MINORITĂȚILE ETNICE ȘI

RELIGIOASE DIN ALBANIA

Realizat : Culicovschi Milena, RISE 3 Cahul

Albania  oficial Republica Albania este o țară
din sud-estul Europei ce împarte frontierele
terestre cu Muntenegru spre nord-
vest, Kosovo spre nord-est, Macedonia de
Nord spre est, Grecia spre sud și frontierele
maritime cu Grecia, Muntenegru și Italia la vest.
Din punct de vedere istoric, Albania a fost locuită
de numeroase civilizații
precum Iliri, Traci, Grecii
antici, Romani, Bizantini, Venețieni și Otomani. 
Albanezii a stabilit autonomia Principatul
Arbër în secolul al XII-lea. Regatul
Albaniei și Principatul Albaniei format între
secolele al XIII-lea și al XIV-lea.
Albania recunoaște în prezent două tipuri
de minorități, minorități etnice naționale
și minorități culturale și
lingvistice. Recunoașterea minorităților a
fost un proces care a evoluat de-a
lungul timpului.
În 2011, minoritățile etnice și naționale
numărau 52.700 de persoane sau 1,9%
din populație. Comparația între 1989 și
2011 nu este posibilă, deoarece metoda
de măsurare este diferită și conceptul de
„minorități” în 2011 a fost extins pentru a
include comunități care nu au fost
recunoscute ca minorități în 1989, inclusiv
macedoneni, armeni, romi, egipteni etc
Problema etniei este una delicată și pe larg
dezbătută. Statisticile oficiale consideră
Albania o țară puternic omogenă din punct de
vedere etnic (97% albanezi), dar grupurile
minoritare (greci, macedoneni,
muntenegreni/sârbi, romi și vlahi/aromâni) au
pus la îndoială datele oficiale, afirmând că
ponderea lor în cadrul populației este
subestimată. Ultimul recensământ cu date
etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de
autoritățile comuniste în 1989.
 Albania recunoaște trei minorități
naționale, grecii, macedonenii și 
muntenegrenii, și două minorități
culturale, aromânii și romii.
Există în Albania și minorități
de bulgari, gorani, sârbi, egipteni
balcanici, bosniaci și evrei. Guvernul grec
susține că există 300.000 de greci în Albania, dar
estimările occidentale gravitează în jurul cifrei de
200.000. Guvernul albanez plasează numărul lor
la doar 24.243. 
Conform recensământului din 2011, populația Albaniei a
declarat următoarele afilieri etnice:
  albanezi 2.312.356 (82,6% din total), 
 greci 24.243 (0,9%), 
 macedoneni 5.512 (0,2%), 
 muntenegreni 366 (0,01%),
  aromâni 8.266 (0,30%), 
 romi 8.301 (0,3%),
  egipteni balcanici 3.368 (0,1%),
 alte etnii 2.644 (0,1%)
Se arată și că 2.765.610 sau 98,767% din populație a
declarat albaneza ca limbă maternă („prima sau
principala limbă vorbită acasă în copilărie”)
AROMÂNII DIN ALBANIA
Aromânii din Albania reprezintă a
doua minoritate ca număr de membri după
cea greacă și una dintre populațiile
autohtone (alături de cea greacă) de pe
teritoriul acestui stat. Aromânii (din Albania)
sunt urmașii triburilor ilirice și traco-dacice,
precum și ai coloniștilor romani (latini) de
pe teritoriul actual al Albaniei. Numărul lor
variază între 9000 de persoane până la
700.000 de persoane, după unele statistici.
 Încă de la sfârșitul
secolului al XIX-lea,
România a susținut pe
căi diplomatice
înființarea și
recunoașterea unui stat
independent, federal și
dualist româno-albanez
în Peninsula Balcanică,
care să reunească
teritoriile locuite
de albanezi și aromâni
Cu toate că aromânii și Regatul
României au avut o contribuție
decisivă în proclamarea și
recunoașterea independenței
Albaniei, România fiind primul
stat care i-a recunoscut
independența, plus faptul că
la București, cu concursul
liderilor români, s-a constituit
primul guvern al Albaniei, în
frunte cu primul președinte al
Albaniei, Ismail Qemali, partea
albaneză nu și-a onorat
niciodată promisiunea făcută
colegilor lor de luptă aromâni,
adică acela de constituire a unui
stat dualist româno-albanez, în
care și aromânii să aibă
aceleași drepturi politice ca și
albanezii
În timpul Albaniei comuniste, aromânii au continuat
să fie persecutați și discriminați de către autorități
(aceștia nu au beneficiat de școli în care să-și
învețe limba maternă, mass-media, instituții
culturale, susținere guvernamentală pentru a-și
păstra identitatea proprie), iar ca urmare a politicii
de anihilare a cultelor religioase întreprinse de
autoritățile comuniste, toate bisericile ortodoxe
care aparțineau minorității aromâne (ultimele
centre de conservare a identității pe care le mai
aveau aromânii) au fost dărâmate sau închise,
alături de toate celelalte lăcașe de cult aparținând
tuturor cultelor religioase din Albania.
Pe 13 octombrie 2017, Parlamentul albanez, la
cererea Uniunii Europene (ca condiție pentru o viitoare
aderare la blocul comunitar), a votat un proiect de lege
privind protecția minorităților etnice, aromânii primind
astfel statut oficial de minoritate națională.Însă
recunoașterea lor ca minoritate națională a Albaniei nu a
îmbunătățit semnificativ situația lor, aromânii rămânând
în continuare o minoritate discriminată și fără sprijin
substanțial din partea statului albanez, ei nebeneficiind
nici în prezent de destule școli în care să-și învețe limba
maternă, mass-media, instituții culturale, susținere
guvernamentală pentru a-și păstra identitatea proprie.
Limba în cadrul minorităților etnice
Limba oficială și dominantă este albaneza, a cărei
variantă standard a fost formată din două dialecte
principale, Gheg și Tosk, ultimul având o influență
predominantă față de primul. 
Râul Shkumbin este linia de separație între arealele de
răspândire ale celor două dialecte. În zonele locuite
de minoritatea greacă, se vorbește un dialect grecesc
ce păstrează unele trăsături astăzi dispărute
din greaca modernă. Alte limbi vorbite de minoritățile
etnice sunt :
aromâna, sârba, macedoneana, bulgara, gorani și
 romani.
 RELIGIA
Conform recensământului din 2011, 58,79% din albanezi
sunt musulmani, creștinismul este practicat de 17% din
populație, prin care este a doua religie a țării, iar 25% din
populație este ori fără religie, ori aparține altor grupări
religioase. Biserica Ortodoxă Albaneză a refuzat să
recunoască rezultatele recensământului din 2011 privind
religia, afirmând că ortodocșii ar fi 24% din populație, și
nu 6,75%
Înainte de al doilea război mondial, 70%
din populație erau musulmani, 20%
ortodocși și 10% catolici. Conform unui
sondaj din 2010, religia joacă astăzi un
rol important în viețile a doar 39% din
albanezi, iar Albania este printre cele
mai puțin religioase țări din lume.
După independența obținută în 1912,
regimurile albaneze republican, monarhic și
apoi comunist au acționat sistematic în
vederea excluderii religii din funcțiunile
oficiale și din viața culturală, primele două în
scopul modernizării statului, ultimul în
scopul ideologic al eliminării religiei din orice
formă a vieții sociale. De la independență,
Albania nu a avut niciodată o religie oficială.
Regimul comunist care a preluat puterea în
Albania după al Doilea Război Mondial a
persecutat și a suprimat instituțiile și practicile
religioase și a interzis religia, declarând Albania
primul stat ateu din lume. Libertatea religioasă
a revenit în Albania de la schimbarea de regim
din 1992.  Populația musulmană albaneză (în
principal seculară sau sunnită) se găsește
răspândită în toată țara, în timp ce ortodocșii
albanezi și Bektashi sunt concentrați în sud, iar
romano-catolicii se găsesc în nordul țării.
 BIBLIOGRAFIE
 Românii din Albania – Aromânii , istoria.md
  Ziarul Național (17 octombrie
2017). „Aromânii au devenit, OFICIAL,
minoritate națională în Albania”
 "Albania: Looking Beyond Borders".
Migration Policy Institute.
 United Nations High Commissioner for
Refugees (11 mai 2005). „World Directory of
Minorities and Indigenous Peoples —
Albania : Overview”