flexie (flexia
piciorului pe gambă, a gambei pe coapsă și a coapsei pe
bazin).
 Tetraplegia
• Reprezintă deficitul neuro-motor ce afectează toate cele
patru membre, apare atunci când leziunea este localizată
superior de C5.
 Indicații pentru o utilizare sigură a
mijloacelor de asistare
• Încurajează pacienţii care se pot mişca să realizeze singuri
manevra;
• Spune pacientului ce vrei să faci înainte de a trece la execuţie;
• Asigură-te că mânerele patului, scaunului rulant sunt la locul
lor, înainte de a începe orice manevră;
• Inspectează fiecare dispozitiv înainte de utilizare;
• Setează patul la o înălţime corespunzătoare în funcţie de
înălţimea kinetoterapeutului, a pacientului;
• Foloseşte dispozitivele de reducere a fricţiunii şi asigură-te că
acestea sunt destul de mari încât să fie aşezate sub punctele
principale de contact. Pentru pacientul în decubit dorsal,
aceste puncte sunt: pelvisul, umerii şi dacă este posibil şi
picioarele (călcâiele).
 Lift mecanic de transfer total
• Este folosit când pacientul este incapabil să încarce
greutatea corpului sau nu este capabil de o încărcare
consecventă;
• Sprijină întreaga greutate a pacientului la mutarea de pe o
suprafaţă pe alta;
• Liftul poate fi controlat manual, hidraulic sau electronic şi
poate fi un lift sprijinit pe podea sau suspendat de tavan;
• Sunt adesea folosite la domiciliul pacientului.
 Lift mecanic de transfer total

Elevator hidraulic cu
șina de culisare – suspendat pe
tavan Elevator hidraulic electronic
– sprijinit pe podea
Dispozitiv ajutător pentru transfer
ortostatic
• Dispozitivul ajutător pentru
transfer ortostatic este folosit
când pacientul este capabil să
încarce greutatea cel puţin pe un
membru inferior, să ţină cadrul cu
cel puţin o mână, cooperează şi
poate urma instrucţiunile
• Dispozitivul poate avea control
manual sau electric
 Dispozitiv de ridicare în șezut
• Scărița de pat permite
ridicarea în șezut a
pacientului dacă acesta are
forța musculară la nivelul
ambelor membre
superioare
• Utilizatorul se apucă
succesiv de fiecare treaptă
a dispozitivului de ridicare
din pat trecând de la poziția
orizontală pâna la verticală
 Cearșaf culisant
• Acest tip de cearșaf lung
poate fi folosit pentru a
deplasa pacientul din DD în
DL, de a repoziționarea
pacientul mai sus sau mai jos
în pat acesta aflandu-se în
DD
• Cearşaful are mânere
laterale lungi (4 sau 6),
care sunt ţinute de
kinetoterapeut în timpul
transferului
 Pledul

• O bucată de material
rezistent la apă, reutilizabil,
aşezat sub pacient
• De obicei este fabricat din
pânză şi este disponibil în
diverse mărimi
• Este adesea folosit ca mijloc
ajutător în repoziţionarea
pacientului
 Targa saltea

• Permite transferul
pacientului de pe un pat pe
altul, de pe pat pe podea în
cazul acordării manevrelor
de prim ajutor
• Necesită verificarea fiecărui
mâner înainte de folosire
 Centură de transfer/centură pentru mers

• Centură aplicată pe talia

pacientului ce asigură o priză
sigură a mâinilor
kinetoterapeutului când
mută pacientul
• Centura se poate fixa cu o
cataramă sau cu capse
Velcro (arici, scai)
• Se poate folosi și în timpul
exercițiilor de mers pentru o
mai bună priză a
kinetoterapeutului
 Placa de transfer

• Permite transferul
pacientului paraplegic
(paralizia ambelor
membre inferioare) de pe
pat → fotoliu rulant, din
fotoliu rulant → pe un
scaun/fotoliu, etc.
 Placa de transfer pe toaletă

• Permite transferul pacientului

paraplegic de pe fotoliu rulant
pe toaletă
 Discul rotativ

• Disc rotativ portabil pentru

transferul persoanelor care
pot încărca membrul
inferior dar au dificultăţi la
pivotarea din timpul
transferului
• Prevăzut cu material
antiderapant pe ambele
feţe, pentru o mai mare
stabilitate
 Bara de transfer

• O bară fixată în tavan şi

podea, folosită mai adesea
acasă sau în instituţii de
specialitate
• Bara asigură asistenţă
adiţională pacientului la
trecerea din aşezat în stând
• Pe bară este ataşat un
mâner pivotant cu
posibilitate de blocare
 Mâner triunghiular cu suport

• Mâner triunghiular cu suport fixat

pe perete sau pe podea, similar
mânerelor cu suport ale paturilor
medicale din secțiile de ortopedie,
recuperare, neurologie, etc.,
• Poate fi folosit adaptat acasă sau în
instituția de ocrotire a persoanelor
vârtnice
 Pat medical cu verticalizare

• Permite verticalizarea unui

pacient chiar în salon, asigură
gimnastica vasculară și
readaptare treptată la
ortostatism
 Escarele - leziunile de decubit
• Escara, cunoscută în termeni medicali ca ulcer de decubit sau ulcer de
presiune, rămane o problemă majoră de sănătate, fiind una dintre
complicațiile cele mai severe ale imobilității, în unele cazuri putând
contribui chiar la deces 
• Leziunile de decubit se produc mai frecvent la persoanele imobilizate la
pat sau în scaunul cu rotile
• În ceea ce privește persoanele în vârstă, escarele sunt mai frecvente în
rândul femeilor, datorită speranței de viață mai ridicate, două treimi din
cazuri înregistrându-se la pacienții cu vârste peste 70 de ani
• Dintre persoanele tinere care suferă de escare, majoritatea sunt bărbați,
în jurul vârstei de 30 de ani, acest lucru explicându-se prin numărul mai
mare de barbați care suferă traumatisme vertebro-medulare.
Escară de decubit
 Escarele – definiție și caracteristici
• Escara este o rană la nivelul pielii care apare în urma
menținerii corpului într-o poziție fixă, fără schimbarea
centrului de greutate (fără mobilizare), o perioadă
îndelungată
• Escara se dezvoltă ca urmare a presiunii constante
exercitată asupra pielii, ce diminuează alimentarea cu sânge
a zonei afectate, conducând la moartea țesutului respectiv
• Escara se manifestă, în prima fază, printr-o culoare roșiatică
a pielii, însă, în lipsa unei îngrijiri corecte, aceasta se
înrăutățește, formând mai întâi o veziculă, apoi o rană
deschisă și, în cele din urmă, un crater
• Escarele apar de obicei în zona: regiunea sacrală (feselor),
coatelor, genunchilor, călcâielor, omoplați
Etiologia escarelor de decubit
•
Factorii de risc
Pielea fragilă, în special în cazul persoanelor vârstnice
• Prezența unei afecțiuni cronice, precum diabetul sau o boală
vasculară, care împiedică alimentarea corectă cu sânge a
unor regiuni din corp
• Incapacitatea de a mișca unele părți ale corpului fără ajutor,
ca urmare a unui traumatism cerebral sau vertebral sau din
cauza unei boli neuro-musculare (cum ar fi scleroza multipla)
• Umiditatea pielii datorită transpirației sau urinei
• Musculatura spastică care implică o frecare mai mare a
suprafețelor
• Frecare și forfecare
• Incontinența urinară și/ sau fecală
 Stadiile de evoluție a escarelor
Escare decubit – stadiul I - eritem (roseață)
• Acest stadiu poate să apară după 2 ore de imobilitate
iar zonele de risc sunt:  regiunea sacrală, gambe,
călcâie, umeri
• Primele semne – înroșirea pielii sau invinetirea
acesteia, precum și resimțirea unei ușoare dureri
 Stadiile de evoluție a escarelor
Escare de decubit – stadiul II - flictena ( vezicula cu ser)
• Epidermul sau stratul de suprafață al pielii este deteriorat,
formându-se o rană deschisă, superficială (puțin adâncă), de
culoare roz-roșiatică. Aceasta se poate prezenta și sub
forma unei vezicule intacte sau sparte, cu sau fără secreții
• Rănile deschise lăsate fără supraveghere devin
”gazde” ideale pentru bacterii
• Deosebit de puternice sunt infecțiile provocate de
colonizarea acestora cu bacterii provenite din urină sau
materii fecale, situație frecventă în cazul rănilor sacrale
 Stadiile de evoluție
Escare de decubit – stadiul II
a escarelor
 Stadiile de evoluție a escarelor
Escare de decubit – stadiul III - ulceratie profunda pana
la nivelul fasciei
• Rana este mai adâncă, afectând al doilea strat al pielii –
dermul – ajungând până la țesutul adipos subcutanat
• În acest stadiu poate apărea necroza (țesut mort, de culoare
neagră sub formă de crustă) și se pot forma extensii
subcutanate profunde ale rănii (buzunare)
• Acest tip de rană este gravă, deoarece este o rană
greu de curățat și de tratat. Aceste răni pot trece rapid
în ulcerații de gradul IV și ca atare trebuie tratate rapid
și agresiv
 Stadiile de evoluție
Escare de decubit – stadiul III
a escarelor
 Stadiile de evoluție a escarelor
Escare de decubit – stadiul IV - leziuni profunde
inclusiv muschi si os
• În acest stadiu rănile sunt deosebit de periculoase,
rana poate fi pâna la os, cartilajele fiind expuse
• Rana are deseori secreție, este infectată și prezintă țesut
necrozat din abundență, iar extensiile subcutanate profunde
(buzunarele) sunt frecvente
• Există pericolul unei infecții deosebit de grave prin
răspândirea acesteia în sânge (septicemie). Este
posibil decesul datorită infecției
 Stadiile de evoluție
Escare de decubit – stadiul IV
a escarelor
 Stadiile de evoluție a escarelor
Escare de decubit – stadiul IV care necesita interventie
chirurgicala
 Măsuri de prevenire
Condiția esențială de prevenire este de a reduce cât se
poate de mult durata și intensitatea presiunii și forței de
forfecare exercitate asupra țesuturilor
• Mobilizarea pacientului:
- persoanele cu risc trebuie mobilizate/ repoziționate la 1-
2 ore, acest lucru prevenind afectarea circulației în
zonele supuse presiunii
- trebuie acordată atenție asezării așternuturilor astfel
încat acestea să nu formeze cute, în special în zonele
predispuse formarii escarelor (zona sacrală, fese,
omoplați, coate, genunchi, călcâie etc.)
- mobilizarea pacienților se face prin ridicare și
repoziționare, nu prin tragere/târâre
 Măsuri de prevenire
- pentru a reduce sau îndepărta presiunea din zonele
predispuse se utilizează diverse dispozitive antiescare:
saltele, perne. Utilizarea colacului antiescară este
contraindicat, acesta creând alte zone de presiune.
 Măsuri de prevenire

Saltea antiescară tip fagure

 Măsuri de prevenire

Pernă antiescare pneumatică

Măsuri de prevenire

Colac antiescare
 Măsuri de prevenire
Igiena pacientului:

- toaleta pacientului trebuie făcuta de mai multe ori

pe zi, în funcție de necesități, umiditatea excesivă și
prezența urinii respectiv a fecalelor fiind factori
favorizanți pentru aparitia escarelor
- toaleta se efectuează cu apă calduță nu fierbinte, și
se folosesc săpunuri cu PH neutru, evitându-se
manevre de frecare insistentă
- în cazul pacienților imobilizați care suferă de
incontinență, pielea din zona genitală trebuie
protejată de acțiunea urinii și materiilor fecale
 Este esential ca familia sa fie
informata/instruita despre procesul de ingrijire la
domiciliu sau in cadru institutionalizat. Este unul din
elementele care pot determina succesul masurilor
luate.
VĂ MULTUMESC!!!!!!!