Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea “Stefan cel Mare” Suceava

Galben Bianca-Gabriela

REFERAT - SEMIOTICA

ELEMENTELE ARTELOR VIZUALE


Cuprins:

I. Semiotica artelor vizuale

II. Ce este Origami?

III. Istoria Origami in China


IV. Istoria Origami in Japonia
V. Istoria Origami in Europa
VI. Origami de astazi
I. Semiotica artelor vizuale
Trăim intr-o lume definită de imagine. O lume suprapopulată de imagine și Încărcată cu
sens. Viața noastră curentă e profund influențată de aceste două coordonate, sens și
imagine, în toate sectoarele ei, astfel Încât ne-ar fi greu să ne imaginăm lumea, in absența
celor două. Noi percepem tot ceea ce ne Înconjoară prin imagine, înțeleasă ca cea mai
generală reprezentare, iar știința care se ocupă cu sensul, adică cu felul in care
reprezentarea generează sens, este semiotica. În virtutea acestor considerații, orice lucrare
de artă poate suferi o analiză semiotică minimă care să ne faciliteze intrarea în ceea ce se
așterne dincolo de primele senzații și aparențe, in semnificație.

În ceea ce privește arta vizuală, semiotica e mai largă decât simplul studiu simbolic,
deoarece analiza semiotică provoacă concepte precum naturalism sau realism, dar și
intenționalitatea. Astfel, analiza semiotică inłelege și relațiile dintre elemente, trecând
dincolo de simbolism, dar Ie Înțelege și in dinamica lor proprie, nu doar ca sumă dintre
individ, obiect și cultură. Deci, semiotica se definește drept studiul semnelor și practicilor
semnificante. Semnul este orice entitate (cuvânt, imagine, etc.) care se referă Ia altceva
decât insuși.

Semiotica studiază cum această referire se realizează din anumite convenții prestabilite.
Relația dintre semn și acel altceva rezultă din ceea ce societatea noastră ne-a învățat.
Procesele semnificante se referă Ia cum-ul in care sensul e produs, nu la ceea ce este
produs. Semnificația pe care o dăm obiectelor e altceva față de ceea ce sunt obiectele ca
atare, omul fiind cel care instituie sensul.
Reprezentarea vizuală în artă , ca noțiune, trimite indirect la ideea de imitare a ceva, de
regulă imitarea realității. Imaginile vizuale, fiind și ele un tip de reprezentare, mereu au
fost considerate drept directe, având un limbaj universal, redând realitatea Într-o manieră
ce poate fi înțeleasă de orice individ, fiind diferențiate de limbi, care diferă de la o țără Ia
alta și deși sunt tot un limbaj de semne, asemeni unei imagini, ele nu ar avea acest
caracter universal.
II. Ce este Origami?
Origami este arta plierii hârtiei. Numele său derivă din cuvintele japoneze ori („pliere”) și
kami („hârtie”). Origamiul tradițional constă în împăturirea unei singure foi de hârtie
pătrată (adesea cu o parte colorată) într-o sculptură fără tăiere, lipire, lipire sau chiar
marcare.

III. Istoria Origami în China .

Hârtia a fost inventată în China în jurul anului 105 d.Hr., iar hârtia pliată - sau zhezhi - a apărut
cel mai probabil la scurt timp după aceea. Până în 900 d.Hr., lingoul de aur de hârtie, sau pepitele
de aur, erau un element de bază la înmormântările tradiționale chinezești.

Create prin împăturirea meticulosă a hârtiei aurii sau galbene în moneda lingoului, aceste
ornamente efemere au fost realizate cu intenția de a fi aruncate într-un foc la sfârșitul ceremoniei.
În cele din urmă, plierea hârtiei a devenit o practică obișnuită. Deși asemănătoare cu origamiul
japonez, împăturirea hârtiei chineze mai moderne prezintă un interes în reprezentarea obiectelor
neînsuflețite, cum ar fi bărcile și cutiile.

IV. Istoria Origami în Japonia

Hârtia a fost introdusă în Japonia în secolul al VI-lea. În acest timp, practica plierii hârtiei a
apărut ca un ritual ceremonial Shinto. Abia în perioada Edo a Japoniei (1603 - 1868) origami-ul
va fi, de asemenea, privit ca o activitate pe îndelete și o formă de artă.

La fel ca amprentele japoneze de lemn - o formă de artă care a cunoscut popularitate și în acest
timp - lucrările origami au prezentat adesea flori, păsări și alte motive bazate pe natură. Aceste
subiecte sunt, de asemenea, răspândite în origami-ul contemporan, care rămâne fidel practicii
tradiționale japoneze în toate modurile, cu excepția unuia: inițial, practica permitea artiștilor să
taie strategic foile de hârtie. Astăzi, însă, adevăratul origami este sculptat în întregime prin pliuri
- un atribut pe care japonezii l-au adoptat din Europa.
V. Istoria Origami în Europa

În Europa, se crede că plierea hârtiei a evoluat de la plierea șervețelului, o practică popularizată


în secolul al XVII-lea. La fel ca origami japonez, plierea șervețelului a prezentat diferite metode
și tehnici care au dus la o serie de forme abstracte și figurative.

În cele din urmă, acest interes pentru pliat s-a deplasat dincolo de șervețele la petreceri și și-a
făcut loc în școli - și anume în curriculum-ul revoluționar al lui Friedrich Fröbel.

În calitate de fondator al grădinițelor, Fröbel a încorporat mai multe activități practice în


institutele sale de „joacă și activitate”, inclusiv plierea hârtiei. Acest lucru a familiarizat copiii cu
origami și, în cele din urmă, a permis ca forma de artă să înflorească pe tot continentul.
VI. Origami de astazi

Mulți artiști origami contemporani continuă să creeze opere inspirate din tehnici seculare. Unii,
cum ar fi Gonzalo Garcia Calvo și Mademoiselle Maurice, nu folosesc adezivi sau tăieturi în
munca lor, în timp ce alții, precum Cristian Marianciuc, au reinterpretat creativ practica prin
tăieturi strategice. Derulați în jos pentru a vedea câteva dintre interpretările suprarealiste ale lui
Marianciuc.
Bibliografie:

https://www.instagram.com/p/BYFwHdaDeWo/?utm_source=ig_embed
http://fall2014.wudesign.me/student/vgainor/microsite/www/index.html
https://mymodernmet.com/history-of-origami-definition/
https://www.thesprucecrafts.com/brief-history-of-origami-2540653
http://artandperception.com/2007/02/how-useful-is-semiotics-as-a-
method-for-analysing-works-of-art.html
Eco, Umberto,A theory of semiotics, Bloomington: Indiana University
Press, 1976.

S-ar putea să vă placă și