TRANSFERURILE ȘI UTILIZAREA SAUNULUI RULANT

Prescrierea și utilizarea scaunului rulant

Scaunul rulant este:

- Un mijloc de ambulație pentru un pacient cu disfuncție permanentă sau progresivă

(paralizii infantile, TCC, TVM, scleroză multiplă, distrofii musculare);
- Un mijloc temporar de mobilitate pentru un pacient cu o afecțiune reversibilă sau
probleme ortopedice.

Scaunul rulant influențează:

- Poziția corporală;
- Integritatea tegumentelor;
- Funcțiile organismului în ansamblu;
- Starea de bine a pacientului.

Terapeutul trebuie să fie informat de:

-tehnicitatea complexă în domeniul scaunului rulant;

- variantele existente;
- procesul de măsurare și evaluare;
- folosirea corectă și întreținerea;
- modalitățile de procurare pentru pacient.

Un scaun rulant incorect prescris duce la obosirea inutilă a pacientului, leziuni cutanate,
deformări ale trunchiului, extremităților, inhibarea unor funcții. Scaunul rulant este considerat o
extensie a corpului pacientului, în scopul facilitării unui aliniament corporal corect, mobilitate și
funcționalitate, pentru îmbunătățirea gradului de independență funcțională.

Evaluarea scaunului rulant

A) Evaluarea statusului clinic al pacientului:

- Diagnosticul clinic și prognosticul bolnavului;
- Problemele curente ce pot interfera cu utilizarea scaunului rulant: vârsta, spasticitatea,
redorile articulare, scăderea forței musulare și rezistenței.
B) Evaluarea mediului în care pacientul va utiliza scaunul rulant:
- Intrarea în casă (mod de acces);
- Lărgimea cadrului ușii;
- Aria necesară pentru întoarcerea scaunului rulant;
- Intrarea în baie;
 - Locul în care trebuie utilizat scaunul rulant – în casă, la școală, la locul de muncă, în
comunitate;
- Dacă pacientul participă la sporturi pentru handicapați ce se desfășoară în sală sau în
aer liber;
- Care sunt posibilitățile de plată și întreținere a scaunului rulant;
- Ce mijloace de transport folosește bolnavul, dacă șofează stând în scaunul rulant, cum
este încărcat și descărcat din mașină.

Considerații privind prescrierea scaunului rulant

Propulsarea scaunului rulant

Modul de propulsare depinde de capacitatea fizică a pacientului:

- Pentru autopropulsia scaunului prin manevrarea roților din spate cu ajutorul MS, se
ține cont de: existența unei forțe suficiente de prehensiune bilaterală, forță la nivelul
brațelor; rezistență fizică la efort, suficientă pentru a permite manevrarea
independentă a scaunului.
- Pacienții cu hemiplegie pot propulsa scaunul rulant cu ajutorul MS și MI neafectate.
- Dacă se urmărește independența de deplasare la pacienții ce nu-și pot folosi MS sau
au rezistență fizică scăzută, se recomandă un scaun rulant cu motor. Ele se pot
conduce cu piciorul, brațul, capul sau controlate pneumatic.
- Dacă este manevrat de o persoană ce acordă asistență pacientului, să fie ușor de
mânuitg pentru cel ce îl împinge.

Selectarea scaunului rulant (electric sau manual)

Scaunul rulant manual (SRM) se recomandă:

- Pacientul are forță și rezistență suficientr pentru manevrarea scaunului;

- Pacientul necesită exerciții de mobilizare a mâinilor în scop terapeutic;
- Manevrarea manuală crește independența funcțională și condiționarea CV a
pacientului;
- Utilizatorul nu are o capacitate cognitivă suficientă pentru propulsarea unui scaun
electric în condiții de securitate.

Scaunul rulant electric (SRE) se recomandă:

- Când pacientul nu are abilitatea și rezistența fizică suficientă pentru manevrarea unui
scaun manual;
- Când pacientul suferă o degradare funcțională prograsivă, recomandându-se o
modalitate de propulsare care conservă energia fizică a pacientului;
- Când pacientul are o abilitate perceptuală și cognitivă suficientă pentru propulsarea
unui scaun electric în condiții de securitate.
Măsurători necesare pentru prescrierea scaunului rulant

Se fac cu pacientul în șezând; dacă pacientul poartă proteze, orteze, corsete sau alte dispozitive
necesare în timpul utilizării scaunului rulant, măsurătorile se fac după montarea acestora.

A) Lățimea șezutului
Obiective:
- Distribuirea greutății pacientului pe lărgimea maximă posibilă;
- Menținerea lățimii totale a scaunului cât mai mică posibilă.

Măsurarea se face la nivelul celei mai late părți a coapselor sau șoldurilor, cu pacientul
așezat într-un scaun cu o formă cât mai aproape de a scaunului rulant dorit.

Jocul scaunului rulant – se adaugă 2- 2,5 cm de o parte și alta, creșterea lățimi totale a
scaunului afectând accesibilitatea acestuia.

Verificarea măsurătorilor.

B) Adâncimea șezutului
Obiective:
- Distribuirea greutăți corporale pe toată suprafața șezutului prin încărcarea acesteia de-
a lungul întregii coapse, până înaintea genunchiului; se evită escarele la nivel fesier,
se normalizează tonusul muscular în tot corpul.
Măsurarea : din spatele feselor până în regiunea poplitee, cu genunchiul flectat.
Jocul scaunului: 1,75 – 2,50 cm, mai puțin decât valoarea măsurată.
Verificarea: să existe un joc înapoia genunchilor pentru a evita contactul spațiului
popliteu cu tapițeria de pe marginea scaunului.

C,D) Înălțimea șezutului de la podea și înălțimea suporturilor pentru picioare

Obiective:
- Susținerea corpului pacientului, în timp ce coapsele sunt paralele cu solul;
- Ridicarea picioarelor pentru evitarea frecării cu solul în timpul deplasării pe diferite
suprafețe.
Măsurători: de la nivelul șezutului la podea, de la fosa poplitee la baza călcâiului.
Punctul cel mai jos al suportului de picioare trebuie situat deasupra solului cu minim
5 cm.
Verificarea: se introduc degetele sub coapsele pacientului la nivelul marginii
anterioare a tapiseriei scaunului.

Considerații.
- Dacă genunchii sunt prea sus situați, crește presiune ape ischion (risc de escare și
deformări pelviene),
- șezutul prea sus față de sol influențează negativ centrul de greutate al pacientului,
înălțimea șezutului în vederea transferurilor și vizibilitatea în cazul în care pacientul
conduce mașina din scaunul rulant.

E) Înălțimea spatelui
Obiective:
- asigurarea unui suport adecvat pentru spate, adaptat nevoilor funcționale ale
bolnavului;
- să fie suficient de jos pentru a permite maximum de funcționalitate și suficient de
înalt pentru a permite maximum de suport.
Măsurători: pentru suport complet al trunchiului – se măsoară distanța de la șezut la
partea superioară a umerilor; pentru suport minim al trunchiului – partea superioară a
tapițeriei scaunului să permită mișcarea completă a brațelor și un aliniament corect al
trunchiului, fără a produce leziuni ale regiunii scapulare.
Verificare: Pacientul nu trebuie împins în față (spătarul este prea înalt), nici să se
încline spre înapoi, peste marginea spătarului (este prea mic).
Considerații:
- înălțime ajustabilă a spătarului (în medie 10 cm);
- tapiserie ajustabilă;
- suport lombar ce se poate insera între spătarul scaunului și trunchiul pacientului cu
cifoză, scolioză sau alte deformări ale trunchiului.

F) Înălțimea brațelor

Obiective:

- să mențină postura și balansul;

- să asigure suport și aliniament adecvat MS;
- să permită schimbări de poziție prin împingerea în jos a suportului pentru brațe.
Măsurători: cu pacientul în poziție confortabilă, se măsoară de la suportul de șezut la
baza cotului flectat.
Jocul suportului pentru braț - partea superioară să fie cu 2,5 cm mai sus decât distanța
dintre suportul de șezut și cotul pacientului.
Verificarea – se apreciază postura corectă; umerii să nu fie căzuți sau forțați în poziție
ridicată, când bolnavul stă pe scaun cu coatele flectate și sprijinite pe suportul pentru
braț.
Considerații:
- abilitatea pacientului de a monta și înlătura suportul pentru braț;
- necesitatea folosirii suporturilor pentru braț;
- anumite tipuri de suporturi determină creșterea lățimii totale a scaunului rulant.
 Considerații privind poziționarea corectă în scaunul rulant

Aliniamentul corect are impact asupra:

- integrității tegumentelor;
- normalizării tonusului muscular;
- abilității funcționale în ansamblu;
- stării generale de bine a pacientului.
Poziționarea și aliniamentul corect – obiective:
- prevenirea diformităților: se asigură o bază simetrică pentru suportul greutății
corporale;
- normalizarea tonusului muscular: se realizează prin aliniamentul corect, încărcarea
corporală simetrică, folosirea de dispozitive de adaptare;
- evitarea escarelor: prin aliniamentul corect, asigurarea unei suprafețe de sprijin
adecvate; scaunul este prevăzut cu o pernă ce va asigura: presiune minimă, aliniament
optim pentru bazin și mușchi, frecare și încălzire minimă a tegumentelor;
- promovarea funcției: stabilitatea trunchiului și pelvisului permit mobilitatea MS, în
scopul participării la activități funcționale incluzând mobilizarea scaunului și
activități din sfera ADL;
- funcția respiratorie optimă: suportul trunchiului și aliniamentul corect contribuie la
menținerea coloanei vertebrale în rectitudine, determinând compresia diafragmului și
creșterea capacității vitale.

Accesorii ale scaunului rulant

Suporturile de braț: fixe, detașabile, tip pupitru, standard, rabatabile, tubulare.

Cele fixe – parte a scheletului metalic, nu pot fi îndepărtate. Dezavantaje:

- limitează accesul la masă, pupitru;

- exclud posibilitatea transferului lateral.

Celelalte tipuri se pot detașa, permițând accesul și transferul lateral.

Suporturile de picioare: fixe, detașabile, turnante sqau care se ridică în poziție verticală.

Cele fixe nu permit apropierea scaunului rulant de tejghea, fac dificile anumite tipuri de transfer.

Cele detașabile turnante se îndepărtează prin rotire într-un plan paralel cu planul șezutului sau se
îndepărtează total. Permit apropierea de vană, pat, când sunt complet scoase, reduc lungimea
totală a scaunului rulant, făfându-l mai ușor manevrabil când trebuie pus în mașină. Există un
sistem de blocare pentru blocarea scaunului în poziție.
Suporturile ce se ridică vertical: la cei cu edeme, artrodeză de genunchi sau alte probleme
ortopedice.

Suportul pentru picioare poate avea lațuri ce fixează călcâiele și curele pentru degetele de la
picioare pentru a împiedica alunecarea piciorului; dacă este necesar, se montează curele pentru
fixarea gambei.

Norme de securitate pentru utilizarea scaunului rulant

o blocarea frânelor în caz de transfer;

o suportul de picioare se ridică sau se rotește lateral în cursul transferului;
o dacă altcineva împinge căruciorul, se controlează coatele pacientului – să nu
protruzeze în afara suportului de braț, mâinile să nu fie pe rama cu ajutorul
căreia se manevrează roțile din spate; se verifică poziția corectă pe suportul de
picioare;
o dacă pacientul vrea să urce pe o rampă, se va apleca ușor înainte în timpul
propulsării scaunului rulant în sus pe planul înclinat;
o dacă altcineva împinge scaunul rulant în jos pe o rampă, va trebui să încline
scaunul spre înapoi, prin apăsarea în jos, cu piciorul pe levierul de basculare
în poziție de balans – o înclinație de 30 grade. În timp ce coboară pe rampă,
împingând scaunul, persoana respectivă va ține genunchii ușor flectați și
spatele drept, căruciorul fiind împins în jos pe rampă, menținând poziția de
balans;
o dacă pacientul coboară singur rampa, o va face cu fața, în timp ce se lasă ușor
pe spate, cu mâinile controlează ramele roților, evitâțnd viteza prea mare de
coborâre;
o urcarea pe bordura trotuarului: dacă o altă persoană împinge scaunul, bordura
se abordează din față, înclinân dcăruciorul înapoi, roțile din față urcă pe
bordură, apoi se ridică și se împing ușor roțile din szpate peste bordură;
o coborârea de pe bordură se gace tot cu fața, înclinând înapoi scaunul pentru ca
roțile din față să fie ridicate și se coboară bordura cu roțile în spate, după care
se revine la normal, reducând treptat înclinația scaunului; dacă pacientul are
forță de prehensiune bilaterală, coordonare și balans, va putea să urce și să
coboare singur bordura;
o pentru a urca singur bordura, pacientul înclină scaunul rulant pe roțile din
spate și îl propulsează înain te, urcând cu roțile din față pe trotuar, apoi își
apleacă trunchiul înainte și împinge cu forță ramele roților din spate, pentru a
le urca pe trotuar;
o pentru a coborî singur bordura, se abordează aceasta cu spatele, se apleacă
înainte și împinge ușor înapoi până ce roțile din spate, apoi cele din față
coboară de pe trotuar; capacitatea de a ridica roțile din față de pe sol și a se
 balansa pe cele din spate, permite pacientului un grad crescut de
independență, putând să urce și să coboare de pe trotuar, să se deplaseze pe
nisip, iarbă, teren accidentat; pacientul necesită prehensiune și forță adecvată
la nivelul brațelor, coordonare și balans.

TEHNICI DE TRANSFER

Transferul – procedeu prin care pacientul își mută poziția în spațiu sau se mută de pe o suprafață
pe alta. În sens larg: pretransferul, mobilizarea în pat, poziționarea în scaunul rulant
(posttransferul).

Cele mai comune tehnici de transfer:

o pivot ortostatic (transfer prin pivotare din poziție ortostatică)

o transferul cu ajutorul scândurii de alunecare (de transfer)
o transfer dependent de 2 persoane
o pivot flectat (transfer prin pivotare cu genunchii flectați)

Selecția se realizează ținând cond de:

- limitele fizice ale bolnavului;

- capacitatea de comunicare și înțelegere a instrucțiunilor pe care pacientul trebuie să le
urmeze în cursul transferului;
- cunoașterea de către terapeut a mișcărilor corecte și a tehnicilor de lifting

Principii de utilizare a unei mecanici corecte a corpului pentru terapeut:

o stai cât mai aproape de pacient

o stai față în față cu pacientul
o flectează genunchii: folosește MI, nu spatele
o coloana vertebrală să aibă o poziție neutră
o menține o bază largă de susținere
o menține călcâiele pe sol
o nu ridica mai mult decât poți; solicită ajutorul cuiva
o nu combina mișcările; evită rotația concomitent cu înclinarea înainte sau
înapoi.

Înaintea începerii transferului se ține cont de:

- CI de mobilizare ale pacientului;

- Transferul poate fi realizat de o singură persoană sau este nevoie de ajutor;
- Echipamentul din sau în care urmează să fie transferat este în stare de funcțiune și în
poziție blocată;
 - Care este înălțimea patului în relație cu înălțimea scaunului;
- Dacă scaunul rulant este corect poziționat;
- Dacă pacientul este îmbrăcat adecvat pentru a pune o curea de susținere la nivelul
taliei când este necesar.

Clasificarea tipurilor de transfer – după gradul de participare a pacientului, de la dependent (nu

participă la transfer) până la independent (terapeutul doar supravaghează și observă transferul).

Poziționarea corporală corectă

1) Înclinația pelvisului: după dabutul bolii sau o perioadă de imobilizare prelungită la pat,
există tendința de înclinare posterioară a pelvisului și flexia coloanei vertebrale,
deplasând centrul de greutate posterior spre fese; pelvisul se posturează în înclinație
anterioară ușoară pentru menținerea greutății corporale la nivelul liniei mediane a
corpului.
2) Aliniamentul trunchiului: se evită inflexiune alaterală a trunchiului, ce poate dezechilibra
atât pacientul, cât și terapeutul în cursul ridicării.
3) Poziționarea extremităților: MI stabilizare în flexiede 90 grade la genunchi și glezne;
călcâiele fixate spre suprafața în care pacientul va fi transferat; pacientul are pantofi cu
talpă nederapantă sau este desculț, pentru evitarea alunecării. MS – dacă sunt
nefuncționale, se plasează în poala pacientului, neâncurcând executarea transferului; dacă
sunt total sau parțial funcționale, bolnavul ajută la transfer, întinzând mâinile înainte spre
suprafața pe care urmează să fie transferat, sau împingându-se de pe suprafața pe care o
părăsește.

Pregătiri în vederea transferului

1) Poziționarea scaunului rulant:se plasează în unghi de 45 grade față de suprafața pe care se

găsește bolnavul; se blochează cu frânele; se ridică suportul de braț dinspre bolnav; se
desface centura scaunului rulant; pacientul se plasează cu picioarele fixate pe sol,
șoldurile abduse, genunchii la 90 grade.
2) Mobilizarea în pat în vederea transferului:
- Rostogolirea (rularea pe o parte): înaintea rostogolirii, se plasează mâna terapeutului
sub scapula de partea afectată și se ridică ușor înainte, evitând rularea pe umărul
afectat, ce poate fi dureroasă și traumatizantă; pacientul își prinde cu mâna sănătoasă ,
mâna bolnavă, ridicând-o spre tavan; se flectează genunchii; terapeutul asistă rularea
pacientului spre margine apatului, mobilizându-i brațele, apoi picioarele, cu o mână în
regiunea scapulară, pe cealaltă la nivelul șoldului;
- Stând la marginea patului: se aduc picioarele pacientului peste marginea patului; se
ridică trunchiul în poziție verticală la marginea patului; se plasează mâinile
pacientului pe pat, de o parte și alta a corpului, pentru asigurarea balansului; la un
hemiplegic se așează șoldurile spre marginea patului, deplasând greutatea corpului
 spre partea sănătoasă, în timp ce, cxu mâna plasată înapoia fesei sănătoase, o
direcționăm înainte; se deplasează greutatea spre partea opusă și se repetă procedura;
mișcarea spre înainte se face până când picioarele pacientuluji ajung pe sol; în TVM,
terapeutul prinde MI înapoia genunchiului și trage pacientul spre anterior, plasând
tălpile pe sol, cu gleznele în unghi de 90 grade.

TRANSFERUL PRIN PIVOTARE ORTOSTATICĂ

Pacientul este capabil să ajungă în poziție ortostatică și pivotează pe unul sau ambele MI. Se
aplică la:

- Hemiplegie, hemipareză;
- Reducerea generalizată a forței musculare;
- Tulburări de balans.

Transferul din scaunul rulant în pat:

1) Asistarea pacientului pentru a se poziționa cu picioarele atârnate la marginea scaunului

rulant și plasarea tălpilor pe sol
2) Terapeutul ridică pacientul de partea afectată cu mâna plasată în regiunea scapulară sau
în jurul taliei și stabilizează piciorul și genunchiul afectat cu ajutorul propriului genunchi
și picior
3) Pacientul este ghidat înainte spre suprafața de transfer până când fesele ajung să fie
ridicate și orientate spre suprafața patului
4) Pacientul participă, încercând să ajungă cu mâna pe suprafața patului sau să împingă
înapoi suprafața de pe care se transferă
5) Pacientul este așezat ușor pe suprafața patului în poziție șezândă.

TRANSFERUL CU AJUTORUL SCÂNDURII DE ALUNECARE

La pacienții ce nu potg încărca MI, având o forță și rezistență suficientă la nivelul MS:

- Amputații ale MI;

- TVM (cu forță musculară a MS suficientă).

Etape de transfer:

1) Poziționarea scaunului rulant ca în primul transfer

2) Se ridică picioarele cât mai aproape de suprața de transfer; se plasează scândura între fesă
și genunchi; se fixează bine scândura sub coapsă și pe suprafața patului
3) Terapeutul blochează genunchii pacientului cu proprii genunchi
4) Pacientul plasează o mână la marginea scândurii, cealaltă pe șezutul scaunului rulant
 5) Pacientul se apleacă anterior, își transferă greutatea trenului superior în direcție opusă
celei în care se va realiza transferul; va folosi ambele brațe pentru a se împinge de-a
lungul scândurii
6) Terapeutul poate asista pacientul punându-și mâinile în jurul taliei sau pe scapule și
ajutându-l să-și deplaseze greutatea corporală înainte sau să alunece de-a lungul
scândurii.

TRANSFERUL PRIN PIVOTARE CU GENUNCHII FLECTAȚI

Dacă pacientul este incapabil să inițieze sau să mențină pozițiz ortostatică; se preferă
menținerea genunchilor flectați pentru o încărcare egală și un suport optim pentru
extremitatea inferioară și trunchi.

1) Se aduce pacientul în șezând la marginea patului cu picioarele pe sol; terapeutul apucă

pacientul de talie sau șolduri
2) Trunchiul se menține în poziție mediană
3) Greutatea corporală se deplasează înainte, ajungând de la fese deasupra picioarelor
4) Pacientul trebuie să ajungă cu mâiniled la suprafața pe care va fi transferat, fie să se
împingă cu mâinile de pe suprafața inițială
5) Terapeutul îl ajută, pivotând pacientul către suprafața de transfer (plasarea ambelor brațe
și mâini în jurul taliei sau a trunchiului sau sub fese); terapeutul nu va apuca niciodată
brațul paralizat putând cauza, datorită centurii muscualre slăbite, leziuni și instabilitate.

TRANSFERUL PACIENȚILOR CU UN GRAD CRESCUT DE DEPENDENȚĂ

Se adresează celor cu capacitate funcțională minimală; persoana ce asistă transferul trebuie să

aibă o capacitate fizică crescută. Inițial se încearcă numai când există a treia persoană care să
acorde asistență; dac ă se aplică la persoane obeze, transferul se face cu 2 persoane pentru
asistență.

Transferul din scaunul rulant în pat cu ajutorul scândurii de alunecare

1) Poziționarea corectă a scaunului și a pacientului

2) Terapeutul poziționează picioarele pacientului direct pe sol, îndepărtând suportul de
picioare
3) Se prind MI ale pacientului înapoia genunchilor și se tracționează până cân dfesele ajung
la nivelul roților mari ale scaunului
4) Scândura de alunecare se plasează sub coapsă între fese și genunchi, încât se formează o
punte între scaunul rulant și pat
 5) Terapeutul stabilizează picioarele pacientului cu propriile picioare plasate lateral și
genunchii pacientuluji , plasându-și genunchii contra părții antero-laterale a genunchilor
acestuia
6) Terapeutul ajutăp pacientul să-și încline trunchiul anterior pe coapse, trăgându-l ușor de
umeri; capul și trunchiul sunt înclinate în direcție opusă transferului; mâinile pacientului
sunt plasate în poală
7) Terapeutul prinde pacientul, trecându-și mâna pe sub brațul de pe partea opusă
transferului și îl prinde de cureaua pantalonilor sau de sub fese
8) După fixarea prizei pe pacient, terapeutul cu genunchii ușor flectați, execută un ușor
balans cu pacientul pentru pregătirea transferului, timp în care numără până la 3 cu voce
tare; la 3 greutatea pacientului este transferată deasupra picioarelor terapeutului, în timp
ce genunchii sunt blocați de genunchii terapeutului; terapeutul își menține spatele drept,
respectând mecanica corectă a coloanei
9) Terapeutul pivotează cu pacientul mutându-l pe scândura de transfer
10) Pacientul continuă să pivoteze până cân deste bine așezat pe marginea patului
(perpendicular și profund)
11) Pacientul este susținut la marginea patului acordândui-se sprijin sau așezându-l pe un pat
cu spate rabatabil
12) Pacientul este culcat în decubit lateral și i se ridică picioarele pe pat.

TRANSFERUL ASISTAT DE 2 PERSOANE

La pacienții neurologici, permite un control mai bun asupra trunchiului și feselor.

1) Un terapeut se plasează în față, altul în spatele pacientului

2) Terapeutul din față așează coapsele cu genunchii flectați și picioarele pe sol și
stabilizează genunchii pacientuluji cu proprii genunchi; cel din spate apucă pacientul de
cureaua pantalonilor sau de sub fese
3) Cel din față ridică pacientul plasându-i centrul de greutate deasupra picioarelor, cel din
spate îl împinge de fese în direcția transferului.

TRANSFERURILE LA DOMICILIU

I) Transferul pe fotoliu sau sofa: fotoliul este mai puțin stabil;

- este riscant să se sprijine de spătarul sau mânerele fotoliului când se transferă, se pot
răsturna
- când trece de pe un scaun pe scaunul rulant, pacientul poate folosi mâna sănătoasă
pentru a se sprijini în șezutul scaunului
- așezarea pe scaun este mai dificilă dacă scaunul este jos și perna este moale; se
adaugă o pernă tare ce înalță șezutul, asigurând o suprafață fermă de transfer.
II) Transferul pe toaletă – dificil, din cauza spațiului redus și neadecvat din cele mai multe
băi. Scaunul rulant se va așeza lângă sau în unghi ascuțit față de toaletă; pentru creșterea
siguranței pacientului, se pot adapta dispozitive de asistare: bară de sprijin, scaune de
toaletă mai înălțate.
III) Transferul în vană
- Din scaunul rulant direct pe fundul vănii este dificil, necesită o funcție bună a MS
- Există o bancă sau scaun ce se fixează în interiorul vânii, transferul realizându-se prin
pivotare ortostatică, cu genunchii flectați sau scândura de transfer.
- Dacă se folosește pivotul ortostatic, scaunul rulant blocat se așează în unghi de 45
grade față de vană; pacientul se ridică, pivotează, se așează pe scaunul din vană, cu
MI plasate în interiorul vănii.
- Dacă se folosește pivotarea cu genunchii flectați sau scândura de transfer, scaunul
rulant se plasează lângă vană cu suportul de braț înlăturat, scândura se plasează între
scaunul din vană și șezutul scaunului rulant, ca o punte de siguranță și stabilitate.
După transferul feselor pe scaunul din vană, se pot trece și MI peste marginea vănii
introducându-le în interior. La revenirea pe scaunul rulant, se vor trece picioarele
afară din vană pe o pardoseală nealunecoasă și apoi sde transferă restul corpului în
scaunul rulant.