Mijloacele chimice Mijloace de combatere mecanica

Sunt eficiente si cele mai utilizate. O metodă eficientă de prevenire a

Substantele chimice utilizate în invaziei este utilizarea capcanelor pentru
combaterea rozatoarelor se șoareci.
numesc raticide, dupa denumirea stiinti­ Capcanele pentru șoareci fac parte din
fica a genului Rattus sau rodenticide, metodele mecanice de capturare și
dupa denumirea ordinului din care fac distrugere a dăunătorilor. Acestea sunt
parte toate rozatoarele - Rodentia. de mai multe tipuri:
Dupa compozitia chimica, raticidele se Capcane adezive – pe un suport solid din
clasifica în: lemn, plastic sau metal se adaugă un
substante raticide anorganice; adeziv cu atractant pentru șoareci, fie
substante raticide organice, care pot fi de alimentar fie cu feromoni. Acest adeziv
Profilaxia şi origine vegetala si de sinteza. este o momeală pentru a atrage
dăunătorul;
combaterea
Substantele raticide anorganice. Dintre
acestea amintim: acidul cian­hidric si Capcane mecanice – aceste capcane pot
cianurile, bioxidul de sulf, fosfura de fi reutilizate de mai multe ori. Pentru
rozătoarelor  aluminiu, carbona­tul de bariu etc., care
se utilizeaza atât pentru deratizare cât si
aceste capcane se folosesc momeli și
atractanți non adezivi;
pentru dezinsectie si altele care se Capcane tip cușcă – capcanele de acest
folosesc numai pentru deratizare cum ar tip sunt folosite pentru prinderea mai
fi fosforul, fosfura de zinc, anhidrida multor rozătoare și, spre deosebire de
arsenioasa (soricioaica). celelalte capcane, nu rănesc dăunătorul,
doar îl capturează.

METODĂ BIOLOGICĂ
Presupune utilizarea de vietăţi din
ecosistemul agricol, cum ar fi: insecte,
ciuperci, bacterii etc, cu scopul de a
combate dăunătorii culturilor: musculiţa
albă de seră, păianjenul roşu şi purecii.
Această metodă înlocuieşte cu succes
metoda chimică.
Musculiţă albă de seră este dăunătoare
pentru legumicultură, mai ales pentru
culturile de tomate din cauza secreţiilor
dulci pe care le depune pe frunze,
favorizând dezvoltarea fumaginei.
Păianjenul roşu poate fi combătut prin
utilizarea metodei chimice, însă acest
parazit produce pagube pentru toate
speciile de legume cultivate. Pentru acest
dăunător polifag, cultivatorii folosesc un
prădător, tot din categoria acarienilor, cu
un colorit roşu-orange, denumit ştiinţific
Profilaxia si combaterea
rozatoarelor
Transmiterea si raspandirea unor
agenti patogeni (virusuri, bacterii,
rickettsii, paraziti) si implicit a unor
boli la animale si de la animale la om,
sau dintr-un loc in altul, sunt cauzate
de contactul cu vectori contaminati,
reprezentati de artropode (tantari,
muste, gandaci, capuse) dar si de
animale, in special de rozatoare
(sobolani, soareci, sau alte rozatoare
din mediul silvatic).
Actiunea de prevenire si combatere a
rozatoarelor cuprinde o serie de etape
conditionate de particularitatile
bioecologice si alti factori importanti,
respectiv:
• cunoasterea amanuntita a modului lor de viata si
de hrana;
• pregatirea profesionala, instruirea si atestarea
specialistilor deratizatori;
• delimitarea suprafetei infestate;
• selectarea metodei de combatere;
• stabilirea spatiilor de distribuire a momelilor;
• aplicarea metodelor de deratizare;
• inspectarea rezultatelor obtinute si distrugerea
cadavrelor rezultate;
• continuarea masurilor de combatere performante
si preventive.