SISTEMUL DE DREPT

COMMON –LAW
Common Law
 Monosistem CL- 47 state
 CL-RG -14 state
 CL-CUTUMIAR -15 state
 CL-RG-CUTUMIAR- 5- state (Camerun, Lesoto, Sri-Llanka,
Vanuatu, Zimbabwe)
 CL-ISLAMIC-4 state (Bangladesh, Pakistan, Singapore, Sudan)
 CL-ISLAMIC-CUTUMIAR-6 state (Brunei, India, Kenia, Nigeria,
Gambia, Malayezia)
 RG-ISLAMIC-CL-CUTUMIAR-4 state (Bahrein, Qatar, Somalia,
Yemen)
 RG-CL-ISLAMIC-RABINIC-1 stat Israel
 Hotărârea Calvin’s case-1608

 Common Law se exportă de englezi pe teritoriile ocupate cu 2 condiții:

Englezii introduc Common Law dacă teritoriile noi ocupate nu sunt încă supuse
națiunilor civilizate, dacă nu există persoane, nici autoritate legitimă care să poată
edicta reguli care să intre în contradicție cu Common Law.

 Dacă prima condiție este îndeplinită, este necesar ca acești coloniști să poată
utiliza în mod satisfăcător regulile juridice de Common Law. Este necesar ca
regulile juridice engleze să fie apropriate condițiilor de viață care există în colonii.
 1774- cauza Campbel v.Hall –pentru rațiuni de egalitate
de tratament atât țările de stabilire cât și țările
cucerite pot menține dreptul local dar au posibilitatea
de a recurge la dreptul englez.
 Dominioanele au păstrat dreptul lor de origine.
 Căile de formare:
 A) inițiativă particulară-America de Nord și Caraibe
 B) folosirea violenței pentru a-i înlocui pe olandezi,
spanioli-Africa de Sud, America de Sud, Oceanul Indian
 C) dominioanele 1867-1947-teritorii cu regim special
 1948-Commonwealth of Nations
 COMMON-LAW

1) În sens larg-dreptul nescris în opoziţie cu legea scrisă:

2) Dreptul comun a întregului regat britanic în opoziţie cu
drepturile specifice a unui grup particular;
3) Partea dreptului care nu reprezintă nici legislaţia Parlamentului,
nici EQUITY;
4) Dreptul anglo-saxon şi normand în opoziţie cu dreptul de origine
romană.
 Andre TUNC : common –law se bazează pe trei principii
fundamentale:

 respectul precedentului judiciar,

 recurgerea la un juriu care sa statueze asupra faptelor
litigiului,
 supremaţia dreptului care se impune tuturor persoanelor
fizice sau juridice de drept public sau de drept privat

 ”Common – Law reprezintă bunul simţ al comunităţii,

regrupat şi formulat de strămoşii noştri”
 Dreptul englez cunoaşte în istoria sa 4
perioade importante de dezvoltare
I- anterioară cuceririi normande, adică până în anul 1066.
II-1066 până la instaurarea dinastiei Tudor 1485- crearea unui common
–law pentru tot regatul care substituie cutumele locale.
III- cea din 1485- 1832, marcată prin dezvoltarea alături de common-
law a unui sistem rival „regulile de equity”
IV- 1832- în prezent, perioada modernă în care are loc dezvoltarea
deosebită a legii.
I. Perioada anglo-saxonă
 Legile regelui Kent în anul 600 conţin doar 90 de fraze scurte
 Legile regelui danez Canute (1017-1055), cu patru secole mai
târziu sunt cu mult mai elaborate
II. Perioada constituirii Common Law
(dreptului comun)
 1086 –Domesday- 15 000 domenii şi 200000 gospodării
existente în Anglia
 Cutumele locale sunt aplicate de unele instanţe populare
Hundred court şi Country court, care încetul cu încetul au
fost înlocuite cu cele de tip nou, senioriale (Court Baron,
Court Leet, Manorial Courts.
Justiția supremă-CURIA REGIS

 Sec. XIII- Autonomia unor instanțe- Curțile de la Westminster

 Curtea Eşichierului - competentă pentru finanţele regatului,
 Curtea plângerilor comune competentă de proprietatea
funciară şi posesia imobilelor,
 Curtea Bănci Regelui- competentă pentru cauzele penale grave
 JUDGE MADE LAW-
 ZEAR BOOKS din 1290 până la 1536
Circumstanţele în care s-a creat common law au doar un interes istoric însă ele au marcat dreptul
englez în patru moduri:
a) juriştii englezi s-au concentrat asupra procedurii. Common law nu se prezintă ca un sistem de
protecţie a drepturilor dar în esenţial ca nişte reguli de procedură considerate capabile să asigure
soluţia litigiilor în conformitate cu justiţia.
b) Ele au determinat un anumit număr de categorii şi au servit la consolidarea mai multor concepte
de drept englez, în deosebi în materie de contracte.
c) Ele au condus la respingerea distincţiei dintre dreptul public şi dreptul privat. Instanţele regale
au întărit competenţa lor dezvoltând ideea originală că interesul coroanei justifica intervenţia lor.
Dacă interesele persoanelor particulare erau în joc atunci erau sesizate alte instanţe. Aceste
instanţe şi-au lărgit competenţa şi a dispărut ideea de drept privat. Chiar şi tehnica de obţinere a
unui WRIT este de drept public.
d) Ele au creat un obstacol pentru recepţia în Anglia a categoriilor şi conceptelor de drept roman.
Juriştii din Anglia nu primeau o instruire universitară de ordin teoretic ci doar de ordin practic.
 
 Perioada rivalităţii cu EQUITY 1485-1832
În sec. XV şi XVI s-au dezvoltat reguli autonome, simple şi
moderne pentru epoca dată. Aceste reguli erau supuse unei
proceduri bine definite:
a) Preponderenţa dreptului scris pentru a revendica drepturile;
b) Procedura scrisă şi inchizitorială;
c) Lipsa unui juriu, pe când în common law era prezenţa unui juriu
chiar şi în cauzele civile până în sec. XIX.
d) Intervenţia discreţionară a cancelarului în toate cauzele aduse în
faţa sa.
1616-regele Jacques I stopează
dezvoltarea EQUITY

Această decizie regală introduce două principii stricte:

Equity trebuie să respecte dreptul
Cancelarul trebuie să acţioneze întotdeauna în acelaşi mod,
prin ordonanţe, şi ordine adresate solicitantului,
 Principiile EQUITY
Equity acts in prsonam rather than in rem: equity vizează mai degrabă
protecţia persoanelor decât cea a bunurilor;
Equity looks to the intempt rather than the forms: equity, contrar lui
common-law, nu refuză acordarea unui remediu dacă procedura n-a fost
respectată;
Equity acts on the conscience: equity se inspiră din necesităţile conştiinţei
morale;
Equity will not suffer a wrong to be without a remedy: Equity nu va
permite ca o încălcare să rămână fără remediu.
 1832- perioada modernă
1) Intervenția dreptului scris în dreptul englez - Statute of law reports.
2) Reforme în materie de procedură și jurisdicții 1873-1875
3) 1972, Parlamentul a încorporat în dreptul englez tratatele şi regulile
comunitare care utilizează conceptele şi categoriile juridice de drept
continental.
1991- hotărârea Factortame CJCE– supremația dreptului european
4) Human Rights Act -1998, Convenţia europeană a drepturilor Omului a
fost incorporată în dreptul englez
5) Apariţia şi dezvoltarea unui drept public
Apariția dreptului administrativ
 1948 hotârîrea Wednesbury din 1948 care autorizează judecătorul
să controleze caracterul rezonabil al unei decizii ale unei autorități
administrative
 1970- reforme și apariția unei acțiuni specifice «application for
judicial review »(cerere de control judiciar al actului
administrativ)
 2000 – cameră specială pentru acțiunile administrative în cadrul
High Court of Justice care examinează 3 categorii de cereri:
 Anularea unei decizii guvernamentale sau administrative
 Adoptarea sau edictarea unui act administrativ
 Îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act administrativ
 Dreptul scris în sistemul de Common
Law
 Legile sunt adoptate pe trei căi
 Rescrierea regulii existente în Common Law- Legea cu privire la dreptul
de vânzare din 1893 modificată în 1979
 Modernizarea și adaptarea regulii existente în Common Law
 Crearea unui drept nou-Legea privind crearea serviciului național de
sănătate 1942

 1965 Law commission- comisie de drept permanentă – scopul principal

modernizarea dreptului și chiar propunerea unei codificări în caz de
necesitate
 Influența dreptului european
 Influența dreptului comunitar
 Influența dreptului european a drepturilor omului
 1972- legea cu privire la aderarea la CE ; acceptarea principiul primatului
dreptului comunitar, efectului direct și a eficacității dreptului comunitar
1991- hotărârea Factortame CJCE– supremația dreptului european
1998- adoptă « Human rights act » care încorporează articolele din
CEDO în legea britanică. Conform actului cetățenii pot invoca
încălcarea drepturilor CEDO în fața instanțelor engleze.
Legea contrară CEDO este adusă de judecător în fața executivului
care seizeaza Parlamentul pentru a o modifica
Parlamentul britanic are ultimul cuvântul.
SISTEMUL JUDICIAR ENGLEZ
 I reformă 1873-1875, reforme 1970-1971, 1990-1999
 INSTANȚELE SUPERIOARE
 Conform reformei din 1999 Curtea Supremă de Justiție din
Anglia și Țara Galilor este compusă din trei instanțe/camere:
I. Înalta Curte de Justiţie (High Court of Justice) 100 judecatori
a) Diviziunea Băncii Reginei (Queen’s Bench Division) 64 judecători
b) Diviziunea Cancelarului (Chancery Division) 17 judecători
c) Diviziunea familiei (Family Division) 15 judecători

II. Curtea Coroanei/Reginei (Crown Court)

III. Curtea de Apel Court of Appeal 35 judecători
 Înalta Curte de Justiţie (High Court of Justice)
100 judecatori, litigii cu o valoare mai mare de 50.000 £, I grad, materie civilă

Diviziunea Băncii Reginei (Queen’s Bench Division). Moştenitoarea instanţelor de

common law ea este prezidată de un Lord Chief Justice şi conţine 64 de judecători ordinari
permanenţi. Este competentă în materie de responsabilitate civilă, rezilierea contractelor,
litigii comerciale, litigii maritime. Această instanţă judecă circa 140.000 cauze pe an.

Diviziunea Cancelarului (Chancery Division).Ea est compusă din cancelar şi din cel puţin
17 judecători ai Înaltei Curţi. Competentă în materie de administrare a bunurilor defuncţilor,
de dizolvarea societăţilor de persoane, ipotecă, trusturi, de lichidarea şi dizolvarea
societăţilor, fiscalitate, probleme de faliment, anularea contractelor notariale, executarea
forţată a contractelor. Conţine o cameră specializată în brevete, judecă circa 40.000 cauze pe
an.
Diviziunea familiei (Family Division). Creată în anul 1970, ea este compusă dintr-un
preşedinte şi 15 judecători ai Înaltei Curţi. Judecă în special divorţurile, separările, pensiile
alimentare, supravegherea minorilor, adopţie, filiaţie şi succesiunile necontencioase. Este de
asemenea o jurisdicţie de primă instanţă şi deciziile sun luate de un singur judecător
 II. Curtea Coroanei/Regală (Crown Court)
Curtea Coroanei a fost creată în anul 1971. Ea este competentă în materie penală chiar
dacă Anglia nu cunoaşte distincţia tripartită a infracţiunilor aşa ca în dreptul SRG. Crimele
şi delictele sunt împărţite în patru categorii:
1) Cele judecate de un singur judecător al Înaltei Curţi ca trădarea, asasinatul etc.
2) Cele judecate de un singur judecător al Înaltei Curţi sau de un judecător itinerant
(Circuit Judge), ca omuciderea involuntară, viol, piraterie, incest etc.
3) Cele judecate de un judecător itinerant (circuit judge), răni şi leziuni voluntare, furt, fals
şi uz de fals
4) Cele care pot fi judecate de orice alt judecător: alte delicte
 Dacă acuzatul pledează nevinovat poate fi prezent un juriu din 12 persoane. Curtea
Coroanei are o Curte penală centrală la Londra şi 92 centre împărţite pe tot teritoriul.
Această curte judecă circa 100.000 cauze pe an.
 III.Curtea de Apel(Court of Appeal) jurisdicţie de instanţa a doua în
civil şi în penal.

Curtea de apel corectează erorile de drept şi foarte rar rejudecă faptele. În cadrul Curţii de
Apel regăsim două diviziuni.
1) Diviziunea civilă (23 judecători). Camera este compusă din 2 sau 3 judecători şi fiecare
redactează opinia sa. Ea are competenţă generală şi judecă apelurile depuse contra
curţilor regionale şi a Înaltei Curţi.(1800 cauze în apel pe an).
2) Diviziunea penală. Este compusă dintr-un judecător al Curţii de Apel şi 2 judecători ai
Înaltei Curţi. Competenţa este generală de judecare a apelurilor depuse contra
hotărârilor de condamnare a Curţii Coroanei, în mediu circa 8500 apeluri pe an.
Deciziile instanţelor inferioare (curţile regionale) sunt direct depuse în faţa Curţii de Apel.
Curtea are 35 judecători care au acelaşi statut ca şi cei de la Înalta Curte.
 Jurisdicțiile inferioare
În materie civilă.
Curţile regiunilor care judecă în primă instanţă şi au o competenţă foarte
largă pentru a evita supraîncărcarea Înaltei Curţi şi pentru a oferi
justiţiabililor o justiţie locală mai rapidă şi mai puţin scumpă. În Anglia sunt
223 de curţi regionale care au judecători de district şi judecători itineranţi.
Judecătorii de district sunt 334 iar cei itineranţi sunt 450. Instanţa este
competentă doar pentru cauze minore de mai puţin de 5000 £ şi au o activitate
mai mult cu rol de conciliere decât de judecare. Competenţa este foarte largă:
contracte, responsabilitate civilă, faliment, succesiuni, adopţii etc.
 Jurisdicțiile inferioare

În materie penală

În raport cu SRG, organizarea instanţelor penale este foarte originală. Ea se bazează pe
distincţia dintre infracţiunile minore şi infracţiunile foarte grave.
Judecătorii păcii (Justices of the peace). Au apărut încă în secolul XIV şi judecă în cadrul a
900 tribunale de primă instanţă. Aceste tribunale fac majoritatea lucrului în materie
penală. Aceştia sunt voluntari care exercită funcţia cu titlu gratuit. Aceştia sunt
personalităţi locale care lucrează pe timp parţial. Sunt în număr de 30.000.
1)Stipendiary magistrates. Aceştia sunt magistraţi profesionişti remuneraţi de curtea regală,
numiţi pe viaţă şi în funcţie deplină. Ei judecă doar cauzele penale foarte importante şi
decid într-o procedură preliminară dacă este cazul de a trimite inculpatul în faţa Curţii
Coroanei.
 Camera Lorzilor
Comitetului de apel al Camerei Lorzilor. A fost compus din 11 judecători dintre
care 2 scoţieni iar unul din Irlanda de Nord, sub preşedinţia Lordului Cancelar.
Camerele erau formate din 3,5 sau 7 judecători în dependenţă de cauză.
Comitetul de apel al acestei instanţe judeca doar cauze care puneau în discuţie
chestiuni fundamentale de drept. Sunt rare cazurile când deciziile emise de
instanţele inferioare să fie atacate pentru faptul că ele n-au aplicat corect dreptul
sau pentru că ele au încălcat legea. Un recurs în faţa unei instanţe superioare se
baza pe:
*noţiunea de procedură loială (Fair Hearing)
*noţiunea de conduită criticabilă a arbitrului (Misconduct)
 CURTEA SUPREMA A REGATULUI
UNIT AL MARII BRITANII-2009
 În octombrie 2009, Curtea Supremă a înlocuit Comitetul de apel al
Camerei Lorzilor ca cea mai înaltă instanță din Regatul Unit.

Curtea Supremă este compusă din 12 judecători.

Curtea judecă recursurile privind problemele discutabile de drept de
cea mai mare importanță publică, pentru întreg Regatul Unit în
cauzele civile, și pentru Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, în
cazuri penale.

În plus, judecă procesele în materie de descentralizare în

conformitate cu Legea Scoțiană din 1998, Legea din 1998 cu privire
la Irlanda de Nord și Wales Act din 2006. Această competență a fost
transferată la Curtea Supremă de Comitetul Judiciar al Consiliului
Privat al Reginei
 Curtea Supremă judecă recursurile din următoarele instanțe
în fiecare jurisdicție:

Anglia și Țara Galilor

     Curtea de Apel, Secția civilă

     Curtea de Apel, Secția Penală
     (În unele cazuri limitate) Înalta Curte
Scoția
Court of Session
Irlanda de Nord
Curtea de Apel
 Regulile de procedură în materie penală
 Regulile de procedură penală sunt elaborate de către Comitetul de elaborare a
regulilor de procedură penală, compus din 18 membri din cadrul sistemului
judiciar şi membrii laici, fiind prezidat de Lord Chief Justice.
Primele reguli de procedură penală au fost elaborate în decembrie 2004, prin
consolidarea tuturor regulilor de procedură penală existente în 50 de acte normative
separate.
Principala atribuţie a acestui comitet este „elaborarea regulilor cu privire la
practica instanţelor şi procedura aplicabilă în procesele penale.”
 Obiectivul statutar al regulilor de procedură penală este: ”instituirea unui
sistem de justiţie penală care să fie accesibil, corect şi eficient şi exprimarea
unor reguli simple, în mod clar”.
 Obiectivul principal al acestor reguli de procedură este soluţionarea în mod
corect a cauzelor penale
 Instanţa va asigura îndeplinirea obiectivului principal prin exercitarea unui management
activ al dosarelor penale
Managementul activ al dosarelor presupune:
 identificarea timpurie a aspectelor esenţiale de fapt şi de drept ale cauzei;
 identificarea timpurie a necesităţilor martorilor;
 stabilirea cu certitudine a măsurilor ce trebuie luate, de către cine şi când prin elaborarea
timpurie a calendarului de progresie al dosarului;
 monitorizarea evoluţiei dosarului şi a respectării îndrumărilor;
 asigurarea prezentării probelor în cel mai scurt timp posibil şi cât mai clar cu putinţă;
 descurajarea întârzierilor, prin soluţionarea tuturor măsurilor şi cererilor posibile în
cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată pentru a evita programarea unor şedinţe de judecată
inutile;
 încurajarea participanţilor să coopereze pentru avansarea şi progresul dosarului;
 folosirea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor disponibile.
 Ca element definitoriu în materie de procedură în Anglia şi Ţara Galilor, nu există un
drept de apel împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă,
introducerea unui apel împotriva unei hotărâri fiind condiţionată de obţinerea din
partea instanţelor de apel a permisiunii pentru exercitarea apelului.
Dreptul de apel este supus scrutinului fie de către curtea regală, fie de către curtea de apel,
care pe baza motivelor de apel, prezentate de oricare parte va acorda o permisiune pentru
exercitarea apelului şi, pe baza acestei permisiuni, instanţa competentă putea să soluţioneze
apelul.
Permisiunea pentru exercitarea apelului se acordă numai în cazurile în care există şanse
rezonabile ca apelantul să aibă câştig de cauză în apel, consecinţa fiind că hotărârea
primei instanţe nu va fi menţinută astfel cum a fost pronunţată.
 Dispoziții relevante în materie civilă
 Prin actul referitor la procedura civilă din 1997 a fost înfiinţat Comitetul pentru elaborarea regulilor de
procedură civilă, reguli menite a guverna procedura judiciară în faţa instanţelor civile, şi anume: Secţia civilă
a Curţii de Apel, Înalta Curte de Justiţie şi instanţele districtuale.

 În funcţie de valoarea patrimonială a obiectului cererii deduse judecăţii, în materie civilă, s-a remarcat existenţa a
trei proceduri:
 - procedura pentru pretenţii minore (small claims track), atunci când valoarea obiectului cererii nu depăşeşte
5000 lire;
- procedura urgentă (fast track) pentru cererile/acţiunile pentru care nu se aplică prima procedură iar valoarea
patrimonială a obiectului cererii nu depăşeşte 25.000 lire;
- procedura multitrack, ce este aplicabilă tuturor cauzelor care nu pot soluţionate prin celelalte două proceduri.
 Procedura pentru pretenţii minore
 Aceasta este procedura obişnuită pentru acţiunile/cererile ce privesc
repararea unor daune fizice şi morale produse unei persoane, în cazul în
care valoarea acestor daune nu depăşeşte suma de 5000 lire (este vorba de
contravaloarea daunelor efectiv suferite, de ex. suportarea cheltuielilor
medicale, etc.).
Această procedură este şi procedura de drept comun pentru litigiile dintre
chiriaşi şi proprietari, atunci când obiectul patrimonial al acestor litigii nu
depăşeşte 1000 lire.
 Procedura urgentă
Procedura urgentă se aplică cu titlu de procedură de drept comun atunci
când:
- nu este aplicabilă procedura pentru pretenţii minore şi
- litigiul are un obiect patrimonial ce nu depăşeşte valoarea de 25.000 lire.
 Dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, procedura urgentă se va aplica
numai dacă instanţa va considera că:
- judecata cauzei nu poate dura mai mult de o zi;
- proba testimonială orală în cadrul procesului va fi limitată la 1 expert
pentru fiecare parte şi domeniile de specialitate pentru care se va
administra această probă vor fi limitate la un număr de 2.
 Procedura multitrack
Aşa cum s-a menţionat deja, procedura multitrack va fi aplicabilă atunci când
soluţionarea unei cauze nu poate fi realizată prin aplicarea primelor 2 proceduri.
 În stabilirea procedurii aplicabile fiecărui caz, instanţa va lua în considerare
aspecte precum:
- valoarea patrimonială a obiectului cererii;
- natura reparaţiei/despăgubirilor solicitate;
- complexitatea situaţiei de fapt, a aspectelor de drept şi a materialului probator;
- numărul părţilor;
- numărul probelor testimoniale orale ce pot fi solicitate ( martor, expert), etc.
 Pentru stabilirea procedurii aplicabile, instanţa va fixa un termen in acest scop,
părţile urmând a-şi exprima punctul de vedere cu privire la procedura aplicabilă
prin completarea unui formular de alocare a procedurii.
 Principiile ce guvernează sistemul
judiciar englez
a) Inamovibilitatea judecătorilor instanţelor superioare, doar regele poate destitui un judecător la
cererea celor două camere a Parlamentului.
b) Legea garantează numărul, salariul şi prestigiul judecătorilor. Ei sunt plătiţi din fondul de
consolidare, o parte din buget atribuită în acest sens. Salariile sunt foarte înalte, mai înalte decât în
Franţa mai mult de 80000£ pe an. Vârsta de pensionare este de 75 ani.
c) Judecătorii sunt creatorii dreptului deoarece judecătorii curţilor superioare au dreptul de a crea
precedentul.
d) Judecătorii au mijloacele pentru a se face respectaţi prin procedura Contempt of Court (Contempt of
Court Act din 1981).
 Noțiunile specifice dreptului englez
 Regula precedentului- STARE DECIZIS-obligația de a respecta regulile
elaborate de judecători, care se impun prin simpla lor existență. (Stare decisis et
non quieta movere)
 Obiter dictum și Ratio dicendi
 Obiter dictum- conținutul ne obligatoriu
 Caracter obligatoriu- ratio dicendi-rațiunea determinantă din hotărârea
anterioară
 Teoria distincțiilor-la examinarea hotărârii anterioare judecătorul va stabili o
serie de distincții și va evalua faptele ce se află la originea unui precedent
 1966-Camera Lorzilor obține permisiunea de a se îndepărta de precedentul creat.
1968-prima cauză CONWAY v.RIMMER
 Nu există dubii că Curtea are dreptul de a infirma una din hotărâri dacă
există motive imprioase de a deroga de la principiul STARE DECIZIS
 75% Camera Lorzilor, 25% Curtea de Apel, 10 % Înalta Curte
 Popovici c.Moldovei
 Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO. În ceea ce privește detenția în IDP al
DGCCCO, descrierea condițiilor de detenție făcută de reclamant este consistentă cu descrierea dată
de CPT, insuficiența hrănii în închisorile din Moldova a fost confirmată de către adjunctul Procurorului
General, iar în acest centru de detenție, reclamantul a fost deținut aproape 4 luni. În ceea ce privește
detenția în IDP al Comisariatului General de Poliție Chișinău, Curtea a reiterat că în cauza Becciev c.
Moldovei, ea a constatat că detenția dlui Becciev, între februarie și aprilie 2003, a fost contrară art. 3
CEDO datorită condițiilor de detenție. Guvernul nu a prezentat Curții informații cu privire la
îmbunătățirea condițiilor de detenție în acest centru de detenție între aprilie și octombrie 2003, și din
acest motiv Curtea prezumă că condițiile de detenție au rămas neschimbate.
 Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 3 al Convenției. În această cauză, referindu-
se la standardele consfințite în cauzele Șarban și Becciev, Curtea a notat că, instanțele de judecată
care au autorizat și prelungit arestul preventiv al reclamantului, nu au invocat motive suficiente și
relevante pentru detenția reclamantului, instanțele naționale doar citând temeiurile legale pentru
arest, fără a arăta de ce ele considerau că bănuiala că reclamantul se va ascunde sau va influența
urmărirea penală este întemeiată. Guvernul nu a prezentat motive care ar permite Curții să distingă
această cauză de cauzele Șarban și Becciev. Prin urmare, Curtea nu a găsit nici un motiv pentru a
ajunge la o altă concluzie în acest caz.
 TEHNICA DISTINCȚIILOR
 Tehnica distincțiilor permite unui tribunal să se îndepărteze de principiul
STARE DECIZIS nu pentru a suprima aplicarea strictă dar pentru a-l
completa « Întreaga operă a juristului din Common Law constă în a ști să
determine când două cazuri sunt identice sau când sunt diferite. 

 Instanțele inferioare sunt libere să analizeze ratio decidendi

(precedentele) enunțate de un trbunal superior și de a decide dacă în
lumina faptelor contestației cu care sunt sesizate trebuie de aplicat un
precedent sau de stabilit o distincție cu regula precedentului deoarece o
distincție dintre faptele ambelor cauze permite de a se îndepărta de
precedentl dat. »
 Habeas corpus ad subjiciendum 1679
 Magna Carta 1215, în articolul 39, a proclamat, solemn că nimeni nu poate fi
arestat în mod arbitrar.
 HABEAS CORPUS ACT din 1679- aducerea în fața instanței în curs de 3 zile
 Actualmente:
1°) reținerea pentru infracțiuni grave: crime, incendiere voluntară, furt,
tâlhărie. de la 5 la 8 zile, uneori 28 zile;
2°) arestul conform sentinței unui judecător;
3°) internarea unui bolnav mintal;
4°)internarea unui minor de până la 14 ani cu scopul de a-l proteja, controla;
5°) internarea prin exercitarea autorității parentale. (copilul în camera sa)
 Reținerea în R. Moldova
     Articolul 165. Noţiunea de reţinere
    (1) Constituie reţinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult
de 72 de ore, în locurile şi în condiţiile stabilite prin lege.

 Articolul 166. Temeiurile pentru reţinerea persoanei

 (7) Persoana reţinută în condiţiile prezentului articol, pînă la expirarea termenului prevăzut la alin.(5)
şi (6), trebuie să fie adusă cît mai curînd posibil din momentul reţinerii în faţa judecătorului de
instrucţie pentru a fi examinată chestiunea arestării sau, după caz, a eliberării acesteia. Demersul
privind arestarea persoanei reţinute urmează a fi înaintat cu cel puţin 3 ore înainte de expirarea
termenului de reţinere. Procurorul, în termenele prevăzute la alin.(5) şi (6), va emite o ordonanţă de
eliberare a persoanei reţinute fie, după caz, va înainta demersul, conform art.307, judecătorului de
instrucţie.
 Dreptul la libertate și siguranță art.5 CEDO
     1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia
următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
    a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
    b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărîre pronunţată, conform
legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;
    c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci cînd există
motive verosimile de a bănui că a săvîrşit o infracţiune sau cînd există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l
împiedica să săvîrşească o infracţiune sau să fugă după săvîrşirea acesteia;
    d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărîtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia
sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente;
    e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat,
a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
    f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal
pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
    2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra
motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
    3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie
adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare
şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi
subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
    4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui
tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa
dacă deţinerea este ilegală.
 Noțiunea de ”trust”
Constituantul trust-ului (SETTLOR OF THE TRUST) stipulează că unele bunuri vor fi
administrate de unul sau mai mulți TRUSTEES, în interesul unuia sau mai multor beneficiari
CESTUIS QUE TRUST (sau BENEFICIARY).
De la 21-80 ani

 TRUSTEE nu este un reprezentant dar un proprietar al bunurilor constituite în trust.

 Beneficiarul are 2 căi de a acționa:
 acțiunea în executare a trust-ului conform condițiilor stabilite
 acțiunea în revendicare a bunurilor înstrăinate ilegal-Diviziunea Cancelarului competentă
FIDUCIA IN SRG
 Franța introduce fiducia în 2007 art.2011 din Codul Civil

 « La fiducie est l’opération par laquelle un ou plusieurs constituants transfèrent des biens, des droits
ou des sûretés, ou un ensemble de biens, de droits ou de sûretés, présents ou futurs, à un ou plusieurs
fiduciaires qui, les tenant séparés de leur patrimoine propre, agissent dans un but déterminé au profit
d’un ou plusieurs bénéficiaires ».

 "Un trust este tranzacția prin care unul sau mai mulți constituenți transferă proprietatea,
drepturile sau securitatea sau o combinație de proprietate, drepturi sau securitate, prezente sau
viitoare, către unul sau mai mulți administratori care, ținându-i separați de propriile active,
acționează pentru un anumit scop în beneficiul unuia sau mai multor beneficiari ".
 Fiducia în Codul Civil român din 2009
 Art. 773 Noţiune

 Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de
creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către
unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste
drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile
fiduciarilor.

 Art. 776 Părţile contractului de fiducie

 (1) Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie.

 (2) Pot avea calitatea de fiduciari în acest contract numai instituţiile de credit, societăţile de investiţii şi de
administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal
înfiinţate.

 (3) De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici şi avocaţii, indiferent de forma de exercitare a profesiei.
 Fiducia în Codul Civil al R.Moldova
 ADMINISTRAREA FIDUCIARĂ

     Articolul 1053. Contractul de administrare fiduciară

    (1) Prin contractul de administrare fiduciară, o parte (fondator al administrării, fiduciant) predă bunuri în administrare
fiduciară celeilalte părţi (administrator fiduciar, fiduciar), iar aceasta se obligă să administreze patrimoniul în interesul
fondatorului administrării.
    (2) Prin contract poate fi desemnat în calitate de beneficiar un terţ, care poate înainta pretenţii proprii faţă de
administratorul fiduciar.
    (3) Autorităţile publice nu pot exercita funcţia de administrator fiduciar.
    (4) Administratorul fiduciar nu poate fi beneficiar.
    (5) În cazurile cînd administrarea fiduciară a patrimoniului se constituie pe motive prevăzute de lege, drepturile
fondatorului administrării aparţin autorităţii tutelare sau unei alte persoane menţionate în lege.
    Articolul 1054. Forma contractului de administrare fiduciară
    Contractul de administrare fiduciară a proprietăţii se încheie în scris.
    Articolul 1055. Obiectul administrării fiduciare
    (1) Poate fi dat în administrare fiduciară orice bun, inclusiv o universalitate de bunuri, atît existente la momentul
încheierii contractului, cît şi dobîndite în viitor, inclusiv bunurile dobîndite de administratorul fiduciar în exercitarea
contractului.
    (2) Patrimoniul dat în administrare fiduciară include şi bunurile care, în calitate de echivalent sau în urma unor acte
juridice, iau locul bunurilor originale.
    (3) Mijloacele băneşti nu pot fi date separat în administrare fiduciară, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    (4) Bunurile date în administrare fiduciară se separă de alte bunuri ale fondatorului administrării, precum şi de
bunurile administratorului fiduciar.