perioada sec. XIII-XIV. Cauzele apariţiei statelor medievale româneşti: Invaziile popoarelor migratoare care s-au succedat pe teritoriul ţării noastre (până în sec. XIII). Tendinţele expansioniste ale regalităţii maghiare şi ale Imperiului Bizantin. Presiunea Hoardei de Aur care a limitat influenţa magiară în spaţiul est-carpatic. Existenţa formaţiunilor prestatale româneşti (autonomii locale). FORMAŢIUNI PRESATALE ROMÂNEŞTI OBŞTEA SĂTEASCĂ Primele formaţiuni prestatale româneşti au avut la bază obştile săteşti care au evoluat din obştile gentilice (care aveau la bază legăturile de rudenie dintre membrii obştii). Treptat obştile (specifice dacilor şi daco-romanilor) au căpătat un caracter teritorial, fiind conduse de cnezi sau juzi. Obştile săteşti s-au grupat în uniuni de obşti, autonomii locale, numite de Nicolae Iorga ,,romanii populare” şi care purtau diferite denumiri: codri, câmpuri, ţări, ocoale. FORMAŢIUNI PRESTATALE ROMÂNEŞTI SEC. IX-XIII TRANSILVANIA (zona intra şi vestcarpatică)- Primele formaţiuni prestatale româneşti sunt menţionate în zona arcului carpatic de cronicarul Anonymus în luc. ,,Gesta Hungarorum” (Faptele Ungurilor): voievodatul lui Menumorut, în Crişana, cu centrul la Biharea,voievodatul lui Glad, în Banat, cu centrul la Cuvin, voievodatul lui Gelu, în Podişul Transilvaniei, cu centrul la Dăbâca. Legenda Sfântului Gerard menţionează existenţa, la jumătatea sec. al XI lea, a două voievodate româneşti, are au opus rezistenţă expansiunii maghiare: voievodatul lui Ahtum, în Banat, cu centrul la Morisena, voievodatul lui Gyula, în centrul Transilvaniei, centrul la Bălgrad (Alba Iulia). Cronica lui Nestor (sec. XII) confirmă existenţa românilor şi a slavilor la venirea ungurilor în Pannonia. FORMAŢIUNI PRESTATALE ROMÂNEŞTI SEC. IX-XIII Ţara Românească (la sud de Capaţi)-Diploma Cavalerilor Ioaniţi din 1247 aminteşte formaţiuni prestatale româneşti: Ţara Severinului, în estul Banatului şi vestul Olteniei, Cnezatul lui Ioan, în sudul Olteniei. Cnezatul lui Farcaş, în nordul Olteniei, Voievodatul lui Litovoi, între Olt şi Jiu, Voievodatul lui Seneslau, în stânga Oltului. Moldova (la est de Carpaţi)- în spaţiul est-carpatic există numeroase formaţiuni politice: Ulak lli (Ţara vlahilor), Ţara Sipeniţiului, Codrii Cosminului, Codrii Orheiului, Codrii Lăpuşnei, Codrii Herţei, Câmpul lui Dragoş, ocoale (Câmpulung, Vrancea). FORMAŢIUNI PRESTATALE ROMÂNEŞTI SEC. IX-XIII Dobrogea (între Dunăre şi Mare)- secolul X: atestarea unor conducători ai unor formaţiuni politice: jupan Dimitrie (localitatea Mircea-Vodă), jupan Gheorghe (complexul de la Basarabi). Secolul XI- izvorul bizantin Alexiada, scris de Ana Comnena, menţionează trei conducători din Dobrogea: Tatos, sudul Dobrogei, cu reşedinţa la Dristor, Satza, în nord-vestul Dobrogei, cu reşedinţa la Vicina, Seslav, în nord-estul Dobrogei, cu reşedinţa la Preslav. Tot Ana Comnena menţionează, la 1094, un fruntaş al vlahilor Pudilă. În sec. XIII- într-o diplomă a ţarului bulgar Ioan Asan II menţionată Ţara Cavarnei (1230) între Mangalia şi Varna, nucleu al vitorului stat. FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEŞTI Transilvania – s-a realizat în două etape: etapa voievodatelor româneşti, care s-au opus înaintării maghiarilor în zonă (sec. IX- XI). A doua etapă- cucerirea de către maghiari a Transilvaniei (sec. XI-XIII). După crearea Regatului Ungariei sub Ştefan I (1000) şi creştinarea ungurilor în sec. XI începe cucerirea sitematică şi organizareaTansilvaniei. Maghiarii au creat comitate (Bihor 1111, 1113)şi au încercat să introducă instituţii apusene (principatul, episcopii catolice). Este menţionat un principe Mercurius, dar în 1176 s-a revenit la voievodat (Leustachius). Ungurii au colonizat Transilvania cu secui, saşi, cavaleri teutoni şi ioaniţi. Românii au fost excluşi din viaţa politică, rezervată naţiunilor privilegiate. În zonele de margine au existat autonomiile româneşti sub forma ţărilor: Almaşul, Făgăraşul, zona Apusenilor, Maramureşul. De unde vor pleca voievozii care au întemeiat Ţara Rom. şi Moldova. Trans. Devine principat în 1541 sub sezeranitate otomană. Condusă de un principe ales de Dietă şi confirmat de sultan. FORMAREA STATULUI MEDIEVAL ŢARA ROMÂNEASCĂ În procesul de unificare tritorială şi obţinerea independenţei se remarcă trei iniţative: Voievodul Litovoi refuză să mai plăteascătribut regelui maghiar. Litovoi este ucis în luptă iar fratele său Bărbat este luat prizonier şi ulterior răscumpărat. Bărbat recunoaşte suzerantatea maghiară. Descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraş la Câmpulung şi Argeş în 1290. Adevăratul întemeietor este Basarab I (1310-1352) care uneşte voievodatele lui Litovoi şi Seneslau la 1300. În 1324 recunoaşte suzeranitatea maghiară. În 1330 intră în conflict cu regalitatea maghiară iar la Posada îl înfrânge pe regele Carol Robert de Anjou, obţinând independenţa faţă de Ungaria. Statul medieval Ţara Românească a fost consolidat prin crearea instituţiilor interne în timpul lui Nicolae Alexandru, Vladislav Vlaicu, Radu I şi Dan I. FORMAREA STATULUI MEDIEVAL MOLDOVA A cunoscut două iniţiative: 1.1352-1353- regalitatea maghiară formează o marcă de apărare la Baia condusă de Dragoş (descălecatul lui Dragoş). 2. 1359- descălecatul lui Bogdan care îi alungă pe urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc. În urma confruntărilor 1364-1365 cu regele maghiar Ludovic de Anjou, Bogdan obţine independenţa Moldovei. Consolidarea instituţională şi teritorială s-a realizat în timpul lui Laţcu, Petru Muşat, Roman I şi Ştefan I. ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI
Regele Ungariei crează o marcă După moartea lui Dragoş,
de graniţă la est de Carpaţi – Victorie a lui Dragoş urmaşul său, Bogdan, renunţă condusă de voievodul Dragoş asupra tătarilor la recunoaşterea autorităţii din Maramureş regelui ungar
Pentru stăvilirea Dragoş rămâne la Intemeiază un nou stat
atacurilor tătarilor conducerea mărcii independent-Moldova
Dragoş recunoaşte Desăvârşirea statului se
autoritatea regelui realizează in timpul Ungariei urmaşilor lui Bogdan FORMAREA STATULUI MEDIEAL DOBROGEA Nucleul statului a fost Ţara Cavarnei condusă de Balica cu centrul la Caliacra. În 1357 Dobrotici primeşte titlul de despot. Devine autonom de Imperiul Bizantin şi uneşte teritoriul dintre Dunăare şi Mare, punând bazele statului medieval Dobrogea. Fiul său Ivanco se desprinde de bizantini şi bate monedă. Mircea cel Bătrân alipeşte Dorogea la Ţara Românească. În 1420 este ocupată de turci sub care a rămas până în 1878.