ORIGAMI – TEHNICĂ ŞI ARTĂ

Elev:Popa Alexandra
Colegiul Tehnic “ Dimitrie Dima” Piteşti
Clasa a X-a A
Prof. coordonator: Bănuţescu Ramona
 Kant spunea că
,, mâna este creierul exterior al omului“.
Activitatea practică cu elemente din tehnica origami este un
mijloc prin care copiii se pot exprima liber, este o modalitate
de a-şi demonstra măiestria şi de a-şi petrece timpul în mod
sănătos şi util, departe de tentaţia televizorului sau a
calculatorului.
 Este minunat să vezi cum hârtia prinde
suflet doar prin pliere, îmbinare şi
suprapunere!
 Origami este un cuvânt japonez care combină
verbul oru – a împături şi substantivul kami – hârtie.
Aproape orice bucată de hârtie poate fi folosită pentru
origami; există însă şi hârtii speciale, foarte fine, tăiate în
pătrate cu latura de 15 cm.

   
 Istoricii nu au stabilit cu exactitate nici când, nici dacă
istoria origami începe în China ori în Japonia. Unii susţin
că acesta artă a apărut în 105, în China, imediat după
inventarea hârtiei şi că a fost dusă în Japonia de către
călugării budişti
• Dar, în Japonia secolului al VI-lea hârtia era un
material rar şi preţios, astfel plierea hârtiei a fost
practicată la început doar de către familiile nobiliare.
• Creşterea comerţului a dus la răspândirea hârtiei în
Japonia, iar origami a devenit o artă accesibilă atât celor
bogaţi, cât şi japonezilor obişnuiţi.
 Datorită specificului culturii japoneze, care
sublinia respectul pentru cruţarea naturii, practicanţii
nu au uitat niciodată să economisească până şi hârtia
folosită în arta origami, astfel rezultând impresionante
modele miniaturale de origami.
 Vreme îndelungată arta origami a fost apanajul
celor privilegiaţi, reprezentând o modalitate de
amuzament, dar şi un ritual folosit în realizarea unor
daruri închinate zeităţilor.
 Arta origami a fost introdusă în Europa în secolul al XII-lea,
primind cu timpul o formă distinctă de cea tradiţională japoneză.
Dar, la început, această artă nu a fost primită cu acelaşi entuziasm
cu care au îmbrăţişat-o japonezii.
 În România, arta plierii hârtiei este încă
considerată a face parte doar din segmentul
disciplinelor pedagogice care dezvoltă îndemânarea,
uitându-se, poate din ignoranţă, de latura spirituală pe
care această artă o are în ţara ei de origine, Japonia.
 Practica artei origami stimulează gândirea şi
fantezia, dezvoltă simţul tactil, adânceşte intuiţia
despre forma esenţială conţinută într-un obiect,
obiectele fiind simplificate până la câteva trăsături
definitorii .
 Cocorul este unul dintre cele mai importante elemente
din cultura asiatică simbolizând longevitate, fericire şi
noroc. Cocorul a devenit o capodoperă a artei origami, fiind
cunoscut şi îndrăgit de poporul nipon datorită unei credinţe
populare potrivit căreia, celui care va reuşi să împăturească
o mie de cocori, i se va îndeplini o dorinţă.
• Legat de această credinţă, un exemplu trist este acela al
elevei Sadako Sasaki care s-a îmbolnăvit de leucemie
datorită radiaţiilor provocate de explozia nucleară de la
Hiroshima. Nădăjduind că se va însănătoşi, fetiţa
împăturea zilnic cocori de hârtie. Din păcate a murit
împăturind cel de-al 643-lea cocor. În amintirea ei s-a
ridicat în centrul Hiroshimei un monument al păcii.
 S-a înrădăcinat obiceiul ca fiecare vizitator să depună câte
un mic cocor de hârtie, aşa încât, nenumăraţi cocori agaţaţi
unul de altul, formează jerbe care umplu tot spaţiul
existent între cei trei stâlpi de susţinere a monumentului.
 Obiectul din hârtie, spre deosebire de cel din piatră,
este perisabil. El nu poate sluji eternităţii. Viaţa hârtiei
cu forma ce o îmbracă este pasageră, creează doar un
moment de bucurie estetică, dincolo de care se păstrează
doar memoria esenţelor.
• Aşadar, ceea ce pierde în durată arta
plierii hârtiei câştigă în acuitatea trăirii
estetice.
Vă mulţumim pentru
atenţia acordată!