CLASAREA

1. Notiuni introductive. Definitii.

Schema unui proces tehnologic chimic

Proces tehnologic: ansamblu ordonat de operatii pentru o anumita fabricatie

Operatie: faza distincta, de natura mecanica, fizica sau chimica, a unui proces
tehnologic
Procedeu: mod alternativ de realizare a unei operatii sau a unui proces tehnologic
(separarea unei suspensii se poate realiza prin presare, sedimentare, filtrare)
 Operatii unitare

Un proces tehnologic cuprinde mai multe operatii (succesive, paralele sau

ciclice) de natura mecanica, fizica, chimica sau combinata care se pot grupa in:
• Operatii de pregatire a materiilor prime pentru operatia principala;
• Operatia principala in cadrul careia se obtine un semifabricat;
• Operatii de finisaj pentru obtinere a produsului final dorit;
• Operatii pentru prelucrarea subproduselor si tratarea/valorificarea
deseurilor;
• Operatii auxiliare.
Intr-un proces tehnologic numai cateva dintre operatii sunt chimice.
Majoritatea operatiilor nechimice si a utilajelor in care acestea au loc sunt
comune multor fabricatii. Aceste operatii sunt numite operatii unitare.

Operatiile unitare din ingineria chimica se clasifica in urmatoarele categorii:

• Operatii mecanice
• Operatii de curgere a fluidelor
• Operatii termice
• Operatii de difuziune
Proces de transport. Proces de transfer. Proprietate transportata

Cu exceptia operatiilor mecanice, toate celelalte trei operatii au comun faptul ca

fiecare dintre acestea se refera la cate un proces de transport de proprietate
specific.

Procesul de transport este definit ca miscarea (deplasarea) unor purtatori de

proprietate dintr-un loc in altul intr-un mediu alcatuit dintr-o singura faza.

Proces de transfer – deplasarea (trecerea) unei proprietati dintr-o faza in alta.

Proprietatea transportata este specifica fiecarei operatii unitare:

Operatia Proprietatea transportata

Curgere Moment (cantitate de miscare)
Termice Energia (termica)
Difuziune Masa (specie chimica)

Operatiile unitare sunt rezultatul cel putin a unui proces de transport/transfer

de proprietate.
Purtatori (transportori) de proprietate
- molecule, atomi, ioni, electroni (transport difuzional)
- asociatii moleculare, curenti de fluid, vartejuri (transport convectiv)
- fotoni sau cuante de energie electromagnetica (numai pentru transportul radiant de
caldura)

Mecanisme de transport

in care D reprezinta difuzivitatea mediului (marime ce caracterizeaza rapiditatea

procesului de transport difuzional al unei proprietati printr-un mediu solid, lichid
sau gazos

- radiant (mecanism suplimentar pentru transportul caldurii)

 Forta motoare a proceselor de transport
- diferenta de temperatura pentru transportul de caldura
- diferenta de concentratie a speciei i pentru transportul de masa
- diferenta de viteza pentru transportul de moment
Intr-un mediu in care are loc un proces de transort parametrul specific acesuia
(temperatura, concentratia sau viteza) poate avea valori variabile numai in spatiu
(proces stationar) sau in spatiu si timp (proces nestationar). Dependenta de
coordonatele spatiale si de timp a acestui parametru poarta numele de camp (de
temperatura, de concentratie sau de viteza), distributie de…. sau profil de….
Obiectivele principale ale cursului:
• Stabilirea cantitativa a profilului celor trei marimi specifice fiecarui proces de
transport, adica a modului in care acestea variaza pe directia (directiile)
transportului (spatial) si in timp (temporal).
• Posibilitatea cuantificarii debitului de proprietate transportata ca expresie a
vitezei cu care procesul are loc.
• Cunoasterea principalelor operatii unitare (hidrodinamice, termice si de trafer de
masa).
• Cunoasterea utilajelor si a modului de functionare a acestora pentru operatiile
unitare principale.
Primele doua obiective sunt posibile prin utilizarea unor relatii fundamentale
care descriu cele trei fenomene de transport, relatii ce pot fi obtinute prin
particularizarea ecuatiei generale de conservare a unei proprietati.
3. Ecuatia generala de conservare (bilant) a unei proprietati

O relatie de conservare se aplica unei singure proprietati si se refera la un “sistem”

sau la un “volum de control” ce trebuie clar definit odata cu formularea problemei.
Notiunea de “sistem” se utilizeaza, de regula, atunci cand relatia de conservare se
aplica la o scara mare (macrobilant) cum ar fi o instalatie intreaga, o parte dintr-o
instalatie, un utilaj sau o parte a unui utilaj.
“Volumul de control” defineste un microspatiu careia i se aplica relatia de
conservare (microbilant) si se utilizeaza, de regula, pentru descrierea fenomenelor
de transport in scopul exprimarii profilelor de temperatura, concentratie sau viteza
intr-un mediu oarecare.
Indiferent de scara, intr-o relatie de conservare a unei proprietati trebuie luati
in considerare urmatorii patru termeni:
1) intrarea (I) de proprietate in sistemul (volumul de control) considerat;
2) iesirea de proprietate (E) din volumul definit;
3) generarea de proprietate (G) in volumul precizat;
4) acumularea (A) de proprietate in volumul ales.
Formularea cea mai generala a unei relatii de conservare folosind notatiile de mai
jos este:

I±G–E=A
(semnul “+” sau “-“ pentru termenul de generare G fiind utilizat, dupa caz, daca in
volumul considerat se genereaza sau, respectiv, se consuma proprietate).
Relatia de conservare a unei proprietati trebuie sa ia in considerare debitele de
proprietate corespunzatoare tuturor mecanismelor prin care respectiva
proprietate este transportata si pe toate directiile spatiului in care procesul de
transport are loc.
Generarea de proprietate nu reprezinta un transport de proprietate! Pentru
definirea acesteia se utilizeaza notiunea de viteza de generare a proprietatii

Cantitatea de proprietate generata

vG 
Timp  Volum

Debitul de proprietate generata se va scrie:

G = vG · V
in care V este volumul de control considerat.
4. Forme particulare ale ecuatiei generale de conservare a proprietatii.
4.1. Ecuatia de continuitate
Una dintre cele mai importante proprietati conservate intr-un sistem este masa
totala P = m, astfel incat concentratia de masa se scrie, conform relatiei de
definitie:
m
P 
V
Intrucat pentru masa totala atat generarea, cat si transportul difuzional sunt nule,
relatia de conservare se reduce la forma:

Debit de materiale intrat - Debit de materiale iesit = Debit de acumulare a masei

Asadar, viteza de generare a momentului se exprima prin forta rezultanta raportata
la unitatea de volum care actioneaza asupra fluidului determinand curgerea
acestuia.
• Definirea cantitativa a vitezei de generare a momentului
Curgerea unui fluid poate fi determinata de un gradient de presiune sau/si de una
sau mai multe forte masice (gravitationala, centrifuga). Altfel spus, generarea de
moment se produce ca efect al cel putin uneia din cele doua cauze (gradient de
presiune si/sau forta masica).
In consecinta, viteza de generare a momentului va fi suma celor doua componente si,
avand in vedere si concluzia anterioara, fiecare dintre acestea va trebui exprimata ca
forta (forta de presiune si forta masica) raportata la unitatea de volum.
Pentru exemplificarea definirii cantitative a vitezei de generare a momentului se va
considera curgerea fluidului numai pe directia x a unui sistem cartezian de coordonate