EPIFIZIOLIZA

JUVENILĂ A
CAPULUI
FEMURULUI
GENERALITĂŢI

 Epifizioliza juvenilă a capului femurului în

perioada prepubertară şi pubertară prezintă o
deplasare a capului femurului, în majoritatea
sa idiopatică (fără cauze apreciate,) rareori
după un efort neânsemnat sau traumă minimă.
 Factorii care intervin în declanşarea
epifiziolizei şi se consideră provocatori, sunt
factori endocrini şi factori mecanici. În 25%
cazuri lipsesc semne de dereglări endocrine.
GENERALITĂŢI
 Patologia afectează preponderent sexul
masculin, rata fiind 3-4:1.
 Afectarea bilaterală se constată în 30%
cazuri, în cea unilaterală mai frecvent este
afectat femurul pe stânga – 60% şi mai rar
femurul pe dreapta – 40%.
 Frecvenţa epifiziolizei juvenile a capului
femural în general este până la 10 – 11 cazuri
la 100 000 populaţiei.
 Există o particularitate de afectarea a
şoldului: epifizioliza se prezintă la debut
unilateral, ca mai apoi peste 1,5-2 ani să
apară şi pe partea opusă.
 Particularităţile patologiei constau în
aceea, că datorită diverselor cauze în
regiunea fizară proximală de femur se
dezvoltă o transformare patologică a zonei
date şi a ţesutului osos din colul femural.
 Datorită acestor modificări bazate
preponderent pe dereglările hormonale are
loc deplasarea capului femurului spre
inferior şi posterior prin două componente:
glisare (deplasare liniară) şi basculare
(deplasare unghiulară).
CLASIFICAREA

 Este argumentată aprecierea a 3 forme, 3 stadii

şi 3 grade de epifizioliză juvenilă a capului
femurului.
 1. Forma acută, apare după un traumatism evident.
 2. Forma cronică.
 3. Forma acută pe fon cronic, se apreciează în
peste 50% de cazuri.
 Trei stadii:
 1. Stadiul asimptomatic
 2. Stadiul cu simptoame evidente.
 3. Stadiul consecinţelor.
 Gradele de deplasare
 I – deplasare uşoară sub ⅓ din linia epifizară,
sub 33%, până la 5-10°
 II – deplasare medie, între ⅓ şi ½ din linia
epifizară, 33 – 50%, 10°- 40°.
 III – deplasare severă, peste ½ din linia
epifizară, peste 50%, peste 40°.
DIAGNOSTICUL CLINIC
 Debutul patologiei include dureri în articulaţiile
genunchi şi şold după oarecare efort fizic, mers
îndelungat, statică.
 După odihna de noapte durerile dispar, ca mai
apoi să apară din nou după suprasolicitare fizică.
 Pe parcurs durerile devin mai frecvente şi mai
intensive. În absenţa diagnosticului şi
tratamentului cuvenit durerile devin
permanente.
 La sindromul algic se ajustează dereglare de
mers cu şchiopătare pe partea afectată, rotaţia
externă a membrului corespunzător.
 La inspecţia clinică poate fi apreciată
contractura de flexie la şold (semnul Tomas),
contractura de abducţie a coapsei (semnul
Drahman), hipotrofie moderată a muşchilor,
majorarea sindromului algic la tentativa
mişcărilor corecte la şold.
 Poate fi apreciată o inegalitate
nesemneficativă a membrului afectat.
SEMNELE IMAGISTICE

 Epifizioliza juvenilă a capului femurului

definitiv poate fi apreciată doar numai după
cercetarea radiologică a articulaţiei de şold
bilateral.
 Examinarea bilaterală are o importanţă
deosebită în stadiul asimptomatic, în forma
cronică, în gradul I.
 Este obligatoriu de efectuat radiografia
antero-posterioară şi poziţia Lauenştein.
 Semnele radiologice incipiente sunt prezentate
prin majorarea în lăţime a zonei fizare
cartilaginoase a capului femurului, pe fon de
osteoporoză, zona colului femural la hotar cu
zona fizară îşi pierde trabecularizarea normală.
 Pe parcurs, cu avansarea procesului de
alunecare a capului femurului radiologic se
apreciează cel mai cardinal semn – linia Klein,
tangenta la partea superioară a colului femural
traversează în afara capului femurului sau
secționează un mic segment din laterala
capului femurului.
TRATAMENTUL

 Epifizioliza juvenilă a capului femurului este

una din cele mai complicate patologii ale
şoldului din punct de vedere al diagnosticului
recent, absenţa posibilităţii de profilaxie,
rezultatelor puţin satisfăcătoare ,
multiplelor şi gravelor complicaţii care pot
surveni indiferent de caracterul
tratamentului.
 Tratamentul ortopedic nu poate fi un
tratament definitiv, iar tratamentul
chirurgical survine după o pregătire
ortopedică.
 Scopul tratamentului în epifizioliza capului
femurului constă în obţinerea sinostozei pe zona
fizară a capului femurului cu colul femural.
 Cu cât mai corect anatomic se va obţine această
sinostoză cu atât mai bune vor fi rezultatele
tratamentului.
 Ultimele vor fi în directă dependenţă de
modalitatea obţinerii corecţiei anatomice: cu
cît mai blânde sunt manoperele de repoziţie, cu
atât mai bune vor fi rezultatele funcţionale şi
invers – la manoperele forțate corecţia exactă
nu va asigura rezultat funcţional bun.
 Tratamentul ortopedic preventiv preferăm să-l
efectuăm cu ajutorul tracţiei scheletice pe o
durată de 10-18 zile, cu greutăţi de 4-6 kg în
dependenţă de vârsta pacientului, gradul de
deplasare, forma patologiei.
 Această metodă permite de corectat alunecarea
capului femurului în formele acută, cronică şi în
cea acută pe fon cronic.
 Tracţia scheletică este indicată şi în gradul I de
epifizioliză juvenilă, când la pacient este
prezentă poziţia patologică a membrului inferior
cu contractură de rotaţie externă şi flexie.
 După înlăturarea poziţiei patologice a membrului
inferior este indicată intervenţia chirurgicală.
 Se efectuează fixarea cu 3 broşe Kirschner,
introduse din zona subtrohanteriană transosos
prin colul femural, zona fizară şi 8-10mm în
epifiza capului femural (nu se recomandă
traversare prin stratul cartilaginos hialin al
capului femurului şi corespunzător nici prin
articulaţia de şold).
 Broşele trebuie introduse la o distanţă de 1 cm
una de alta în diverse direcţii fără a contacta
între ele.
 Nu suntem de acord cu folosirea fixatoarelor majore
cum ar fi şuruburi, plăci masive, introducerea cărora
provoacă majorarea tensiunii intraosoase, ce duce la
dereglări de circulaţie sanguină.
 Din acest punct de vedere broşa Kirschner este cel mai
fin fixator şi cel mai puţin traumatic.
 Fixarea în trei puncte este satisfăcătoare, luând în
consideraţie cerinţele biomecanice. Imobilizarea
externă cu aparat gipsat în formă de cizmuliţă de
derotare este suficientă pe o durată de 4-6 săptămâni.
 Ablaţia broşelor se recomandă de efectuat după
restabilirea funcţiei satisfăcătoare în articulaţiile
membrului inferior.
 În cazuri tardive cu sinostozare în poziţie
vicioasă, cea mai argumentată corecţie
chirurgicală este osteotomia
intertrohanteriană.
 Orice intervenţie chirurgicală intraarticulară
prezintă mare pericol pentru dereglări
circulatorii în regiunea proximală de femur,
în urma căror pot surveni complicaţii în
formă de hondroliză şi coxartroză.
 Este binevenit tratamentul de recuperare
sanatorial.
 Este interzis efortul fizic şi sportul, mersul
îndelungat; este permis înotul.
 În patologia unilaterală pacientul şi părinţii
acestuia trebuie să fie informaţi despre pericolul
de afectare a articulaţiei opuse.
 În caz de apariţie a semnelor de alarmă este
indicată adresare imediată la specialist.
 Copiii cu epifizioliză juvenilă a capului femurului
necesită supraveghere până la finisarea
creşterii.