Tehnicile de manevrare cuprind modalităţile de mobilizare şi de transport al
pacienţilor realizate cu ajutorul forţei kinetoterapeutului, cu sau fără ajutorul echipamentului auxiliar, în scopul schimbării poziţiei, transferului de pe un plan pe altul, transportului pacientului şi pentru efectuarea kinetoterapiei. Pentru a realiza o manevrare corecta şi în siguranţă trebuie luate o serie de măsuri ce prevăd protecţia pacientului, a kinetoterapeutului, precum şi folosirea adecvată şi corespunzătoare a echipamentului auxiliar. Kinetoterapeutul trebuie să ţină cont de următoarele aspecte referitoare la siguranţa proprie și a pacientului: • poziţionarea cât mai aproape de pacient; • picioarele îndepărtate pentru o bază cât mai largă de susţinere, călcâiele pe sol,vârfurile în direcţia de acţiune; • genunchii flectaţi, coloana vertebrală menţinută în poziţie neutră; • evitarea mişcărilor combinate: flexie şi rotaţie sau extensie şi rotaţie; • apucarea mânerelor dispozitivelor auxiliare cu palma orientată în sus (în supinaţie); • în cazuri particulare (pacient bariatric, aparat gipsat, etc.) se poate apela la realizarea manevrelor în echipă de doi sau mai mulţi terapeuţi. Introducere
Pacientul trebuie să fie evaluat complet, informat în legătură cu ceea ce i se va face şi
cu ceea ce va avea de făcut în cazul în care poate coopera şi să-şi dea consimţământul. În acest sens se poate folosi fişa pacientului unde trebuie sa fie trecut rezultatul evaluării, tehnicile de manevrare folosite, echipamentul auxiliar şi membrii echipei. Evaluarea pacientului înainte de manevrare urmăreşte următoarele aspecte: • vârsta, greutatea, înălţimea; • afecţiunea principală şi alte afecţiuni coexistente; • status psihic: înţelegerea, comunicarea, cooperarea; • status fizic: independent, parţial dependent, dependent; • existenţa condiţiilor agravante care pot influenţa manevrarea: durere, afecţiuni respiratorii, cardiovasculare, hipotensiune ortostatică, epilepsie, prezenţa escarelor, rănilor, edemelor, amputaţiilor, protezelor, ortezelor, aparatelor gipsate, redorilor articulare, osteoporoză avansată, pareze, paralizii, parestezii, fragilitate vasculară,obezitate, incontinenţă urinară, fecală, colostomie(anus artificial), cicatrici operatorii, tuburi de dren; • îmbrăcămintea şi încălţămintea corespunzătoare (talpă aderentă, etc.); • verificarea prin inspecţie şi palpare a zonelor unde se vor aplica prizele şi contraprizele, respectiv echipamentul auxiliar (curele, hamuri, centuri). Dispozitivele şi echipamentul auxiliar trebuie verificate înainte de începerea manevrării pacientului dacă sunt integre, dacă funcţionează şi trebuie puse în poziţia corespunzătoare: blocat/deblocat, închis/deschis, pornit/oprit, etc.