Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De-a lungul unei perioade de aproximativ 150 de ani (sec. I î.Hr. – sec. I
d.Hr.), Dacia a fost înzestrată cu un adevărat sistem de apărare pentru a
putea ţine piept duşmanilor atraşi de frumuseţile şi bogăţiile ţării.
Așezarea cetăților în locuri greu accesibile și lucrările de întărire a
fortificaţiilor urmăreau obsevarea în permanen ţă a drumurilor și
îngreunarea planurilor de înaintare şi cucerire ale inamicilor. Cetăţile erau
înconjurate de ziduri masive, groase de 3 m, construite din blocuri de piatr ă
sau apărate numai de şanţuri şi de valuri de pământ cu palisadă*.
*palisadă = obstacol constînd dintr-un gard înalt format din pari
groşi de lemn înfipți vertical în pămînt şi legați între ei cu scînduri,
frînghii etc. și avînd între spaţii împletituri de nuiele, mărăcini, sîrmă
ghimpată etc.
Cetatea Kallatis
Cetatea s-a dezvoltat pe locul unei
asezari getice ce purta numele de
Acervetis sau Cerbetis. In jurul ei erau
construite ziduri puternice si instalatii
portuare, iar in interior au fost ridicate
trepte, edificii publice si monumente.